Stele căzătoare
Mă stinge tăcerea, mă arde cuvântul,
Mă-nalță văzduhul, mă-ngroapă pământul,
În brazde de cuget, în susur de ape,
Suspină și gândul, suspin e în toate
Și cad mii de fluturi din dor de lumină,
Răpuși de-ntuneric, de griji și de vină,
Bătaie de aripi în umbră apune,
Când nori de tristețe mă strigă pe nume
Doar ochii tăi tandri mai pot să-mi arate,
Că sigur iubirea există în toate,
Și poate de-aceea alerg înspre tine,
Când teamă îmi este că nu vei fi mâine
Îmi strigă tăcerea, îmi plânge cuvântul,
În suflet mi-e rece și bântuie vântul,
Atunci când nu ești, universul dispare,
Cad stele din cer și lipsa ta doare
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Moartea nu-i așa de moarte...
Noaptea nu-i așa de noapte cum e lacrima tăcerii
Și nici vinerea prea lungă cum e lipsa mângâierii.
Ploaia nu-i așa de rece cum dojana de nevină
Și nici negru-așa de negru cum e lipsa de lumină.
Vântul răvășește ramul, dar mai tare bate gândul,
Când e trist la lumânare că n-a prins în vers cuvântul.
Iarna nu-i așa de rece, nici zăpada nu mă-ngroapă,
Cum e vara ce mă doare, când tristețile-mi adapă.
Și nici toamnele nu-mi țipă, când îmi pierd veșmântul verde,
Cum îmi strigă anotimpul unui dor ce nu mă vede.
Marea nu-i așa adâncă și nici valu-așa de mare,
Cum îmi este mie hăul și albastrul ce mă doare.
Încruntarea se-nsenină cu tandrețe și iubire,
Zâmbetul din colțul gurii amiroase a mâhnire.
Nu-i nici iadu-așa de groaznic și macabru, cum mi-e vina,
De-a mă ști nevinovată. Și îmi plânge rădăcina,
Că nu am apă curată să îi torn, să înflorească-
Curg noroaile din palme... cine să le mai oprească,
Când nu-i timp de-nduioșare și de facere de bine?
Tu arunci cu dușmănie și eu cu iertare-n tine.
Moartea nu-i așa de moarte, cum e viața de neviață-
Vino-n schitul meu, străine, spune-mi adevăru-n față!
Că nu sunt demnă de tine și mă exilez cuminte
În poeme violete, unde nimeni nu mă minte...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre noapte, poezii despre moarte, poezii despre zăpadă, poezii despre zâmbet sau poezii despre viață
Când dorul de tine...
Când dorul de tine mă doare, întind o mână spre un vis,
Dar numai vântul îmi răspunde, să te ting nu mi-e permis,
Eu te alint, atunci, cu gândul, ești numai dor, ești stigăt mut,
S-a stins în taină soarele meu și nu mai luminează ca la-nceput.
Când dorul de tine mă arde iar sufletul îmi este pârjolit,
Te caut printre stele căzătoare, să readuc la viață ce-am iubit,
Dar ce e stea ca steaua piere, se stinge pirdută în depărtata zare,
Eu o privesc neputincioasă, cu ochii plini de lacrimi și inima mă doare.
Când dorul de tine mă strigă ca un ecou de gals sfâșietor,
Eu mă arunc în valuri să te caut și nu mi-e teamă c-am să mor,
Pe brațul tău m-aș odihni și nu m-aș sătura, în veșnicie, să te privesc,
Nici infinitul nu mi-ar fi de-ajuns, de-ar trebui să-ți spun cât te iubesc.
Când dorul de tine mă poartă, de mână, prin amintirile vii,
Eu vreau să cred, c-ai fost plecat pentru o vreme și-ai să revii
Și iarăși vom trăi clipe de fericire, în casa noastră, pe-acest pământ,
Dar înțeleg, târziu, că nu se mai poate și-adorm plângând, cu tine-n gând.
poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre visare sau poezii despre odihnă
Fulg de aripi
M-am rătăcit în dans de fluturi,
În zborul lor indefinit,
În frunzele ce mi le scuturi,
Când sufletul ți-e istovit.
