Candidaţii noştrii

Când vezi cât sunt de ahtiaţi,
Având înavuţirea lor drept ţintă,
Nu văd cum vor mai fi votaţi,
Oricât s–ar strădui să mintă.

epigramă de Paul Constantin (27 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele foc cu foc

Cu-aripile-n bandulieră
pagina nu poate să mintă
când ridic stiloul ca pe-o mitralieră
şi-o salvă porneşte spre ţintă

Pagina albă cum poate să mintă
inefabil câmp de bătălie
mă văd iată-n oglindă
vas comunicant între tăcere şi poezie

O inefabil câmp de bătălie
să ridic stiloul ca pe-o mitralieră
şi să scot odată fir-ar să fie
aripile din bandulieră

Să văd cine poate să mintă
că sufletul nu-i cea mai tare ţintă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipocriţii

Rămân uimit cum pot să mintă
Unii, care-au trăit în comunism.
Uită că le-a fost drept ţintă,
Şi s-au mânjit de servilism.

epigramă de Dumitru Delcă
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezavantaj

Dezavantajul la o lupă-i mare,
Fiindcă deşi cu mult măreşte,
În practică este amăgitoare,
Oricât s-ar strădui nu întăreşte.

epigramă de Paul Constantin (13 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmosul se extinde, pentru toate scopurile practice, necontenit. După o scurtă pauză sedentară, noi am reluat modul nostru vechi de viaţă nomad. Urmaşii noştri îndepărtaţi, distribuiţi în condiţii de siguranţă pe mai multe lumi în întregul sistem solar şi dincolo de acesta, vor fi uniţi prin patrimoniul lor comun, prin consideraţia lor faţă de planeta lor de origine, precum şi prin cunoşterea că, indiferent de ce alte forme de viaţă ar putea exista, singurii oameni din tot universul provin de pe Pământ. Ei vor privi în sus şi se vor strădui să găsească punctul albastru pe cerurile lor. Ei nu îl vor iubi mai puţin pentru obscuritatea şi fragilitatea sa. Ei se vor minuna de cât de vulnerabil a fost odată depozitul pentru tot potenţialul nostru, cât de periculoasă ne-a fost copilăria, cât de umile începuturile noastre, cât de multe râuri a trebuit să trecem înainte să ne găsim calea...

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Batman: Şi atunci de ce nu mă ucizi?
Jokerul (râde): Nu vreau să te ucid? Ce m-aş face fără tine? M-aş întoarce să fur de la traficanţi? Nu, nu, nu! Nu. Tu... Tu mă completezi.
Batman: Tu eşti un gunoi care ucide pentru bani.
Jokerul: Nu vorbi şi tu ca unul de-ai lor. Tu nu eşti ca ei! Chiar dacă ţi-ar plăcea asta. Pentru ei eşti doar un ciudat, la fel ca mine! Acum au nevoie de tine, dar când nu vor mai avea te vor alunga ca pe un lepros! Vezi tu, principiile şi moralitatea lor nu sunt decât nişte glume proaste. La cel mai mic semn că ceva nu e în regulă, renunţă la ele. Ei sunt îndeajuns de buni cât le permite restul lumii să fie. Să-ţi arăt. Atunci când nu va mai exista nicio miză, aceşti... aceşti oameni civilizaţi se vor mânca între ei. Vezi, nu sunt un monstru. Sunt doar înaintea curentului.

replici din filmul artistic Cavalerul Negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care se văd pe ei înşişi ca pe nişte victime, îşi vor pierde din putere. Cei care se văd ca slabi, nu vor depăşi obstacolele din viaţa lor.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antrenor de tras la ţintă

Cu seringi, în loc de flinte,
Având gând de biruinţă,
Pe-ntrecute trag la ţintă,
Pentru cei în... suferinţă!

epigramă de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parveniţii sunt ca maimuţele, având aceeaşi dibăcie ca ele; te uiţi la ei de jos în sus, le admiri agilitatea la căţărat; dar când ajung pe culme, nu mai vezi decât părţile lor ruşinoase.

Balzac în Crinul din vale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte-mă, străino

Citeşte-mă, străino
cu palma, ca orbii,
să vezi ce-adăposturi
pot ciopli corbii.

Citeşte-mă, străino
când ai insomnie,
să vezi câţi nebuni
mi-au cântat noaptea mie.

Citeşte-mă, străino
când zorii te-alintă,
să vezi cum nebunii
încep să te mintă.

Citeşte-mă, străino
când noaptea te ceartă,
să vezi ce frumoasă-i
iubirea mea moartă.

Citeşte-mă, străino
ca pe-o ciudată poveste,
citeşte-mă-n doliu
şi-apoi dă-mi o veste...

poezie de Alexandru Gavrilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum trece iute toate

Cum trece iute toate ce-n lume-acum le vezi
Mai slabe sunt ca umbra, oricât de tari le crezi
Mai mici sunt ca nimica, chiar cei ce par mai tari
Şi tu treci ca o umbră, oricât de veşnic pari.
Ca visul scurs sfârşeşte şi viaţa ta de-acum
Un an dintr-o viaţă e cât un pas pe-un drum
Ştii paşii tăi din urmă, dar nu ştii câţi mai sunt
Şi vine unul care sfârşeşte-ntr-un mormânt.

O, nu-i urî pe-aceia ce-ţi prea tot spun mereu
Că vine grabnic moartea, să vi la Dumnezeu
Ci-mpacă-te cu Domnul acum cât mai trăieşti
Căci mâine nu-i nici urmă din tot ce pari că eşti.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te strădui să fii ceea ce vor alţii, mai ales când nici aceştia nu ştiu clar ce vor!

