Popa Cristian Terheș, candidatul PSD-ului la alegerile europarlamentare din 2019, folosește la televiziuni un limbaj extrem de agresiv, chiar birjăresc, pe care rar l-am văzut la politrucii mioritici (pamflet)
Părăsi pe Dumnezeu,
Pentru bani și PeSeDeu,
Însă, spuse un amic,
Domnul nu pierdu nimic;
Dar bătrânul PeSeDeu
Câștigă un fariseu,
Un fățarnic, ipocrit,
Care-i bun pentru-amăgit.
Popa ăsta guraliv
E așa de agresiv
Cúm n-au văzut Ferentarii,
Cum nu sunt nici chiar birjarii.
Râde bucuros Satana,
Că el și-a dat jos sutana;
Să-și dea și mesadele,
Să-i vedem toți... gradele!
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (24 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre vorbire
- poezii despre violență
- poezii despre televiziune
- poezii despre religie
- poezii despre prietenie
- poezii despre fățărnicie
- poezii despre draci
- poezii despre bătrânețe
Citate similare
De ce?
De ce te lași, poporul meu,
Manipulat de PeSeDeu?
Votează Firea și Ciolacu,
Și o să vezi că dai de dracu!...
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (13 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre votare
Așa cum omul înțelept nu seamănă sămânța bună pe piatră, ci în pământ bun, ca să dea rod bun, nici Dumnezeu nu pune harul Său într-un suflet rău, ci într-un suflet bun, ca să dea rod bun.
aforism de George Budoi din Dumnezeu în aforisme și poezii (10 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și aforisme despre înțelepciune, aforisme despre suflet, aforisme despre religie sau aforisme despre Dumnezeu
Dacă toți oamenii ar fi obligați să-și dea jos masca, câți dintre ei ar fi mulțumiți de cum ar arăta în ochii celorlalți?
aforism de George Budoi din Dicționarul ipocriziei: aforisme și epigrame (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre ochi, aforisme despre măști sau aforisme despre mulțumire
Nistor: Nu eu, șefu'; eu n-am uitat nimic. Dar tocmai mi-am amintit că nici Ly, nici Nick n-au dat banii pentru consumația noastră. Deci ei au uitat ceva, pentru că n-au plătit.
Nick: Ce n-am dat?! "Banii"?! Ce "banii"?
Nistor: Cum adică, "ce bani"? Banii!
Nick: Nu înțeleg... Ce sunt ăia, "banii"? Nu știu ce înseamnă, nu cunosc termenul. Ce înțelegeți voi prin "banii" și la ce vă folosesc?
Nistor: Dar mă uimești! Banii sunt folosiți pentru a plăti obligațiile și datoriile. Dacă voi nu folosiți bani, atunci cum sau cu ce veți plăti acum consumația noastră?
Nick: Să plătim?! Și asta ce mai înseamnă?
Nistor: Ce vrei să spui? Cum să nu știi ce înseamnă să plătești?
Nick: Păi... Serios că nu știu! Altfel, aș fi "plătit", cu "banii", cum spuneți voi.
Nistor: Să plătești înseamnă să dai ceva în schimb, să achiți consumația. Iar noi am primit multe bunătăți, dar nimeni n-a dat nimic în schimb, ceea ce înseamnă că n-am plătit.
Nick: Aha, înțeleg... Dar de ce să dăm ceva în schimb?
Nistor: Pentru că așa se procedează de obicei, așa e corect. Nu poți primi ceva, fără a da altceva în schimb, altfel rămâi dator.
Nick: Deci voi dați în schimbul a ceea ce primiți "banii".
Nistor: Da, noi dăm bani, căci ei sunt făcuți pentru așa ceva.
Nick: Aha; deci "bani".
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plată, citate despre bani, citate despre șefi, citate despre uitare, citate despre schimbare sau citate despre cunoaștere
Pseudocriticii literari
Sunt pentru scriitori o plagă,
N-au minte ca să-i înțeleagă,
Urechi nu au ca să-i asculte,
Nici teamă n-au să îi insulte.
pamflet de George Budoi din Critică și critici (22 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre scriitori, poezii despre literatură sau poezii despre frică
Oltenii lui Tudor
Vine-un chiot dinspre munte,
Vine freamăt din păduri
Tudor domnul vine-n frunte,
Cu mulțimea de panduri!
Iar din Jiu, din apă sfântă,
Iese cântec vitejesc,
Și cu glas de surle cântă
Tot poporul românesc.
Las să-i sune surle-n țară,
Să-și adune-olteni destui,
Țara s-o vedem noi iară
Veselă pe urma lui
Mândra patrie română
Nu sub braț de oameni slabi,
Ci voinică și stăpână
Cum a fost sub Basarabi.
Zboară corbi pe sus, băiete,
Cârduri negre se-nvârtesc,
Și se zbat de-atâta sete
Și de foame se izbesc:
N-au s-aștepte-oltenii rugă
Să le dea de hrană-n văi
Oh, ciocoi, te-ajung în fugă
Toți răzbunătorii tăi!
Cine vrea părtaș să fie
Dreptului pe-acest pământ
După Tudorin să vie!
Că-i trimis de Domnul sfânt
Să ne scape-acum odată
De ciocoi, căci Dumnezeu
Însuși s-a pornit să-i bată,
Cum ne bat și ei mereu.
Ridicați, români, Dreptății
Steag cu sfântul George-acum
Sfintei Legi și libertății
Faceți-i odată drum!
Cine nu-i cu voi, să știe
Că izbit va fi de voi,
De cei strașnici în mânie
Și din leagăn de eroi.
Domnul Tudor să trăiască!
Sus cu toții, pui de lei,
Pentru țara Românească,
Pentru drepturile ei!
A-mbrăcat cămașa morții
Domnul Tudor, ca Hristos,
Dar schimba-va pasul sorții,
Va trânti dranii jos!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre România
- poezii despre sfințenie
- poezii despre muzică
- poezii despre Țara Românească
- poezii despre zbor
- poezii despre văi
- poezii despre viață
Găleata... părăsită
(Ioan 4,28)
Pe când mă hrăneam odată cu Cuvântul din Scriptură,
M-am ales - cum e normalul - cu bogată-nvățătură.
Și pentru că nu se cade să țin numai pentru mine,
Am păstrat, iubite suflet, din belșug și pentru tine.
Așadar, citeam cum Domnul, fiind în călătorie,
Ostenit de-atâta soare și nisipul din pustie,
S-a oprit lângă-o fântână, ca să Se mai odihnească,
Și găsind puțină umbră dorea să Se răcorească.
Dar să nu uităm un lucru când citim Sfânta Scriptură:
Nu e scris nimic într-însa ca vorbe de umplutură.
Și de-asemeni să se știe că în viața lui Hristos,
Când trăia și El în carne la un fel cu noi de jos,
Chiar foamea și oboseala îi erau subordonate
Tatălui slăvit din ceruri, care-i dirija pe toate.
Iată-L deci acum pe Domnul, obosit lângă fântână,
Cum privește o femeie venind cu-o găleată-n mână.
Oare-I este și Lui sete și-o așteaptă pe femeie,
Ca să scoată cu găleata și să-i dea și Lui să beie?
El, prin care-au fost făcute cer, pământ și mări și ape,
Așteaptă la o femeie? El singur să bea nu poate?
Nu, așa ceva nici vorbă. Ci-n această-mprejurare
Ni se dă o-nvățătură și o mare-ncurajare.
Iată care este taina: ori de câte ori ne cere
Vreun serviciu sau vreun lucru, Domnul are în vedere
Să ne binecuvânteze cu un dar din cele care
Nu sunt cunoscute-n lumea celor ce trăiesc sub soare.
Așadar, femeia vine cu găleata ei în mână,
Pregătindu-se să scoată apă rece din fântână.
Domnu-i zise-atunci: "Femeie, dă-Mi, te rog, să beau și Eu!"
Femeia-L privi mirată și-i zise: "Cum, Tu, iudeu,
Ceri unei samaritence să-Ți dea apă de băut?"
"O femeie, zise Domnul, dacă ai fi cunoscut
Pe Cel care-ți cere-acuma, ai fi vrut să-ți dea El ție,
Căci El e izvorul apei celei vii din veșnicie."
În sfârșit, când mai la urmă Domnu-o-ntreabă de bărbat,
Ea mărturisește sincer, că trăia destrăbălat.
Aici Domnul îi răspunse: "Ai vorbit adevărat,
Că din șase, nici acesta nu ți-e legitim bărbat".
Când și-a dat seama femeia că Acel iudeu cunoaște
Taina vieții ei trecute, imediat în ea se naște
Gândul că Acesta este Mesia, Cel așteptat
Să elibereze lumea din pierzare și păcat.
Acum să luăm aminte, că aici e punctul care
M-a stârnit la poezie și adâncă cercetare.
Femeia, în clipa-n care a-nțeles că-acel iudeu
E Hristosul sfânt din ceruri, e Fiul lui Dumnezeu,
A uitat de tot și toate, și de apă și găleată,
Și s-a dus în sat să spună la toți vestea minunată.
Ce dovadă grăitoare ne aduce acest act,
A ce-nseamnă o-ntâlnire cu Isus adevărat!
Nu veniseși tu femeie, cu găleata ta în mână,
Toată calea ceea lungă să scoți apă din fântână?
Unde-i setea și nevoia care te-au făcut să ieși
Pe-o arșiță așa mare, de să crezi că te topești?
N-ai vrea să ne spui și nouă marea ta descoperire
Prin care devii stăpână chiar pe legile din fire?
Cu-astfel de-ntrebări în minte, cercetând Sfânta Scriptură,
Am găsit înscris acolo următoarea-nvățătură:
Cine s-a-ntâlnit cu Domnul, nu doar simplu cu un nume,
Trăiește din clipa-aceea după legi din altă lume.
Cine L-a-ntâlnit pe Domnul, care nu S-a dat-napoi
Să își părăsească cerul din dragoste pentru noi,
Își uită ca și femeia chiar setea chinuitoare,
Căci îl arde-acuma setea ca să ducă vestea mare
Celor din cetatea lumii, care, ca și el cândva,
Ar pieri în iad de n-ar fi să-i prevină cineva.
O, ce trist să vezi atâția care spun că L-au găsit
Pe Mesia, Cel de veacuri prin Scripturi prorocit,
Care însă-n loc să ardă de dorința de-a împarte
Vestea mântuirii-n lume, și-n aproape, și-n departe,
Dimpotrivă, umblă-n lume nu să-i dea, ci să-i apuce
Bogăție cât mai multă, un trai bun și viață dulce.
Femeia samariteancă avea o găleată-n mână
Înainte să-i vorbească Domnul Isus la fântână.
Însă după întâlnirea cu Hristos nu doar cu-n nume,
Și-a uitat și de găleată, și de setea ei de lume;
Căci Hristos este izvorul apei vii, iar cine-L are
În veci nu mai însetează după cele pieritoare.
Cine scormonește-n lume: bani și pofte trecătoare,
În timp ce totuși vorbește despre viața viitoare,
E un ipocrit fățarnic și un mare mincinos,
Care s-a-ntâlnit cu-n nume, dar nu cu Domnul Hristos.
Ăștia-s fariseii care și-azi dau pe Isus la moarte,
Căci Îl pomenesc pe nume, dar tăgăduiesc prin fapte.
Și acum, în încheiere, o-ntrebare mi se pune:
Mi-am lăsat și eu găleata care-adună ce e-n lume?
Dacă nu, acum degrabă să mă-ndrept către Hristos,
Până când, ca și femeia, uit plăcerile de jos.
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre apă, poezii despre timp, poezii despre sfârșit sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Unui ipocrit
Să nu îți fie cu mirare,
Așa sunt eu, ți-o spun cinstit:
Prefer o sinceră-ncruntare,
Acestui zâmbet ipocrit.
epigramă de George Budoi din Dicționarul ipocriziei (27 februarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre zâmbet sau epigrame despre fățărnicie
Hanny
În seara când s-au întâlnit,
Ea se-ndrepta cu pas grăbit
Spre locuință.
El îi oferă brațul său,
Dar ea-i răspunse: "Domnul meu,
N-am trebuință!
N-ascult de tinerii frumoși,
Bărbații toți sunt mincinoși,
Cu-o vorbă dulce
Ei te seduc, te-adorm ușor
Ca mamele copiii lor,
Când vor să-i culce..."
El o privește drăgăstos,
Răspunde ea privind în jos:
"Mă cheamă Hanny...
Cu dumneata să merg n-aș vrea,
Acasă frați și mama mea
M-aștept', sărmanii..."
El o privește amoros,
E luna Mai și ce frumos
Noaptea pe lună!
Ascunși pe-o bancă, ei și-au dat
Atuncea primul sărutat,
În voie bună.
El este pictor și sculptor,
Un tânăr, doar începător,
Având curajul.
Mulți ani de zile la un loc,
Au dus flămânzi și fără foc
Concubinajul.
Apoi comenzi vin nencetat
Și lauri mulți l-au consacrat,
E-o bogăție!
De-atunci, el se văzu pețit
De mulți bogați, care-i promit
Să-i dea soție
Pe fiica lor, ce-a studiat
La Notre-Dame, și-a voiajat
Prin lumea largă.
Menajul lor, așa plăcut,
Din vina lui a început
Cam prost să meargă.
Atunci îi spuse: "Draga mea,
De-acuma bani eu pot avea
Câți o să-mi placă,
Dar eu și să mă-nsor aș vrea,
Pe când tu stai în calea mea;
Mai bine pleacă!
Vezi plicul ăsta, poți să-l iei.
În el ai zece mii de lei,
Te du cu bine!"...
Ea îl privește supărat,
Iar plicul care i l-a dat
Nici nu-l reține.
Văzând că fostul ei amic
O prețuiește la un plic
Napoi l-întinde:
"Ia-ți înapoi bancnotele
Sunt o fetiță domnule,
Ce nu se vinde!..."
Ea dispăru el se-nsură.
O dată, de la Operă,
Venind acasă,
La poarta lui el observa
O damă care-l aștepta,
Stând rușinoasă:
"Eu sunt iubita ta din Mai,
Pe care-adesea o chemai
"Scumpa ta" Hanny.
Din ziua când ne-am despărțit,
Ah, cât de mult am suferit!
Trecut-au anii...
Și dacă ți-am ieșit în drum,
Să știi că am un rost acum,
Nu ca golanii
Ce numai zestre știu vâna
Ori lauri spre-a-i încununa
Și-atâta doară.
Eu am venit ca să ți-o spui
Și-acuma pune-ți pofta-n cui
A doua oara!"
Privind spre dânsa rușinat
El vina lui și-a constatat
Și-și dete seamă,
Că nu-i nici dânsul mulțumit,
Și de pe cotul ei, smerit,
Luând o scamă,
Îi spuse: "Draga mea, nici eu
O știe bunul Dumnezeu,
N-am fost ferice.
E drept, am fost și decorat,
Am luat chiar și Premiul de Stat,
Orice s-ar zice!
Dar până să te văd aici,
Nu-mi dete fericire, nici
Faima, nici banii!..."
Deși era sub zero grade,
El în genunchi deodată-i cade:
"Mă iartă, Hanny!"
Înduioșată, ea i-a pus
Pe creștet, mâna ei, de sus,
Zicând: "În fine,
Decât să nu te văd de loc,
Sau tot flămând și fără foc,
Și-așa e bine!..."
Morala
Astfel, iubite cititor,
S-a încheiat idila lor
Făr' să se știe
Unde anume, când și cum,
Sculptorul și-a pierdut pe drum
A lui soție.
poezie celebră de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești (1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre arte plastice, poezii despre tinerețe, poezii despre sculptură, poezii despre rușine, poezii despre mamă, poezii despre iubire sau poezii despre frumusețe
Mama lor la toți! (Pamflet la adresa PSD-istului Victor Socaciu, parodie după melodia lui "Mama lor")
De pe vremea lui Cârmaciu,
Înjura așa Socaciu:
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
Da-njura numai de formă
(Ca acoperit cu normă?):
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
Criminalul Iliescu
L-ampușcat pe Ceaușescu;
Ăla hoț, ăsta hoț,
Mama lor la toț'!
Cică-n Revo'-ar fi "luptat",
I-au dat și certificat;
Ăia hoți, ăsta hoț,
Mama lor la toț'!
Cum Socaciu-i ipocrit,
PSD-ist a devenit;
Ăia hoți, ăsta hoț,
Mama lor la toț'!
Un partid de comuniști
Și-nțesat cu securiști.
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
Cum primit-a sinecuri,
S-a lăsat de-njurături;
Ăia hoți, ăsta hoț,
Mama lor la toț'!
Din Socaciu cântărețul,
A fost consul, iubărețul;
Ăia hoți, ăsta hoț,
Mama lor la toț'!
Nu mai este rău de gură,
Și deloc nu mai înjură;
Ăia hoți, ăsta hoț,
Mama lor la toț'!
Pleacă ai lor de la putere?
Alții-ai lor vin iar la miere.
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
Pleacă-ai lor sau vin ai lor,
Noi tot slugi la dumnealor.
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
"Dumnezeu dac-ar veni"
Ăștia iar l-a răstigni.
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
Vai de tine țărișoară,
Tare rău te mai furară!
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
Ieși române la "atac",
Că-altfel ăștia-ți vin de hac!
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (24 septembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre relații internaționale, poezii despre partide, poezii despre miere, poezii despre gură sau poezii despre devenire
Rugăciuni de fariseu
Rugăciunea ipocrită
Nu-i de Dumnezeu primită.
Rugăciuni de fariseu
Mânie pe Dumnezeu.
pamflet de George Budoi din Rugăciunea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (14 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre Dumnezeu
Unui parvenit
Are munți de bani, avere,
Pile, funcții și putere,
Însă toți vedem că n-are,
Din păcate, și onoare.
epigramă de George Budoi din Cinstea și necinstea (12 martie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre onoare, epigrame despre munți, epigrame despre bani sau epigrame despre avere
În iubire
Unii spun, dar nu fac.
Alții fac, dar nu spun.
Mulți vorbesc, însă tac.
Care-i rău? Care-i bun?
Unii pleacă prea mult.
Alții vin prea puțin.
Eu pe care-i ascult?
Cei ce pleacă? Ce vin?
Foarte mulți trecători
Și destui care stau.
Unii-s raze prin nori,
Ceilalți ploaie îți dau.
Cum alegi între ei?
Care oare sunt buni?
Cum să știi ce mai vrei?
Cum să faci să-i aduni?
Tu încerci să le-arăți
Că la mijloc poți fi.
Îi iubești chiar pe toți
Și-n iubire vei fi.
poezie de Adi Conțu (24 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre nori
Marele har
La Troaca de Piatră din Gâlma de Jos
cam tot ce se-ntâmplă e-un pic mai pe dos,
și nimeni nu știe, nici popa din sat,
să spună la oameni motivul, de-ndat'.
Și-a dat cu pres'pusul, în zaț a ghicit,
S-a pus ca să cate pe unul școlit
pe Gugăl, pe Feisbuc, pe unde-o ști el,
dar tot ce-a găsit a fost doar... paralel.
Pe cin' să întrebe, câți bani să mai dea?
-căci nu au hodină pân'ce vor afla
de ce vrea frumoasa din Vila din Deal
să-și lase bărbatul ce n-are rival
Și stă la fereastră, purtând în priviri,
întreagă, pedeapsa pierdutei iubiri,
iar gratii de suflet, să rupă ar vrea,
și viața s-o schimbe, în timp, de-ar putea.
Dar oamenii nu pot pricepe defel
mai mult, ce-și dorește? - căci totu'-i la el:
putere și funcții și bani - ăsta har! -
și... ce mai contează că-i octogenar?!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre schimbare, poezii despre sat, poezii despre dorințe sau poezii despre bărbați
Marele har
La Troaca de Piatră din Gâlma de Jos
cam tot ce se-ntâmplă e-un pic mai pe dos,
și nimeni nu știe, nici popa din sat,
să spună la oameni motivul, de-ndat'.
Și-a dat cu pres'pusul, în zaț a ghicit,
S-a pus ca să cate pe unul școlit
pe Gugăl, pe Feisbuc, pe unde-o ști el,
dar tot ce-a găsit a fost doar... paralel.
Pe cin' să întrebe, câți bani să mai dea?
-căci nu au hodină pân'ce vor afla
de ce vrea frumoasa din Vila din Deal
să-și lase bărbatul ce n-are rival
Și stă la fereastră, purtând în priviri,
întreagă, pedeapsa pierdutei iubiri,
iar gratii de suflet, să rupă ar vrea,
și viața s-o schimbe, în timp, de-ar putea.
Dar oamenii nu pot pricepe defel
mai mult, ce-și dorește? - căci totu'-i la el:
putere și funcții și bani - ăsta har! -
și... ce mai contează că-i octogenar?!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Dar cei aflați pe spațioport? Oare nici pe ei nu i-a afectat cu nimic zgomotul produs de artificiile noastre?
Sonya: Nu, nu-ți face griji inutile! Cu siguranță că au văzut și ei totul și probabil că le-a plăcut, însă nici ei nu puteau fi afectați de zgomotul artificiilor voastre.
Lucian: Cum așa? Spațioportul nu se află sub cupolă și nu-i nici chiar atât de departe de nava noastră.
Sonya: Așa e, însă atât clădirile, cât și navele spațiale aflate pe spațioport sunt protejate fonic, deci, nici cei aflați acolo n-au auzit nimic.
Lucian: Așa, deci... Dar dacă am presupune că unii dintre localnici ar fi rămas pe suprafața planetei, în afara clădirilor sau navelor de pe spațioport, îmbrăcați în acele costume de protecție?
Sonya: Nici ei n-ar fi auzit absolut nimic.
Lucian: Nimic?! Cum așa? Să nu-mi spui că și ei ar fi protejați fonic...
Sonya: Ba da, întocmai! Costumele pe care suntem nevoiți să le purtăm când ne aflăm pe suprafața planetei, în aer liber, nu ne protejează doar împotriva dantoniului, ci și a zgomotelor neplăcute.
Lucian: Grozav! M-am lămurit, n-am ce zice...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre protecție, citate despre protejare, citate despre zborul spațial, citate despre siguranță, citate despre planete, citate despre nave spațiale sau citate despre aer
Râde dracu'
Râde dracu' de șiret,
El, ce-i cel mai cel proclet.
Râde dracu' de cireadă,
Dar nu vede că-are coadă.
Râde dracu' de brunet,
El fiind negru complet.
Râde dracu' de țigan,
Tocmai el, care-i catran.
pamflet de George Budoi din Diavolul în aforisme, epigrame, pamflete și satire (10 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative sau poezii despre negru
Rușine
Cât timp cuțitul nu va
Tăia acest creier, bucată
Verzuie de mucava
Nicicând de idei vizitată,
(El, însă, ar trebui
Să-și taie urechile, ambele,
Nasul și buzele, și
Să-și jertfească și gambele!)
Cât timp, așadar, n-o să-i intre
Cuțitul în cap ca să-l taie,
Și-un foc n-o să-i ardă în vintre,
Și pietrele n-au să-l jupoaie,
Copilul ăsta barbar
Nu trebuie să înceteze,
Nicio clipită măcar,
Să-nșele și să trădeze
Și să împută văzduhul
Ca un motan din Munții Stâncoși.
- Când o să-și dea, însă, duhul,
Rostiți totuși o rugă, pioși!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Scrieri alese, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre pisici, poezii despre nas, poezii despre munți, poezii despre jertfă sau poezii despre idei
Epigramă
De la Dunăre mai sus
eu aș tace poate nu-s
De la Dunăre mai jos
prostu-i însă și mai prost
Geaba poreclit-a apa
nu e bun scrie cu sapa
Aș jigni însă țăranul
care-i prost care-i Zăganul
Nu aștept niciun răspuns
nu se râde nu-i de plâns
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre vulturi, poezii despre tăcere, poezii despre prostie, poezii despre plâns sau poezii despre epigrame
Epigramă
De la Dunăre mai sus
eu aș tace poate nu-s
De la Dunăre mai jos
prostu-i însă și mai prost
Geaba poreclit-a apa
nu e bun scrie cu sapa
Aș jigni însă țăranul
care-i prost care-i Zăganul
Nu aștept niciun răspuns
nu se râde nu-i de plâns
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!