Boss, cocoșul pintenog
Pe la cinci, în zori de zi,
Recită spre-a ne trezi,
Al lui sacru monolog,
Boss, cocoșul pintenog.
Că o face dinadins
Eu de mult timp sunt convins.
O ține într-un cântat
Până mă dă jos din pat.
Cum pe somn nu mai pun preț,
Mă îndrept către coteț
Să-mi hrănesc puicile toate:
Blonde, brune, ori roșcate.
Însă Boss, să vezi trăznaie,
Sare iute la bătaie
Și-mi ține o cuvântare
Să-nțeleg că-i cel mai tare,
Că eu sunt un om hapsân,
Iar pe puici el e stăpân.
Treișpe soațe și amante
Are Boss, că-i mare fante,
Dar nu-i ajung ale lui
Cu puzderie de pui
Și tot sare la vecini,
Alergând și-alte găini:
Două puicuțe pestrițe,
Ușuratice lelițe.
Și-alte mândre gât golaș
Care preparau gulaș,
Așa, dis-de-dimineață,
Pentru prunci și mama rață.
Cum nicicând nu e sătul,
Toate-au fugit în pătul.
El, stârnindu-ne tot hazul,
Sări în stradă pârleazul,
C-a văzut una moțată
Cu cizme albe-ncălțată.
Și zău că nu vă spun glume;
A fugit cu ea în lume.
După-o vreme, jumulit,
S-a întors la noi spășit,
Dar soațele-i din ogradă,
L-au zburătăcit în stradă,
Că-ntre timp, alt cocoșel,
Frumos foc și tinerel,
A dat iama prin poiată,
Cu creasta-n vânt fluturată.
Avea alt șef bătătura,
Așa că ce tura-vura,
Vă mai spun încă o vorbă:
Boss, ajunse bun de ciorbă...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre umor
- poezii despre cocoși
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre șefi
- poezii despre vânt
- poezii despre vecini
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre soție
Citate similare
Am văzut mulți israelieni ce poartă cu mândrie bluze Hugo Boss și alte accesorii ale acestei firme. Ei știu foarte bine ca Hugo Ferdinand Boss a fost cel care a facut uniformele 'Wehrmachtului', SS-ului si SA-ului. A fost croitorul lui Hitler, practic.
Și atunci, de unde atâtea văicareli cu 'Holocaustul'?
Sau nu au pic de respect față de bunicii lor?
citat din Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre respect, citate despre mândrie, citate despre Israel, citate despre Holocaust sau citate despre Adolf Hitler
Fabulești
Asurzit sunt de-o găină
Ce tot cântă pentr-un ou
Pe-un cuibar, de prin grădină;
Parcă-i vacă... ce-ar da bou!?
... Și de porc, sunt tot sătul,
De guiț, iz de rahat;
C-are coteț și pătul,
De-ale lui, pân' la... ignat.
... Miorlăieli îs lingușitoare,
De neavut cu burta plină
Și de somn, întins la soare,
Cotoind vecin, vecină...
... Și lătrat nebun, la lună,
Că-i de pază fără odihnă,
Să-și ia el bucata bună...
Câine... își linge bot în tihnă!
Nu mai trage car, la jug,
Bou... îi fruntea gânditoare;
De zăpezi să-și facă plug...
Bolovan; banu să-i... sare!?
Iepuroaica-i una neagră;
Laia, Rroma, cu mulți pui,
Stând acasă ziua întreagă,
Să ia bani... "Bogetul nu-i!".
Taur, îngâmfat de prost,
Un curcan, mai comun... al
De pus coarne, își fac ei rost
De trofee mici... local!
Oaia neagră, blond vopsită,
Miel, să sugă, ar vrea să aibă
Și cu lâna-i dărăcită
Vrea berbeci... Să-i dea la șaibă!
Lelea, ce fu și-are grijă
'n dorul lelii, ea, de toate,
Zici c-a lovit-o vreo schijă;
Tot ce-i rău... la ea-i pe roate?!?...
... Stă pe banca de la stradă
Și privește cirezi, turme,
Fabulând de-a ei ogradă;
C-o să aibe și ea... urme!?
Toți și toate-au calități,
Se zbătând s-ajungă... oase,
Pentru ros, c-au facultăți;
Umaniste... fabuloase!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre oi, poezii despre câini, poezii despre zăpadă, poezii despre vaci, poezii despre umanism, poezii despre tauri sau poezii despre somn
Șpaga trece pe roșu
Beizadeaua căptușită până la gât în euroi,
Apasă pe accelerații și trece-n goană peste noi.
Nu-i pasă nici de semafor, nici de-alte semne de pe stradă.
