Nostalgii de toamnă

Mergând desculţ-acum prin iarbă
Aş vrea ca soarele să fiarbă,
E cam târziu, dar timpul mai încearcă,
Să ne mai cuprindă cu căldură oleacă.

Vezi frunzele ce cad din mesteceni
Şi-ţi aminteşti de "Ce te legeni",
Stai şi asculţi un cântecel sublim
Şi corzile sufletului răscolim.

Dansezi apoi peste struguri de soi,
Atunci când petrecerea e-n toi,
Eşti curcubeu şi soarele e la asfinţit,
Ai vrea să fie vară la nesfârşit.

Nu vreau să pleci vară de lângă mine,
Aura ta caldă să fie şi azi şi mâine,
Să mă-nconjori cu căldura ta,
Cu copacii, florile şi mireasma ta.

Mai vreau să stau ca scoica la soare,
Să simt apa mării la picioare,
Dar vine din nou toamna rodiroare,
Ce pentru noi e ca o sărbătoare.

poezie de Eugenia Calancea (24 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna toate visele reînvie

Toamnă aură aurie, eşti azi şi mâine
Să mă-nconjori cu toată lumina ta,
Nu vreau să pleci de lângă mine,
Pentru că copacii iau forma şi mireasma ta.

Mă cuprinde nostalgia de mesteceni,
Când mă plimb cu tine pe lângă strugurii de vin.
Pe splendoarea de frunze roşii, în dans tu ai vrea să te legeni,
Ş-atunci tu te aprinzi cu un zâmbet sublim.

Dansezi apoi peste strugurii de soi,
Ca o zână a curcubeului din asfinţit,
Se văd uşor săltând a dragoste sânii tăi
Şi eu te privesc aşa la infinit.

Te-aud cântând frumos cu pletele sub soare,
O melodie ce iese acum din gura ta,
Tu eşti frumoasă din cap până-n picioare
Şi vreau să fiu cu tine, asta nu pot rata.

poezie de Eugenia Calancea (20 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi am un dor...

Azi am un dor năpraznic de demult,
Dar nu vreau să mă gândesc că e de temut,
Aş vrea mult să fiu din nou copil
Undeva în timp şi spaţiu, departe în exil.
Acolo aş vrea să fie primăveri cu cărăbuşi
Şi să mă joc cu cei mai frumoşi peruşi,
Iar rândunelele să mă-nveselescă ca să nu fiu tristă
Şi e bine să mă simt din nou ca o turistă.
Vreau s-alerg desculţă prin iarbă fără sandale,
Să stau apoi pe prispă la taclale,
Să văd în jur natura colorată şi o şopârlă
Şi să fug în vale să fac baie-n gârlă.

poezie de Eugenia Calancea (9 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti cel mai mare dar

În stele, în noapte tu eşti partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Eşti ceva bun pentru sufletul meu,
Eşti gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Eşti liniştea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârşit într-un amurg din strună.
Eşti etenul răsărit, când viaţa m-a înfrânt
Şi mă minunez de-am început să cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ţi mulţumesc
Şi nu te las să pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria şi o simt din plin,
Că din ninsoare şi vânt eu văd doar senin.
Văd aşa cum eşti, ca cel mai mare dar
Şi vreau să nu fie viaţa în zadar.

poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să m-acuzi

Se vede că nu ai trăit
suficient lângă mine
că să-nţelegi, tu ca iubit,
ce simt şi ce mă doare.
E bine să-mi desluşeşti,
culorile sufletului şi muzica făpturii,
ca să vezi cum sunt azi
şi-ntotdeauna.
Nu vreau să m-acuzi,
sau să mă judeci,
pentru ce sunt, dar mai ales
pentru ce nu sunt pentru tine.
Încearcă să fii pentru noi,
iertătorul dulce-amar
în ceasul judecăţii.

poezie de Eugenia Calancea (26 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Azi vreau să ştii că ştiu
că vrei să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
şi am să fac din el un ultim scut.

Azi vreau să simţi că simt
şi să nu crezi că vreau cumva să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheaţă de pe geam.

Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud,
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut.

Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăţi de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând.

Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în om prăpăd,
când casa-i, primitoare şi curată,
e pustiită şi-apoi dărâmată.

Azi vreau să râzi că râd
când munţii se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut.

Azi vreau să ierţi că iert
şi niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din vis un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu...