Am tresărit emoții fine,
Netălmăcitele trăiri,
Ce le resimt când sunt cu tine
Și le păstrez în amintiri.
M-am transformat în dans petale,
Culori amurg și asfințit,
Sunt fulg din aripile tale,
Plutind spre trupul tău iubit.
Stau așezat culcuș pe-o geană,
Să te privesc cum îmi surâzi,
Îmi ești iubire, îmi ești teamă,
Ești lacrimi pe obrajii uzi.
Tu ești răceală, îmi ești patimi,
Ești ce urăsc și ce iubesc,
La fel îmi ești bătăi de inimi,
Ești înger sfânt... păcat trupesc.
~Adi Conțu~
poezie de Adi Conțu (12 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre trup și suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre inimă
Tăcerea
Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri și coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu ești lângă mine!
Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puțin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înțeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.
poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- citate de Vladimir Potlog despre zile
- poezii despre vorbire
- citate de Vladimir Potlog despre vorbire
- poezii despre timp
- citate de Vladimir Potlog despre timp
- citate de Vladimir Potlog despre suflet
- citate de Vladimir Potlog despre dor
Cărarea viselor
Iar am visat că urc spre infinit,
iar am visat poteci nenumărate,
întinereau chemările în gând
și noaptea se stingea cu demnitate.
Liniștea de toamnă mă inspiră,
cad umbrele sub nucii arămii,
strivesc în pumn o frunză când tăcerea,
îmi strigă dintre dealuri: "Mai rămâi!"
N-am vreme, cad cuvinte peste mine,
Mor clipe amăgite-n calendar
și-n trecerea de astazi către mâine,
cuprinsă sunt de-un dor rudimentar.
În ora ce se-ascunde-n coame nude,
mi-aș cumpăra doar zile fără ceață,
ceasul nu vrea să îmi oprească timpul,
și răsăritul azi îmi ia din viață.
S-au oxidat secundele-n perete,
îi cer iertare-n trecăt unui nor,
cuminte dimineața stă pe dealuri,
iar eu suspin de dorul unui zbor.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă
Buzele-ți îmi cântă visul
În sărutul tău, femeie, buzele șoptesc timide
Când aștern pe ale mele vise din efemeride,
Am să le adun pe toate, picături nemuritoare,
Stropi din zâmbetul prin care îmi ești lună, îmi ești soare
Te voi legăna cu ochii, voal privirea-mi ți-e pe umeri,
Pielea ta străluce stele, printre ele te enumeri,
Nici nu știi... dar fără tine, cerul plânge câteodată,
Îi dispare tot albastrul într-o mare agitată
Dulce liniște sublimă, povestește-mi de iubire,
Doar acolo sunt acasă, precum într-o mănăstire,
Te ascult, de vrei, de-a pururi, glasul tău îmi dă binețe,
Buzele-ți îmi cântă visul, lângă tine-s tinerețe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sărut, poezii despre stele sau poezii despre muzică
Lacrimi peste suferințe
Cad lacrimile pe asfalt
Și se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare
Cad lacrimile peste noi
Și cerul plânge îngerește,
Prea am rămas în suflet goi,
Deși Iubirea ne dorește
Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Și se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Și își dorește iar iubire
Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate și dorințe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferințe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre înălțime, poezii despre suferință sau poezii despre nori
Bunico, mi-e dor de tine...
Bunico, din Cer mă privești,
Iar casa e goală, pustie.
Mi-e dor frumos să citești
Din cărți... câte-o poezie.
Sufletul îmi arde, mi-e dor
De copilărie, fructe coapte.
Să mă săruți pe frunte ușor
Și să-mi dai cozonac cu lapte.
Când vin de afară-n grabă
Pe prispă vreau să te zăresc.