El dă manelele la maxim și toată lumea vrea să-l vadă,
Că lângă el în jeep se-ntinde fătuca nu știu cărui boss,
Ce ține hățurile urbei și e la pungă cel mai gros.
Așa că loaza dumisale nu are legi, nici uși închise,
Disprețuiește pe oricine, că toate lui îi sunt premise.
Un polițist nici nu-ndrăznește să-l amendeze, dupa caz,
Se face că nici nu-l observă, că altfel intră în necaz.
Și te apucă disperarea, la noi, ceilalți când te gândești,
Că te oprește la vreun filtru, chiar dacă tu nici nu greșești...
Îl vezi pe durul polițist, ce plin de zel se dă la tine!
Îți cercetează-atent mașina și-ți spune că ceva nu-i bine.
Tu știi că n-ai niciun cusur, dar n-ai decât să-ncerci un truc,
Și vei scăpa și de amendă și vei scăpa și de năuc:
Să folosești un "PLIC-MINUNE"! doar știi, că peste tot se poartă;
Tu nu ai spate-asigurat, pe tine nimeni nu te iartă.
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre semafor
- poezii despre viteză
- poezii despre superlative
- poezii despre roșu
- poezii despre polițiști
- poezii despre oraș
- poezii despre manele
- poezii despre legi
- poezii despre iertare
Cocoșul și găina
Merge nevasta cu bărbatul
La doctor:
- Nu știu ce să-i fac!
De-un timp îmi spune că-i găină,
Doar că nu face cotcodac.
- De asta vi-i nelămurirea
E o psihoză... Îl tratez.
Deci îi voi da niște pastile...
Deși nu pot să garantez.
- Știți, mare-mi este tensiunea,
Nu că e sub "papucul" meu.
M-aș mulțumi de-ar face ouă,
Dar nu doar două tot mereu.
- E un mister mărită doamnă,
Minunea de s-ar repeta.
Dar tot nu înțeleg adică,
Ce oare v-ar mai deranja.
Și cum?! Cocoșul face ouă?!
Pardon, găina vreau să spun.
- Da, spuse doamna-ngândurată,
Dar numai două de acum...
- Și ce vrei dumneata femeie?!
Ce faci cu ouăle 'nealui?!
Știi, ești cocoș cu mari pretenții!
Deci ia mai pune-ți pofta-n cui!
Mata, găină oropsită
(Se-ntoarse dânsul spre bărbat)
Ori ești pe post de clocitoare,
Ori eu sunt prea dezinformat?!
Cu un cocoș așa ciudat,
Fugi din ogradă, că altminteni
Îți spun doar una, are pinteni!
Și calcă tare... Cotcodac!!!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre găini, poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați, poezii despre mulțumire, poezii despre medicină, poezii despre medici sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Bondarul mizantrop
Merge iute, zău nu-i șagă,
Spre pieire, lumea-ntreagă.
Merge, merge, se tot duce,
Spre pieire au pornit,
Zi ce merge, rău ne-aduce
Rău, tot rău, fără sfârșit.
Astfel în mizantropie
Un bondar se căina,
Stând pe-o creangă de scumpie
Ce la vânt se legăna.
Și zicea el: Zău, nu-i șagă,
Se tot schimbă lumea-ntreagă.
Când gândesc la vremi trecute,
Când tot vesel eu umblam,
Cu albine mult plăcute
Prin văzduh mă legănam
Și-n petreceri amoroase,
Într-un dulce bâzâit,
Zi și noapte răcoroasă
Petreceam necontenit!
Dar, vai mie, zău nu-i șagă,
Se tot schimbă lumea-ntreagă.
Tot zburam dincolo-ncoace,
Păream tare printre-albini;
Vezi, pe-atunci, la dobitoace
Încă roza n-avea spini.
Dar acum s-au schimbat toate,
Eu de jale sunt pătruns.
Vremi mai rele nici se poate.
Vai, ce vreme am ajuns!
Merge iute, zău nu-i șagă,
Spre pieire lumea-ntreagă.
Vrun bondar să mai vezi încă
Că-i iubit, că-i curtenit
Și degeaba că mănâncă,
Făr să fi agonisit,
Vrun bondar să bâzâiască,
Niște suave, dulci cântări;
Și pe-albini să răsplătească
De-a lor muncă prin plăceri!
Merge iute, zău nu-i șagă,
Spre pieire lumea-ntreagă.
Vai, nu-i bine, zău nu-mi place.
Bondărimea s-a sfârșit,
Peste dealuri nu-ș ce-aș face,
Să mă duc necontenit.
