Rondelul celei ce-a plecat
Din ziua-n care ai plecat,
Eu te aștept aici confuz
Și-mi tot răsună în auz,
Un pas grăbit și sincopat.
Nici n-am putere să te-acuz,-
Poate și eu sunt vinovat.
Din ziua-n care ai plecat,
Eu te aștept aici confuz.
Tot ce-ai dorit ți-am cumpărat.
Eu zic că nu am fost obtuz.
Te-am și plimbat în lung și-n lat,
Dar am rămas din nou mofluz,
Din ziua-n care ai plecat.
rondel de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre plimbare sau poezii despre dorințe
Citate similare
Astăzi
E ziua-n care
Mă rog la răsărit de soare
Și la copaci și frunze moarte
Din cap și pănă la picioare
Să-mi coase un veșmânt aparte!
E ziua-n care
Poeți din patru zări în umblet
Se-adun la poalele Nemirei
Să îmi ofere dar de suflet
Poeme în acordu' lirei..
E ziua-n care
Emoțiile mă inundă
Scăldându-mă în calde-arome,
Minutul părând o secundă
În ceasul cu bătăi molcome!
E ziua-n care
Răsfățul îmi e musafirul
Ce-a rătăcit prin lume-n cânt
Vorbind cu luna și zefirul
Despre cuvânt și simțământ!
E ziua-n care
Voi fura zâmbetele toate
Cu vraja versului din carte!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre versuri
- poezii despre suflet
- poezii despre secunde
- poezii despre răsfăț
- poezii despre prezent
- poezii despre picioare
Psalmul trei
În ziua-n care cuvintele mele
erau țărână...
eram prietenul tulpinilor de grâu.
În ziua-n care cuvintele mele
erau mânie
eram prietenul lanțurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau pietre
eram prietenul râurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau răzvrătire
eram prietenul cutremurelor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau mere amare
eram prietenul omului optimist.
Dar în ziua-n care cuvintele mele
au devenit miere...
muștele mi-au acoperit
gura...!
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râuri
- poezii despre prietenie
- poezii despre optimism
- poezii despre muște
- poezii despre miere
- poezii despre mere
- poezii despre gură
- poezii despre devenire
- poezii despre cuvinte
False suveniruri - I
Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng și înțeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Și, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieții pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre sânge, poezii despre plâns, poezii despre minciună sau poezii despre gânduri
* * *
Ținem ca pe-o sărbătoare
Ziua-n care ne-am născut,
Semn că n-am prea priceput
Că-i mai mare ziua-n care
Priceput-am "de ce oare?"
poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători sau poezii despre naștere
Au plecat cu toții
Au plecat și-acum sunt parte din lumină;
Memoria le-a rămas vie și plină.
Doar eu stau aici singur fără nici un rost,
Și macin gânduri despre ce nu sunt și-am fost.
poezie de Henry Vaughan din Silex Scintillans, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină
Întoarcerea la rădăcini
De oriunde-ai fi în lume,
întoarcerea la rădăcini
te arde ca un cărbune,
să vii acasă din străini.
Copil, aicea te-ai născut.
De ce-ai plecat din țară?
Aici prieteni ai avut.
Și pâinea nu-i amară.
Aici sunt părinții tăi,
frații și surorile.
Tot aici sunt munți și văi
să le calci cărările.
Aici străbunii au luptat
ca să avem libertate.
Când au murit, le-am adunat
oasele împrăștiate.
De oriunde-ai fi plecat,
Întoarce-te la rădăcini!
Ca un magnet adevărat
te cheamă glia din străini.
De strajă îți stau Carpații
și Dunărea bătrână.
Aici trăim ca frații,
noi, nația română.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre pâine, poezii despre munți, poezii despre magnetism, poezii despre libertate sau poezii despre cărbune
Dedicație lui Petrică Mâțu Stoian
Petrică Mâțu, ai trăit intens
Și laurii din suflete-ai cules.
Într-un sobor de îngeri pleci cu ei,
Lăsând nori de furtună-n ochii mei.
Te plânge azi o Românie-ntreagă!
Ni-i viața tristă, muzica ta, dragă...
Cui ai lăsat cănuța moștenire?
Ce lege-ți frânse viața-n osândire?!
Cum e pe-acolo? Oamenii sunt buni?!
Sunt ploi de lacrimi? Stele sau furtuni?