Și să te ajut la treabă,
Toate astea îmi lipsesc...
Mi-e dor când seara se lasă
La pieptul tău să mă pun.
Iar pe suflet, ce m-apasă
Cu încredere să-ți spun.
Mi-e dor de zilele-n care
La teme tu mă ajutai.
Cu multă atenție și răbdare
Dulce, calm îmi explicai.
Iubeam primăvara, mărțișorul
Atunci când eram mică.
Azi îmi accentuează dorul
Și-mi amintesc de-a mea bunică.
Mi-e dor în ochi să te privesc,
Să-ți spun "Noapte bună".
Acum la mormânt sosesc
În fiecare săptămână...
Bunico, chiar dacă-ai plecat
Mă gândesc la tine zi și noapte.
Te iubesc, nu te-am uitat
Legătura există și după moarte!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre uitare, poezii despre săptămâni, poezii despre seară sau poezii despre primăvară
Eva
Frumoasă-mi ești prin simplitate,
Așa cum ai fost tu creată,
Un suflet blând, cu puritate,
Din cer aicea așezată
Să nu te-acoperi în culoare,
Nu trebuie să te ascunzi,
Mă lasă ca să văd ce doare
În ochii tăi adânci și blânzi
Am să te vindec cu iubire,
Așa cum tu m-ai vindecat,
Femeie bună, primenire,
Fii cine ești cu-adevărat
Uitat-au toți, acum e timpul,
Doar lasă-mă să le arăt,
Îmi vor citi cu toți cuvântul,
Se vor îndrăgosti de tot
Și vei redeveni aceea,
Care mi-erai când ai venit,
Nu coastă ruptă, ci femeia,
Ce-a sărutat primul iubit
poezie de Adi Conțu (20 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre lectură, poezii despre cuvinte sau poezii despre Eva
Izvor de fluturi
Îmi curg fluturi din ochii calzi,
Îmi curg fluturi pe obraz.
Îmi curg fluturi pe spatele rece,
Îmi intră-n gură să mă înece,
Îmi curg fluturi pe nas, când respir
Mă umplu pe față, mă împroșcă cu mir.
Îmi curg fluturi pe mâinile slabe,
Sărută mai jos picioarele albe.
Îmi curg fluturi când te văd și tac,
Sunt plină de fluturi în stomac!
Îmi curg fluturi rânduri, rânduri,
Din ochi, din ureche și din gânduri.
poezie de Roxana Matiasi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre gură, poezii despre fluturi sau poezii despre alb
Miiros de rai
Tu îmi ești amor în prag de seară,
când îți șoptesc a nu știu câta oară,
versuri ce le voi scrie cu cerneală
pe al tău trup, nud, surprins de sfială.
Și-n ochii tăi văd aripi de stele șiroaie,
te iubește chiar și luna în a ei văpaie!
Căci în noi iubirea profund visează,
iar pe cer fluturi de stele dansează.
Sufletul tău îmi este liniște și hrană,
iubesc viul din tine, spirit de amazoană!
Ești făcută din flori sălbatice și grai,
suflet sensibil, miros de Rai.
poezie de Teodor Ionescu din Antologia Prieteniei Vol. IV (septembrie 2019), traducere de Teodor Ionescu
Adăugat de Teodor Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre religie
Timp prefăcut
Tristețea-i adusă de vântul de baltă,
Din liniștea seri, ascunsă, pe prund,
Adâncă și neagră... prin trestia-naltă
Când luna vâslește pe ape... rotund.
Îmi poartă cocorii... pe aripi menirea
Și vântură norii de-argint înspre lac,
Venit-a și clipa strigând..... risipirea,
Bolnavă și plânsă... ca omul sărac.
E-nfiptă tăcerea... în porții de uitare
Și visele-așteptă pe coapse și sâni,
Mi-e inima plânsă de dor și mirare,
Iar ceața pătrunde rapid... în fântâni.