Spun c-acolo se găsește
Bondar mândru cântător,
Ce tot încă bâzâiește
Al său viers fermecător.
Merge iute, zău nu-i șagă,
Spre pieire lumea-ntreagă!
Moș uncheș zise-o albină
Zău, greșești, de tot greșești!
De-amor viața încă-i plină,
Bătrân ești și n-o simțești.
Dar el, în mizantropie,
Ne-ncetat se căina,
El pe creanga de scumpie
Bâzâind tot repeta:
Merge iute, zău nu-i șagă,
Spre pieire lumea-ntreagă.
poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre crengi, poezii despre apicultură, poezii despre albine, poezii despre viață, poezii despre trandafiri, poezii despre sfârșit sau poezii despre plăcere
După un chef
După-un chef de-o noapte plină,
Vin acasă-n zori de zi.
Soarele pe cer s-alină,
Din prag, soața îmi zâmbi.
Cum în casă am intrat
Ea în brațe m-a luat.
Nu-mi așază de mâncare,
Nu-mi dă patul de culcare,
Franș, îmi zice, vrea să facă,
Să mă vândă ca pe vacă!
Ea de mână mă luă
Și la târg se-avântă.
Bucuroasă c-a ajuns
La geambaș iute s-a dus.
Discutase, nu prea mult.
Cred c-a obținut ce a vrut.
Iar geambașu-n gura mare
Strigă fără încetare:
- Hai la bărbat de vânzare!
Lăudând cu vorbe mari,
Mai ceva ca pe măgari.
Ascultându-l eu așa,
Mai că-mi vine a striga:
"E minciună tot ce spune,
Vrea s-adune multă lume!"
Deodată-n jur se adună
Lume multă, lume bună.
Doamne care mai de care
Vrea să dea un preț mai mare.
Veni una cât un cal,
Ea credea că sunt măgar.
Mă privi, se socoti,
Cu geambașu-un pic vorbi.
El răspunse bucuros:
- E-un bărbat încă frumos.
Și e bun cum altul nu-i!
Dar ce pot eu să vă spui!?
Și-n București de-ai căuta
Nu găsești așa ceva.
Ea, analizând în grabă,
Auzii cum ea -l întreabă:
- Dar la pat, îi bun, îi bun?
El răspunse:
- Îi bun, îi bun!
Cum se culcă, doarme tun!
- De băut, se-mbată des?
- O... e lucru de-nțeles.
Orice bărbat, se știe,
Trece pe la prăvălie.
Când primește el salarul,
E prieten cu paharul.
Bea o sută, poate două,
Cu prietenii, vreo nouă.
Dar când a ajuns acasă,
Restu-l pune tot pe masă.
Niciun ban el nu-și oprește,
Că doar dă, Doamne ferește,
El familia-și iubește.
Ce-nțelese doamna oare
De dă prețul așa de mare!?
Geambașul bucuros
Spre soție s-a întors.
Întrebă de prețu-i place
Târgu' ea îl poate face.
Soața stă și se gândi
Și pieziș mă și privi.
Eu cu ochii în pământ.
Strigă ea:
- Încă nu-l vând!
De știam că-i așa bun,
Nu băteam atâta drum!
Dragi confrați,
Tot ce faceți gândiți bine,
Ca să nu pățiți ca mine!
Nu se știe soața ta
Ce geambaș o mai avea.
Și-o să te trezești deodată:
Ești vândut ca pe o vacă.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre măgari, poezii despre bucurie, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire sau poezii despre promisiuni
Noi suntem ziarul de la ora cinci (lui Dan Costinaș, care ține singur pe net "Ziarul de la cinci")
Vremurile sunt așa cum sunt
Coborând în stradă omul intră-n clinci
Dar veniți la noi, tânăr sau cărunt:
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
Salvarea e încă departe
Fărâma de viață spânzură-ntr-un vinci
Vă deschidem ușa, v-așteptăm în prag:
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
Măscăricii-au coborât în stradă
Cu flașnete, goarne și tilinci
După ei dau buzna fripturiști grămadă
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
S-a trezit românul dintr-un vis urât
Lepădând ițari, nojițe, opinci
Și nu-l mai prostesc ei, numaidecât
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
Slobod internetul pentru fiecare
Doar un simplu clik și ieșiți din clinci
Noi suntem o oază dulce de răcoare,
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre salvare, poezii despre păr cărunt, poezii despre ore, poezii despre oaze sau poezii despre jurnalism
Prăpastie
Dumnezeu e surd
Și când trebuie să-i spun ceva
Îi scriu pe-o foaie de hârtie.
Așa se procedează
Cu toți surzii.
