Somnul de m

cât ar fi de adânc de adânc
somnul de moarte să nu
ne temem copii! porumbiţele negre ne sunt
simbolul unei păci – pe pământ
ul cosmic din gură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de adânc

aşa-i că nu eşti evreică?...
fetiţa
din mine îţi vorbeşte! s
pune ea
în timp ce se umple de apa sărată să
rată a mării moarte a unui
borcan de murături prea exotice fără
noimă la cina la care doar
întingi
pâinea plată a buzelor în
tr-un ceaun cu genuni

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul săracului

În vremea în care Domnul
Toarnă poduri fără cuie
La sărac până şi somnul
Ori e prea adânc, ori nu e.

Dacă-i prea adânc e semn,
C-a bătut prea multe cuie
Şi că-i ţeapăn ca un lemn
Şi la ceruri, iată-l... suie!

Dacă n-are somn e semn,
Că de frigul care-l frige
Va ieşi în stradă demn
Foamea din el ca s-o strige.

Nopţile în care Domnul
Toarnă poduri fără cuie
La săraci până şi somnul
Ori e prea adânc, ori nu e.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a gândit

deşi nu foarte adânc
ca viaţa să i se termine cu
o meditaţie (?!) în
să nu însă nu
era el gânditorul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Gură la gură
nu mai îmi amintesc
de tine decât printre unele picături
de cianură -
parcă aşa ne îndulceam amândoi
gură la gură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gură la gură

nu mai îmi amintesc
de tine decât printre unele picături
de cianură -
parcă aşa ne îndulceam amândoi
gură la gură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte: o, tu, chip în adânc

Noapte: o, tu, chip în adânc
destrămat într-al meu.
Tu, căutării mele înmărmurite, adânc
covârşitoare, mereu.

Noapte, în privirea mea fremătând,
în tine însă – trăinicie;
creaţie fără sfârşit, dăinuind
pământul când n-o să mai fie.

Plină de noi constelaţii
lepădând din goană nebună
pojar aventuros în interspaţii
tăcut ce se-nstrună.

Prin simpla-ţi prezenţă, cât de mărunt,
covârşitoareo, mă ştiu –
totuşi, uns cu-ntunecatul pământ
îndrăznesc în tine să fiu.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercat, încastrat, bine încetinit

Cu anii, cu boala, cu hapurile,
mai nătâng devin, mai nătâng –
iată, pot ridica jaluzelele, număra stelele
fără ca din priviri să şi plâng.

Cu anii, cu nebunia, cu drogurile,
mai stingher devin, mai stângaci –
iată, abia despic firul cu lamele
maşinii de tocat greieri şi maci.

Cu anii, cu feeria, cu acadelele,
mai adânc devin, mai adânc –
iată, pot lopăta cu atelele
pământul de flori din umărul-crâng.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să mergi adânc, cât mai adânc în tine însuţi.

Yoga Swami în Cuvintele maestrului nostru – aforismele pline de înţelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E multă apă

nu ai căutatat destul de adânc: ma
rea roşie
ţi-a înghiţit cerceii odată cu punga de plastic
trasă pe cap
la marea (în)trecere (?!) – pierdutele pietre
de rubin, ah, vor s
clipi în urechile invizibile ale
unei meduze cu hi
jab – nu
ai căutat suficient să te speli
pe faţă cu sare
de mare sub presiune
ucigătoare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât de departe e
ce mi-ai promis?

mi-e foame, mamă!

tu cântă, sapă
te uită-n jur de-a lungul şi de-a latul
să vezi câţi sunt ca noi şi rabdă

mi-e sete, mamă!
am obosit de foamea ce mă roade
adânc, adânc

e o fântână mai încolo
de-al nouălea rând

să ai răbdare, sapă
sapă până când
pământul tot o să îl simţi în gură
şi nu uita să cânţi

Copile!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi să scrii poezie bună decât cât de cât; eşti pe moarte puţin.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă religie

nu ai venit aici să vorbeşti
ai venit să asculţi şi să taci

nu ai venit aici să priveşti
ai venit să orbeşti şi să calci

cât mai adânc pe alături: nu
ai venit decât să-ţi aplauzi a

partenenţa la noua religie în
care dumnezeu e stângaci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va fi m: ridurile

nu te arăta foarte tristă
nu râde isteric nu smiorcăi
peste ani
mă voi întoarce la tine aşa
cum prima zi de iubire ar fi (?!) şi va fi m
ai adânc
să citim riduri stufoase
de-apropiere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O unică, inegalabilă trecere

sunt paralel de-acord, mai fin
cu programul de tembelioane –
aşa adânc poporul doarme
aşa la suprafaţă giugiulim
coapsele surpate în ecrane
încât iubim, încât hulim
cu creierul cât greierul, vai, din
fabula aceea cu furnica
pusă pe căpătuială încă-n vară –
de ce nu ştim, de ce prea ştim
de ce nu vin, de ce prea vin
(uite că ar fi de jale...)
zilele în chip de campioane
la paralele veşnic inegale?...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai adânc...

de la o vreme devenisem amanţi
nu era nicio cale să ajung la capăt
nici nu mai am curajul
să vorbesc despre asta

totul e un du-te vino

e aproape iarna şi
ţipătul corbului se afundă în mine
tot mai adânc

tot mai adânc
tot mai adânc...

poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne temem de viitor pentru că ne temem de moarte, sau ne temem de moarte pentru că ne temem de viitor?

Marius Robu (26 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiulean

ghiulean a fost bărbatul până la patru
zeci şi şapte de ani al mătuşii soţiei de-a treia
pe tractor
şi-a schimbat după moarte numele în
giuliano (?!) – aşa
cum părinţii săi din comloşu mare
îl botezaseră fără
să ştie prea bine unde italia, în minor
dă cu cizma piciorului stâng –
iată carisma piciorului drept –
pe tractor
mătuşa soţiei umbla uneori p
rea adânc îmbrăcată-n zeiţă abstractă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revenirea

a revenit din mare cu un soare
între dinţi şi o lădiţă cu sare
între genunchi (?!) mici peştişori
îi ciugulesc de sub unghii rămăşiţele care
nu au fost consumate de clipele
zburătoare - zilele nu
îi sunt numărate decât pe sărite: a
revenit, dar nu-i este tare
aproape respiraţia vieţilor noastre
mirositoare
mai urât mai frumos mai adânc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul Abruda

te culc la pământ să asculţi
râmele cum vociferează
mă mir
cum unii prezentatori de teve cu buza în stază
se tăvălesc pe mochete aproape
plate (?!) - a
cuzând, acuzând lovituri
cauzatoare de moarte şi nu
numai a
bruda e poetul care vă scrie
despre toate acestea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima de cristal

Departe în umbra visului tău oval
Fluture pe o petală
Eram o lacrimă de cristal
Dulce amară
Adânc adânc în inima ta
Cu viaţa care muşcă din moarte
Erai vaporul ce mă naviga
Departe departe

Târziu eram un râu de lacrimi
Sparte în cioburi de cristal
Corăbiile tale biruiau furtuna
Ispitelor mele deşarte
Noaptea adorm fără păreri de rău
De dimineaţă o să răsar din pieptul tău
Departe de moarte

poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal, Fluturele de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!