Miza din oglindă
Seara a venit dinspre apus
pe o aripă de vânt tăiată,
se lovea de gândul readus
dintr-o amintire amânată.
Luna apărută lângă dâmb
poleia pereții cu lumină,
razele redesenau un nimb
sub pictura de pe etamină.
Am văzut acolo zugrăvit,
în culori părând reașezate,
chipul unui om nedumerit
de oglinda apărută-n spate.
În oglindă razele jucau,
pe o clipă încă neștiută,
ora celor care încă stau
pe o albie de vis cusută.
Picături căzute cu amar,
pe la colț de albie crăpată,
s-așezau pe muchie de zar
să sfideze ziua fără dată.
Deodată am văzut, pe loc,
că acolo se juca o miză
pe crâmpeie false de noroc
devenite încă o surpriză.
poezie de Corneliu Neagu (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zaruri
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre surprize
- poezii despre seară
- poezii despre pictură
- poezii despre ore
- poezii despre noroc
Citate similare
Înscrisul fără nume
ÎNSCRISUL FĂRĂ NUME
(Corneliu Neagu, 23.07.2022)
.
Curgea domol apusul pe umbra răsfirată
a fagului sihastru din vârful unui deal,
la marginea pădurii se auzea deodată
o doină neștiută, în cântec de caval.
.
Ajunsă mai aproape de dorurile mele,
în grabă retrezite din somnul fără vis,
îmi aduceau în cuget doar amintiri rebele
rămase îngropate la margini de abis.
.
Călare pe o rază, scăpată dintre creste
din luna adormită pe colțul unui dâmb,
soseau să-mi readucă o magică poveste
cu clipele jertfite în jurământul strâmb.
.
Se spune în poveste că vajnica ursită,
venită să citească înscrisul prorocit,
plecase fără veste, sedusă de-o ispită,
lăsând-ne uitarea pe gândul nerostit.
.
Înscrisul fără nume, rămas în amintire,
mă bântuie întruna c-un dor nemărginit,
când orele rebele mă cheamă, în neștire,
la plaja-ndepărtată pe care ne-am iubit.
poezie de Corneliu Neagu din Creație lirică nouă
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre dor
- poezii despre amintiri
- poezii despre uitare
- poezii despre seducție
- poezii despre păduri
- poezii despre prăpăstii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tunetul
Tunetul căzut din norul strâmb
mi-amintea că încă este vară,
luna prinsă-n colțul unui dâmb
cobora pe umbra de la scară.
Dar deodată, parcă din senin,
dinspre munți venea o vijelie
aducând cu ea numai venin
peste așteptarea mea târzie.
Și în roata vântului cuprins,
auzeam urări venind din flintă
în adâncul gândului desprins
din zăpezi căzute peste nuntă.
Am simțit cum cerul se rupea
peste umbra ei întârziată,
vântul peste umăr îmi striga:
nu se va întoarce niciodată!
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre urări, poezii despre nuntă, poezii despre nori, poezii despre munți sau poezii despre gânduri
Ziua fără dată
Cum trece ziua fără rost
prin acele de ceas stricate,
iar clipele, venind anost,
vorbesc întruna de păcate.
N-am înțeles deloc ce vor
din sfada lor amețitoare,
trecând nestăvilite-n zbor
ca umbre reci pe trotuare.
Le auzeam, fără să vreau,
șoptind necontenit haine
că n-aș dori deloc să stau
să ne iubim după cortine.
Și mă durea disputa lor,
rupând tăcerea absolută,
din franje false de amor
căzute-n umbra nevăzută.
Dar fără veste se-auzeau
bătăi cifrate dinspre ușă
iar acele de ceas săreau
de pe cadranul fără tușă.
Știam că ai venit din nou
din karma unui vis luată
să mă alinți cu un ecou
în seara zilei fără dată.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre vorbire, poezii despre vestimentație, poezii despre tăcere, poezii despre iubire sau poezii despre dorințe
Ziua fără dată
Cum trece ziua fără rost
prin acele de ceas stricate,
iar clipele, venind anost,
vorbesc întruna de păcate.
