Poem în pârg

câmpia de gânduri se-apropie de seceriş
lanuri de grâne se pârguiesc în soare
ploi de lumină se scurg prin pietriş
până în adâncuri şi se-ntorc izvoare.

câmpia mi-e dragă şi muntele mi-e drag
ador profund marea cu valuri de smarald
primesc de la toate învăţături de mag
au lăsat în urmă înscrisuri de herald.

cântecul luminii născut din ciocârlie
se transferă-n mine să-l imortalizez
din litera zilei verde -portocalie
creşte poezia ca s-o analizez...

trăiesc deplinătatea de mare veselie
poeme dau în pârg eu mă extaziez.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purani de Videle ( Dor de copilărie)

Câmpia e semănată cu lumini,
Atingerea lunii
Naşte flori nemuritoare
Şi-o verde hlamidă înfloritoare
Mătură unda argintie
A Glavaciocului
În blândă şerpuire
Printre sălcii pletoase,
Stufoase şi umbroase.

Sunt copilul născut
În sat de câmpie,
În Purani de Videle.
Mi-e dor de uliţele colbăite,
Mi-e dor de muzica
Cântată la cobze hărăzite
Ce se-nălţa în amurg
Până în alte dimensiuni.

În razele de lună
Ce poleiesc Câmpia
Reînvie strămoşii, părinţii şi bunicii
Îmbrăcaţi în straie de sărbătoare
Ca pentru Hora de duminică,
Hora din Poiană.
Câmpia,
Mamă plină de dor
Blândă,
Misterioasă
Cu braţe verzi şi răcoroase
Îi strânge la piept
Cu drag şi cu respect.
Când lumina lunii apune
Strămoşii dispar în linişte
Iar Câmpia redevine
Tăcută şi singuratică
Se retrage în sine
Acoperindu-se cu roua
Unui mare început
Al unei noi zile...
În zori, ciocârlia
Înalţă tril de bucurie
Peste Purani, peste Câmpie.
Mi-e dor de copilărie...

poezie de Floarea Cărbune (20 iulie 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în Câmpia Română

Laudă Domnului pentru că eu,
În casa părintească de lângă fântână,
La ceas sfânt, rostit de Dumnezeu,
M-am născut în Câmpia Română.

De atunci, anii trecut-au mereu,
Destinul nimic nu amână –
În tot ce mi-e scris în frunte, e-al meu,
Eu, cel născut în Câmpia Română.

Nu uit niciodată clipa cea sfântă
Şi simt asupră-mi o Cerească Mână,
Care în orice clipă mă binecuvântă,
De când născut sunt în Câmpia Română!

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorurile mele

Mi-e dor de tine, mare infinită,
Mi-e dor de cerul prins de seară-n valuri,
Mi-e dor de-mbrăţişarea ghemuită
În firul de nisip, pierdut în maluri.

Când soarele apune în cristaluri
Din verile toride ale vieţii,
Mi-e dor de stropii prinşi în piedestaluri
Şi de mireasma dulce a fâneţii.

Când clipele aleargă-n răsărituri
Şi pier în noapte duse de furtună,
Mi-e dor de mine şi pun zilei nituri,
Să-mi poarte ruga sfântă-n vremea bună.

Mi-e dor de tine, marea mea iubire,
Mi-e dor de firul ierbii după ploi,
Mi-e dor de glasul stins în fericire,
De vremurile-apuse dintre noi.

Mi-e dor de tine, marea mea albastră,
Mi-e dor de vara vieţii din privire,
Mi-e dor de tot ce-a fost în calea noastră,
Mi-e încă dor de-o clipă de iubire...

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirism de toamnă

poeme arămii toamna mi le recită
transferă în mine miresme de gutui
nu las haosul să mă ducă-n ispită
valuri spală şoapte clepsidra timpului.

dâre de iubire am lăsat în urmă
iluzii fantezii cu sclipiri de smarald
romanţa toamnei regretele curmă
inima-mi freamătă sub a razelor fald.

m-am întors din vacanţă de vară
la poeţii iubiţi la prietenii dragi
versuri boeme cu metaforă rară
trec gloria luminii vestită de magi.

pe-o gură de plai în colţ de Paradis
sădesc poeme cu mesaj precis.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aptitudine

îmi frământ gândurile în aluat de pâine
câmpia mi-e aproape cu maci în obraz
găsesc în doină drumul către mâine
şi poezia este este o orhidee pe pervaz.

ştiu că m-am născut pe tărâm divin
şi am moştenit averi spirituale
aici se transformă apa în vin
şi speranţele-s izvoare ancestrale.

