Visul Evei
Dormea Eva fericită, strânsă-n brațe de Adam
Și-avu primul vis din lume... Și prin somn, dulce zâmbea:
Se făcea că Bunul Tată avea-n mână un balsam
Ce-l turna peste pământul din care-o sculpta pe Ea...
Apoi de trei ori suflase și pe loc viață i-a dat.
- Tu ești primul om, îi spuse, dar prea tristă văd că ești.
(Și, din coasta ei, făcuse pe Adam, al ei bărbat.)
- Tu, Adame, -i zise Tatăl, să-i fii rob și s-o iubești!
- Scoală, Evo! - se-auzise-un glas de tunet, clar răstit.
(O trezea chiar Creatorul, supărat, într-adevăr.)
- Vai, ce vis frumos avusem! Iartă-mă dac-am greșit...
- Ai greșit, răspunse Domnul. Visu-i c-ai mâncat din măr...
- Doamne, iart-o sau fă-mi alta, zise soțul ei supus,
Că mai am coaste destule... Multe Eve-aș vrea să-mi dai!...
Auzindu-l, Creatorul s-a-ntristat și-astfel i-a spus:
- Fiindcă-mi dai tu sfaturi Mie, mâine vă alung din rai!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre Eva
- poezii despre Adam
- poezii despre Adam și Eva
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre tată
- poezii despre supărare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Toamnă în Rai
În Rai e toamnă... Frunzele-au căzut...
Adam și Eva tremură de ger.
Se tot întreabă de ce Dumnezeu
N-o fi făcut și un calorifer.
Și zise Eva: ce te-ai fi făcut,
(E toamna rece), frunza să îți cadă?!
Atâtea lucruri nu le-ai fi știut
Și ai fi fost precum un prunc în scaldă.
Pentru a replica, deh, ca bărbat,
Zise Adam: o cramă tot găsem
Și aș fi stat și eu la o țigară,
Ca mulți alți îngeri și tot nu muream.
Și cum degrabă se făcuse vinul,
Aș fi trăit ca-n sânul lui Adam.
Hai lasă tu vrăjala asta, poate
Că fiind așa, eu vinul ți-l serveam.
Dar tu, Adame, ești înRai, să știi!
Și cum, păcatul e de partea ta?!
Vezi, mult mai bine-am fi făcut copii
Și nimeni poate nu se plictisea.
Deci mergem în concediu pe pământ
Și luăm viagra, suntem contratimp.
Mai Evo, cred c-aș face-așa ceva.
M-am plictisit de-același anotimp!
De-aceea Raiu-i veșnic vară, căci,
Năduf a dat pe Cel de Sus atunci...
Adam și Eva s-au convins că-i greu
Și aburii plăcerilor sunt dulci.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre religie, poezii despre îngeri, poezii despre vin, poezii despre rai sau poezii despre plăcere
Adam și Eva și fructul oprit
Biblia ne povestește,
Nimeni nu se îndoiește,
Ăsta-i crudul adevăr:
Eva a mușcat din măr.
A fost curiozitate,
A fost din naivitate,
Oare fost-a lăcomie,
Sau o mare neghiobie?
De Adam ce poți să spui?
Ispitit de Eva lui,
Luând pe Domnul în răspăr,
A mâncat și el din măr.
A fost curiozitate,
A fost din naivitate,
Din iubire de soție,
Sau a fost tot din prostie?
poezie de George Budoi din Păcatele și Păcătoșii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (18 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre soție
- poezii despre prostie
- poezii despre naivitate
- poezii despre mâncare
- poezii despre mere
- poezii despre iubire
- poezii despre fructul oprit
- poezii despre căsătorie
- poezii despre creștinism
Adam și Eva
Când lui Adam, întâiul om,
I s-a făcut, pesemne, foame,
I-a dat chiar Ea un măr din pom,
De-atunci, cred, Evele sunt poame.
epigramă de Eugen Albu din ziarul "Viața Buzăului" (11 ianuarie 2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre mere, epigrame despre copaci, epigrame despre Eva, epigrame despre Adam și Eva sau epigrame despre Adam
A adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu...
