Măcinări

Mâna robită de ascunzişuri sfredelind în ţâţele abrupte
încalecă pe elipsă pentru acest munte cu grădini
ca o moară de vânt piscul sfârcului macină lumini
şi degetele coboară ca măgarii cu samarele supte

poezie clasică de Geo Bogza din Jurnal de sex (1929)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogza, Geo

Geo Bogza: un Sisif care şi-a surprins cuvintele când îi delapidau stânca.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (20 octombrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos era la Piatra Neamţ; aerul tare ca un poem de Geo Bogza şi munţii deranjaţi de ultima furtună...

Geo Bogza în Eseu (lui Ilarie Voronca)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul Roşu

Lacul Roşu e bizar, e un munte răsturnat, un munte lichid cu vârful în jos.

definiţie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre acele înălţimi, patrii ale umbrei, ce despart Ardealul de Moldova, întîrziind cu un lung ceas răsăritul soarelui, una — numai piatră — se ridică strălucind, deasupra tuturor. Frunte semeaţă şi gînditoare, de sub tîmplele ei coboară, mîndre de originea lor, două dintre cele mai slăvite ape ale ţării. Piscul acela, singuratic şi cutezător, ce de jur împrejur domină culmi şi cîmpii, ţinîndu-le sub puterea şi farmecul lui, este leagănul unei legende.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul de forma divinei neauziri

strâmtorează setea pietrei
o ascute
până se face-azvârlitură cu temerare tăişuri.
Nodurile cărei sfori de care atârnă
hamacul boltit cum craniul prăpastiei
sunt ţâţele supte
de oarba fulgerare a spaimei?
Au toate desfacerile cerşetoare
la vina rostogolirii
prin semeţia mahmurelor astre
care şi-au ucis supunerea la tainele cerului.
Fi-le-ar spinările grădini
umbrite de hreanul caniculei date
în patima beţiei cu miere de usturimi!

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Colţ

Mult am mai fost eu pus la colţ, în genunchi:
« Bogza Gheorghe, de ce nu deschizi gura, de ce taci?.

Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci! ».
E drept, nu prea învăţam la istorie.

Dar şi istoria, mai apoi, cât m-a pus la colţ!
« Geo Bogza, de ce nu închizi gura? de ce nu taci?
Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci! ».

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revizie finală

Mi-e creierul o moară învechită
Ce macină idei necontenit,
Emite doar un jalnic scârţâit
Dar nu îmi dă făină pentru pită.

Nu mi-a adus de când mă ştiu profit,
Ba uneori produce dinamită;
Mi-e creierul o moară învechită
Ce macină idei necontenit.

Mă paşte-o perioadă fericită,
Un meşter neamţ pe Feisbuk am găsit
Alzheimer parcă-l cheamă, e vestit,
Că nu dă greş cu cei ce îl invită...

Mi-e creierul o moară învechită...

hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La colţ

Mult am mai fost eu pus la colţ, în genunchi:
Bogza Gheorghe, de ce nu deschizi gura, de ce taci?
Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci!
E drept, nu prea învăţam la istorie.

Dar şi istoria, mai apoi, cât m-a pus la colţ!
Geo Bogza, de ce nu închizi gura, de ce nu taci?
Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci!

Şi pe cranii de oameni.
Şi chiar pe craniul meu,
Să învăţ lecţia.
Să învăţ bine lecţia!

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) înainte de a cădea amurgul, cînd ultimele raze ale soarelui îl izbesc în plin, leagănul Oltului devine, pentru cei ce — cu uimire — îl descoperă în depărtare, un munte incendiat, un ciclopic rug mineral. Prăpăstii, culmi şi piscuri de calcar, stînd toate cu faţa spre apus, se aprind de la vîlvătaia asfinţitului, învăluindu-se într-o fantastică splendoare.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din acea nemaivăzută cetate, ce străluce de lumina eternităţii, Oltul coboară asupra cîmpiei şi a oamenilor, ca un călător temerar spre o foarte mare a lui aventură. Limpezi, apele vin vestindu-se printr-un murmur: cîntecul lor şi al drumului pe care au pornit, — şi mereu îl cîntă, în timp ce alunecă la vale, mai departe, o undă pentru fiece clipă a vremii.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate vieţuitoarele se visează cu aripi, chiar cele mai inapte pentru zbor.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că Geo Bogza, George Călinescu şi Tudor Vianu i-au sărutat mâna lui Mihail Sadoveanu. Acum, foarte mulţi scriitori i-au pupat în fund degeaba pe Alex. Ştefănescu şi pe Nicolae Manolescu.

Vasile Ghica în În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a spinteca aparentul ridicol al învelişului, se cere ca vârfurile de gând să nu fie tocite în calcule mercantile.

Geo Bogza în Urmuz, nr. 5 (1925)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orion

Nici o corabie nu s-a întors vreodată
Din mările sudului sau de la capricorn
Atât de pură şi elegantă fregată,
Cum se întoarce toamna Orion.

Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajişti de fân.
Oceane şi munţi îl văd primăvara plecând
şi cerul nu-şi mai află multă vreme stăpân.

Octombrie urcă din nou peste grădini
înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
şi toată iarna, apoi, corabia de lumini
Deasupra lumii uimite se clatină.

Rege al constelaţiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi îngheţate
Aşa strabate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarii

Când măgarii iau cuvântul,
Se cutremură pământul,
Iar în ţară-i balamuc,
Când măgarii ne conduc.

epigramă de George Budoi din Măgarii şi măgăriile în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (27 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se-nvârte ca o moară de memorii,
În jurul nostru, orga de lumini,
Aruncă cu poeme-aleatorii,
Din vechiul continent cu lamantini.

Iar moara macină memorii intrisece,
Cu lamantini fantaşti, prin stropi de apă rece.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine arta nouă nu este o simplă formulă, ci o formulă de viaţă.

Geo Bogza în scrisoare către Ion Vinea (1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nutriţi orice speranţă.

citat celebru din Geo Bogza
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii curg odată cu timpul.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mi-ai fost scrisă mie.

citat celebru din Geo Bogza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!