E liniște și pace-n moartea ta?
Aici eu n-am pe cine întreba...
Când ai plecat, ai plâns? Te-ai bucurat?!
Ce lumi, acolo, ți s-au arătat?
Ce fir s-a rupt din caierul luminii?
De ce-ți lucesc la tâmple trandafirii?
Solemn și grav, un clopot rebegit,
Îți plânge moartea - drum spre infinit.
De ce-ai mai fi rămas? De ce-ai plecat,
Când lumea-ntreagă te-a aplaudat?
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas,
Când țara-ți plânge fiecare pas
Ce-n urma ta îl face... Te-au iubit
Și cântecul tu țării-ai dăruit.
E tricolorul îmbrăcat în doliu
Și-un gol în suflet împământenit.
Ai îmbrăcat al nopților lințoliu
Și ai plecat... căci viața ți-ai sfârșit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre sfârșit sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gând în vânt
În ziua-n care salcia a plâns
Cu frunze așternute pe cărare,
M-am întrebat: "Sunt eu de vină, oare?"
Și aripile-n jurul ei mi-am strâns.
Când păsările, toate, au plecat,
Iar frunzele cădeau, îngălbenite
În zilele ploioase și cernite,
M-am întrebat: "Sunt, tot eu, vinovat?"
În iarna ce-a venit c-un alb pustiu,
Mă întrebam, continuându-mi zborul:
"De cruntul ger, de vină, eu să fiu?"
Sunt gând în vânt, pot fi furtună, știu,
Dar și o briză ce alină dorul
Cu bucuria de a ști că-i viu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre păsări sau poezii despre iarnă
NU-ȚI ESTE ?...
Nu-ți este dor de ziua-n care
Și tu si ea, deci fiecare,
Fara sa fie o carare,
In ziua plina de culoare
Plecati, spre-o noua intamplare?
.
Nu-ti este dor de ziua-n care,
Ea alergand, tu traversand...
Placandu-va si fara gand,
In bratele-ti deschise... asteptand,
Ea a "cazut", nimic spunand.?..
.
Nu-ti este dor de ziua-n care
Tacea, simtind, cum energia ta
Trecea prin haine -ncet, numai
La ea?... Iar buzele-ti puneau
Pecetea, sigiliul, zilelor de mai.?
poezie de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre energie sau poezii despre dor
Practic, toate persoanele care au plecat din viața mea au plecat cu câte puțin din mine. Dar eu cred că, de undeva, toți acești oameni, cu care comunic acum altfel, mă ajută în continuare și-mi țin spiritul acela vesel și optimist.
citat din Silvia Dumitrescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre optimism, citate despre informații sau citate despre ajutor
Gutuie-n vers! Cu scorțișoară!
În ziua-n care-ai înviat
Erai copil, erai bărbat
Erai și toamnă și durere
De revedere.
Și-n ziua-n care-ai apărut
La poarta dorului tăcut
Erai și ploaie și-ntâmplare-n
bazarul meu. De tâmple goale
Când plopii se jeleau de frunze
Pe banca viselor nespuse
Cerneam priviri întrebătoare
Cu resemnare.
Belșugul de smochine triste
Cafeaua care, se răcise
N-aveau nici gust și nici savoare
N-aveau culoare.
Câmpii și maci nedezmierdați
Magnolii ude-n ochi uitați
Speranța-n boabe de priviri
Perpetua nedumeriri.
Din fân cosit ne-adăpostit
Simțul cel șapte, revenit
S-a scuturat despovărat
C-ai înviat.
Dulceața ta din mieji de vise
Ce sufletul mi-l îndulcise
Întru răsfăț și cu alint
Mi-a revenit.
Atâtea doruri arhivate
Culcuș de întrebări ciudate
La pieptul versului plângeau
Și-ți spun... DUREAU!
Când toamna caii-nșeua
Și-n plugul vremilor ara
Rodul de griji se scutura
În cinstea ta.
În ziua-n care ai înviat
Eram copil, erai bărbat
Și ți-am cântat cântec de seară
Gutuie-n vers. Cu scorțișoară.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre arat sau poezii despre tăcere
Rază de soare
Poezie
tu ești sufletul vieții mele.
Unde ai fost
te-am căutat peste tot.
Trăiesc un vis.
din trecutul meu și
orice ar fi eu zic:
Bună, rază de soare.
