Marquez

plouă ribonucleic
se varsă culorile din floră
genetic ne înghit
în subteranul din noi
se adună biologia unei lumi
forfotă subsidiară
curenţii mizeriei unei vieţi
ne centrifughează
e lesne să dezbini
când ideile clocotesc
şi nu te-alegi decât cu aburii

e vreme să citeşti
despre târfele lui Gabriel Garcia

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scurge

acidul ribonucleic prin jungla urbană
culorile se a
mestecă ploaia mestecă
înghite râul genetic
biologia unei lumi subterane
mizeria vieţii porneşte spre canal
seringile se încurcă-n vene
toxicomanii topiţi în ideile clocite
urinează ketamină pură
femeile sunt târfele lui garcia marquez
aburii alcoolului urcă pe paliere
este degradarea junglei
jointul este trecut prin mâinile ne
spălate doar de ploaia acidă
sus nu e nimic, jos suntem noi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

menire

Menirea este realizarea unei teleologii superioare prin intermediul unei vieţi.

definiţie de Gabriel Liiceanu în Despre limită
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în mine

Plouă în mine, mai mult decât ştii,
mă plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceaţă,
mi-este ruga să vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi ştie suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cişmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-aşează
s-asculte.
Mă plouă o viaţă, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
mă plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
mă plouă şi macii...
dar mă iartă pădurea.
Mă plouă oraşul, cu paşi...
că nu treci,
mă plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâşii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
mă plouă tăceri.

poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grigorescu, Nicolae

Şi noi aveam nevoie de un glas care din adâncul acestei vieţi să se ridice şi despre această viaţă să ne vorbească. Un asemenea glas am avut în Grigorescu. Cum a vorbit el, în limba formelor şi a colorilor, despre ţara şi despre neamul lui, a fost mai mult decât îndeplinirea unei chemări de artist. Un apărător înflăcărat, un sol neadormit al geniului nostru, în faţa lumii care nu ne cunoştea şi în faţa veacurilor viitoare, iată ce-a fost omul acesta pentru noi.

definiţie celebră de Alexandru Vlahuţă în Pictorul Grigorescu, Un sol al neamului
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât companiile cât şi indivizii îşi amintesc din ce în ce mai des că motorul progresului îl constituie ideile noi - ideile noi, împreună cu planurile şi proiectele noi care alcătuiesc inima unei afaceri - şi, totodată, convingerile personale.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vraja unei nopţi de vară

Peste zăvoiul cu mistere
Cuprins de tainică tăcere
Luna argintul îşi presară
În vraja unei nopţi de vară.

Iar noi în dulce contopire
Trăim povestea de iubire
Cu inimă caldă uşoară
În vraja unei nopţi de vară.

Către înalte necuprinsuri
În lumi de basme şi de visuri
Noi am pornit întâia oară
În vraja unei nopţi de vară.

Din sufletele noastre pline
De tot ce e frumos şi bine
Am aruncat orice povară
Sub vraja unei nopţi de vară.

Şi-acum în permanenţă gândul
La fericire noi avându-l
Vom reveni aicea iară
În vraja unei nopţi de vară.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fii dur în a critica persoanele. Gândeşte că toţi suntem mai mult victime ale unei educaţii, ale unei ideologii, ale unui caracter... decât responsabilii unei rele voinţi.

citat din Francisco Garcia Salve
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am făcut şi pentru tine ceva
şi pentru tine
un mic gest
cu palma
cu degetele
cu batista
cu stiloul
am creionat apropieri
am donat sângele meu de poet
am scris pentru tine
fiecare idee
ţi-am dăruit-o
m-am bucurat să iei un pic
din puţinul dumnezeiesc
am mângâiat distanţele
să nu mai doară
şi am scris despre tine frumos
chiar dacă eu nu m-am ales
decât cu singurătatea asta
despre care
Garcia Marquez
ar scrie încă un roman
de nobel