Dar mie nu-mi înțelege scrisul
Și când îl văd cum se scarpină-n aureolă
În fața unei conjuncții,
Mă gândesc că mult mai ușor ar fi
Să i-o urlu-n ureche.
Asta și fac,
Dar Dumnezeu dă din cap
Că nu-nțelege
Și-mi face semne să-i scriu pe-o hârtie
Tot ce vreau să-i spun.
Pe mine mă apucă disperarea,
Ies în stradă și opresc trecătorii,
Punându-le-n față hârtia mea,
Scrisă cum am putut mai frumos și mai citeț
Ca pentru ochii lui Dumnezeu.
Dar oamenii nu sunt surzi,
Ci numai grăbiți,
Și dându-mi cu mâna hârtia la o parte,
Mă roagă să le spun totul repede
Prin viu grai.
Atunci mă pomenesc urlând
Ca din fundul unei prăpăstii,
Așa cum urlă Dumnezeu
Când își face rugăciunea.
Și de spaimă c-am asurzit și eu
Uit ce-am vrut să le spun.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre prăpăstii, poezii despre hârtie, poezii despre urechi, poezii despre spaimă, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre frumusețe sau poezii despre Dumnezeu
Cățel emigrant
Pe șosea, l-am văzut, hăituit de mașini,
A fugit spre-a uita sărăcia din sat,
Pe-un asfalt unde-ai lui sunt așa de puțini
Și-i vacarm, de te poți sătura de urlat.
Cei bogați s-au oprit să mănânce-n păduri
Și mâncau elegant cu tacâmul frumos,
L-au văzut și pe el, i-au privit ochii puri
Și i-au dat generos niște pâine și-un os.
Într-o zi, când trecea dintr-un loc în alt loc,
L-a lovit cineva ce grăbea către scop,
Carnea lui de bărbat a simțit că ia foc
Și s-a tras din șosea plin de sânge și șchiop.
Tot ce-avea a pierdut, nu mai simte nimic,
Ar mușca disperat porțiuni de șosea,
Dac-ar ști unde e satul lui trist și mic
Ar pleca spre-un cioban ce-l mințea și-l bătea.
Trepied aberant, de cățel emigrant,
Și lătrat pervertit la șosele cu fum
Ar pleca înapoi, s-ar topi în neant
Și-ar mai vrea doar atât, pacea-ntâiului drum.
Pe șosea sunt, acum, câini mai ageri și noi,
Mai mâncând ce găsesc, fără apă un strop,
Numai el, neaflând nici un drum înapoi,
A ajuns trei perechi de mănuși într-un shop.
Dacă, totuși, va fi vreun lătrat pe pământ
Pentru câini viața-n veci va fi aspră și grea,
Câine șchiop eu te plâng că spinarea ți-au frânt
Dar de ce ai fugit să cerșești pe șosea.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Volumul "Locuri comune" Editura Albatros - 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele, poezii despre sat, poezii despre tristețe, poezii despre sărăcie, poezii despre sânge, poezii despre păduri, poezii despre pâine sau poezii despre plâns
Vântoasele
Să ne ferească Dumnezeu
Și-audă-ne din cer cuvântul!
Mi l-a-nghițit acu pământul,
Și-atâta om aveam și eu!
Mi l-am întors în pat cu mâna,
Și-am fost la babe și la vraci
Și-am dat și milă la săraci
Și mi-a murit la săptămână!
De suflet noi voiam să-l dăm
Și-l dedem gata-n mâna morții!
Era voinic; trăsese sorții,
Și-am tot zorit să-l însurăm.
Găsisem una mai de gazdă
Căci nu eram nici noi din drum
Dintâi n-o vruse nicidecum
Dar s-a mai dat și el pe brazdă.
Și ne-am gătit după puteri,
Cu lăutari s-aducem fata,
Cu vin și chef, precum e data
Țin minte toate, ca de ieri.
Și câți nuntași! Să-i spuie pragul!
Și-afară ger, ca la Craciun.
Mireasa ici, dincolo nun,
Și-n mijloc el, mai mare dragul!
Și-așa deodată l-au cuprins
Călduri c-a fost și cald în casă
El a ieșit de după masă
Îmbujorat de vin și-aprins.
Și până să băgăm de seamă,
Vântoasele-și făcură rost
Și dacă nu știu eu ce-a fost,
Atunci eu nu știu cum mă cheamă!
În curte el de vorb-a stat
Cu doi flăcăi. Și vezi, deodată.
Așa din vorbă așezată
Gemu cu glasul înfundat;
Apoi cu mâinile-amândouă
Și-a rupt cămașa de pe el
Flăcăii spun, dar nu la fel;
Dar drept e cum vă spun eu vouă.