Ești aici.
Eu te aștept pentru totdeauna.
Căldura ta
mă îmbrățișează
în fiecare zi.
Umple-mi golul
pe care-l am în interior.
Mai dă-mi putere.
Și spune că ești aici cu mine,
tu ești în inima mea ca o lumină.
poezie de Eugenia Calancea (11 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre inimă sau poezii despre Soare
Temute îndoieli...
Temute îndoieli, spre seară,
cernite se adună-n gând,
ajung cu frigul de afară
pe vatra focului dansând.
Mă prind în horele vrăjite
aduse de la polul nord,
în haine strâmte de ispite
găsite vara-ntr-un fiord.
Mă țin cu amăgiri haine
să-mi amintească de trecut,
(cu intonații anodine...)
ce trebuia, dar n-am făcut.
Vorbesc întruna de păcate,
de tot cea fost necuvenit,
zicându-mi de femei uitate
pe care nu le-aș fi iubit...
A fost doar una cea aleasă
le-am zis cu glasul abătut...
Pe ea am vrut-o ca mireasă
din ziua-n care ne-am văzut.
Dar într-o seară plumburie
cu altul a plecat spre sud
lăsându-mă cu doru-n vrie
în cuta unui joc prea crud.
Lăsați-mă să plec din hore,
le strig părerilor de rău...!
Temutele-ndoieli minore
dispară din adâncul meu!
Rămână doar în amintire
pe brâul vastelor tăceri
au fost dar simplă rătăcire
în umbra unui vis de ieri!...
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 03.04.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre uitare, poezii despre seară, poezii despre nuntă sau poezii despre jocuri
În străinătate
Dorurile mele-s multe!
N-are cine să le-asculte,
Că-s plecat demult, în depărtări.
Numai dorul mi-e aproape
Aici, în străinătate,
Chiar și el se pierde printre zări.
Am plecat plin de nevoi,
Dar cu gândul tot la voi,
Să cutreier lumea-n lung și lat.
Unde-am fost, am dat de chin,
De lacrimi și de suspin,
Zile bune tot nu am aflat.
Tare m-aș-întoarce-acasă,
Dar n-avem pâine pe masă,
Și mă doare de copiii mei!
Inima îmi este scrum,
Dar nu mă pornesc la drum,
Voi munci din greu doar pentru ei.
Cât mai pot, și sunt ființă,
Nu îi las în suferință,
Că nici tatăl meu nu m-a lăsat.
Acum sunt prea mici, e greu,
Știe numai Dumnezeu,
El secretul vieții mi-a aflat.
Mă ajuta zi și noapte,
Că-s străin și sunt departe,
Doamne, pentru toate-ți mulțumesc!
Ține-mă tot în putere,
Nu doresc multă avere,
Doar copii, Doamne, să mi-i cresc!
Și nici bani nu vreau prea mulți,
Dar să nu umble desculți,
Că nu pot să-i știu în suferință.
Nu vreau mult, nu sunt avar,
Vreau doar strictul necesar.
Mulțumesc că am a ta credință!
poezie de Nicanor Casandruc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre suferință, poezii despre secrete sau poezii despre religie
Umbra unui vis de ieri
Părerile de rău, spre seară,
cernite se adună-n gând,
ajung cu frigul de afară
pe vatra focului dansând.
Mă prind în horele vrăjite
aduse de la polul nord,
în haine strâmte de ispite
găsite vara-ntr-un fiord.
Îmi lasă amăgiri haine,
aduse-n grabă din trecut,
cu vorbe reci și anodine
îmi zic ce trebuia făcut.
Vorbesc întruna de păcate,
de tot cea fost necuvenit,
zicându-mi de femei uitate
pe care nu le-aș fi iubit...
A fost doar una cea aleasă,
le-am zis cu glasul abătut
pe ea am vrut-o ca mireasă
din ziua-n care ne-am văzut.
Dar într-o seară plumburie
cu altul a plecat spre sud
lăsându-mă cu doru-n vrie
în cuta unui joc prea crud.
Lăsați-mă să plec din hore,
le strig părerilor de rău
temutele-ndoieli minore
dispară din adâncul meu!
Rămână doar în amintire
pe brâul vastelor tăceri
au fost o simplă rătăcire
în umbra unui vis de ieri!...