Adam pare nevinovat
De soarta ce ni s-a dat;
Când Domnul coasta i-a luat,
Cu somn a fost... anesteziat!
epigramă de David Boia (20 septembrie 2011)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre somn, epigrame despre religie, epigrame despre nevinovăție sau epigrame despre Dumnezeu
Pot să ating zise el
Pot să ating zise el
(o să țip zise ea
numai o dată zise el)
e plăcut zise ea
(pot să mângâi zise el
cât timp zise ea
mult timp zise el)
de ce nu zise ea
(hai s-o facem zise el
nu prea aproape zise ea
cât de aproape zise el
unde ești acum zise ea)
pot să mă așez zise el
(pe care parte zise ea
pe partea asta zise el
dacă săruți zise ea
pot să mă mișc zise el
așa-i dragostea zise ea)
mai vrei zise el
(dar o sa mor zise ea
așa-i viața zise el
dar soția ta zise ea
acum zise el)
ah zise ea
(super zise el
nu te opri zise ea
oh nu zise el)
mai lent zise ea
(gggata? zise el
îmmm zise ea)
ai fost grozavă! zise el
(ești al Meu zise ea)
poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de E.E. Cummings despre viață, poezii despre timp, citate de E.E. Cummings despre timp, poezii despre sărut, poezii despre moarte sau citate de E.E. Cummings despre iubire
Eva
Când din coasta lui Adam
Domnul i-a-ntrupat făptura,
Vai, ce fericiți eram,
Dacă nu-i făcea și gura!
epigramă de Aurel Iancu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre gură sau epigrame despre fericire
Adam și Eva
Urându-i-se singur în stihii,
A vrut și Dumnezeu să aibă-n cer copii
Și s-a gândit din ce să-i facă,
Din borangic, argint sau promoroacă,
Frumoși, cinstiți, nevinovați.
Se puse-așezământul dintre frați.
Dar i-a ieșit cam somnoros și cam
Trândav și nărăvaș strămoșul meu
Adam;
Că l-a făcut, cum am aflat,
Cu praf și nițeluș scuipat;
Ca să încerce dacă un altoi
De stea putea să prindă pe noroi,
Că, de urât, scuipând în patru zări,
Stingher,
Făcuse și luminile din cer.
Dar iată că l-a nimerit,
Din pricina aluatului, greșit,
Și că Adam, întâiul fiu
Al Domnului, ieșise, parcă, și zbanghiu.
Nu-i vorbă, nicio poză nu ne-nvață
Cum ar fi fost omul dintâi la față.
Nici unda lacului nu l-a păstrat,
În care se-oglindea la scăpătat.
Puterea lui dumnezeiască,
Dormind mereu, căta să-l mai trezească;
I-a rupt un os din coaste, ceva,
Și-a zămislit-o și pe Eva.
Mai poți căsca de lene, iarăși,
Când ai o soră și-un tovarăș?
S-au luat de mâini și-au cutreierat
Grădina toată-n lung și-n lat.
Să nu te miri că, șovăind și mici,
Li se julea și nasul prin urzici.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lene, poezii despre somn, poezii despre nuntă, poezii despre nevinovăție, poezii despre nas, poezii despre mâini, poezii despre lumină sau poezii despre greșeli
Adam
Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat și trist
Pentru că nu știa ce-i mai lipsește.
Atunci Dumnezeu a confecționat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Și primului om atât de mult i-a plăcut această minune,
Încât chiar în clipa aceea
Și-a pipăit coasta imediat următoare,
Simțindu-și degetele frumos fulgerate
De niște sâni tari și coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Evă răsărise în fața lui.
Tocmai își scosese oglinjoara
Și se ruja pe buze.
"Asta e viața!" a oftat Adam
Și-a mai creat încă una.
Și tot așa, de câte ori Eva oficială
Se întoarce cu spatele,
Sau pleca la piață după aur, smirnă și tămâie,
Adam scotea la lumină o nouă cadână
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Această creație deșănțată a lui Adam.
