Romanţă înspicată

cine nu are speranţă să o cumpere la târg
ca pe roşiile coapte fragede şi rumene
toţi ciorchinii bucuriei cu noroc au dat în pârg
să se aromeze viaţa printre fluxuri lumene.

în credinţă e speranţa ca o floare de sulfină
că o pasăre măiastră renăscută din cenuşe
care zboară pretutindeni cu aripe de lumină
şi pictează pe văzduhuri aventurile ghiduşe.

atunci speranţa creşte până sus către luceferi
cu iubiri încolăcite peste inimă şi gleznă
nopţile vor ninge vise cu fiorii cei mai teferi
călăuzită de stele să nu rătăcesc în beznă.

uşoară că libelula magic zbor peste albi nuferi
crede şi tu că speranţa nu te va lăsa să suferi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de melancolie

mă rătăcesc prin amintirile cu noi
când ne iubeam cu patos şi intens
mult aş vrea să pot da timpul înapoi
să retrăiesc acele momente cu sens.

între noi s-a instalat comod rutina
mai spune-mi iubite că sunt frumoasă
peste melancolie a căzut cortina
s-a terminat şi scena amoroasă.

vreau să mai dorm în braţele tale
să visez că zbor printre luceferi
să mai simt sărutul cu gust de petale
vreau să simt iubite că suntem teferi.

secundele par cioburi de cristale
inimă bătrână iar oftezi şi suferi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre crenguţe de stele

Printre crenguţe de stele visele plutesc spre mare,
Forţe-nnoitoare poartă şi credinţa mea-n spinare...

O aripă-adună pene într-un zbor de peste dealuri
Poleite cu rugină, cu spumă-adusă de valuri...

Îngerii cu nuferi, sigur, sunt simbol în gând rebel,
Sub o crenguţă de soare speranţa e ghiocel...

Fericirea noastră gustă frunza veacului rămas
Să tot meargă înspre mare cu lumina în extaz...

Forţe-nvolburate trag viaţa către maluri noi,
Ne murdărim de lumină şi rămânem în ea goi...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gravură pe inimă

marea unică iubire e gravată pe inimă
să nu se risipească în valurile vieţii
proaspătă mângâiere caldă şi intimă
răsare însoţită de zorii dimineţii.

emoţiile curg că izvorul turcoaz
murmurul şoptit e dulce încântare
iubirea mea mă ţine departe de necaz
şi fiecare zi e sfântă sărbătoare.

liniştea albastră curge prin gleznă
n-aş fi putut fi fericită mai mult
în braţele iubirii nu am teamă de beznă
pe petale de stele tumultuos exult.

iubirea mea rezistă marilor încercări
cu vise care zboară printre întunecări.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara din suflet

în zbor de pasăre măiastră mă înnod
doar ea mă poate purta printre stele
în oceanul luminii să arunc un năvod
să capturez linişti pentru zile rele.

drumul comorilor presărat cu capcane
e străbătut de îngeri şi sfinţi
ei destramă bezne abisale şicane
şi armonizează liniştea din minţi.

din vise măreţe mi-am făcut comoară
să mă simt bogată ca un zeu
iubiri nepreţuite sublim mă înconjoară
sufletul este organizat ca un muzeu.

mi-am îngropat karma sub piatră de moară
să-mi continui viaţa mergând spre Dumnezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cercuri rebele de foc

calc pe urme de fachiri printre cercuri de foc
mă rog la Dumnezeu să plouă cu noroc
să stingă flăcări de dor şi de jale
parcă tot cerul în mine se prăvale.

vreau să cred că cineva acolo sus
mă iubeşte cu ardoare, nespus
cunună de stele să-mi aşeze pe frunte
peste prăpăstii să zidească o punte.

între Carpaţi disperarea răsună
creşte sărăcia până sus la lună
oamenii suferă şi glia e bolnavă
munţi de gunoaie împrăştie otravă.

zeii la putere toţi sunt incompetenţi
în neam se dezvoltă grupuri de delincvenţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa înrourată

Vino-n spaţiul care duce
Spre luceferii din gând
Şi cu mângâieri şi şoapte
S-ardem universul blând.