N-am înțeles deloc ce vor
din sfada lor amețitoare,
trecând nestăvilite-n zbor
ca vânturi reci pe culuare.
Le auzeam, fără să vreau,
șoptind necontenit haine
că n-aș dori deloc să stau
să ne iubim după cortine.
Și mă durea disputa lor,
rupând tăcerea absolută
din franje false de amor
căzute-n umbra nevăzută.
Dar fără veste se-auzeau
bătăi cifrate dinspre ușă
iar acele de ceas săreau
de pe cadranul fără tușă.
Știam că ai venit din nou
din karma unui vis luată
să mă alinți cu un ecou
în seara zilei fără dată.
poezie de Corneliu Neagu (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magia permanenței
Dormeai ca aerul ce mă îmbrățișează fugind,
visai ca râul ce se odihnește curgând
și-am început deodată să te creez din sărutări.
Bucuria nupțială a surâsului tău dăruia
alte profunzimi stolurilor de vise...
Printre genele tale am văzut
corbi care ziua își furau noaptea.
Pe neașteptate, ne-am refuzat
pomana timpului dintr-o fereastră deschisă;
furată ne fu ziua însă răul curgea
și încă mai era numele tău,
păsările zburau și încă mai erai seara.
Ne-am tot despuiat, pradându-ne mângâieri...
Cu toate astea, n-au putut să ne ia sărutările,
încă mai încăpeam în mica arenă a unui inel.
Eram goi: eram înveșmântați în eternitate.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre început, poezii despre râuri, poezii despre păsări, poezii despre odihnă sau poezii despre noapte
În prag de toamnă
Se lasă toamna încă așteptată,
părerile de rău se-ntorc pe rând,
pe-o margine de clipă-ntârziată
la ușa gândului ajung dansând.
Și mă cuprind regrete insolite,
fără să știu de am greșit cumva
când dorurile-n straie de ispite
visau adânc pe nori de mucava.
Regretele s-așază peste gânduri
cu amintiri trezite prea târziu
în notele urcate printre ziduri
din partitura unui potpuriu.
Revin acum, în clipe fără miză,
cu vânturi reci sosite de la nord,
în prag de seară ultimă surpriză,
cu amăgiri căzute-n dezacord.
La poarta neuitării se destramă,
iar gândul le alungă în trecut,
în mijlocul pădurii de aramă,
pe umbrele din visul renăscut.
Acolo te zăresc îngândurată,
cu dorurile strânse la un loc,
pe chipul ce apare ca o pată
în ramă aurită de breloc.
Așez brelocul pe o etajeră,
întinsă peste spațiul infinit,
privirea ta, venind din altă eră,
îmi leagănă surâsul obosit.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre trecut
Nunta mai ține încă și la ora asta, cine trece acolo vede că au venit luna și stelele, iar el (împăratul) poate să bea și să chefuiască.
perlă de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Emil
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre stele, citate despre ore sau citate despre nuntă
Apus
Fereastra deschisă spre mare
adună miresme la ore târzii,
din geana rănită a zării apare
apusul întins pe trei herghelii.
Cai sprinteni aleargă pe valuri,
cu nările reci dezlipite de trup,
adulmecă umbre căzute pe maluri
când orele serii rănite se rup.
Tu încă mai stai pe terasă,
cu părul căzut între aripi de vânt,
și ochii plecați peste karma rămasă
din încă netrecerea ta pe pământ.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre păr, poezii despre ochi sau poezii despre aripi
Plecare amânată
Își cerne seara umbrele opace
pe-aleile cu dale-n keramit,
la marginea uitării, retrezit,
un gând rebel începe să se joace.
Cu neștiute semne de-ntrebare
aduce doruri printre amintiri
și dintr-odată vechile iubiri
din inima rănită vor să zboare.