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţelul cu tulburări

psihotice se apropie de toată lumea
nu ştie exact cine îl cheamă şi visează
acum oraşul cu restaurante
pentru patrupede este un clişeu
voalat în subteranul de sub noi
e lesne de chemat pe ţărmul secret
scriu acum despre el şi despre
deşertăciunea bunurilor omeneşti
în lumina limpede îl văd cum intră
şchiopătând în altă tulburare psihotică

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

aură turlei -
amplă rotire în alb
a unei păsări

haiku de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

peste umbra unei femei
un proaspăt buchet
de iubire

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi trăi decât încorporându-te unei fiinţe mai mari decât tine însuţi, trebuie să aparţii unei familii, unei societăţi, unei ştiinţe, unei arte.

citat din H. Taine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi place când se pisicesc zorile
pe geam îşi alintă blănurile tărcate
pămătufuri de cozi şterg uşor întunericul
un praf care se depune zilnic la ora ştiută
din reflex
pun de un ceai în ibricul roşu cu fluierici
şi visuri pe on ca pe o melodie
în ritm de blues-rock dorul se întinde
trece prin aburii de ghimbir şi scorţişoară
se face un fluture mare şi roşu
mai roşu ca ibricul
să fie despre iubire acest fusion

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda începe pe la mijlocul anilor '70, când în satul de munte îşi face brusc apariţia o femeie de vreo cincizeci de ani, Ines Garcia Clemente, nepoata lui Pedro Garcia Luciente, membru al vechii familii Garcia al cărei nume este purtat de o jumătate de sat ca patronim şi de cealaltă jumătate ca matronim (există doar puţini Garcia Garcia, iar Institutul Epistofelic i-a privit multă vreme cu suspiciune, deşi toată lumea ştia că mama şi tatăl proveneau din sate diferite). Noua sosită e bine primită de clan; îşi pierduse bărbatul şi cei doi fii şi n-avea rude decât la Mesala. Ines vorbeşte puţin, iar când vorbeşte e incoerentă.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paştele ne vorbeşte despre frumuseţe, despre rara frumuseţe a unei noi vieţi.

citat din S.D. Gordon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice moarte bună este forma unei desăvârşiri, a unei isprăvi cu cap şi coadă. A întreba ce crezi despre moarte sună ca şi cum ai întreba despre tăcerea care se aşterne după o simfonie.

Gabriel Liiceanu în Jurnalul de la Păltiniş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult muzica candorii, a inocenţei şi mergem mai departe demni, triumfători, lăsând în urma noastră zgomotele şi agitaţia sterilă a unei lumi şi a unei gândiri mult prea obişnuite, însă ne vom reîntoarce pentru a picta culorile vii, strălucitoare ale gândurilor curate şi ale speranţei cerului azuriu. Nu putem merge universal înainte decât prin reîntoarcerile păstrării Frumosului şi a Dragostei.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria unei vieţi e precum fumul unei lumânări, există doar atât cât timp viaţa arde în noi!

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa se întrezăreşte vădit din ochii unei mirese: o forţă la fel de puternică precum cea a unei lumi abia întemeiate.

citat clasic din Sofocle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu acte în regulă

îmi pun botniţa antibârfă
tu pe cea antigargară
şi ieşim să plimbăm fiecare câinele din noi
(niciunul nu latră însă umblă cu limba scoasă
e momentul să zburde)

pocnesc muguri pe ram
sau oasele mele se socotesc între ele

merg în faţa ta la distanţă distinctă
nu părem a avea în comun frământări
de noapte

umblăm cu privirea foarfecă
tăiem singurătatea încă unei zile în fâşii biodegradabile
sufletul radiază temeri
linii magnetice în plină criză

ocolim câteva cântece ale unei păsări
sincopat o ploaie de grâu primeneşte piaţeta
din mâinile acestei arătări minuscule

soarele pare pregătit să abdice
cu botniţa lui de nori de ploaie

numai cuvintele nu-mi sunt acoperite
după o perdea de bumbac
las poezia
să se extindă

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!