Dulcea uitare
Din dragoste se nasc poeme,
Copii ai inimilor noastre,
Crescuți din întâmplări boeme
Sub sărutări de zări albastre
Din dragoste ne-am întâmplat,
Nevinovați... plini de mirare,
Eu căutam ce am uitat,
Iar tu erai dulce uitare
Aroma ta mă atrăgea,
Nici nu știam că mă așteaptă,
Dar cum să nu mă-ndrept spre ea,
Când trupul tău sublim o poartă
Și tot din ea vom fi mereu,
Acolo unde visul cerne,
Vei fi zeiță, voi fi zeu,
Iar timpul va pieri... o vreme
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre poezie
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre naștere
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre creștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Tu și eu
Tu și eu, alergând mereu în sens opus,
Unul spre Răsărit și altul spre Apus,
Ne-am întâlnit pe drumul de colb acoperit,
Când se-mplinise timpul, acuma, de iubit...
Cu mâinile întinse spre raza de lumină,
Ce ne-a furat simțirea și ne-a făcut o vină
Din a primi blestemul iubirii fără moarte,
Când am băut veninul din ciuturile sparte...
Crezând că vom muri de mână împreună
Și ne vom face casa, acolo sus, pe lună...
Dar vai, noi pământenii, nu am știut, desigur,
Că vii pe lume singur și vei pleca tot singur...
În zbaterea aripii ce-ncearcă zbor înalt,
Ne-am împletit iubirea cu zarea de cobalt
Și ne-am răsfrânt pe cer din visul unui zeu,
Noi doi, indrăgostiți... acum un curcubeu...
poezie de Jane Crișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre moarte, poezii despre înălțime, poezii despre vinovăție, poezii despre lumină sau poezii despre curcubeu
Dragostea
O, Dragoste, zeiță, iubită și de zei,
Nu cruți pe nime-n lume, bărbați și nici femei.
Cu magica-ți baghetă, din gâscă faci prințesă
Și Albă ca Zăpada să pară o negresă.
Cu vraja-ți ne'ntrecută, un prinț faci din broscoi,
În sclav transformi un rege, din lași tu faci eroi;
În altruist, când vréi tu, transformi un egolatru,
Din om cu multă minte tu faci un idolatru.
În dragoste, urâta ne pare o zeiță,
Iar cioara se preschimbă-ntr-o albă porumbiță.
O, muritori, zadarnic voi i vă-mpotriviți,
De Dragoste chiar zeii se lasă cuceriți.
poezie de George Budoi din Dicționarul dragostei (14 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre urâțenie
- poezii despre sclavie
- poezii despre porumbei
- poezii despre monarhie
- poezii despre gâște
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre femei
Poeme se nasc
Poeme se nasc și nicicând nu mor,
Din gânduri o mie bine așternute,
Din dragoste pură și lacrimi ce dor,
Poeme se nasc, sublime, tăcute.
Cel care simte în suflet iubirea
Ș-apoi o transpune în versuri pe foi,
Acela-i ce poartă veșmânt nemurirea,
Prin versul ce-a curs din inimă, ploi.
Poemul mi-a fost amantă, soție,
Am trăit iubirea, mi-a fost și trădată,
Mereu cât trăiesc respir poezie,
Poeme se nasc și nu mor niciodată!
poezie de Răzvan Isac (28 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre trădare, poezii despre suflet, poezii despre soție sau poezii despre ploaie
Mesagerul iubirii
Tu dormi, iar trandafirul meu așteaptă
să-ți simtă respirația din vis
și doar atunci să îți vorbească-n șoaptă,
așa cum ne-am vorbit și mi-a promis.
El îți va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ți spun tot timpul: "Te iubesc!".
Îți va șopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
și-n graiul lui el îți va da de știre
că-n visul tău aș vrea să fiu oricând.
De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
și îți va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.