Să-l aducem într-o cupă
Plină doar cu amintiri
Din care semnele vieţii
Să renască noi iubiri.

Vino să schimbăm fărâma
De credinţă strămutată
În dorinţa care creşte
Doar speranţa înrourată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa e Credinţă

Dacă inima ţi-e frântă şi visul nu ţi-se-mplineşte
De aripile-s rupte şi sufletul... nu poate să mai zboare,
Speranţa e scânteia, ce arde-ncet... mocneşte...
Speranţa e scânteia ce niciodat' nu moare!

Dacă noaptea-i foarte lungă şi-i beznă pe cărare
Tu lacrimile-alungă, îţi şterge-n grabă faţa,
Speranţa-i prima rază din neschimbatul Soare,
Ce ne şopteşte-n taină că vine Dimineaţa!

Când barca vieţii tale e în derivă, când te îneacă valul,
Când e furtună-n tine şi când te copleşeşte "greul"
Speranţa e un far în noapte ce îţi arată malul,
Speranţa-mprăştie norii şi-apare curcubeul!

Când prin valea "umbrei morţii" frica-ţi dă târcoale
Şi când eşti firav, slab şi plin de neputinţă
Spre munţi te poartă Domnul, pe aripile Sale
Speranţa e mai mult! Speranţa e Credinţă!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste suflet ninge

Peste suflet ninge cu iubiri nebune,
Iarna se aşează, locul definind,
Degete abile, lunecă pe strune
Şi-n căuşul palmei, fulgii îi cuprind.

Vântură zăpada... neştiute vise,
Pe la geamuri gheaţa pare-a se topi,
Ascultând bătaia... inimii încinse
Şi-nvăţând tăcerea, tandru, a iubi.

Peste zare ninge, dragoste curată,
Viscolind privirea peste trup de foc
Şi în păr, e neaua, tainic asezată,
Tălmăcind destinul... fără de noroc.

Fulguie cu stele mii... peste cuvinte
Şi vuieşte timpul, la-nceput de drum,
Te aştept în casă cu un ceai fierbinte,
Peste suflet ninge, cu iubiri de fum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

speranţă (vezi şi nădejde)

Speranţa este însoţitoarea puterii şi mama succesului, fiindcă cei care au speranţa cea mai puternică, au în ei darul de a face miracole.

definiţie de Sylvia Bremer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slove - muguri de luceferi

culeg lumină de pe geana nopţii
o strecor în suflet ca pe mărgăritar
am străbătut în viată multe echinocţii
hoinărind ca vântul libertin solitar.

am alergat desculţă prin vălătuci de ploaie
şi am băut nectarul din crinul rourat
gânduri s-au tapetat pe pereţi în odaie
stelele nemuririi mi-au dat visul curat.

valsul lebedelor pe lacul cu nuferi
pune în mişcare universul poetic
se-nverzesc cuvintele, muguri de luceferi
acoperă cu nimburi arborele genetic.

îmi port senectutea pe umerii teferi
conjugând iubirea cu cântul frenetic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă speranţa moare ultima, atunci îmi pun speranţa în speranţă.

aforism de David Boia (25 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

când speranţa moare
ce a mai rămas?
inima ce doare...
nu are nici glas!!

nu e drum pe care
poţi ca să mai mergi!
cauţi alinare..
doar in vechi poveşti!

când speranţa moare
cerul e cu nori..
ninge chiar de-i soare
unul... e din doi!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp de convingeri

viaţa curge lin cu blânde înţelesuri
armonii în lumină umplu sufletul meu
tot destinul scump e aşezat în versuri
cuvintele mi-s dragi aşa vor fi mereu.

cu vise şi speranţe cuceresc universuri
m-am înfrăţit cu stele cu mândri luceferi
gândurile mele străbat munţi şi şesuri
în lacul de smarald zâmbesc pe nuferi.

cu Dumnezeu în suflet viaţa e miracol
cuprind în profunzime lumea plină de îngeri
am petrecut senină sărbători de spectacol
pentru cei sărmani am aflat înţelegeri.

lumea mea-i deschisă fără nici un obstacol
primesc înţelepciunea cu divine convingeri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa... cuvintelor

Arunc năframa
cuvintelor mele
peste norii grei ai tristeţii
şi dintr-o dată
răsare curcubeul speranţei
împrăştiind în jur
doar lumină şi culoare
şi atunci aud în gând
o voce blândă
ce-mi şopteşte:
"Speranţa nu moare..."