Că vâjâia vârtej de vânt,
Pe când vorbeau: plecase răul!
Și undele-nghițind flăcăul
L-au ridicat de pe pământ.
Și se făcu-n văzduh roșeață
Ca-ntr-un pahar cu sânge-umplut
Băiatul meu era pierdut
Când s-a mai limpezit de ceață!
Ce-a fost apoi la Dumnezeu
Sunt toate câte sunt să fie!
Ce-a fost apoi, pământul știe;
Dar spui ce-am auzit și eu
Că l-au văzut fugind orbește
Se jură vameșul, de-i ceri,
Și doar el nu-i copil de ieri
Să nu-nțeleagă ce vorbește!
"Venea ca un nebun spre rău.
Din jos de pod! Și cu mirare
Eu stam să văd ce gânduri are,
Că-n vad e apa până-n brâu.
Pe mal s-a desculțat în grabă,
Trecând prin râu. L-aș fi strigat,
Dar m-am temut că-i apucat
Și-mi prind cu Necuratul treabă.
Pe mal dincolo nu-l văzui
Să-și tragă cizmele-n picioare.
Fugea de-a razna pe răzoare
Desculț, așa de maica lui!"
Vezi, nu i-au dat răgaz la multe!
Și eu l-am tot rugat frumos:
"Să-mbraci măcar cevași pe dos".
Dar parc-a fost el om s-asculte!
Și-așa-n neștire l-au purtat
Cum nici nu te gândești cu gândul!
Trei sate l-au purtat de-a rândul!
Și-acolo, într-al treilea sat
Bătu-n ferestre la o casă
Ei, vezi, și să te miri ce spun:
din om întreg te fac nebun,
Și din voinic, neom te lasä.
Ei spun așa ca s-a ținut
Cu văduva din cas-aceea.
Dar eu nici nu cunosc femeia
Și-a fost apoi, că nici n-am vrut
Să știu de ea. Și-am stat întruna.
Am stat de el ca să-l însor,
Și el, văzând că-i tot dăm zor,
S-a lepădat de ea cu buna.
Și-acolo, Doamne, mi l-au dus,
De ne-a stricat tot rostul vieții!...
Și-l așteptam la horă, bieții,
Și, galbeni-ceară, când ne-au spus
Flăcăii, cari au fost cu dânsul:
Eu n-aveam lume pe pământ
Să știu pe care lume sânt,
Așa mă podidise plânsul.
A doua zi, pierit zăcea
În ieslea grajdului, pe paie.
Și-ar fi putut din el să taie
Bucăți-bucăți, că nu simțea.
N-avea putere-n el să-și tragă.
Nici sufletul, și-așa răpus
Zăcea pe țol cu fața-n sus
Cu ochii stinși și fără vlagă.
În două zânele l-au rupt,
I-au stors și sângele cu-ncetul
Căci nu putea să-și miște, bietul,
Nici ochii-n cap! Și i-au mai supt
Și glasul, ca pe muți lăsându-l;
Iar noi din gură-i n-am putut
S-aflăm ce-a fost și ce-a facut,
Și nu-i puteam ghici nici gândul!
Îi dase ceasul rău în drum!
De nu-mi ieșea atunci din casä,
Eu n-aș fi de copil rămasă,
Că l-aș avea băiat și-acum!
Așa... mi l-a-nghițit pământul
Și-atâta om aveam și eu
Să ne ferească Dumnezeu
Și audă-ne din cer cuvântul!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre nuntă, poezii despre gânduri, poezii despre văduvie sau poezii despre vamă
Cel mai bun mod de a saluta un chimist: "Salut, boss, ce mai combini?".
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative sau citate despre chimie
Degetele de la mână
La-început de săptămână,
Degetele de la mână
Au vorbit în adunare,
Despre cine e mai tare.
Să le ascultăm ce spun,
Să vedem care-i mai bun.
- Eu sunt Degetul cel Mare
Și mă mișc fără sforțare
Și vă spun azi tuturor,
Sunt cel mai folositor!
Văd la microfon cum vine
Altul care nu-i oricine.
- Deget sunt, Arătător,
Sunt ca un judecător,
Când arăt ceva anume,
Nu mai este timp de glume!...
Mijlociul când vorbește,
Ați ghicit, el se fălește.
- De folos sunt, așa lung,
Uite cum la nas ajung!...
Apoi mândru și stelar
A vorbit și Inelar.
- Eu sunt degetul acel
Care poartă un inel,
Ce adesea e de aur,
Pentru mână, sunt tezaur!