Atunci, iubita mea, vei ști și tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ți spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îți vorbesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre știri, poezii despre trandafiri, poezii despre somn sau poezii despre promisiuni
Zâmbetul Luminii
A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăși vina,
O ia cu ea... o simt, ascult
Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simțim ceva mai cald în noi
Vorbește sufletul în șoaptă,
Să ne oprim, să ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm
Întinde mâna și atinge,
Îl simți? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi
Eu știu că foarte mulți nu credem,
La fel nu am crezut nici eu,
Dar e aici, noi nu Îl pierdem,
El ne așteaptă, e mereu
Ca un părinte, cu răbdare,
Zâmbește chiar dacă greșim,
Este acolo sus, în zare,
Și ne așteaptă să-L găsim
Suntem copii, poate obraznici,
Dar cum altfel copil să fii?
În jurul nostru, îngeri pașnici,
Ne tot veghează zi de zi
Ai revenit din nou Lumină,
Bine-ai venit, te așteptam!
Simt inima în piept, cum plină,
Îmi amintește... cum eram
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre îngeri, poezii despre plâns sau poezii despre pace
Ultimul vis
Era în alb și negru visul meu
Și căutam, adânc în el, culoarea...
De ce? - nu știu, dar căutam mereu
Și derulam, din când în când, visarea.
Mergând spre înapoi, dădeam de ea
Și o luam cu mine, mai aproape,
Dar dispărea. Cred că era ceva
Cu visul ce mi se zbătea sub pleoape.
Ce să fi fost? O căutam, din nou,
Spre înainte, poate voi găsi-o...
Și o găseam ascunsă-ntr-un ecou
A ce a fost. Iar, în prezent... adio!
Am derulat o noapte. Ce mai vis!
Alb-negru? Cine mi l-o fi trimis?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre culori sau poezii despre alb
Născut din lacrimile tale
Și chiar de nu aș fi deloc,
Aș apărea din suferință,
Să intru-n al iubirii joc,
Născându-mă dintr-o dorință
Deși nu știi, mă chemi mereu,
Ți-e dorul strigăt către mine,
Eu te aud în visul meu
Și imediat alerg spre tine
Oftatul tău străbate mări
Prin galaxii și universuri,
Deschide-o cale peste zări,
În care îți apar prin versuri
Și chiar de nu m-ai aștepta,
Am să te mângâi pe cu seară,
Când tandru îți voi recita,
Poeme pentru prima oară
De poate n-aș fi existat,
Te-aș fi iubit cu-nverșunare,
Pe lacrimi te-aș fi sărutat,
Atunci când sufletul te doare
Cumva mă inventezi din nou,
Din neant devin iubire iară,
Când glasul tău ca un ecou,
Mă caută și mă-nfioară.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre seară
Te-am căutat
Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.
Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar mă doare.
Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi mă trezesc.
Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam că vii la mine, cu tine urma să fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.
N-aș fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.
Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.
Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.
poezie de Daniel Scripcaru
Adăugat de Daniel Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre dor sau poezii despre uitare
Freamăt
Zbor de vise prind în noapte
Mă ascund în vraja lor
Tu mă chemi printre păcate
Iar eu vin... îmi era dor
Te ating, sărut pe umeri,
În oftatul tău mă pierd
Când bătăi din piept îmi numeri
Și mă lași să te dezmierd
Îmi aluneci lin pe piele
Iar eu tac pe trupu-ți cald
Mâinile-mi te vor doar ele
Și prin suflet mi te scald
Mă iubește pe un freamăt
Ce se naște când respiri
Pierde-mă în al tău geamăt
Și-n dulceața din priviri
Hai să ne iubim o vreme
Poate-n ea ne vom uita
Doar noi doi, niște poeme,
Ochii mei... privirea ta
poezie de Adi Conțu (4 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi
O, Dragoste...
O, Dragoste, tu unde ești?
O, Dragoste, frumoasă și curată,
O, Dragoste, ca din povești,
Atât de dulce și de fermecată.
Tu ești Regina Fericirii,
O donație pentru toți,
Tu ești esența nemuririi
Și voia buna între soți.
Ești sfântă, caldă ca un soare,
Ce sufletul ne încălzește.
Fără de Tine totul moare,
Iar tot cei viu se ofilește.
