Semnele iubirii

am ascultat pe repeat
ultima noastră întâlnire
să găsesc momentul în care
lucrurile au luat-o la vale
nu trebuia să te ameninţ cu pionul
iartă-mă
în aceeaşi clipă ai plecat
trântind uşa
încă mă iubeşte îmi zic
altfel n-ar fi trântit-o

poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă. mamă

Iartă-mă, mamă
Mamă, iartă-mă de toate
Ce eu le-am făcut,
Cu tandreţe şi cu şoapte
Alte gânduri am avut.
Refuzând a ta vorbă
Am avut mai multe rele
Iartă-mă de rog mamă
Şi ma rog eu pân' la stele.
Ştiu că nu te-am ascultat
Când îmi vorbeai adesea
-Ascultă Sorina acest sfat
Şi vei putea să treci de rele.
Iartă-mă mamă, am greşit
Că nu te-am ascultat la timp
Tu eşti cel mai scump prieten,
Cel mai scump cuvânt.
Aş da totul să mă ierţi,
Doar pe-o clipă să te-ascult
Mamă iartă-mă re rog
Pentru tot ce am făcut.

poezie de Gandrabur Sorina (4 noiembrie 2017)
Adăugat de Sorina Gandrabur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povesti

Deschid pumnii şi poveştile o iau la goană, fericite şi libere.
Deschid ochii şi din mijlocul lor îmi zâmbeşti tu.
Parcă erai mai aproape, îmi zic.
Sunt prea obosită să-mi aduc acasă poveştile.
Nici până la tine nu pot ajunge şi-ţi fac semn,
un semn discret cu arătătorul de la mâna dreaptă.
Mi se pare că-l vezi, pentru o clipă am chiar certitudinea
că te-ai desprins de tine, că mă cauţi, mă urmăreşti.
Apoi aud ca prin vis cum îmi spui că poveştile mele sunt încă tinere,
nu le poţi lăsa singure,
altfel, ce fel de paznic ai fi?
Îţi dau dreptate. Uşa
se închide simplu în urma mea.
Sau poate ai suflat tu?
Poate mă aperi şi pe mine?
Nu înţeleg nimic. Nu înţeleg
Nici de unde a căzut peste lume atâta neînţelegere.

N-ar fi trebuit să deschid pumnul, îmi zic.

Undeva se aude un ceas.
Tac.

poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă, mamă

Iartă-mă, mamă, de toate,
Ţi-am jurat s-ajung departe,
Tu, m-ai ascultat cu drag,
Iată-mă, la tine-n prag!

Iartă-mă, măicuţa mea,
Ţi-am furat privirea, da!
Şi-am sădit-o-n piept s-o poarte
Cu mândrie a mea fată!

Iartă-mă, maică, pe mine!
Mi-ai dat binele din lume,
Şi cu dor fiinţa mea
Răsădea blândeţea ta!..

Iartă-mă, maică, de poţi,
Ai făcut zile din nopţi!
Mulţumesc, că-n jurul tău
E şi copilaşul meu!

Iartă-mă, măicuţă, iară,
Viaţa nu ţi-a fost uşoară,
Însă ai uitat de tine,
Tot gândindu-te la mine!

Iartă-mă, mamă, de toate,
Prevedeai s-ajung departe,
Eu te-am ascultat cu drag,
Iată-mă, la tine-n prag!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci, într-adevăr, aşa după cum îi indicaseră şi acele ceasului său, nu mai erau decât 35 de minute până în momentul în care elevii săi trebuiau să părăsească Terra, iar el, Eugen Manea, se vedea nevoit să plece de la bordul "Pacifis"-ului, altfel risca să zboare împreună cu elevii săi spre Proxima, ceea ce n-ar fi fost un lucru chiar atât de grav, căci domnul Manea n-ar fi avut ce să regrete. Totuşi, programul era dinainte stabilit cu minuţiozitate şi trebuia respectat, aşa că profesorul trebuia să se despartă de cei pe care simţea că nu-i poate lăsa singuri. Însă Eugen Manea le comunică şi celorlalţi acest fapt...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă că te-am iertat