- Stați măi fraților un pic,
Zise Degetul cel Mic,
Fiecare-i de folos
Că e lung sau e mai gros.
Vă rog să priviți puțin
Că pe masă e un crin,
Luați pe rând această floare
Să vedem care-i mai tare.
Încercară, dar vezi bine,
Singur, e mai slab oricine.
Și atunci, săriră toate,
Fără nici o răutate,
Crinul alb să îl ridice,
Binișor, să nu se strice.
Și se veseliră tare
La sfârșit de adunare.
Morala
Geaba ești lăudăros
Că ești mare, ești frumos,
Dacă-atunci când greul vine,
N-ai prieteni lângă tine!
fabulă de Gabriela Gențiana Groza (2 ianuarie 2017)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre degete, poezii despre crini, poezii despre tezaur, poezii despre săptămâni sau poezii despre stele
Lumea ferestrelor
I
(Rătăcit)
M-am pierdut!
Hei... unde sunt?
Oare o-i fi murit,
Sau abia m-am nascut?
Ce ciudat mă simt,
E întuneric și totuși,
Nu văd stele....
E... probabil sunt ielele,
Acele ce,
Au întarziat cu surcelele.
Oare s-au terminat modelele
Și-au dispărut mărgelele?
Sau oare sunt primul ce,
S-a rătăcit în liniște?
Habar nu am,
Dar...
Nici nu mă grăbesc
Să revin pe lume,
Că...
Sunt sătul de necazuri,
De minciuni și de glume.
Sunt sătul să trăiesc
Fără tot ce-mi doresc,
Fără pace și calm,
Fără tot ce iubesc.
Aici cel puțin
Nu tre` să mă hrănesc,
Cu iubire, mâncare
Și tot ce-i firesc.
Aici...
E totul calm
Și în perfectă liniște.
Nu e cine știe ce,
Dar mă mulțumește!
II
(Nemărginit)
În timp ce mă plimbam
Prin negrul spațiu,
Vast și calm,
Văd ceva departe.
Ce-o fi aia frate?
Fără să mă agit,
Mă-ndrept spre-acel ceva
Oare n-o fi ea,
Sau mintea-mi joacă feste
Și-i doar imaginația?
Cu cât mă apropiam mai mult,
Pas cu pas și fără glas,
Cu-atât mai tare îmi batea
Inima ce-mi dispărea,
În zona cea de noapte.
Într-o secundă, două, trei,
Ajung destul de-aproape,
Încât să vad și cine-i, ce-i,
Ca o reflexie a apei.
Era un șir nemărginit
Și plin doar cu ferestre,
Ce luminau independent
Și-aveau câte-o poveste.
Aveau și dimensiuni enorme,
Cu multe-aspecte, multe forme,
Ba vechi, ba noi, ba incolore,
Ce doar vroiau să le adore,
Persoana din poveste.
Multe poteci și luminișuri
Aveau o parte dintre ele,
Încât credeam că-i paradisul
Cu mii de sori și mii de stele.
Dar multe mai erau
Și pline doar cu rele,
Cu amăgiri, minciuni și foc,
Ce provocau durere.
III
(Spre...?)
La un moment dat
Observ într-una din ferestre
Că mă aflam și eu.
Oare ce Dumnezeu
Mă regăsesc în ele?
Căci nu îmi amintesc
Nimic din toate cele,
Ce-mi arătau ferestrele.
Oare de ce sunt îmbrăcat în negru;
Și-acolo de ce-s vesel?
Ce-s cu femeile-alea toate,
De ce îmi sunt mirese?
Cred că ceva din spațiu,
O forță foarte mare,
Vrea să-mi arate tot
Ce pot găsi în cale
Și dac-o să mă-ntorc
Prin una din ferestrele,
Ce le privesc în zare.
Doamne, zi...
Ce aș putea să fac,
Să mă îndrept spre o fereastră
Unde e totul ciudat,
Sau spre una în care
Totu-i calm și curat.
IV
(Sihastră)
Cum stăteam eu pe gânduri
Ca ciobanii pe crânguri,
Am văzut o fereastră
Destul de sihastră.
Și mi-am zis:
I-a să vad ce poa` să-mi arate,
Ce persoane ciudate,
Cu imense palate,
Cu comori și de toate,
Pot să văd eu prin geam?
Însă cum mă apropiam,
Tot mai mult o pierdeam
Din rază...
Cu calm.
Ca printr-o minune,
M-am revăzut în spate.