Cu Tine viața-i mai frumoasă,
Și cerul e mai luminos.
Cu Tine pâinea-i mai gustoasă,
Iar soarele-i mai călduros.
O Dragoste, tu unde ești?
O Dragoste, atât de lăudată,
O Dragoste, ca din povești,
Te-oi întâlni și eu vreodată?
poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soț, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre laudă
O să mori
pentru mine când
nu știu sau
am uitat
voi fi romeo
vei fi julieta
ce nume stupide
dar o să mori
din dragoste vei sucomba
eu o să mă sinucid în brațele
altei femei
din dragoste
și toate alea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Romeo și Julieta
Nu voi tolera niciodată nici măcar apariția și stabilirea unui mic putregai. Ci, acolo unde va apărea, vom cauteriza împreună locul contaminat. Dar putem spune: ne-am achitat de această cea mai grea sarcină din dragoste pentru poporul nostru. Și nu ne-am ales din aceasta cu nicio daună interioară, în sufletul, în caracterul nostru.
Heinrich Himmler în discurs (4 octombrie 1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre suflet, citate despre pagubă sau citate despre iubire
Poveste de dragoste
Hai să ne mai iubim măcar o vară,
Ce mai contează dacă va mai fi?
Să ne prefacem că e prima oară,
Că eu nu te cunosc, tu nu mă știi
Să-nchidem ochii când furăm sărutul
Și-n ploaia ei să stăm îmbrățișați,
În iarba udă ce-ți alintă trupul,
Iar eu și tu să fim doi vinovați
Să ne condamne cerul la iubire,
Albastrul lui să fie temnicer,
Vom evada spre stele-n nemurire,
Tu dragoste să-mi dai și eu să-ți cer
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre povești de dragoste, poezii despre cunoaștere sau poezii despre albastru
Ca un fir albastru fumul de țigară
în timp ce făceai dragoste cu mine
îți împleteam din părul tău blond
aripi de înger
amândoi ne doream să ne smulgem din noi
din lutul trupurilor noastre bătrâne
deși de multe ori zborul ne era scurt
din când în când reușeam să ne înălțăm
și acolo sus ne dezbrăcam de carne și sânge
ne desprindeam de grija zilei de mâine
de boli de nevoi
nici nu mai respiram
pășeam cumva în moarte ținându-ne de mână
două năluci străvezii abia pâlpâind
și totul ținea mai mult de o veșnicie
până când ne aprindeam țigările
iar fumul de țigară ca un fir albastru năuc
se furișa pe lângă noi
și se ridica tot mai înalt tot mai subțire
iar din noi în timp rămâneau
doar două mucuri de țigară
de multe ori mă visez că sunt
un mărfar uitat pierdut într-o gară pustie
unde nici măcar vântul nu vrea să mai adie
și unde timpul nu mai curge
e prins strivit de acele macazului
de pe calea ferată ce duce spre Calea Lactee
poezie de Petru Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căile ferate, poezii despre vânt sau poezii despre viitor
Nu de tristețe am eu acum teamă
Le citesc unor femei din tripou poezii dintr-un poet
care doarme-n alcovurile drumului, prin stufărișul ochilor
care-l
lasă acolo ca pe o lacrimă neagră și de prisos-zic, unii fac
din plăcere
dragoste, alții din dragoste poezie, dar
acolo unde nimic nu e, nici dragoste nu e.
poezie de Gellu Dorian din Un acoperiș plin de îngeri (2002)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre plăcere, poezii despre lectură sau poezii despre frică
Buzele-ți îmi cântă visul
În sărutul tău, femeie, buzele șoptesc timide
Când aștern pe ale mele vise din efemeride,
Am să le adun pe toate, picături nemuritoare,
Stropi din zâmbetul prin care îmi ești lună, îmi ești soare
Te voi legăna cu ochii, voal privirea-mi ți-e pe umeri,
Pielea ta străluce stele, printre ele te enumeri,
Nici nu știi... dar fără tine, cerul plânge câteodată,
Îi dispare tot albastrul într-o mare agitată
Dulce liniște sublimă, povestește-mi de iubire,
Doar acolo sunt acasă, precum într-o mănăstire,
Te ascult, de vrei, de-a pururi, glasul tău îmi dă binețe,
Buzele-ți îmi cântă visul, lângă tine-s tinerețe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre stele sau poezii despre muzică
Cabana de sub stele
M-ai așteptat pe drumul tău spre munte,
privind spre orizontul nesfârșit,
iar gândul tău a construit o punte
pe care înspre tine am venit.