în jocurile vieţii mă prind şi eu
fac gimnastică pe muchii de cuţit
printre cercuri de foc mă strecor mereu
am dezvoltat în mine un spirit ascuţit.

rup în patru coşmarul de fier
credinţa mea e pură ca un giuvaer.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă bucuriei

mi-e drag să împrăştii bucurie în jur
ca un cireş înflorit primăvara devreme
să uit că m-a rănit un înger sperjur
aruncând timpul meu în lupte extreme.

mi-e drag să doinesc alături de izvoare
printre căprioare ce n-au căzut pradă
vânătorilor netrebnici cu armă zdrobitoare
nu vreau gingăşia lumii să decadă.

mi-e drag să stau cu stele le poveşti
să simt extazul cum ajunge pe culme
e iarnă şi mă ning minunile cereşti
fulgi de iubire încălzesc în palme.

aruncă-mi un zâmbet spune-mi o vorbă bună
voi crede că primesc fericire din lună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiect nou

trăiesc o nouă stare încep un nou proiect
sap în mine adânc ca într-o fântână
n-am în suflet ură sau vre-un gând abject
turma mea de vise stă în magica stână.

izvoresc în mine iubiri fermecate
îmi e drag pământul ticsit cu splendori
îmi e drag şi cerul cu sfere înstelate
îmi e dragă lumea plină de candori.

vreau să se oglindească Luna-n mine
ca într-o mare plină cu valuri limpezi
în noaptea albastră când gânduri senine
asaltează cerul cu aripile repezi.

sunt plină de lacrimi dar totuşi mi-e bine
colind cu bucuria printre mândre zăpezi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri albastre

freamătă de doruri munţii dintre noi
ascensiunea de ecouri îi alintă
scăldaţi de lacrimi şi de bătrâne ploi
munţii din noi de fericire cântă.

locuitori de soi pe planeta albastră
respirăm parfumul minunatelor flori
păsări îndrăgostite cântă la fereastră
şi toate nopţile sunt vegheate de sori.

doina din izvoare rezonează în sânge
zâmbete pe buze parcă-s nişte fluturi
auguste splendori sufletul le strânge
stelele se cuibăresc între săruturi.

oameni semănaţi iubire pe câmpia din voi
o să crească lanuri împlinind nevoi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totul e minunat

Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de raza ta.
Mi-e dor când pomul dă în floare,
Mi-e dor de primăvara mea.

Mi-e drag pământul aburindă
când scapă de iarnă grea.
Când iarba-i gata să cuprindă
câmpia şi grădina mea.

Când trandafirul înfloreşte
mă îmbată al lui parfum.
Îmi place şi când înverzeşte
şanţul, la margine de drum.

Natura întreagă-i un covor
de flori mirositoare.
Pe cer se vede un cocor
ce se roteşte-n zare.

E semn că păsările vin
din ţările unde au iernat.
În faţa naturii mă închin,
când totul e minunat.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accent pe poezie

mi-e dragă poezia este viaţa mea,
cu muzica se-asociază cel mai bine
mi-alungă plictiseala şi ziua cea rea
mă-nvaţă să aflu lucruri despre mine.

poezia mă poartă pe oceanul ocult
înaintez în cânt de vâslă şi de lotcă
trăiesc la maxim, jubilez, exult
valuri mă-nconjoară cu unduiri de polcă.

poezia mă învaţă mai mult să iubesc
să mânuiesc cuvintele cu eleganţă
noaptea cu coşmare să o răzbesc
faţă de muza mea să am prestanţă.

cu poezia când plâng când zâmbesc
oricum ar fi e plină de substanţă.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec-descântec

Mi-e sete de stele şi lună,
Mi-e sete de mierea din strună,
Mi-e bine pe-a liniştii scară,
Mi-e ploaie, mi-e pace, mi-e ţară!

Mi-e sete de-albastru şi verde,
De codrul ce-n sine mă pierde,
Mi-e bine cu gândul spre mâine,
Mi-e cântec, mi-e ie, mi-e pâine!

Mi-e sete de frate şi soră,
Mi-e floare, mi-e holdă, mi-e horă,
Mi-e bine, când muguri m-aclamă,
Mi-e înger, mi-e rouă, mi-e mamă!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţii transcendentale

melancolia îngerului s-a transferat în mine
mi-e frică, mă doare apropierea de amurg
mă zbat să las în urmă gânduri senine
între stânci şi pietre ca izvorul curg.

în ploi de lumină patimi limpezesc
şi crucea mea ce grea a devenit
adâncimile vieţii le ating căci iubesc
tot ce mă înconjoară până la zenit.

dorinţe de puritate se dezvoltă în minte
până la capăt îmi voi duce destinul
chiar de-am să trec prin foc de azi înainte
voi transcende în steaua ce îmi arde suspinul.

elanuri pure produc fermecător extaz
storc din mine lacrimi şiroind pe obraz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii în lumină

plutesc în lumină că pasărea-n zbor
urmându-mi destinul către infinit
uneori mi-e greu alteori mi-e uşor
sufletul romantic să-l fac auzit.