Eram o fereastră,
Eram tot și toate.
poezie de Dan Dumitrașc (14 ianuarie 2011)
Adăugat de Dan Dumitrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre iubire, poezii despre întuneric sau poezii despre spațiu și timp
Ursul la putere (fabulă cu dus-întors)
De regulă, când cineva ajunge la putere
la puterea a doua, a treia
sau a câtă doriți dumneavoastră,
își ia în echipă
pe cei apropiați lui,
ca mai apoi să-i promoveze
în funcții înalte; nu va mai spui...
Așa s-a întâmplat și cu ursul nostru,
care, odată ales în funcție de... mare boss
peste supușii lui,
alte animale, care mai mari, care mai mici
și-a ales echipa lui
formată din bursuci, caduci,
mameluci și, mai cu seamă
din maimuțe urlătoare,
fiecare în parte primind
funcția ce i se cuvine;
Ei bine, odată căzut de la putere,
toate celelalte animal, jivine,
promovate și-au văzut în continuare
de treabă!...
Morala, pentru cine întreabă,
aici lucrează prevederea
cu... perierea!...
fabulă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre dorințe, poezii despre animale, poezii despre înălțime, poezii despre urși, poezii despre prudență sau poezii despre maimuțe
Timpul carierei
Colega ce-a știut s-agațe
Și șefi din cei mai mititei
A stat, un timp, la boss în brațe
Și-acuma are jilțul ei.
epigramă de Gheorghe Bâlici din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", Premiul II ex aequo "Mircea Trifu" (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp, citate de Gheorghe Bâlici despre timp, epigrame despre șefi sau epigrame despre superlative
Onoarea
Că-i medic, sau funcționar,
Ori mai modest, ori mai sus pus,
Oricare vrea un ban în plus,
La un salariu tarifar
Azi, în jargon, zici lapidar,
Că-i șpagă, mită, -s-a tot spus-,
Onoarea însă-i mai presus;
Consideri deci că-i faci un dar!
Pui iute banii într-un plic,
Iar el din ochi îl cântărește
Să știe dacă-i mare, mic,
Și cât de bine te servește...
Iar astfel afli ce valoare,
Mai are a lui "X", onoare!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre onoare, poezii despre bani, poezii despre valoare, poezii despre salariu, poezii despre prezent, poezii despre modestie sau poezii despre corupție
La nașterea mea
"Poezia nu e un mamifer
și, totuși, naște pui vii și îi hrănește cu lapte.
Îmi vine să deschid ferestrele larg și să strig:
s-a născut un poem!
Așa cum a făcut, în douăzeci și cinci iulie, doctorița,
pe vreme de ploaie,
în anul o mie nouă sute cincizeci și opt,
la orele două după-amiază, fix când pleca
ultimul escadron al Armatei Roșii din țară.
Nu trăim deloc timpul lucrurilor definitive.
Nici eu nu m-am născut atunci pe de-a-ntregul,
mai netezesc și acum la chipul meu armenesc, arămiu,
și nici Armata Roșie n-a plecat de-a binelea vreodată.
Numai că, privind pe fereastră, doctorița și-a pus palma la gură,
pe stradă tocmai trecea un cortegiu funebru,
cineva se hotărâse să moară, ca să-mi lase locul lui pe pământ.
Cât privește poemul, nu știu mai nimic despre el,
cine-i acela care îl va înțelege
și dacă-și va ține cumpătul când cocoșul va cânta de trei ori.
Nu știu de unde vine și din ce fel de lume
poemul acesta copil, îmbătrânit de zile.
Cuvintele par a fi fost pentru el
un fel de-a muri,
dar doctorița s-a întors, totuși zâmbind, către mama:
«e norocos Varujan, băiatul ăsta al nostru,
care a murit și s-a născut în aceeași zi!»"
poezie de Varujan Vosganian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre armată, poezii despre zile sau poezii despre ploaie
Sclifoseli lirice XIX
Cum mergeam frumos pe stradă
Având șlițul desfăcut
Mă-ntâlnesc cu un prieten
Unu' d-ăla prefăcut:
" Ce faci Petre, cum ți-e viața?"
Mă-ntreabă privind în jos...
Îi răspund, cum mi-este firea:
Mă fac lumii de folos!
Mai departe, alt prieten
Tot așa, privind în jos,
Mă chestionază sobru
Și-i răspund tot bucuros.
Și așa, preț de vreo oră
Mă-ntâlnii cu peste-o sută
Unu' nu găsii să-mi zică
De ușa cea desfăcută...
Mai târziu, intru eu țanțoș
Într-un magazin micuț
Unde era vânzătoare
O minionă-șoricuț...
