În campania electorală

Eu n-aş primi o bere-n dar,
Un mic durerea nu mi-ar şterge
Şi nu m-aş vinde pe-un fular,
Dar pe-o găleată, zău, ar merge!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PATRIOTISM, ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ

Eu n-aş primi un mic în dar,
O bere setea nu mi-ar şterge
Şi nu m-aş vinde pe-un fular,
Dar pe-o găleată, hai c-ar merge!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret

Nu vreau, nicicum, aplauze să storc,
Dar n-aş veni la premiu, la Mizil,
Căci pensia, cât firul de fitil,
Nu mi-ar ajunge să mă şi întorc!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Janet Nică

Domnul Nică – cum se pare
Ca epigramist e mare
Dar când văd că se înfoaie
Las şi-un lup mâncat de oaie!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou, pe noul stil

Anul Nou veni, subtil,
Cotrocenii-s ca oglinda
Şi, cum încă sunt copil,
Zău, m-aş duce cu Kolinda!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a primi un dar

A primi un dar înseamnă a-ţi vinde libertatea.

definiţie aforistică de Publilius Syrus din Sentinţe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţie

Greu să spun ce este barza,
Căci rimează doar cu varza,
Însă n-aş putea să-i zic,
Niciodată: "Ciocu' mic!"

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua scriitorilor

Oamenii se vând şi casa
Şi pădurea, cât cuprinde
Dar, în ţara mea, frumoasa,
Numai cartea nu se vinde!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea cu Moldova de peste Prut

Cu moldovenii, de socoţi,
S-avem o ţară strămoşească,
Eu m-aş uni, dar nu cu toţi,
Ci doar cu partea femeiască!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţia, definiţie

Defecte dacă văd, m-aprind
Şi mila-i gata să mă soarbă,
Dar, de justiţie vorbind,
M-aş bucura să fie... oarbă!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sută-n sută!

Ce vă spun e sigur, zău:
Traiul nostru, vede-oricine,
Este sută-n sută, rău...
Dar, în rest, o ducem bine!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palmă

De n-aş putea să mă întind palmă,
N-aş mai fi om, m-aş poticni,
Chiar vertical de ştiu c-aş fi....
Să mângâi n-aş da mâna calmă,
Nici nu m-aş ţine nou-născut,
Sau dacă aş fi ca o primată,
Nu m-aş înlănţui sărut,
N-aş avea gânduri niciodată,
Neştiind cum să străpung liane,
Aş trăi ghemuit, o valmă,
N-aş prinde braţe diafane...
Barbar aş fi, suflet de-o palmă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de concurs

Bunduri, Gârda, Janet Nică,
De voi şi-ncă vreo doi, mi-e frică,
La festivaluri de umor,
Vreau să particip, zău! Să mor!

Dar lupta cu voi e nedreaptă,
Că nu suntem pe-aceeaşi treaptă;
Ce-aş putea oare inventa,
Să nu puteţi participa?

Şi-aşa, aţi luat prea multe premii,
Oricum, ştim toţi că sunteţi genii;
Pe tuşă, staţi şi voi un pic!
Vreau şi eu premiu, cât de mic!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul ţării

Să nu grăbiţi, acum, ocara,
Eu sunt deştept, mereu am fost,
Dar, când mă uit cum merge ţara,
Rămân, aşa de-odată... prost!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încredere în guvern

Acest guvern, ce merge ferm pe cale -
Se vede că-i turnat din oameni culţi -
Ar da destule pensii speciale,
Dar nu şi pentru proşti, căci suntem... mulţi!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoltă

Zău, aş da în zări cu lancea,
Căci, în vremi de-aşa urgie,
Se cutremură doar Vrancea,
Pentru-ntreaga Românie!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bondarul mizantrop