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeiește,
Și l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre suprarealism, poezii despre ruj, poezii despre plimbare sau poezii despre muzică
Adam și Eva
Nu Eva este vinovată
De soarta grea a noastră,
Adam e cel ce vina poartă,
Căci el i-a dat o coastă.
epigramă de Iulian Marian Chimigeru (20 ianuarie 2009)
Adăugat de Iulian Marian Chimigeru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vinovăție
Geneza cu acrostih
Sătul de zâmbetele caste ale Evei,
Adam se plimba gânditor printre meri.
Raiul îi părea cam fad
Pe alocuri și cam decorativ.
E vremea pentru puțină decadență! - își zise -
Dar Eva nu știa decât să tricoteze.
Remarcând aceste îndeletniciri domestice,
Adam începu să tricoteze și el
Gând nou:
Adam pe față, Eva pe dos,
Nimic nu e mai educativ decât
Un ochi bine strâns în andrele.
Meditând la condiția creatoare și
Ieșită din norme a tricotatului
Domesticit în ochiuri rimelate,
Adam se așeză gânditor, sprijinit de un măr,
Iși făcu planul și-l desfăcu,
Unul pe față, unul pe dos.
Nimerindu-se din cine știe ce hazard
Mai aproape de sine cu o veșnicie:
Auzi - zise adresându-se șarpelui -
Rogu-te, am auzit că merele ar avea efecte terapeutice?
acrostih de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre zâmbet sau poezii despre gânduri
Angela Chiuaru vrea să-l "facă ca lumea pe Adam"
Din coaste poate-ai reuși
Să-l faci ca lumea, chiar în Rai,
Dar la Adam ar trebui
Să-i pui la urmă, ce tu n-ai!...
epigramă de Constantin Păun din Niște epigramiști (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre rai
Vis
Tu de unde vii? Hai spune!
Din ce univers? Ce lume?
Prea ești altfel... diferit,
Prea iubești și ești iubit
Sau te pomenești, că oare,
Ce-i uman nu te mai doare?
Și cum faci? Care-i secretul?
Poezia? Menuetul?
Îmi furi teama, îmi dai vise,
Îmi scrii poezii nescrise,
Îmi zâmbești, ce zâmbet ai!
Și nu-mi ceri nimic... doar dai
Nu știu cum... de ce exiști
Printre cei ce sunt prea triști?
Poate ești o amăgire,
Doar o stare, o trăire
Tu ești... oare? Ești real?
Am uitat tot ce-i banal...
Simt un freamăt, existență,
Poate vis... dar ce prezență!
Ești doar sufletul oftând,
Mă alini, te port în gând,
Eram ieri fără un mâine...
Mulțumesc, mă simt mai bine!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre existență, poezii despre uitare sau poezii despre trecut
Adam și Eva
În brațele tale, ca în brațele lumii de început
Trăiesc din nou creația
În pacea suflării lui Dumnezeu
Peste lutul și iubirea din care sunt făcut
Ești EA, dar de păcat nu mă mai tem
Din pom fructul cules
Demult a fost mușcat
Adam și Eva, de la început, suntem
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre pace, poezii despre lut, poezii despre fructe, poezii despre frică sau poezii despre copaci
Adam a dat primul și anume: o coastă. Până i-a făcut Eva plăcinte de dovleac și sarmale în foi de viță, cred că nu mai umbla de mult în costumul său personalizat (adică nud) pe aleile parfumate din paradis.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre rai, aforisme despre nuditate, aforisme despre mâncare, aforisme despre dovleci, aforisme despre Eva, aforisme despre Adam și Eva sau aforisme despre Adam
Ți-am spus...
Ți-am spus mereu, melodios,
Că tu ești cea mai cea din sat,
Că-ntreci cu zâmbetu-ți frumos
Ceata de îngeri din înalt.
Ți-am spus și crede-mă că-ți spun,
Floare mirifică din vis,
Că-s sănătos, nu sunt nebun,
Iubindu-te poeme-am scris.
Dacă-ți recit, dacă-ți zâmbesc,
Dacă doresc șiŹ-ți fac ocheade,
Să te cuprind, să te iubesc,
Viața ni-i fără păcate.