înalţ o veneraţie spre univers sublim
pentru Dumnzeu în toate prezent
recunoştinţa creşte în forul intim
pe credinţa sfântă pun mare accent.

văd doar graţie în formele de viaţă
timpul e solemn, leagăn de amintiri
toate naturile din jur mă învaţă
să-mi împlinesc soarta cu mari iubiri.

sufletul meu cere mângâierea cerească
în zări întunecate lumina mea să crească.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub fald de Lună

(soţului meu)

scrie în stele să ne iubim mereu
dragostea noastră e rară nestemată
o singură inimă la bine şi la greu
în fericiri supreme să cânte să bată.

vara de vis ne-a cuprins pe-amândoi
florile în grădină ne salută cu rouă
se bucură de soare se bucură de ploi
ziua ne aduc veşti într-o lumină nouă.

iubirea mea e structură stelară
e praf şi lumină e val de smarald
m-acoperă noaptea cu strălucire clară
trăiesc extazul pur -enunţ de herald.

prin univers poetic gândurile-mi zboară
le- apreciază Luna le învăluie-n fald.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă fericirii

iubirea mă transpune într-o toamnă blândă
reflexele de fericiri lucide mă asediază
zâmbetele luminii lasă urme-n oglindă
sufletul în muzica vremii valsează.

mi-e sete de-un izvor cu apă cristalină
în care razele se scaldă ore-n şir
vai cât îmi e de dragă lumina lor calină
în care gânduri negre din noapte deşir.

trăiesc intens visul devenit realitate
sunt poetul sufletelor visătoare
versuri curg ca râuri de serenitate
născute din credinţa purificatoare.

fermă dau onorul vieţii cu solemnitate
scriu odă fericirii pe portativ de soare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de dor

Mi-e dor de infinitu-ţi cald,
De necuprinsu-ţi sufletesc,
Mi-e dor de versu-ţi îngeresc,
Mi-e dor de ochii-ţi de smarald...

Mereu aş vrea ca să mă scald,
În verbul tău dumnezeiesc,
Mi-e dor de infinitu-ţi cald,
În el vreau să mă ispăşesc!

Sunt fericit, ca un herald,
Primesc iubiri şi dăruiesc,
Şi-n visul tău sălăşluiesc,
Eşti totul, Simm, totul, my heart...

Mi-e dor de infinitu-ţi cald!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie cu nuferi galbeni

(soţului meu, cu iubire)

ador dimineţile crescute în palmele tale
cu zori mângâietori din puternice braţe
prin cearcănul visului cad doruri vitale
unde se duc şi se-ntorc cocori de speranţe.

fluturii care încă mai zboară prin piept
sunt privirile tale de dragoste pură
prin delta sufletului mereu te aştept
ca un miraj cu nuferi cu un sărut pe gură.

vino pătruns de armonia universului magic
nu-mi lăsa inima să se surpe-n abis
tăceri neştiute se comportă nevralgic
şi mi-e dor de ţine cum mi-e dor de scris.

tu eşţi poezia din sufletul meu
iubirea ce ţi-o port va dăinui mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de plajă, de nisipul cald,
Şi ochii tăi de un verde smarald
Valul ce se sparge cu sete la mal
Şi parfumul tău cu iz oriental.

Mi-e dor de anii trecuţi peste noi
Cănd mână în mână râdeam prin ploi
Dragostea noastră ce-a ars în zadar,
Şi filele trecute din calendar.

Mi-e dor de sânii tăi în formă de pară,
Iar palmele mele continuă să-i ceară
Dar din dragostea noastră cea mare,
Mai am doar o poză, ce consolare!

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de mine şi de noi
când desenam prinţese pe foi.
Mi-e dor de paşii tăi prin noroi,
mi-e dor de amândoi şi de ploi.

Mi-e dor de atâţia oameni,
mi-e dor de-asemeni
de visele noastre neterminate,
mereu în zori imaginate.

Aş vrea să schimb cuvântul dor.
să-i spun mai bine, ador.
Un simplu "a" în faţa lui dor.
ce sentiment cuceritor...

Mi-e dor de atâtea secunde
pe care le-am împărtit la doi,
în prima secundă vorbeam eu,
apoi citeam pe buzele tale
ocupate cu buzele mele... ador.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie verde

(poeţilor Traian T Coşovei, Mariana Marin şi Ioan Flora)

trupul mi-e o boltă cu fiori de nufăr
în adâncul meu dialoghează stele
mă învaţă să sper ca să nu sufăr
când rătăcesc prin lume gândurile mele.

sclipiri de smarald cresc în ochii plânşi
am pierdut prieteni moartea i-a luat
poeţi ai speranţei la cenacluri strânşi
cu sufletul de doină şi versul minunat.

am lăsat în urmă toţi anii mei
câţi au mai rămas o să vină pe rând
cu parfum de trandafiri cu arome de tei
îi aştept să treacă prin mine cântând.

melosul arborilor răsună pe alei
nostalgia verde îmi transferă în gând.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!