Aduni rouă din ceaţa sufetului meu
Îţi dăruiesc zâmbete dimineaţa mereu
Şi sufletul îţi încălzesc doar eu
Iartă-mă iubire că te iubesc prea mult
Iartă-mă eu te-am iertat demult
Mă ocroteşti şi mă călăuzeşti
Eu te-am iertat pentru că te iubesc
Iartă-mă pe drumul drept şi bun
Eu ţi-am ieşit în cale fără să-ţi spun
Iubire iartă-mă din inimă că te-am iertat
Jurământul pe vecie
eu nu l-am încălcat
Cu iubire şi credinţă mi l-am respectat
Tu ai fost cel care fără voia ta poate
Ai trântit uşa şi ai plecat departe
În urma ta nori, ceaţă, rouă,
Potop şi ploaie, picuri de apă
Un lan de grâu copt a inundat
Iartă-mă iubire, eu te-am iertat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă iubito....

Iartă-mă iubito, de tăcerea mea
Am crezut mereu, în iubiri visate
Când în drumul meu până la o stea
Te purtam în gând peste zi sau noapte.

Iartă-mă iubito, că te ştiu demult
Doar a mea şi înca-nimănui
Iar sărutul tău încă-l mai ascult
Fără să mă vrei, fără să îmi spui
Vorbe de ocară, vorbe de alint
Fără să te cred, fără să te mint.

Iartă-mă iubito, mâna mea e grea
Nu mai face semne de la o fereastră
Ochii mei acum sunt o simplă stea
Iar tăcerea vrea iar să se mai nască
Am plecat iubito, lacrima mă curmă
Am murit iubito, am rămas o umbră.

poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpâna unei case îşi întâmpină invitatul cu cuvintele: "Cum?! Aşadar astăzi trebuia să veniţi? Am uitat cu desăvârşire că v-am invitat pentru astăzi." Sau un tânăr obligat să mărturisească fetei pe care o iubeşte că a uitat să vină la ultima întâlnire fixată: decât să facă asemenea mărturie, el va născoci obstacolele cele mai neverosimile care, după ce l-au împiedicat să fie punctual, l-au pus şi în imposibilitatea de a-i da de ştire.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da

Da, nu e întotdeauna o înţelepciune să spui
că muzele tac între arme.
Cuvintele mele sunt aici şi le strâng
ca pe o lance.
Mamă, iartă-mă, nu puteam altfel.
Ştiu, tu ai tăcut toată viaţa
şi ar fi trebuit şi eu să fac, poate, la fel,
dar trebuia odată ca din tăcerea noastră
să ţâşnească un strigăt
şi, iată-l, îmi umple gura de speranţă şi lacrimi
şi de o tristeţe însorită
ce-mi aparţine, nu mai ştiu,
mie sau mormântului meu. Dar
aceasta aproape nu mai are
nicio importanţă

poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţurile au luat-o razna

Preţurile ne cresc de azi pe mâine,
Şi de o ţin în ritmu-acesta ameţitor,
Curând va trebui să dai pe o pâine
Două salarii şi încă să rămâi dator.

epigramă de Paul Constantin (11 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de a suferi e mai rea decât suferinţa însăşi. Nici o inimă n-a suferit când a plecat în căutarea visurilor sale, fiindcă orice clipă de căutare e o clipă de întâlnire cu Dumnezeu şi cu Veşnicia.

Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sărit preţul carburanţilor, dar nu contează, pentru că maşina noastră a luat-o de mult la vale.

aforism de Dragutin Minic Karlo, traducere de Goran Mrakic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci iubirea este de o subţirime, de o gingăşie, de o duioşie a unei dări de sine pe care noi nu o închipuim, că suntem încă grosolani în biologia noastră şi bădărani în neduhovnicia noastră. Dar în sensul acesta vreau să zic că dragostea este o trăire de o deosebită subţirime, a cărei încălcare este o deosebită durere. Iată însă că cel rănit, cel care iubeşte şi se răneşte nu este cel care moare: cel care moare este cel ce încalcă dragostea. Cel care iubeşte se răneşte nu atâta că este lepădat, dar se răneşte văzând că cel iubit al lui, pentru păcatul ce îl face împotriva lui, va muri.

citat din Rafail Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victor: Îmi pare rău pentru tine. E clar că nu ai fost niciodată îndrăgostit.
Christian: Ba cum să nu? E acea clipă minunată dintre momentul în care îţi întâlneşti femeia visurilor şi momentul în care îi vezi vergeturile.