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis albastru

simt nevoia să zbor peste lume
visuri de poeţi îmi dau aripi să zbor
cu sentimentalismul las reale urme
în universul albastru, sonor.

când am inima tristă mă rog
cu încredere şi cu mare speranţă
beau poţiuni din stele sacru drog
dar are şi suspinul rostul lui în viaţă.

Pasărea Paradisului spune-mi unde mă duci
îmi apari mereu în visul nocturn
declanşezi fericirea în fiorii năuci
aranjezi cuvântul în spirit taciturn.

văl de lumină pe tristeţe arunci
şi trezeşti la sunet clopotul din turn.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet nocturn

şoaptele iubirii se răspândesc în noapte
sub baldachin de stele fac dragoste îndrăgostiţii
unde este iubire viaţa-i miere şi lapte
în baie de raze se ard superstiţii.

iubirea începe în braţe de luceferi
sub mângâierea lunii tumultuoasă
ai steaua ta nu te lasă să suferi
cerne peste ţine vise, aura luminoasă.

când mă rătăcesc şi sunt de lupi pândită
ca o oaie speriată părăsită de păstor
steaua nu mă lasă să rămân osândită
şi mă călăuzeşte înspre Creator.

sunt ca un nor de vânt răspândită
între aurore cu lumini de viitor.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul surprizelor

e festivalul toamnei cu târg de bunătăţi
preparate gustoase îmbie cu arome la ospăţ
recoltele bogate s-au strâns din cetăţi
timpul e generos, vesel şi pus pe răsfăţ.

liniştea asigură armonii în familii
romanţele toamnei răsună pe dealuri
marea fericirii creşte perle-n cochilii
valuri de speranţe îmbrăţişează maluri.

prune pentru ţuică mustesc în butoi
în vaste livezi gutui au dat în pârg
toamna pregăteşte surprize pentru noi
bunăstarea se extinde în fiecare târg.

viaţa e satisfăcută în vise şi nevoi
căci timpul toată vara a trudit cu sârg.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Pasăre albă,
Săgeată spre stele,
Floare de nalbă,
Cânt în vâlcele!

Aripa-ntinsă
Fruntea-mi atingă,
În viaţa-mi stinsă,
Visul să-nvingă!

Pasăre albă,
Vino, să sorbi,
Stropi de-ntuneric
Din ochi-mi orbi!

Pasăre albă,
Zeu al iubirii,
Dă-mi nimbul feeric
Al nemuririi!

poezie de Ştefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul literelor

munţi de sentimente se ridică la cer
izvoarele credinţei îşi fac loc printre stânci
nimic nu înconvoaie speranţa mea de fier
perdele de lumină lasă-n urmă striuri adânci.

în toamna vieţii mele poemele s-au copt
le răspândesc în lume ca pe roadele dulci
astăzi slova dragostei vibrează în piept
tu soare-al bucuriei lumină îmi aduci.

în piuă de argint pisez mărunt nesomnul
mai apoi îl amestec cu praful de stele
cu amplă strălucire să ajung la Domnul
ca să se purifice sentimentele mele.

nu fac afaceri cu apa, cu glia, cu lemnul
dar focul sacru îmi circulă sub piele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii

în toamna vieţii mele se-ngălbenesc simţiri
s-au ofilit de mult petalele de floare
tot trecutul meu e strâns în amintiri
dorul de tinereţe mă apasă, mă doare.

mi-a rămas credinţa ca bradul pururi verde
cu poezii mirene din suflet visător
în lumina sfântă care nu se pierde
mi-a rămas speranţa, dorul mistuitor.

visele intense pe ceruri călătoare
caută aleanul printre raze de stele
iubiri care-mplinesc şi sunt mântuitoare
să curgă ca izvorul prin gândurile mele.

cu înţelepciunea sunt răzbătătoare
pe ţărmul de vis s-au năruit castele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!