Atitudine

scanez amintiri din prima tinereţe
când parcă aveam lumea la picioare
când întâlneam mereu prietenoase feţe
şi la fântâna dragostei umpleam ulcioare.

când evadam din coşmare şi spaimă
cu visul ce pornea pe drumul împlinirii
printre stele care îmi promiteau faimă
când fericită cochetam cu planul devenirii.

dar primesc acum înţelepciune-n valuri
cu bătrâneţea care strânge comori
însămânţez în câmpuri idealuri
şi gândurile toate parcă-s flori.

sunt ocrotită în braţele lui Dumnezeu
minunea mă transformă în spirit de tezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri lucide

toţi avem în viaţă câte o misiune
un drum care să ducă la Dumnezeu
dar e pavat cu ironie şi perversiune
şi este imposibil de trăit ca un zeu.

şi drumul traversează un pustiu
cu scaieţii care se înfig în sânge
sub cerul străin vitreg şi plumburiu
păzit de un înger care mereu plânge.

mă străduiesc să am gânduri lucide
chiar trebuie să mă păstrez în formă
cu energii extrase din glucide
cu timpul care trece mereu prin reformă.

vreau să mă înconjor cu feţe placide
cu tot cu bătrâneţea care mă transformă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tinereţe

de-aş avea printr-o minune anii tinereţii
dar totuşi cu mintea ce o am acum
aş cunoaşte mai bine rosturile vieţii
nu aş lăsa secundele să se facă scrum.

îmi este tot mai dor de tinereţea mea
când nu ştiam de boală de dureri de sechele
când savuram iubirea ca pe o caramea
când în anturajul meu nu erau lichele.

am îmbătrânit, mult a scăzut frenezia
dar am în suflet amintiri, o splendoare
cu pasiuni vitale dansul şi poezia
ecoul versului meu plin de candoare.

din ploaia de stele am strâns fantezia
să mă menţină spirit tânăr cu ardoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

strâng lacrimi în mine parcă-s o fântână
nu sunt vedetă nu sunt celebra divă
cred în Dumnezeu n-am fost nicicând păgână
vreau că speranţa să nu fie tardivă.

vreau plângerile mele să le ridic în faimă
suspinele să le transform în cântec
cu moartea în suflet să nu am spaimă
cu veselia versurilor să o spintec.

vreau lacrimile mele să oglindească stele
care pier pe cerul stingher şi neajutorat
din cuvinte ferme am făcut proptele
când lumini solare m-au transfigurat.

pe Calea Lactee apar ca o părere
melancolie violet pictată pe sfere.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vise scrise

În care colţ din ceruri se-mparte fericirea
Şi drumul pân" acolo cu ce să îl străbat?
Minunea ce-mi apare în minte mi-e menirea
Şi sufletul ce-mi cere să nu te fi schimbat.

Descopăr diferenţa dintr-un moment în altul
Din drumul meu şi-al tău, când eşti un spectator,
Dar şansa fericirii îmi mistuie păcatul
Şi te-aş lăsa în drum, nu vreau doar orator.

Când poarta mi-e deschisă, pluti-voi printre stele,
Chiar singură de plec, destine sunt trasate,
Şi mâini ce se transformă în cercuri de-nviere
În tâmplele fierbinţi cu dorurile toate.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epopee

vreau să trăiesc bine, să nu stau ca pe ace
să cuceresc stele, să iubesc mereu
să adun splendori, să fac tot ce-mi place
dar să nu îl întristez pe Dumnezeu.

adun amintiri departe de furtună
n-aş vrea să răvăşească tezaurul meu
lumini îngereşti pe tâmple cunună
să-mi dea strălucire să mă simt un zeu.

visele mă poartă pînă sus la soare
să topesc tristeţea în braţele lui
să nu mă mai atingă urâte coşmare
el este miracol minunea cerului.

veşnicia să ating cu iubirea mare
cu arta vorbirii cu aripa cuvântului.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tinereţe

bogată sunt în amintirii cu anii tinereţii
când alergam spre viaţă plină de speranţe
când la cenacluri dese întâlneam poeţii
frumoşii visători completaţi de creanţe.