Stăteai ca o zeiță, nemișcată,
iar ochii tăi, în Soare, scânteiau
cu strălucirea razei reflectată
de roua de pe flori și-mi surâdeau.
Erai acolo singură, divină,
iar eu m-apropiam, îndrăgostit,
dorindu-te, dorindu-mi o regină
în lumea ce în minte am clădit.
Ne-am sărutat și am plecat, de mână,
pe drumul nostru sinuos, alpin,
ce străbătea pădurea cea bătrână
și ne-ndrepta spre-un neștiut destin.
Curând, cabana de priviri ascunsă
a apărut când stelele, clipind,
s-au arătat din lumea nepătrunsă
a sufletelor ce trăiesc iubind.
Iubirea noastră le-a simțit privirea,
să ne grăbim puțin, ne-a îndemnat,
iar tot ce a urmat e amintirea
a tot ce niciodată n-am uitat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre păduri sau poezii despre munți
Zeul nopții
Când noaptea își va recunoaște vina
Și va pleca, lăsându-mi dezvelit
Un trup ce-l voi privi, îndrăgostit,
Tu nu vei ști, vei fi precum lumina
Ce-mparte viață-n drumu-i nesfârșit
Prin lumea-n care simt că-s numai eu
Privindu-te, zeiță, ca un zeu.
Pe chipul tău, îmi voi citi menirea
Și-mi voi lua, din ochii tăi, avânt
Spre culmi, cu o putere ca de vânt
Pornit ca o rafală spre iubirea
Ce-i cârmuiește viața pe Pământ
Și-l face să se simtă ca un zeu,
Așa cum simt, în clipa asta, eu.
Îți voi șopti, când noaptea se va trece,
Cuvintele ce-n suflet ți le-am scris
Când inima ți-a tresărit în vis,
Iar ochii nu știau ce se petrece
Și, pentru-o clipă, doar, ți s-au deschis,
Privind, prin întuneric, cum un zeu
Ți se-nchina. Eram, acela, eu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre trup și suflet
Realitate
M-am rupt de vechea realitate,
Ne-am despărțit indefinit,
Nu ne-am certat, i-am dat dreptate,
Dar recunosc că am mințit.
Voiam să scap, să fug oriunde,
Eram rutină amândoi,
Ea peste tot, iar eu niciunde,
Am tot crezut că suntem doi.
Am stat o vreme împreună,
Mă tot întreb acum de ce
Am așteptat ca ea să-mi spună,
Dacă nu-s eu sau ea nu e.
Am devenit lumi paralele,
Ascunse-n quantum, undeva,
Privesc spre ele, par zăbrele,
Dar sunt la geamul altcuiva.
Trăiesc o altă realitate
Care se schimbă ne-ncetat,
O tot creez sperând că poate,
Voi deveni tot ce-am uitat.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre schimbare, poezii despre realitate, poezii despre dreptate sau poezii despre ceartă
Versuri și lacrimi
Prefaci poemele în lacrimi,
Sărutul lor cade pe ele,
Ești pasiune și ești patimi
La fel cum sunt și ale mele
Oftatul tău de fericire
Mi-aduce sufletul în palmă,
Iar de acolo, prin iubire,
Eu îl trimit la tine Doamnă
În ochii tăi se oglindește
O dragoste, imensitate,
Care pe noi ne izbăvește,
De tot ce e singurătate
Cad lacrimile peste versuri,
Răsar în ele trandafirii,
Iar noi alegem universuri
Ce poartă numele iubirii
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau poezii despre mântuire