Mereu ți-am spus, melodios,
Că tu ești stea din cerul meu,
Poate din coasta mea ești os
Pictat de bunul Dumnezeu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre sănătate, poezii despre superlative sau poezii despre sat
Dumnezeu a creat pe Adam și pe Eva
În ziua-a cincea a creat
Și pești și păsări zburătoare.
Pe toate El le-a inventat,
Din Duhul Lui le-a dat suflare.
A șasea zi e mult de lucru,
Căci este zi de pregătire.
Și-a terminat întrânsa Domnul
Tot lucrul Său de la Zidire.
El a făcut în acea zi
Orișice soi de animale
Și pe Adam din lut trezit,
Spre gloria Măriei Sale.
Apoi a mai făcut pe Eva
Din coasta lui Adam luată,
Și prima nuntă tot atunci
A fost îndată celebrată.
Ca o pecete a Zidirii,
În ziua-a șaptea, Dumnezeu
Făcu odihna împlinirii,
Sfințind pe veci sabatul Său.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre zbor, poezii despre sfârșit, poezii despre păsări, poezii despre pești sau poezii despre inventatori
Dumnezeu i-a dăruit-o lui Adam pe Eva și din compasiune, și din sarcasm!
aforism de Gabriel Petru Băețan din Îndreptar pentru sarcasm
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre sarcasm, aforisme despre religie, aforisme despre compasiune sau aforisme despre Dumnezeu
Buna Vestire
La patul mamei, într-un vis,
În taină, nelătrat de câine,
Un înger a venit și-a zis:
Să nu te temi, vei naște mâine.
Din ochi de foc iscând o rază,
O clipă trupul i-a scanat,
Și i-a mai spus apoi o frază:
E-ntreg în toate, e băiat.
A doua zi, din casa noastră,
Făcută cu pereți din lut,
Răzbi, prin ușă și fereastră,
Un țipăt scurt. Și m-am născut.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre mamă, poezii despre foc sau poezii despre câini
Dilemă la umbra mărului
Când Domnul i-a luat din trunchi o coastă,
Ca Eva să răsară din neant,
Mirat a întrebat Adam: " - Această
Femeie e altoi sau e transplant?"
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre transplant sau epigrame despre femei
Adam și Eva
Adam și Eva duc trai pe vătrai,
În vremea-n care stau cuminți în Rai,
Până când ea netoată, el neghiob,
Tot legănându-se într-un scrânciob,
Crezând că Domnul trage aghioase
Și n-o să vadă ce se întâmplase,
Ea-ntinse mâna și luă o poamă
Ce era interzisă, bag de seamă,
Și-i dete lui Adam o-mbucătură,
Că-l năucise, melițând din gură.
Nici bine gustul el nu îl aflase,
Că Domnul lângă ei se-nființase
Și vru să afle de la ei povestea;
De unde vin pornirile acestea.
Eva spuse că șarpele-o-nșelase,
Cu dulci făgăduinți o încântase.
Luase poama și momind perechea,
De pe atunci îi apucase strechea.
Cine era de vină nu se spuse;
Ea se cam fofila, el nu știuse.
Pe șarpe amândoi au tăbărât,
Că-n treaba asta coada și-a vârât.
Și înflorind de zor acea minciună,
Își cântau unul altuia în strună,
Până lui Dumnezeu i s-a urât,
Lăsându-l pe Adam cu măru-n gât.
- Voi mi-ați călcat porunca mult prea iute,
Spunând acum și vrute și nevrute.
Nu fapta, cât minciuna gogonată,
Nu pot s-o fac uitată, sau iertată.
Multe pretexte, vorbe în doi peri,
Uitând că nu m-am născut nici eu ieri.
Nu v-a fost bine-n Rai, stând amândoi,
Scutiți de griji, necazuri și nevoi.
S-au lamentat: - Nu ăsta-i adevărul,
Ci șarpele ne-a ispitit cu mărul!
Cum Domnul n-a vroit în Rai gâlceavă,
I-a azvârlit pe amândoi în pleavă.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre adevăr și minciună sau poezii despre vinovăție