ani de miraj şi graţii nu ştiu când au trecut
dar au lăsat în urmă amprente de iubire
astăzi am înţelepciune nu mă simt pierdut
căci şi la bătrâneţe sunt sorţi de împlinire.

a mai trecut o vară, şi-a făcut bagajul
a luat cu ea lebede, rândunele, cocori
toamna e mohorâtă s-a pierdut mirajul
grădinilor de vis, complexităţi cu flori.

invoc lumina sfinţilor să-mi redea curajul
să lupt cu demonii ce fură a vieţii comori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrăind amintiri de smarald

retrăiesc amintiri cu nopţi albastre
când mă ningea cu praf fin de stele
sau când închipuiam zboruri măiastre
cu fluturi prin poiene cu sublime lalele.

îmi amintesc de prima tinereţe
de farmecul iubirii înflăcărate
de zilele cuprinse de tandreţe
cu mângâieri de braţe minunate.

mirabilă iubire am primit cadou
şi toată viaţa mi-am dedicat-o ei
timp preţios răspîndit în ecou
emoţii de vară în miresme de tei.

nu risipesc nimic din ce-am trăit
le voi lua cu mine în cerul infinit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre gânduri hoinare

mă pierd în gânduri frenetice, hoinare
curioasă bat la poarta universului magic
mă scald în lumina din raze de soare
ridic în slavă timpul când nu este tragic.

zburd cu fluturii printre suave flori
natura îmi este aproape de suflet
îmbrăţişez cu drag prietenii arbori
un curcubeu de vrajă vibrează în sunet.

recunosc pretutindeni iubirea sublimă
în picuri de rouă se scaldă visul meu
îngerii bucuriei clipele îmi animă
primesc compasiune de la Dumnezeu.

o muzică divină pulsează în inimă
mă-nclin în faţa vieţii iubind-o mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

nu sunt vedetă n-am aere de divă
dar strâng avere cu vise despre astre
îmi urmez mereu credinţa constructivă
pe drumuri de poveste cu lumini albastre.

azi port la piept salba cu amintiri
din tinereţea mea plină de aventuri
m-am ferit mereu de uneltiri
şi-am descusut blestemele din ţesături.

din când în când mă simt copil
în grija părinţilor mei iubitori
dorul de ei este foarte febril
dar mă veghează de dincolo de nori.

din când în când mai rătăcesc prin codru
vrăjită de cântul stejarilor modru.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri aprinse

când nopţile nu au culori am coşmare
şi-aş vrea să le atârn într-un cârlig
nu dorm şi mă gândesc la lumea mare
din care vreau doar splendori să câştig.

regret c-am semănat în lume suspine
şi gânduri stranii am ascuns în pădure
dar în urma mea versuri dragi vor rămâne
au rezistat stoic vremurilor dure.

vreau nopţi violet cu stele pe tâmple
cu vise măreţe care să se-mplinească
azi izvorul poetic cu doruri mă umple
rog Maica Dumnezeie să mă miluiască.

când versuri se aprind ca nişte sfeşnice
îmi luminează calea spre cele veşnice.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul tău

îmi lipseşte zâmbetul tău
care îmi lua toate apăsările
mai ales acum
când frunzele migrează
şi zilele devin tot mai gri
când focul trosneşte în sobă
şi eu singur privesc cum dârele de lumină
par a scoroji pereţii
când străzile s-au golit de paşi
şi tăcerea parcă muşcă din mine
împrăştiindu-mi gândurile...

îmi lipseşte zâmbetul tău
acum când se lasă noaptea
şi totul devine iluzie
când ţigara mă frige-ntre degete
şi eu trag adânc ultimul fum din chiştoc
lăsând scrumul să cadă aiurea...

de ce nu vii măcar în visul meu
unde-a rămas atâta loc?

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

de-aş mai fi în floarea vieţii
aş izola singurătatea într-un cânt
nu aş mai simţii povara ceţii
şi-aş învăţa să nu mă mai frământ.

n-aş lăsa furtuna să-mi răvăşească chipul
lacrimi nu le-aş risipi pentru tristeţe
aş privi fericită cum îmi surâde timpul
şi nu m-aş chinui cu boli de bătrâneţe.