Tresar atins de teamă, deodată,
aduc, în grabă, gândul înapoi
dar simt regretele venind convoi
pe-o aripă de vânt întârziată.
Se-aude-n depărtare o fanfară,
un tren rămas la ultimul peron
deplânge-n glasul unui saxofon
plecarea amânată peste seară.
O pace nesfârșită mă cuprinde,
surâsul tău s-așează peste gând,
aud în somn regretele plecând
spre liniștea uitărilor profunde.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre saxofon, poezii despre pace sau poezii despre jocuri
Cioara în flăcări
Cioara a văzut turmele munților, învăluiți în aburii dimineții,
apoi a văzut marea
Cu valuri vineții, cu întreaga lume înfășurată în ghemul ei.
Ea a văzut stelele, arzând departe în bezna universului, ciupercile
pădurii din non-identitate, îngrămădindu-și norii de spori, virușii Domnului.
Cioara s-a înfiorat văzând întreaga grozăvie a Creației.
Încă sub nălucile ororii,
Ea a văzut acest pantof, fără talpă, îmbibat de ploaie,
Zăcând pe un colac de parâme.
Mai era acolo această cutie goală, roasă de rugină,
Loc de hârjoneală pentru vânt, printre băltoacele fără nici un rost.
Era acolo și acestă haină, în dulapul întunecat,
în odaia goală, în casa tăcută.
Era acolo această față, fumându-și țigara între amurgul
Ferestrei și focul care mai pâlpâia deasupra cărbunilor.
Nu departe de obraz, această mână, încremenită.
Lângă mână, acest pahar.
Cioara a clipit. A clipit iarăși. Nimic nu s-a pierdut în penumbră.
A privit în ochi evidența.
Nu i-a scăpat nimic. ( Nimic nu i-ar fi putut scăpa)
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre întuneric, poezii despre încălțăminte, poezii despre stele sau poezii despre ploaie
Schimbarea zodiei
Așa-mi spuneam încă ieri, mereu:
amintire e numai - a unui ceas
care-a fost -
orice vis pentru mâne.
Lângă tine nici o lumină, ruci o stea, nici un zeu
nu rămâne.
Uită Arcadia! Ceasul ce nu vrea să bată, nerotunjitul,
neîmplinitul, să-l uiți.
Cu ceața ta spicele n-au legământ,
la curtea ta nu se umplu ulcioarele,
până la tine de-abia străbate cuvânt
din patria
unde domn este soarele.
Basmul e totdeauna la alții,
minunea aiurea și astrul în larguri.
În preajma ta - nu!
în imperiul negurii - tu
cufundă-te
și-adună-te-n praguri.
Sub zarea joasă și fără pățanii
cu jalea pe umeri perindă-se anii.
Așa-mi spuneam încă ieri, mereu,
călcând în țărână peste o floare,
sau peste umbra surprinsă
a vreunui zeu,
ce calea-mi aține, dar nu rămâne.
Încă ieri, numai ieri, doar ieri
mă apăram cu frică
de zodia nouă ce se ridică.
Și azi, dintr-o dată, neașteptat, acest răsărit.
Ce cântec nemăsurat!
Ca unui orb vindecat
lumea-n lumină mi s-a lărgit.
Puterile mișcă-n zenit.
Deschid porțile: Timp neumblat,
bine-ai venit,
bine-ai venit!
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre schimbare, poezii despre prezent, poezii despre patrie, poezii despre muzică sau poezii despre lumină
Priveam uimit...
Priveam uimit cascada în cădere
cu vălătucii rupți din rădăcină
pe stâncile cu brâuri austere
sub razele curgând din luna plină.
Ajuns cu vântul serii de departe,
un dor de ducă se oprea pe frunte
brodat cu lacrimile unui munte
care-mi citea trecutul dintr-o carte.