Am schimbat o glumă, două,
Complimente, și-am plătit
Ca-n final, s-arate șlițul:
"Înțeleg... ești pregătit!"
poezie de Petrică Conceatu (25 ianuarie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre comerț sau poezii despre plată
Vânătorească
M-am tot gândit: "S-o spun sau să n-o spun?"
și-apoi mi-am zis: "De-o fi să-mi dea crezare,
momentul ăsta cred că-i cel mai bun
de spus povestea mea de vânătoare".
Și-am să v-o spun, că-ntâi april e-o zi
în care vânătorii și pescarii
au concurență mare și ar fi
chiar culmea să-i învingă "adversarii".
Povestea mea e simplă și mă jur
pe toate rațele atunci vânate,
că tot ce-a fost (cu nimeni prinprejur)
nu-i doar un banc (din cele-adevărate).
Eram cu pușca, seara, la vânat,
când a venit direct spre mine-o rață
pe care-am doborât-o de îndat'
ce am văzut-o, brusc, ieșind din ceață.
Dar ce credeți? mai vine una... poc!...
și încă una... poc!... și cade-n apă...
se-ngroașă gluma, trag, nu stau deloc,
de mă-ntrebam: "În sac, or să încapă?"
-Dar, bine-bine mă veți întreba
îți mai lăsau și ele un răstimp
să schimbi cartușe, arma a-ncărca?
-Păi ce, de asta mai aveam eu timp?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre rațe, poezii despre victorie sau poezii despre seară
Micul vânător
Spunea Mihnea către câine:
- "Tare sunt voios, măi Pik!
Uite-ți dau un os și pâine,
C-am să merg cu tata mâine
Și cu tine merg, măi Pik,
Nu-mi mai trebuie nimic;
Am o pușcă-adevărată,
Am și sac de vânător,
De s-ar face "mâini" odată
Să-mi văd pușca încărcată
Și să văd și eu cum mor
Păsărelele din zbor...
Va muri vreuna oare
Când oi da cu pușca? - Dar
Am să stau să vad cum moare?...
Că eu plâng, mai Pik, și-mi pare
C-am să plâng și-acuma chiar.
Plâng, dar mama-i vinovată
Că tot spune că-i păcat,
Ce, nu știi? a plâns odată
Pentru-o pasăre-mpușcată
Și pe tata l-a certat
Că spunea că nu-i păcat...
Dacă spune tata, poate
Că-i așa cum spune, dar
Bine-ar fi, măi Pik, de toate
Păsărelele-mpușcate
Ar putea să-nvie iar...
Dar atunci la ce-ar fi bune
Gloanțe și alici și puști
Daca-n sac nu ai ce pune
Când te-ntorci -? atuncea, spune,
Pentru ce să mai împuști?
Și cum mergi cu sacu-n spate
De n-ai gând să-mpuști nimic,
Și ce sac mai am eu, frate,
Și ce haine încheiate
Cu butoni ce nu se stric'
Că-s de corn de cerb, măi Pik.
Ai să vezi tu mâni ce bine
Îmi sta mie vânător,
Merg cu tata și cu tine
Și-au să spuie toți de mine:
- "Ce mai pui de vânător!"...
Pui de vânător, vezi bine,
Dar cu mila ce mă fac?
Când mi-o spune tata - "Ține
Pușca drept, și trage bine!"
Ce mă fac, măi Pik, ce fac
Când va face pușca PAC,
Și-oi vedea eu păsărele
Moarte din pricina mea?...
Am să plâng mai rău ca ele...
Doamne, zău, ce de belele,
Vai de bucuria mea!...
Dar de-aș spune tatei oare
Că pân'mă deprind, aș vrea
Să merg doar la vânătoare
Și să-mi fac o țintă mare
Colo-n câmp să trag în ea?
Ce crezi tu, mă Pik, ar vrea?
Și să-l rog să-mi dea și mie
Să aduc ceva vânat?...
Uite-așa, halal să-mi fie!
Cine ar putea să știe
Că nu eu l-am împușcat?
Dar de cineva mă-ntreabă
Ce aduc în sac, pot eu
Să mai fiu copil de treabă
De-oi minți spunând în grabă
Că aduc vânatul meu?
Nu, măi Pik, întotdeauna
Le-am spus toate drept și-acum
Să trântesc gogea minciuna
Pentr-un "bravo" luat în drum
Pe nedrept?... Ba nicidecum,
Eu răspund vorbă curată
Cum e drept, și alt nimic; -
Că pe cei ce mint o dată
Nu-i mai crede nimeni, Pik.
Și rămân pe viața toată
Niște oameni de nimic".
poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre zbor, poezii despre tată, poezii despre păsări, poezii despre vinovăție sau poezii despre viitor