îmi este gândul doar la tinereţe
când fericirea mea era pe culmi
când sufletul se alinta într-o blândeţe
cu rapsodii născute în codri de ulmi.

am îmbătrânit dar primesc cu fineţe
poveşti de iubire din nesfârşite lumi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe

Tinereţe, leagăn dulce,
care legeni omenirea,
Pîn' la tine nu-mi ajunge
nici condeiul, nici gândirea.
Cine te-a trăit odată,
nimic n-are mai de preţ
decât dulcea amintire
a trecutei tale vieţi.
Nu e grai să poată spune,
nici condei să poată scrie,
tinereţe, tinereţe,
viaţa ta de poezie...
Viaţa ta – grădină sfântă –
cu flori mii, în mii de feţe,
e fermecător de dulce,
tinereţe, tinereţe...

Tinereţe! O, ce dulce
e viaţa ta de vis,
când tu faci întotdeauna
ceea ce Isus a zis...
Când în ritmul cald al slovei
şi-n al notei picur dulce
tu slăveşti cu heruvimii
Jertfa sfântă de pe cruce,
şi mireasma ta din suflet
– zări de sfinte dimineţe –
Răspândeşte lumii pacea,
sfântă eşti tu, tinereţe...

Şi nepreţuit de scumpă
eşti atuncea când îţi pui
focul dragostei la crucea
lui Isus şi-n slujba Lui.
Când Îl cânţi în mii de chipuri
şi-L slăveşti în mii de feţe,
ce-i mai dulce decât tine,
tinereţe, tinereţe?...

Când Îl cânţi cu glas de înger
şi-L înalţi mai sus de soare,
tinereţe, tinereţe,
cine te-ar întrece oare?...
Chip sublim cu raze sfinte,
ce străluce-n mii de feţe,
mult mai mult decât frumoasă...
tinereţe, tinereţe...

Tinereţe, viaţă sfântă,
zi de vară, cer senin,
când însemn aceste rânduri,
câte-n minte nu-mi mai vin?...
Când cântam cu glas de înger
pe sub bolta de jugaştri,
cu mânuţe-mpreunate
şi cu ochii mici, albaştri,
străbăteam frunzişul verde,
floarea albă ca şi crinii,
şi cântam pe când, din ramuri,
flori ningeau din crengi mălinii,
aninându-se ca roua,
în a mele bucle creţe...
... O! Viaţa ta cea dulce,
tinereţe, tinereţe...

Tinereţe, floarea vieţii,
roi de dulci şi mândre clipe,
tu dai visului putere
şi dai gândului aripe...
Tu m-ai înălţat încetul, sus,
cu mult mai sus de stele...
... Tinereţe, tinereţe,
cuibul versurilor mele...

O, ce dulce şi senină e viaţa tinereţii
Atunci când Stăpân îi este
Domnul morţii şi al vieţii...
Înger sfânt, cu harfă dulce,
care cântă-n mii de feţe,
E viaţa ta senină,
Tinereţe, tinereţe...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis albastru

simt nevoia să zbor peste lume
visuri de poeţi îmi dau aripi să zbor
cu sentimentalismul las reale urme
în universul albastru, sonor.

când am inima tristă mă rog
cu încredere şi cu mare speranţă
beau poţiuni din stele sacru drog
dar are şi suspinul rostul lui în viaţă.

Pasărea Paradisului spune-mi unde mă duci
îmi apari mereu în visul nocturn
declanşezi fericirea în fiorii năuci
aranjezi cuvântul în spirit taciturn.

văl de lumină pe tristeţe arunci
şi trezeşti la sunet clopotul din turn.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broderii sangvine

în lumea cu miraje fac şi eu prezenţă
adulmec fericirea ca o vulpe bătrână
timpul mă presează cu ritmuri şi cadenţă
litere voioase ţin stelele-n mână.

pulsaţiile vieţii sunt ample pozitive
până la rădăcina unui extaz organic
mă umplu cu impresii semnificative
pe reţele sociale cu imbold mecanic.

dinamizez iubirea pentru Dumnezeu
să nu mă părăsească prăbuşită-n durere
bătrâneţea e grea mă stresează mereu
dar muzici îngereşti îmi dau mângâiere.