replici din filmul serial Prietenie pe muchie de cuţit
Adăugat de Nicoleta-Cătălina Ghiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Mersi, mă, nărodule! Şi tu?
Nistor: Eh, lasă, n-o să mor; mă descurc... Cum bine zice şefu', o să supravieţuiesc. Altfel cum?!
Alex: O să-ţi fie cam greu, între noi toţi.
Nistor: Păi, sigur, normal; deja începe să-mi fie cam greu, foarte greu... Hai, mă, nu-mi purta mie de grijă! Vezi-ţi de doctoriţa ta! E marfă!
Alex: Chiar crezi?
Nistor: Sigur, mă, ce naiba?! E super! Ţi-am zis încă dinainte de a fi plecat de pe Terra: N-are nici un cusur; decât pe acela că e doctoriţă şi e cam exigentă, dar, probabil, doar ca medic, nu şi altfel, în viaţa particulară, de zi cu zi.
Alex: Da, mă, exact asta am descoperit şi eu de curând la ea.
Nistor: Zău?! Ce să mai, sincer, mă bucur! Oricum, nu era şi nici nu e de nasul meu. Ştii doar; ţi-am dat drum liber spre ea încă de atunci, dinainte de plecarea în misiune. Da' n-ai profitat până acu' de faptul că m-am dat la o parte din calea ta.
Alex: Deh, mă... Asta e!
Nistor: Sigur, asta e... Încă o dată, felicitări! Sincer, Alex, mă bucur pentru tine; pentru voi doi.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi lucrurile care se întâmplă înainte de a ne naşte, ne influenţează, spuse ea. Iar oamenii care au trăit înaintea ta te influenţează şi ei. În fiecare zi trăim în locuri care n-ar fi existat niciodată dacă n-ar fi fost cei de dinaintea noastră. Locurile unde muncim, acolo unde ne petrecem cel mai mult timp — adesea credem că au început odată cu sosirea noastră. Nu-i adevărat.

Mitch Albom în Cei cinci oameni pe care îi întâlneşti în rai
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă

cobor agale
pe cărare,
mă sprijin
de un frasin mic
apoi m-aşez
pe-o buturugă.
. să pot
să mai respir un pic
m-aşteaptă
cineva în vale?.
. rămas-a
cineva în deal?
îmi duce grija
pe cărare.
. dacă ajung
unde-am plecat?
mă tem că nu.
. ce gând ciudat
. o clipă am visat..
că poate cineva..
m-a asteptat....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarta-ma

Iartă-mă
se zbat aripi în mine
ca într-o colivie.
Iartă-mă
se prăbuşesc trepte în mine
ca într-o mină.
Iartă-mă
mi-e irisul transparent
ca o lentilă.
Iartă-mă
mi-e surd ecoul
ca pe o stradă aglomerată.
Iartă-mă
e plină de riduri
foaia pe care scriu,
de ele se împiedică griful
şi se rupe.
Iartă-mă
mi-e pustie colivia...

poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era la petrecerea de revelion. Încă una din acele zile în care trebuia să mimeze fericirea.

aforism de Alex Dospian (ianuarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu chitara albastră (extras I, VI)

I
Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaş ca atâţia alţii. Ziua era verde.

Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânţi faptele cum sunt".

Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."

I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuşi,

Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viaţă noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."

VI

O melodie de dincolo de lumea noastră,
Dar în care să fim noi, neschimbaţi de chitara ta albastră;

Prezenţi în melodie, dar într-un spaţiu cu-alte legi,
Diferit, dar noi aceeaşi – locul altul, înţelegi?

Un teritoriu unde lucrurile sunt cum se văd,
Doar teritoriul e schimbat de chitara ta albastră

Şi plasat astfel încât, dincolo de-orice schimbare,
Este perceput în atmosfera lui finală

Şi în momentul lui final, în felul-n care
Conştiinţa artei se îndreaptă spre final când

Gândirea zeului este rouă-înfrigurată,
Iar spaţiul însuşi îi devine melodie. Chitara-albastră

Se transformă în locul lucrurilor cum sunt ele-n viaţa noastră,
Creaţia-înţelesurilor din chitara cea albastră.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă şi dăruieşte ca şi cum ar fi ultima ta şansă ca să faci asta. Iubeşte ca şi când n-ar mai fi un "mâine" şi... când acest "mâine" a sosit, iubeşte din nou.

citat din Max Lucado
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!