— Merge iute, zău nu-i şagă,
Spre pieire, lumea-ntreagă.
Merge, merge, se tot duce,
Spre pieire au pornit,
Zi ce merge, rău ne-aduce
Rău, tot rău, fără sfârşit.
Astfel în mizantropie
Un bondar se căina,
Stând pe-o creangă de scumpie
Ce la vânt se legăna.
Şi zicea el: “Zău, nu-i şagă,
Se tot schimbă lumea-ntreagă.
Când gândesc la vremi trecute,
Când tot vesel eu umblam,
Cu albine mult plăcute
Prin văzduh mă legănam
Şi-n petreceri amoroase,
Într-un dulce bâzâit,
Zi şi noapte răcoroasă
Petreceam necontenit!
Dar, vai mie, zău nu-i şagă,
Se tot schimbă lumea-ntreagă.
Tot zburam dincolo-ncoace,
Păream tare printre-albini;
Vezi, pe-atunci, la dobitoace
Încă roza n-avea spini.
Dar acum s-au schimbat toate,
Eu de jale sunt pătruns.
Vremi mai rele nici se poate.
Vai, ce vreme am ajuns!
Merge iute, zău nu-i şagă,
Spre pieire lumea-ntreagă.
Vrun bondar să mai vezi încă
Că-i iubit, că-i curtenit
Şi degeaba că mănâncă,
Făr’ să fi agonisit,
Vrun bondar să bâzâiască,
Nişte suave, dulci cântări;
Şi pe-albini să răsplătească
De-a lor muncă prin plăceri!
Merge iute, zău nu-i şagă,
Spre pieire lumea-ntreagă.
Vai, nu-i bine, zău nu-mi place.
Bondărimea s-a sfârşit,
Peste dealuri nu-ş ce-aş face,
Să mă duc necontenit.
Spun c-acolo se găseşte
Bondar mândru cântător,
Ce tot încă bâzâieşte
Al său viers fermecător.
Merge iute, zău nu-i şagă,
Spre pieire lumea-ntreagă!”
— Moş uncheş— zise-o albină —
Zău, greşeşti, de tot greşeşti!
De-amor viaţa încă-i plină,
Bătrân eşti şi n-o simţeşti.
Dar el, în mizantropie,
Ne-ncetat se căina,
El pe creanga de scumpie
Bâzâind tot repeta:
— Merge iute, zău nu-i şagă,
Spre pieire lumea-ntreagă.

poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns maestrului Janet Nică

Ai spus cândva, maestre Nică,
De paraşute... -s infidele,
La sol, doar una se ridică
Dar... pentru sume măricele.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înnoptare

m-aş cuibări în osul timpului
durerea îngenuncherilor aş asculta
înspre o altă lumină târându-mă
mi-aş lăsa numele scobit până la sânge
leagăn l-aş face fiilor pe nopţile mele
în somnul lor ar trăi flămânde patimi

secătuită mi-aş îngropa urmele
în carnea bătrână a pământului
aş răsări într-un miez de nufăr
mlaştinile pântec mi-ar fi încă o zi

mi-aş aprinde înserarea la căpătâi
îndurând naşterea ca pe o moarte
n-aş mai închide ochii la marginea căinţei
osul timpului mi-ar fi deja mormânt

poezie de Ela Victoria Luca
Adăugat de Deea_deea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu

Mereu sub vremuri şi sub vreme,
C-un trai, din ce în ce, mai dur,
N-am timp de basme şi poeme,
Căci trebuie, mereu, să-njur!

Ai noştri şefi se duc în lume
Să guste marele azur,
Eu nu am timp, nicicum, de glume,
Căci trebuie, mereu, să-njur!

Cum toamna-şi pune pe alee
Tezaurul de aur pur,
M-aş pierde-o vreme, prin muzee,
Dar zilnic sunt forţat să-njur!

Cu dor nebun de poezie
Şi de-al metaforelor şnur,
M-aş duce într-o librărie,
Dar trebuie, mereu, să-njur!

Mă ştiu onest, cu gând viteaz,
Dar, de un timp, privind în jur,
Mă prinde miezul nopţii, treaz,
Că-s nevoit, mereu, să-njur!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i viaţa ta?

Ce-i viaţa ta? E o peniţă
cu care scrii mereu pe-un drum.
Şi-apoi la ultima portiţă
tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliţă,
nu se mai şterge nicidecum.
Şi vorbe-n vînt şi fapte rele
rămîn pe veci ca-ntr-un album.
Păzit e scrisul tău de stele.
De-ai pune mări întregi să-l spele,
nu se mai şterge nicidecum.

Să nu te minţi că-n veşnicie
trecutul se preface-n scrum.
Căci Dumnezeu stă mărturie
că-n faţa Lui tot ce se scrie
nu se mai şterge nicidecum.

În ceasul greu de judecată
îţi vei citi întregul drum.
Şi vei zbucni în plîns deodată.
Dar nici o slovă-nlăcrimată
nu se mai şterge nicidecum.

N-o poate şterge decît sînge,
dar sînge sfînt şi nu oricum.
Ce înger trupul său va frînge?
Şi-astfel, ce-ai scris, oricît ai plînge,
nu se mai şterge nicidecum.

Isus cel drag veni din zare
ca tu să scapi din foc şi fum!
Prin El trecutul tău dispare.
Dar dacă azi nu-i ceri iertare,
nu se mai şterge nicidecum.

Isus pe lemn rabdă arşiţa.
Isus e preţul tău acum.
Prin El eşti alb ca lămîiţa.
Şi tot ce-a scris cîndva peniţa
nu se mai şterge nicidecum...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!