sunt fericită când tristeţea se curmă
cu broderii sangvine şi poeme o turmă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie turcoaz

din dragoste de viaţă cerul parcă râde
din dragoste de tine livezi înfloresc
frumoasă-i nostalgia care mă cuprinde
doamne ce fericită-s că pot să iubesc.

mă emoţionează visul cu ochi deschişi
când soarele deasupra mă umple de extaz
când poeţii mirărilor de univers admişi
descriu miracolul cu lumini pe obraz.

doamne ce împăcată-s cu destinul meu
tu m-ai învăţat să-nfrunt orice necaz
să simt cerul în mine ca un arhiereu
şi lumea să domnească pe tărâm de topaz.

doamne îmi eşti aproape când îmi este greu
mă înveţi întâmplărilor să le găsesc haz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

Sunt fericită.
sunt fericită şi spun asta cu voce tare,
din ce în ce mai tare,
ca să mă conving;
vârcolacului i-au căzut dinţii
în palma mea mică,
mie
mi s-au ivit din nou rădăcinile negre
de sub vopseaua roşie,
sub care m-am ascuns, când credeam că
asta va însemna resetare şi nu a fost,

sunt fericită de parcă
aş fi pe tratament, totuşi sunt lucidă
şi e ciudat
când în jur toţi parcă
stau în cerc
cu mutre posomorâte
ca la funeralii,

dar
eu sunt fericită
şi fluier
şi ţopăi
prin păduri radioactive şi cartiere industriale,
printre reziduuri comuniste,
prin foste gări
imperialiste
şi tu eşti fericit
ca un ţânc care a dat de o acadea uriaşă,
multicoloră,
hipnotizantă.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

mentalul meu trăieşte incredibil
gânduri transcend în subliminal
cerul meu din suflet e indisolubil
cu horoscopul zilei nominal.

lacrimi din inimă sting focul karmic
să nu-mi ardă iubirea curată, fragilă
adrenalina creşte în ritm dinamic
când îmi pun pe spate comprese cu argilă.

perfuzii cu lumină energizează trupul
să fiu pregătită să-i urmez pe sfinţi
în fântâna dorului îmi oglindesc chipul
să se răcorească gândurile fierbinţi.

martor la amăgirea mea e timpul
îmi pune în câmpuri visele cuminţi.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de iubire

gestionez sentimente bucurii tăceri
dar minunea poeziei mă ţine în picioare
descrie în detalii plăcerile de ieri
când tinereţea mea era ruptă din soare.

când vine seara stele în mine se-aprind
vreau să mi te aducă iar în visul meu
cu dragostea noastră cerul să-l cuprind
dar să nu simt că timpul poate fi şi greu.

vreau să ne plimbăm pe străzile albastre
în ritmuri şi culoare să ne îmbrăţişăm
secundele să fie aliatele noastre
orice s-ar întâmpla să nu ne schimbăm.

eu vreau să-ţi spun că te iubesc nespus
că viaţa mea cu iubirea ta s-a compus.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem banal, într-o zi banală

Dumnezeu e visul nostru
Iar noi suntem visul lui optimist
Pe câmpuri, macii fac copiii de floare
Florile sunt copiii lui Dumnezeu
În numele visului meu, trist

Tu esti cuvantul meu efemer
Pe cărarea ce duce spre stele
Uneori lucrurile au căderea lor aurie
Care aduc infinitul aproape
Cu oglinda cerului din ele

Stelele sunt doar niste maci
Tânguindu-se vara pe câmpuri
Tu cea care ţi-ai pus frezii în păr
Femeia banala din visele mele
Cu care vorbesc minunate nimicuri

Azi voi avea multă treabă la firma
Sunt băgat tare în priză
Trimite-mi repede un mesaj
Sa-mi fie uşor la serviciu,
Alege cuvinte cu grijă!!!

Să mă mâgâie şi nu să mă doară
Ştii, am câte o zi proastă
Sper sa te visez atunci cand fac tabele
Şi printre multe alte mesaje
Poate te cer de nevastă!

Dumnezeu este visul nostru
Aşa cum şi el ne visează
Azi te iubesc nepereche
Azi te iubesc ca o torţă de flori
Dar fi calmă, poate-o să-mi treacă...

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!