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te-aş crede?

De ce te-aş crede?
Când firea ta lunatică zilnic mă contrazice,
De ce te-aş înţelege?
Când nimic din omenie
Nu văd în urma ta,
Ca să mă pot dezice.
De ce vorbele tale bine alese
Nu pot să le mai cred?
Cum ştiu că vara prin ger n-am cum s-alerg.
În ochii tăi văd marea zbuciumată
Şi nerăbdarea scopului dorit
Fierbându-ţi firea toată,
Ca vulcanii în clocot sub pământ.
De ce să te înţeleg?
Când nu mă înţelegi,
Deşi vorbim aceeaşi limbă,
Nimic între noi nu se schimbă,
La ce să mă aştept?
Să mă încred în tine
Şi în mândria ta cu ton tăios,
Când cele ale vieţii
Îţi sunt mereu pe dos
Cu mici excepţii,
De ce, nu înţelegi?
Că dragoste cu sila nu se poate,
Numitorul nostru comun e prea departe,
Nu forţa nota, că nu e bine,
Visurile noastre au alte zări.
De ce, nu înţelegi?
Că ce vreau eu, tu nu poţi să-mi oferi,
Oricât, te-ai strădui.
Eu vreau sublimul înnobilat sub stele,
Pe Pământ, ca şi în cer.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când întâlnesc păsările

de câte ori le întâlnesc aflu că sunt alta
ochii devin încet încet rotunzi
limba alunecă spre triluri ce mă urmează
mai aplecată ieri coloana
îşi îndreaptă vertebrele şi le orânduieşte
într-un trunchi drept de copac
cu ramuri-braţe pe care
se aşază una lângă alta nenumărate frunze-păsări
şi o tandreţe mai mare decât mângâierea unui fulg pe obraz

când copacul se va arăta în întregul său
poate nu mă vor da uitării şi mă vor ierta că am îndrăznit
să mă visez mai mult decât sunt
vor vorbi despre cineva în limba lor păsărească ca despre
o ramură înverzită sau despre
un copac
ce nu poate fi frânt de o furtună mai mică decât cea din inimă

de aici încolo despre ce s-ar mai putea vorbi
doar despre un zbor ce încă nu miroase a ceară
nu mă întristez
sunt posesoarea aripilor crescute lângă subraţele scorburilor
încât merită să le ascult foşnetul cât văd soarele ce apare de la răsărit luminându-le suişul
până vor dispărea din vedere în spatele vreunui nor
acolo şi-au avut pregătit de la naştere cuibul
pentru întoarcere în vara
ce-mi pare prea grăbită acum peste umbrele lor
şi totuşi
îmi mai îndrept o dată spatele
şi aripile închipuite pentru o campanie de zbor
să văd ce se întâmplă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bezmeticilor din stradă

Analfabeţii şi golanii -
Oricât s-ar strădui "sărmanii" -
N-or reuşi, cu-a lor infern,
Să-nlăture nici un guvern.

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ne-am strădui să cioplim cât putem mai bine blocul de piatră misterios din care este făcută viaţa noastră, vâna neagră a destinului iese mereu la suprafaţă.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni, pe care, oricât te-ai strădui, nu ai pentru ce să-i invidiezi.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet arab

La felul cum arăt, zici că-s prinţesă
Deşi voal nu am şi nu port trenă,
Dar vă asigur că nu sunt "Balenă"
Chiar de mănânc pe zi câte-o "negresă".

Nu mi-a crescut vreo coadă de sirenă,
La ochi n-am pungi şi nici nu pun compresă
Şi văd priviri hulpave spre-a mea fesă
Când urc agale treptele pe scenă.

Acelora ce îmi trimit bezele,
Pe loc eu le-aş turti la toţi boticul,
Având cu mine şi probleme grele

De vor afla uimiţi tot şiretlicul:
Privită de-un şeic bogat drept zână,
Deja, pe-averea lui, eu sunt stăpână.

sonet de Elena Mândru
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de tare te-ai strădui să fixezi nişte jaloane, în viaţă îţi apar în mod inevitabil surprize. Ar trebui să fii recunoscător pentru ele. Fără aceste surprize, existenţa ta ar fi unidimensională, bazată pe rutină şi plictisitoare.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vezi femei ce par bărbaţi
Sau care de neşansă sunt frustrate,
Nu te prea strădui să le "baţi"
Doar ştii că sunt nişte ratate!

catren de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste sufletu-mi cărunt

Sunt aici
şi mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mă mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
şi tot mai car,
viaţa-n firul ei subţire,
şi ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.

Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
şi mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii
să-i mai văd,
cât îmi este incă bine.
Pune-un gând
în gândul lor
să mai treacă pe la mine.

Timpul mult
prea nemilos,
când îi ia şi când îi lasă,
n-am o vorbă
cui să-i spun,
bolul singur de pe masă
îmi vorbeşte
fără grai,
fără grai se-aude-n toate,
tot încerc,
încerc să uit,
mamă sunt şi nu se poate.

Mai aud
curgând prin ploi
câte-o lacrimă tăcută,
dorul ei
de dorul lor,
când obrazul îmi sărută.
Mai aud
cum nu mai sunt.
poarta, veşnic, încuiată,
peste
sufletu-mi cărunt
s-a uscat tăcerea toată.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!