Citea despre idila fermecată,
cu amintiri rămase pe o stâncă
dintr-o iubire care-a fost odată
sub muntele ce lăcrimează încă.
A fost numai o scurtă nebunie
la un sfârșit întârziat de vară,
cu jurăminte dând pe dinafară
în clipele de-adâncă frenezie.
Dar a venit un tren din depărtare,
oprit doar cât să urci într-un vagon,
eu am rămas privind de pe peron
cum dispărea pierzându-se în zare.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre sfârșit sau poezii despre promisiuni
Prințesă arabă
Prințesă arabă, eu încă te-aștept
când mirtul își scutură floarea
și umbrele serii plutesc prin deșert
cu doruri ce-și caută calea.
În mine se zbat amintiri care vin
pe aripi de vânt dinspre oază,
cu umbre căzute din cerul senin
pe gându-mi ce încă visează.
Te văd alungită la margini de vis,
simt dorul aprins cum tresaltă,
ajung dintr-odată-n vrăjit paradis,
mă-mbăt cu parfum de bacantă.
Dorințe păgâne pulsează în noi
și trupul ți-l vreau mai aproape,
să bem elixirul vrăjit amândoi
plutind în delir peste ape.
O viață întreagă aș vrea să te țin
un vis să clădim împreună,
să cernem iubirea sub cerul senin
pe oaza din margini de dună.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre oaze, poezii despre viață, poezii despre rai sau poezii despre flori
Bureții
Azi am fost în pădure,
Am adunat bureți
Am șters cu ei
Toate amintirile.
Unele erau căzute în ghinde,
Sau jir...
Altele în ace de brad
Încă verzi,
Dar cele mai multe
Îngălbenite,
Abia de mișcau
Înțepenite
În durere și disperare.
Plouă...
Șterg norii
Și sub albastrul cerului
Respir odată cu pădurea
Un vis trezit la realitate,
Udat de ploaie,
Luminat de razele soarelui
Și încurajat
De privirea ochilor tăi căprui
Care îmi șoptesc
- Vino cu mine...
Încă nu este târziu,
E toamnă,
Dar iarna nu a venit.
(Bureții clipesc veseli.)
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încurajare, poezii despre verde, poezii despre realitate sau poezii despre ochi căprui
Pe crenel
Nori negri se adună peste cer,
se lasă grei pe ziduri la cetate,
din salba gândurilor mele pier
speranțele din amintiri trădate.
Dar caut încă visul dispărut
prin neiertări întinse ca o pată
pe dorurile-ntoarse din trecut
pe-o aripă de toamnă-ntârziată.
Doar urme de visare au rămas,
pe clipele de neuitare vie,
bătute în pendulul de la ceas
la margine de tristă veșnicie,
când pasul se aude pe crenel
la ora fixă-a gărzilor schimbate
și-a armelor depuse în rastel
pe rafturile-n șir, numerotate,
la orele când timpul monoton
mai cerne încă clipe cadențate
peste oftatul bietului planton
rămas să te salute din cetate.
De pe crenel deasupra te zăresc,
când norii se destramă dintr-odată,
iar chipul tău, c-un zâmbet nefiresc,
sub curcubeul frânt mi se arată.
O, vis nebun! este un simplu nor
uitat pe cer, la margini de furtună,
sau doar năluca ruptă dintr-un dor
pierdut cândva pe razele de lună.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre trădare sau poezii despre tristețe
Bezmetici
Încă nu am înțeles
lumea asta pe de-a-ntregul,
încă mai avem de mers
să pricepem tainic sensul..
Încă noi ne mai căutăm
în iluzii compromise,
încă ne mai îmbătăm
de parfumuri și de vise.
Încă suntem la-nceput
făcând pași spre a cunoaște,
încă multe-s de făcut
a-nțelege toate aste.
Încă noi mai bâjbâim
în lumină pe-ntuneric,
încă nu știm să iubim
și ne este gândul cleric.