Aş vrea să ştiu că ştii,
Aş vrea să simt că simţi,
Aş vrea s-aud c-auzi,
Aş vrea să plâng că plângi,
Aş vrea să văd că vezi,
Aş vrea să râd că râzi,
Aş vrea să iert că ierţi
Aş vrea... să uit... că uiţi...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă pentru mâine...

Gândul meu zboară din nou la tine,
Că tu eşti prezenta mea iubire,
Dar cine ar fi crezut,
Că e drum lung de străbătut.

În fiecare parte a sufletului meu,
Există o amărăciune şi nu mai sunt eu,
Îţi spun că te iubesc, dar tu nu eşti prezent,
Iar când îţi spun în faţă tu nu eşti atent.

Ar trebui să mă îmbrac în flori,
Că tu să mă mai vezi uneori,
Aş vrea să-mi răspunzi cu tăcere,
Cu mângâieri s-alungi a mea durere.

Să nu-mi mai pese de ce mă-nconjoară
Şi inima ta nu vreau să te doară,
Să simt uşor cum vântul lin mai bate,
Dar la noi să nu mai poată străbate.

Vreau s-aruncăm amintirile de ieri,
S-avem mai multe apropieri,
S-avem speranţă pentru mâine
Şi-n fiecare zi amintirea să rămâie.

Aş vrea să iubeşti sufletul meu,
Că şi eu il voi iubi pe-al tău,
Aştept cu mare dragoste să revii
Şi cel de dinainte să nu mai fii...

poezie de Eugenia Calancea (23 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zbor din nou spre soare

Mă uit pe cer şi văd viaţa ca pe-o alinare,
Aş vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau să las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu eşti o fiinţă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Şi simt că sufletul meu ajunge în deşert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Şi ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau să fac un zbor când iar mă doare.

poezie de Eugenia Calancea (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, Adriana!

Privesc din nou, tristă cum pleci,
Şi, mă întreb: "A câta oară?"
Azi, te petrec de pe poteci;
Dar, ştiu că vei veni la vară.

Aş vrea s-opresc timpul în loc,
Aş vrea să pot, să-l dau-napoi.
Iar noi, două, s-avem noroc,
Măicuţa să fie cu noi.

Departe eşti, dar, te descurci,
Însă, aş vrea să nu mai pleci.
Să nu mai stai printre străini,
Să nu fi nevoită să suspini.

Rămâi cu mine, Adriana,
Fără tine, e pustiu seara.
Mama, iată, ne-a părăsit
S-a dus şi nu a mai venit!

Eu pe aici, tu-n altă parte,
Multi km ne desparte.
Mama-i la Domnul cel iubit,
De-acolo, nimeni na venit!

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (14 noiembrie 2003)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau dragoste şi armonie să strâng

Anii trec greu după o despărţire
Şi toate îţi vin în minte ca o amintire,
Ai vrea din nou să fii cu mine-n zbor
Că nu se ştie când am să mor.

Tu eşti acum în viaţa mea,
Dar simt că bate mai greu inima,
Vreau să te cunosc mai bine
Ca să-mi fie zilele mai senine.

Vreau ca din noapte până-n zori
Să visez la ochii tăi strălucitori
Şi te rog nu mă-ntreba
Cum aş putea asta schimba.

Multă căldură îmi doresc,
Ca toată viaţa să te iubesc.
Vreau s-avem doar armonie
Că-n viaţa noastră e multă filozofie.

Te rog să gândeşti şi tu ca mine,
Că vreau bucurie ştii prea bine
Şi ştii că vreau să nu mai plâng,
Vreau dragoste şi armonie să strâng.

poezie de Eugenia Calancea (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Azi vreau să ştii că ştiu
c-ai vrea să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
şi am să fac din el ultimul scut.

Azi vreau să simţi că simt
şi să nu crezi că aş putea să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheaţă de pe geam.

Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud,
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut.

Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăţi de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând.

Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în Om prăpăd,
când casa-i, primitoare şi curată,
e pustiită şi-apoi dărâmată.

Azi vreau s-asculţi c-ascult,
de când mă ştiu, al inimii tumult,
fără să mă-nspăimânt de dor şi foc,
nevrând să vând IUBIREA pe noroc.

Azi vreau să râzi că râd
când munţii se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut.

Azi vreau să ierţi că iert
şi niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din VIS un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu...

Aş vrea să ştiu că ştii,
Aş vrea să simt că simţi,
Aş vrea s-aud c-auzi,
Aş vrea să plâng că plângi,
Aş vrea să văd că vezi,
Aş vrea s-ascult c-asculţi,
Aş vrea să râd că râzi,
Aş vrea să iert că ierţi,
Aş vrea... să uit... că uiţi...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea!

Azi vreau să ştii că ştiu
c-ai vrea să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
şi am să fac din el ultimul scut.

Azi vreau să simţi că simt
şi că nu crezi că aş putea să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheaţă de pe geam.

Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut!

Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăţi de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând!

Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în Om prăpăd,
când casa-i, primitoare şi curată,
e pustiită şi-apoi dărâmată!

Azi vreau s-asculţi c-ascult
de când mă ştiu al inimii tumult,
fără să mă-nspăimânt de dor şi foc,
nevrând să vând IUBIREA pe noroc!

Azi vreau să râzi că râd
când munţii se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut!

Azi vreau să ierţi că iert
şi niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din VIS un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu!...

Aş vrea să ştiu că ştii,
aş vrea să simt că simţi,
aş vrea s-aud c-auzi,
aş vrea să plâng că plângi,
aş vrea să văd că vezi,
aş vrea s-ascult c-asculţi,
aş vrea să râd că râzi,
aş vrea să IERT că IERŢI,
aş vrea... să uit... că uiţi!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau lângă tine

Văd că stai lângă mine clipă de clipă,
Iar tot ce-i mai pur, în mine se-nfiripă
Eşti lumina, visul, dorinţa şi iubirea,
Eşti căldura, nădejdea şi chiar simţirea,
Eşti liniştea, calmul, eşti flacăra vieţii,
Eşti raza de soare, prinos a dimineţii,
Eşti valul, limanul ce-mi dă siguranţă,
Eşti sprijinul meu, eşti vis şi speranţă,
Eşti crezul ce-atestă arzătoare credinţă,
Eşti freamătul viu ce-mi stârneşte dorinţă,
Eşti murmurul blând adus de departe,
Şi totuşi, în tot, eşti doar vorbe deşarte,
Şi cum timpul trece atunci când sunt cu tine,
De parcă mâine e azi şi azi nu e mâine,
Voi reuşi vreodată să pătrund în lumea de har,
Sau stau lângă tine şi privesc în zadar.

poezie de Eugenia Calancea (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura noastră

Soarele ne sărută iară,
Astăzi pentru puţin timp,
Norii, vor din nou să piară,
Albastrul cerului cel scump.

Picături fine uşor apar,
Dar ploaia nu vrea să vină,
Ea trebuie, dar e-n zadar,
Că vine din nou ca o balerină.

Se simte parfumul de liliac,
Ce-a stat adormit în tufe iar
Şi seceta revine ca un maniac,
Ce face ca totul să fie un nou amar.

Ne simţim că nisipul în clepsidră,
Dar vai de noi când se întoarce,
Capul nostru înoată ca o vidră,
Gândul că natura se pierde nu ne dă pace.

poezie de Eugenia Calancea (8 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încep frunzele să cadă

Să vezi cum frunza se-nroşeşte,
atunci când pui mâna pe-o frunză de tei.
Pluteşti, te uiţi şi apoi gândeşte,
că ar fi construită de nişte zei.

Zilele trec şi dragostea de natură creşte,
când relaţia se leagă cât mai firesc
şi nimeni nu poate să conteste
că e concepută de tatăl ceresc.

Vreau să văd soarele că străluceşte,
cu frunzele să fim cât mai atenţi,
când frunza cade şi se răsuceşte,
purtată de vânt şi de curenţi.

Frumos de mână, mergem la plimbare,
iar soarele-i martor la tot ce-am vorbit,
timpul şi vântul mai face-o schimbare
şi vine din nou cu ceva deosebit.

poezie de Eugenia Calancea (18 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă de lângă mine vis urât...