În cetini cad stele și umbre cernute,
Fierbinte-i iubirea și-amurgul tăcut,
Cărări de neliniști... și taine pierdute
Aleargă spre timpul, mereu, prefăcut.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre sărăcie sau poezii despre sâni
Că mi te pierd, septembrie, mi-e teamă...
În țipătul de pescăruși strig eu, dar numai păsările-mi înțeleg cuvântul,
că m-a născut din păsări Dumnezeu, doar că n-am aripi pentru zbor și n-am avântul
Să mă înalț la cer, s-ating neatinsul, jinduitoare umbră pe pământ,
să prind în palme, Doamne, necuprinsul, pentru o clipă să fiu ce nu sunt...
Și marea îmi recită din poeme, când face dragoste cu-amurgul pe ascuns
și versul meu de neiubiri se teme, când de furia mării e pătruns...
Suspinul frunzelor de toamnă în cădere îmi este mic dejun, dejun și cină
și totuși mușc din lacrimi cu plăcere, când știu că mai am veri la rădăcină...
Și noapte sunt mai mult decât sunt zi și-n stele mă alint deși la ele eu niciodată nu am să ajung, doar m-amăgesc că-s una dintre ele...
În toate câte sunt mă regăsesc, dar mai ales septembrie mă cheamă și când prin alte luni mă rătăcesc, că nu te mai găsesc îmi este teamă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară sau poezii despre păsări
Ascultă-mi tăcerea
Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ți pot șterge lacrimile și gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine și toate visele mele.
Aș vrea, să-ți binecuvântez tăcerea
atunci când simți ca sufletul îți moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ți șterg tristețea cu a mea candoare.
Aș vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezășie în sufletul meu,
să te înalț și ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.
poezie de Cornelia Minda (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inocență
Zbor de fluturi
A trecut atâta vreme
C-am uitat să mai socot,
Am uitat a mă mai teme,
Și din suflet să te scot.
În noapte vorbesc cu luna
Și cu stelele vorbesc,
Aș vrea pentru totdeauna
Cu ele să mă sfătuiesc.
Cer păreri, ele-mi dau sfaturi,
Îmi arată calea bună,
Și plec într-un zbor de fluturi
Departe de-a ta minciună.
Voi cunoaște poate teama
Iubirii ce nu corespunde,
Și poate îmi voi da seama
Că nu mă mai pot ascunde.
Ies în față, lupt cu viața
Vreau să las în urmă totul,
Să-mi recapăt iar speranța,
Să-mi găsesc în viață rostul.
Zbor de fluturi mi-e iubirea
Și ades o poartă vântul,
Face să îmi pierd gândirea,
Uneori chiar și cuvântul.
poezie de Răzvan Isac (25 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut
Drumețul
lumina s-a culcat între pleoape
timpul a rămas singur
între mine și el un cuvânt ne desparte
ochii privesc ce pot să mai vadă
pașii s-au șters în ecouri târzii
uneori ascultam lutul cum plânge
sub palme, a rugă
seara mă preling într-o mare
dar unde mai este marea o mare
mă doare, mă strigă tăcerea din mine
se stinge în vatră și cuvântul rămas
nemuritor mă întorc între astre
să fiu lumină pentru suflete plecate
uneori înalț catarge pe boltă
și din adâncul nopții renasc între ape
mi-e sete să beau orizontul
să strâng nemărginirea în palme
sunt suflet ce bate în poartă
drumeț necunoscut cu chip de ceară
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre drumeție
Doar tu îmi trebuiești
Doar tu îmi trebuiești, doar tu! - repete
acestea inima-mi de-a pururi, pe-ndelete.
Dorinți ce zi și noapte-mi dau târcoale
sunt calpe toate, până-n sâmburi goale.
Cum noaptea ascunde-n întunericul din sine
nestăvilita ei cerință de lumină -
chiar astfel din adâncul meu, din mine,
răsună cântecul:
"De tine am nevoie, doar de tine!"
Și cum furtuna-și vrea sfârșitul în tăcere,
chiar când tăcerea o lovește cu putere -
revolta mea lovește-n dragostea de tine,
și totuși strigă:
Pe tine doar te vrea, pe tine!
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Poeme
Adăugat de gyongy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre întuneric sau poezii despre sfârșit
Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Ce faci la ora când mi-e dor de tine
Și niciun fel de răni nu te opresc
Să-mi reconstitui trupul în ruine
Și să-mi refaci tot viciul omenesc?
Ești țipătul plăcerii îndrăznețe
Și te implor, ca într-un turn complex,
Să-mi regăsesc plăceri din tinerețe,
Să-mi pun cu moartea focul meu în sex.
Mi-e teamă de o vârstă fără milă
Când am să cad la pragul tău, înfrânt,
Și-ai să-mi dedici tandrețea ta umilă
Să mă mai scol nebun de la pământ.
Nu știu ce faci când eu îți caut gura,
Cu nebunia de soldat bătrân,
Ce-și vindecă în cer harababura
Și-mi dai motiv în viață să rămân.
Ce faci, adolescentă numai noapte?
Din jaful care n-are niciun rost,
Te recompun cu gust de mere coapte
Și nici nu știu, de fapt, ce fruct ai fost.
Eu te iubesc cu lipsa de rușine
A unei făr'delegi cu chipul tău
Și-atât cât te blestem, îmi este bine
Și-atunci când nu te simt, îmi este rău.
De sus, din avionul ce m-aduce
În vatra ta, te văd și te rescriu,
Ești condamnată la aceeași cruce
Pe care-mi este scris să mă simt viu.
Și nu-nțeleg ce poți acolo face
Fără întregul meu absurd blestem,
Hai, neagra mea, arată-te încoace
Și-aș vrea sorbindu-ți noaptea să mă tem.
Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Iubirea mea, orgoliul meu e frânt,
Te gust pe nesimțite și mi-e bine
Și te găsesc intrată în pământ.
Eu simt că mor păzindu-te de toate
Și n-am să mai rezist măcar un ceas
Să te culeg din tot ce nu se poate
Și să mă-nchin la tot ce mi-a rămas.
O, negricioasă fără de lumină,
Mă tem că, într-o noapte, vei pleca
Și-atunci te rog, din marea mea ruină,
Închide viața mea cu viața ta.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre nebunie, poezii despre frică, poezii despre înfrângere sau poezii despre vârstă
Esența sufletului
Și dacă-n palme îmi va curge rouă
Din ochii tăi frumoși, cuprinzători,
Atunci voi știi, din inimă îți plouă,
Și sper că norii fi-vor trecători
Pot încerca măcar atât a-ți spune
Poate voi reuși să îți arăt
Atâta timp cât teama e în tine
Ca să te fac să înțelegi, nu pot,
Iubirea se oferă, nu se cere,
Abia atunci, o să pricepi c-o ai,
Abia atunci n-o să mai simți durere
Când n-o aștepți să vină, dar o dai,
Ea nu va fi nicicând doar o monedă
Ce fericire poate cumpăra
E fericit acela ce-o posedă
Și doar o dă, fără nimic, a vrea
poezie de Adi Conțu (10 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre rouă, poezii despre ploaie sau poezii despre numismatică
Esența sufletului
Și dacă-n palme îmi va curge rouă
Din ochii tăi frumoși, cuprinzători,
Atunci voi știi, din inimă îți plouă
Și sper că norii fi-vor trecători.
Pot încerca măcar atât a-ți spune,
Poate voi reuși să îți arăt,
Atâta timp cât teama e în tine,
Ca să te fac să înțelegi, nu pot.
Iubirea se oferă, nu se cere,
Abia atunci o să pricepi c-o ai,
Abia atunci n-o să mai simți durere,
Când n-o aștepți să vină, dar o dai.
Ea nu va fi nicicând doar o monedă
Ce fericire poate cumpăra,
E fericit acela ce-o posedă
Și doar o dă fără nimic a vrea.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!