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Clipa de gând
Călătorești prin gândul meu
Mereu, mereu...
Și te-aș opri să-mi stai o clipă
Să faci din ochii tăi risipă
De-al scânteierilor sărut
Să-mi amintești, din trup tăcut,
Plăcerea vechilor povești,
Să-mi spui, din nou, că mă iubești,
Că iarna, iată, a trecut
Și încă-mi ești.
O clipă doar?
Dar ea trecu
Lăsând în mine urma rece
A glasului ce spune "Nu!"
Pe drumul iernii care trece
Și-n sufletul îngândurat
De tot ce-a fost,
De ce-ai fost tu,
De tot ce-n urmă ai lăsat
Când ai plecat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre plăcere, poezii despre ochi sau poezii despre iubire
Lacrimi și durere
Era-ntr-o seară de ianuarie sinistră
Cand ai plecat din lumea asta tristă
Tu n-ai stiut că o sa lași in urmă
Doar lacrimi si tristețe
Iară durerea strigă-ntruna
În sufletele noastre sterpe.
De ce? De ce ai plecat așa devreme?
Tu nu-mi răspunzi
E doar ecoul vocii mele
Care se sparge ca de-o stancă.
Te-ntreb mereu si mă întreb întruna
Cu ce-am greșit ca sa te pierd
Raspunsul îl aștept amarnic
Dar nimeni nu vrea să-mi raspundă.
Noaptea e zi și ziua-i noapte
Mie sufletul pustiu și gol
Că nu pot să te-ating,
Dar am s-aștept cu nerăbdare, clipa-n care
La pieptu-mi ofilit am să te strâng din nou.
Sper să nu fie prea târziu
Că ceasul s-a oprit
Iar timpul parcă nu mai trece
Și sunt de tot îmbătrânit.
Nu mi-a rămas decât sa plâng
Și am sa plâng întruna
Până când vremea va veni
Și vom fi iarăși împreună.
poezie de Ionel Iamandei (29 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre durere, poezii despre voce sau poezii despre greșeli
Poate ieri s-a intamplat sau poate azi
un ceas bate din nou,
aproape e a ta moarte.
intr-o rochie alba ai plecat,
am sa raman cum m-ai lasat
si dus de dor voi fi,
si aruncat la caini.
in fata ploii voi sta,
ascultand vorba grea,
ce mi-ai lasat-o cand ai plecat.
tot singur si indurerat,
tot singur si inlaturat,
tot singur
pe un drob de sare aruncat
un ceas bate din nou.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre ploaie, poezii despre moarte, poezii despre ceas sau poezii despre alb
Mama
Sunt tot aici.. nu am plecat..
M-am transformat
In alti atomi...
Si altă formă am luat
M-am risipit... in cer si in văzduh..
In verdele covor de iarbă
In vorbele de duh
Ce le spuneam odată
Sunt tot aici...
Dar nu iti fie teamă
Te voi feri de tot ce-i rău
Ca să trăiești mereu
De s-ar putea...
Sunt mama ta
Nu am plecat nicicând
Si orice adiere a unui vânt
E pentru tine un cuvânt
De dragoste si-mbrățișare
Mereu... cât vei trăi sub soare.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre mamă sau poezii despre frică
Blocat în timp
Sunt în același loc în care lumina mea te-a întâlnit
Și-a ta lumina arzătoare pentru o clipă m-a privit.
De sus, lumina călătoare a soarelui ne-a încălzit,
Acum lumina-i o răcoare sub care cerul mi-e strivit.
Sunt în același loc în care copacii ne-au înconjurat,
Să nu ne vadă orișicare ce trec în lungul și curbat.
Sunt tot aici, cu amintirea ce mi-a rămas când ai plecat,
Copacii dorurilor noastre privesc spre mine, camuflat.
Sunt în același loc de veghe pe care îl păzesc cum știu,
În el e doar amărăciune și e tristețe și pustiu.
Pustiu-i cuibărit în mine cu tot ce are el mai viu,
În mână țin doar o hârtie pe care niciun rând nu-ți scriu.
Sunt în același loc în care copacii au îmbătrânit,
În bătrânețea lor neclară lumina nopții a albit.
Sunt în același loc în care aștept ceva în răsărit,
Să mă trezesc din somnul care cu visul lui m-a otrăvit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre hârtie sau poezii despre copaci