Fug şi mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă şi se ridică,
stau şi te aştept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu eşti dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" şi te urcai la cer încet
şi nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simţea doar vântul,
mă urc şi eu spre cer şi văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig şi ceaţă,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viaţă.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu eşti lângă mine, o mare iubire
şi las cu drag inima să te admire.

poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poartă deschisă

Observ că e mai rea lumea
Şi aş vrea să plec peste hotare,
Să nu mai văd amărăciunea,
Chinul, durerea şi atâtea jale.
Acum la sfârşit de vară,
Încerc să mă concentrez,
Cum era odinioară,
Dar nu vreau să mă frustrez.
Vreau să colind în lung şi-n lat
Să văd cum lumea se ridică
Să fie bine-n fiecare stat
Şi eu să fiu puternică.
Visez, dar lumea mi-e închisă,
Nu pot pătrunde unde-aş vrea
Şi poate aici e-o poartă deschisă
Ce va face transformarea.

poezie de Eugenia Calancea (15 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sufletul meu tu te-ai topit

Ţie am să-ţi fac o poezie,
Să-ţi ţină de cald când e frig,
Te voi aştepta o veşnicie,
Dar vreau să m-auzi când strig.

Eşti în al meu suflet şi în buzunar,
Port încă sărutul tău, pasional,
Iar când în braţe de m-ai strânge doar,
Chiar de-aş fi foc, tu ai fi al mării val.

Cred că-n sufletul meu tu te-ai topit
Şi vreau să fii cu mine şi în alte vieţi,
Stau lângă tine şi am aţipit,
Atâtea seri şi-atâtea dimineţi.

Atunci când te simt aş vrea să taci,
Că la tine e mare cuvântul
Ş-apoi să zbori pe sus dibaci,
Dar tot mai bine-i jos s-atingi pământul.

Tu vrei să zbori cu mine către lună,
Ca să lăsăm această lume sumbră,
Dar tu eşti vânt, iar eu frunzele ce sună,
Când vom zbura vom fi aceiaşi umbră.

poezie de Eugenia Calancea (12 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să vin-o vreme fără griji,
să fie fericire şi zile pline de noroc,
să batem nuci, iar fărâmele din coji,
să facă din timp al nostru proroc.

Aş vrea să fie iar zâmbete în jur
şi-n inimi o iubire la fiecare,
s-avem o vacanţă cu un lung sejur
şi lacrimile să fie date spre disecare.

Aş vrea din nou liniştea ce-a aţipit
acolo sus în munţi, uitând de noi,
dar nu vreau ceaţa ce uneori ne-a răpit,
acele zile frumoase şi zile cu nevoi.

Aş vrea ca vorbele fiecăruia să curgă mieros,
să fie din nou vremea plină de iertări,
dintr-un izvor de viaţă limpede şi unsuros,
pentru viaţa noastră cu pace şi cântări.

poezie de Eugenia Calancea (31 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să pleci, iarnă

pleacă iarnă, vreau să pleci,
du-te şi dispari în soare
să-ţi topească fulgii reci,
în mici picături de ploaie

m-am cam săturat de frigul
plin de geruri colţuroase,
dacă pleci ia-ţi şi strănutul
ce-l aud prin multe case

pleacă iarnă, vreau să pleci,
unde oi vedea cu ochii,
strânge-ţi albii tăi nămeţi,
pomii goi să-şi pună rochii

vreau s-apară florile
prea de mult ele aşteaptă,
să-ndrăznească soarele
să le mângâie pe ceafă

pleacă iarnă, vreau să pleci,
şi revino altădată
să te-amuzi cu fulgii reci,
peste-un an c-o nouă toamnă

poate-atunci aş vrea să stai,
să îngheţi noroiul toamnei,
plin de frunze fără grai,
ce-au culorile aramei

dar acum doresc să pleci,
vreau să vină hărmălaia
cea sunând din clopoţei,
să trezească primăvara

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sper în prezentul luminos

Frica îmi vine când se lasă seara,
Când stau afară amintirile curg ca ceara,
Iar întunericul infernal
Mă face să tremur ca în final,
Amintirile frumoase a clopotelor trecute,
Le văd în zare şi sunt tăcute,
Dar timpul nu are dus şi întors,
Ca şi parfumul fără de miros.
Văd chipul tău când zorii se ivesc
Şi-aud din nou glasul tău firesc,
Simt inima ta parcă în mâna mea,
Aş vrea să strig, dar nu m-aude nimenea.
Cred că durerea mă străpunge
Şi-n gândul meu îmi zic, ajunge.
Revin din nou la realitate
Şi văd în jur multă răutate,
Dar eu repet o bună rugăciune,
Că să mai scap de astă amărăciune.
Prezentul vreau să fie luminos,
Că vreau să am un vis mult mai frumos.
Trecutul să rămână spălăcit
Şi totul să-mi pară învechit.
Toate visele sunt de la Dumnezeu
Şi noi visăm din timp mereu.

poezie de Eugenia Calancea (20 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!