Încă moartea sperie
și puține știm de dânsa,
încă nu știm tot ce e
în mărirea neatinsă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre moarte sau poezii despre cunoaștere
Tom Merrit
Chiar de la început am suspectat ceva
Ea era atât de calmă, și mai mereu cu mintea în altă parte.
Într-o zi, am auzit ușa din spate închizându-se,
În timp ce intram prin față; l-am văzut strecurându-se
Prin spatele afumătorii în gradină
Și alergând peste câmp.
În acea clipă aș fi fost în stare să-l ucid.
Apoi, în ziua când, plimbându-mă lângă Al Patrulea Pod,
Fără un băț sau o piatră în mână,
Deodată l-am văzut stând acolo,
Speriat de moarte, încercând să-și stăpânească iepurii,
Și tot ce am putut să spun a fost: "Nu, nu, nu,"
În timp ce el a țintit și a tras drept în inimă.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre inimă sau poezii despre iepuri
Însemnele uitării
Se lasă înserarea, iar ziua obosită
dispare printre arbori și urcă înspre cer,
curg razele de lună, cernute ca prin sită,
din tolba nevăzută a unui lăncier.
Statuile-adormite pe soclurile grele
par umbre visătoare ajunse din trecut,
iar frunzele uscate, căzute peste ele,
însemnele uitării din veacul dispărut.
Deodată mă cuprinde o teamă neștiută,
venită fără veste, cu spaime din văzduh,
cu aripa întinsă, sub umbra desfăcută,
pe căile-ncurcate s-a rătăcit un duh.
Învăluită-n ceață, tu vii tot mai aproape,
eu te cuprind în brațe și te sărut adânc
cu buza tremurândă, întinsă peste pleoape,
simt lacrima sărată din ochii care-ți plâng.
poezie de Corneliu Neagu din Creație lirică nouă
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre plâns, poezii despre frunze sau poezii despre frică
Și ce dacă...
Și ce dacă spune lumea să m-ascund de ochii tăi,
Eu ascult și mi-e totuna ce îmi spun cei buni, cei răi
Și ce dacă niciodată, tu spre mine nu privești,
Eu rămân în urmă, raza, care tu o încălzești
Și cu toate că de-odată când de mine obosești,
Mă gonești cu dulcea șoaptă, eu revin, tu mă primești.
Ce să fac, îmi este bine din puțin, nu vreau mai mult,
Doar o clipă lângă tine mă înalță peste vânt.
Doar o clipă rătăcită când vrei tu, eu ți-o cuprind,
O țin strânsă între brațe și aștept tăcută-n gând.
Aștept să-mi rostești cu ochii razele ce mă recheamă,
Am răbdarea dimineții, când ea vine fără teamă.
Și ce dacă trece timpul, și ce dacă am albit,
Încă pot iubi cu gândul, încă pot și mult mai mult.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață sau poezii despre alb
Umbre vis[toare
Se lasă înserarea, iar ziua obosită
dispare printre arbori și urcă înspre cer,
curg razele de lună, cernute ca prin sită,
din tolba nevăzută a unui lăncier.
Statuile-adormite pe soclurile grele
par umbre visătoare ajunse din trecut,
iar frunzele uscate, căzute peste ele,
însemnele uitării din veacul dispărut.
O buhă retrezită, în liniștea astrală,
planează în derivă sub tufa de măceș,
în urma ei pădurea, măreață catedrală,
ascunde în adâncuri o ceată de răzeși.
Îndată mă cuprinde o teamă neștiută,
venită fără veste cu spaime din văzduh,
cu aripa întinsă, sub umbra desfăcută,
pe căile-ncurcate s-a rătăcit un duh.
Deodată, speriată, tu vii tot mai aproape,
eu te cuprind în brațe și te sărut adânc!...
Cu buza tremurândă, întinsă peste pleoape,
simt lacrima sărată din ochii care-ți plâng.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie