Clipa ce a readus iubirea
Credeam că frumusețea-i trecătoare,
Că totul vine pentru a pleca,
Lăsând în urmă gândul care doare,
Când clipele dispar în urma mea
Dar chiar în, poate, ultima mea clipă
Ai luminat prin zâmbet pașii mei,
Purtând pe umeri dulcea ta aripă
De înger, ce tristețea poți să iei
Mi-ai dat în dar sărut, o vorbă care,
A readus tot ceea ce pierdeam,
Din ochi mi-ai dăruit o desfătare,
Pe care, sincer, nu o mai știam
Primește-mă în brațe, mă răsfață,
Să te respir adânc, neîncetat,
Să transformăm ce-a mai rămas din viață
În amintiri, mereu de neuitat
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre sinceritate
- poezii despre răsfăț
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Sufletul copil
Poți să îmi iei oricât de multe,
Oricum de sus eu le-am primit,
Și nu ți le-am cerut pe toate
Dar Tu mereu mi-ai dăruit
Din prima clipă am lumină,
La primul scâncet mi-ai dat glas,
M-ai învățat și despre vină,
Mi-ai arătat și primul pas
Apoi am căpătat auzul
Și vise pline de culori,
Când să spun da, ce e refuzul,
Cum să văd raze printre nori
Cadou mi-ai dat, din ceruri, milă
Pentru momentele când n-am,
Apoi am învățat și silă,
Deși eu poate n-o doream
Cu timpul, am plecat privirea,
Rușinea m-a făcut s-o fac,
Am înțeles ce e iubirea,
Când să o spun... când să o tac
Am priceput că mi-ai dat voie
Să aflu tot, să știu de ce,
Iar câteodată, de nevoie,
Am acceptat și că nu e
Mi-ai modelat și optimismul,
Să nu cumva să mă rănesc,
Mi-ai dat respectul, altruismul,
Să știu să cer, să dăruiesc
Dar mai presus de tot și toate,
M-ai învățat să fiu umil,
Am înțeles că omul poate
Să stea în suflet, un copil.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cadouri
- poezii despre suflet
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre rușine
- poezii despre respect
- poezii despre optimism
Mi-ai dat, Doamne
Ca să fiu ce-am fost în viață,
mi-ai dat primăveri și toamne.
Mi-ai dat zori în dimineață,
mi-ai dat flori, mi-ai dat și poame.
Mi-ai dat cer senin și nor,
așa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat și multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar și chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar și chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat și înțelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat și încercări.
Plecat îți fac mulțumire
și urc dincolo de zări.
poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înțelepciune, poezii despre toamnă, poezii despre primăvară, poezii despre mulțumire, poezii despre frumusețe, poezii despre flori sau poezii despre dimineață
Ceasul al treisprezecelea
O, Viață, Viața mea,
corolă de lumină dintr-o stea,
cum aș putea să-ți mulțumesc
pentru tot ce-mi este omenesc?
Pe brațe de zefir m-ai legănat,
prin poieni cu bujori m-ai preumblat
dar și munți de piatră seacă mi-ai ordonat
să escaledez în zori și pe-nserat,
fără a scrâșni sau lamenta,
căci doar așa puteam a învăța, lecția ta...
Și câtă bucurie tu mi-ai dat,
nu-ncape-n universul peste mine aplecat...
Cu tine de mână până la Cer am zburat,
sufletul cu zâmbete mi-ai mugurat,
dar tot tu mi-ai trimis pe-alocuri,
furtuni cu bolovani și focuri,
să-învăț a depăși ce-i greu...
Pe-un colț de semilună, stau... tot eu.
Înțelepciunea ta mi-ai dăruit,
pe drumu-mi scris am stăruit
în urma mea să las miros de flori
pentru acei ce vor veni în zori...
Și-atunci, când ceasul treisprezece va suna,
o diademă de lumină-mi vei dona
și morții, umbra ta, mă vei preda.
Cum pot eu Viață, Viața mea
să-ți mulțumesc pentru ce-a fost și va urma?
Poate senină s-aștept a mă schimba în stea
în acel ceas, al treisprezecelea.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ceas, poezii despre schimbare, poezii despre munți sau lecții de engleză
Trist
Mi-ai promis, Doamne,
Că, după așa dezamăgire,
Voi avea și șansa mea...
Dar nu e loc pentru iubire
Când știu, nu mă iubește,
Ci o iubesc doar eu pe ea...
Nu credeam vreodată că voi suferi,
De știam ce va veni,
Poate nu mai sufeream...
Te-am așteptat, dar în zadar,
Și am să caut puterea de a striga într-o zi
"Nu te mai iubesc cum te iubeam"
Tată, mi-ai promis iubirea ei,
Mi-ai dăruit doar vise
Și azi mi le iei pe toate...
Nu știu, Părinte, în schimb ce vrei,
Dar deja lupta-i pierdută, flăcările-s stinse,
Nimic nu se mai poate...
Pentru tine, Iulia, am numai lacrimi,
și ură, și iubire, sunt toate adunate,
Și știu că voi mai suferi...
Nu mi-ai dat măcar o șansă, o șansă măcar,
Și șansa ce-o vedeam s-a dus și mai departe,
M-ai lăsat să lupt ca orbul, în zadar...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Credcabanuiesti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre promisiuni sau poezii despre prezent
Clipa de gând
Călătorești prin gândul meu
Mereu, mereu...
Și te-aș opri să-mi stai o clipă
Să faci din ochii tăi risipă
De-al scânteierilor sărut
Să-mi amintești, din trup tăcut,
Plăcerea vechilor povești,
Să-mi spui, din nou, că mă iubești,
Că iarna, iată, a trecut
Și încă-mi ești.
O clipă doar?
Dar ea trecu
Lăsând în mine urma rece
A glasului ce spune "Nu!"
Pe drumul iernii care trece
Și-n sufletul îngândurat
De tot ce-a fost,
De ce-ai fost tu,
De tot ce-n urmă ai lăsat
Când ai plecat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre gânduri, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre plăcere sau poezii despre ochi
Îngerul meu
Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Și mi-ai arătat mereu calea,
Dar și îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.
Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutățile vieții mele,
Mi-ai fost și soare și pământ,
Ești umbra vieții-n toate cele.
Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Și mi-ai dăruit iubire.
Dar ești un înger muritor,
Din viața mea lumească,
Ce uneori ești visător,
Inima să-mi iubească.
Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viața noastră bună.
poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Ne-am fost...
Mi-ai fost și muză, dar și scuză
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost și râset, dar și plâns,
Ți-am fost "mușcat de buză".
Mi-ai fost și lună, dar și soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristețe, dar și bucurie,
Ți-am fost ce ai vrut la picioare...
Mi-ai fost și înger, dar și necurat,
M-ai luminat, dar și întunecat...
Ai fost bordei, dar și palat...
Ți-am fost ce am, ce ai visat.
Mi-ai fost gând negru, dar și alb,
Mi-ai fost și ploi, și curcubeu...
Ai fost și "noi", și "tu", și "eu",
Ți-am fost ce ai avut mai dalb.
Mi-ai fost și minus, dar și plus,
Ne-am înmulțit, ne-am împărțit...
Ai fost și nou, dar și-nvechit,
Ți-am fost ajuns și neajuns.
Mi-ai fost și-ntreg, dar și pustiu,
Complici ne-am fost în toate...
Ai fost și viață, dar și moarte,
Ți-am fost ce nu o să-ți mai fiu...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre întuneric sau poezii despre râs
Pleca un tren
Ploua tăcut în seara noastră,
iar trenul ce pleca din gară
avea doar chipu-ți la fereastră
cu zâmbetul rămas afară.
Pleca încet, dar nu știu unde,
lăsând în urmă mica gară,
iar eu priveam rănit de-afară
prin stropii ploii tremurânde.
Rămas acolo-n prag de seară,
mergeam confuz, în urma ta,
văzând că trenul ce pleca
purta o mască mortuară.
Dar unde pleci?te-am întrebat,
cu glas pierdut, în ploaia rece,
când trenul aștepta să plece
cu chipul tău, în păr buclat...
Nu mi-ai răspuns, dar ai zâmbit,
privind peronul cenușiu,
unde plângeam încă mâhnit
plecarea ta c-un tren pustiu.
Plângeam încet cu fulgi de nea
care-mi cădeau în suflet doar,
iar tu, din trenul selenar,
priveai adânc uimirea mea.
Dar ai plecat, într-un târziu,
iar chipul tău, rămas o pată,
mă răscolea fără să știu
de-o să mai vii-napoi vreodată.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 31 decembrie 2019 (31 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre trenuri, poezii despre seară, poezii despre gări sau poezii despre păr
Fiica iubirii
Oh, mamă... eu știu că mă iubești!
În felul tău, acela care-l simți...
Dar cu iubirea ta mă tot rănești,
Și n-ai știut să mai topești din zimți!
Oh, de ai ști ce mult mă doare...
Atunci când nu mă simți că plâng tăcut!
Mă ofilesc așa cum și o floare,
Îi iei lumina care ți-a cerut!
Oh, mamă... ți-am înțeles firea săracă,
De ai cunoaște cât de adâncă e a mea!...
Ai fi lăsat vuietul să treacă,
Prin dragostea-ți, ce se risipea...
Și am tot plâns și mă durea pe carne,
Când inima tu o loveai vorbind...
Și tot strigam mereu la Tine, Doamne...
De ce o lași a mă zdrobi zâmbind...?
Și vântul începuse să mă doară...
Și frunza din copac mă supăra;
Însă am înțeles... lăsând să moară,
Ceea ce eu nicicând nu pot schimba.
Și înțelegerea m-a umplut în toate.
Și toate s-au schimbat, deși răni sunt...
Mai am încă speranța... că tu, poate,
Ai să-nțelegi la rându-ți ce eu sunt.
E o scrisoare de iubire pentru tine...
E sufletu-mi ce-a plâns că l-ai respins,
Când nu-mi vedeai suspinele saline
Nici sufletul rănit, căzut și nins.
Oh, mamă... te-am iertat și o știi bine!
Eu fiică a iubirii mă numesc...
Dar, mi-ai lăsat durerile prea pline,
Și chiar cu ele... eu sincer te iubesc!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre vânt, poezii despre sărăcie sau poezii despre supărare
Măicuță, a mea grădină
Măicuță, a mea grădină
în care florile cresc.
Într-o zi mi-ai dat lumină.
Pentru asta-ți mulțumesc!
Măicuță, tu ești o carte
din care-învăț cum să trăiesc,
Cum să mă feresc de moarte,
și pentru asta, te iubesc.
În grădina ta, măicuță.
o floare, azi, sunt și eu,
Înflorită pe-o crenguță.
Sunt trandafirașul tău.
Măicuță, sunt rază-parte
din lumina ce mi-ai dat,
Desprinsă din a ta carte
cu care m-ai luminat.
Parfumul vieții tu mi-ai dat
în lume să-l răspândesc.
Când am căzut, m-ai ridicat.
Eu pentru toate-ți mulțumesc!
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre moarte sau poezii despre cărți
Zâmbet din etern
Am clipit doar puțin, doar atât și te-ai dus,
Cu privirea te caut, dar nu ești, ai apus
Printre timpuri târzii eu aștept, nu mai vii,
Poate crezi că sunt trist, însă știu că revii
Pân-atunci am să scriu, tu citește de vrei,
De mă cauți prin vers poți să vii să mă iei,
Știu că ei nu-nțeleg dar nu-mi pasă deloc,
Sunt puțini care știu ce-am simțit reciproc
Tu un zâmbet mi-ai fost când apusul venea,
Răsărit deveneai din lumină de stea,
Adiere de suflet, ce nu mulți au simțit,
Un păcat minunat, un etern ce-am trăit
Mă condamnă de vrei, mă iubește de poți,
Însă dacă o faci, te-aș ruga să-mi arăți,
Ca să știu că exiști, ca să știu că mai sunt
Între steaua din cer și albastrul pământ
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre reciprocitate, poezii despre poezie sau poezii despre lectură
Noiembrie... din nou
mi-ai strigat în fugă ''long life''
și mi-ai lăsat ultimul sărut pe ultima frunză a unei toamne bezmetice ce-mi arunca cu furie tristețea peste ochi
un câine îmi lingea picioarele vlăguite de fuga după tine
gustul coclit al fumului de țigară mi-a rămas pe buze ca un blestem ( de obicei mi-l anihilai tu cu un sărut de ''mărășești'')
ploaia mușcă din trotuare și din mine
tună și fulgeră în noiembrie
''long life'' fără tine e ca o batjocură ce se hlizește pe umerii mei
abia de-ți mai zăresc amintirile
cum să te smulg din brațele morții
când ai chemat-o în genunchi ca pe o binecuvântare
și eu pe unde să mai calc când pașii tăi
nu se mai aud
doar marea mai oftează cu numele tău printre talazuri
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre furie, poezii despre fum sau poezii despre frunze
Zbor prin curcubeu
Mi-ai apărut de nicăieri
Și m-am aprins când ai trecut
Lăsând în urmă adieri
De vis cum nu am mai avut.
Pluteai, trecând în ochii mei
Scânteia din privirea ta,
Încredințându-mă că vrei
Să fiu al tău, să fii a mea.
Și mi-ai rămas, și-al tău am fost,
Trimisa mea din cer, de sus,
C-un singur gând, c-un singur rost:
Să-ți fie sufletu-mi supus
Tu, ce zburai în visul meu
Pe aripi moi, de curcubeu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre curcubeu sau poezii despre aripi
Sărută-mi ultima clipă
Ultima seară împreună,
Apoi, tu vei pleca departe,
Mai ține-mă te rog de mână,
Căci cerul mâine ne desparte.
Să-mi lași te rog ultima clipă,
Ascunde-mi-o într-un sărut,
Să-l port pe-a gândului aripă
Ca dragostei să-i fie scut.
Îl voi păstra pe veșnicie
Și am să-l returnez cândva,
În altă viață, numai ție,
Ne-om regăsi, te-oi căuta.
Iar când vom fi din nou alături,
Nu te voi mai lăsa să-mi pleci
Precum un fulg purtat de vânturi,
Ne vom iubi frumos, pe veci.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre reîncarnare
Sărută-mi ultima clipă
Ultima seară împreună,
Apoi, tu vei pleca departe,
Mai ține-mă te rog de mână,
Căci cerul mâine ne desparte.
Să-mi lași te rog ultima clipă,
Ascunde-mi-o într-un sărut,
Să-l port pe-a gândului aripă,
Ca dragostei să-i fie scut.
Îl voi păstra pe veșnicie
Și am să-l returnez cândva,
În altă viață, numai ție,
Ne-om regăsi, te-oi căuta.
Iar când vom fi din nou alături,
Nu te voi mai lăsa să-mi pleci
Precum un fulg purtat de vânturi,
Ne vom iubi frumos, pe veci.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Mai aruncă-mi un sărut,
Mai acordă-mi o privire,
Tot te vreau și nu te uit
Nici acum, la despărțire!
Ca un muribund îți cer
O ultimă-mbrățișare,
Jurământul efemer:
Iubire egal uitare!
Nu contează cât am plâns,
Tu mereu ai vrut să pleci,
Ochii mei nu te-au convins...
Mi-ai lăsat doar tăceri reci!
Să te-ntorc din drum acum
Aș încerca în zadar,
Mi-ai făcut iubirea scrum
Și-mi lași durerosul "dar"...
Dar dacă m-ai fi-nțeles?
Dar dacă m-ai fi iubit?
N-aș fi plâns atât de des,
N-ai pleca, cum ai venit!
Mai spune-mi măcar o dată
Că-s frumoasă, că-s nebună,
Dă-mi privirea ce mă-mbată,
Lasă-ți inima să-mi spună...
Vreau să te păstrez în minte
Cu privirea ta, scântei,
Cu inima-ți ce nu minte,
Ce mi-ai dat, nu poți să-mi iei!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre cenușă
Declarație de mai
Cu o privire și un zâmbet
Mi-ai intrat direct in suflet!
Cu o vorbă și un cuvânt
In gânduri mi te-ai cuibărit...
Cu gesturi tandre, delicate
Mi-ai dăruit inima, ca pe o floare.
Cu sclipiri de voie bună
Mi-ai furat inima-mi toată
Cu râsete și bucurie mi-ai adus și fericire
Toate acestea ce-or însemna?
Cred că e doar Iubire, Draga mea!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire sau poezii despre delicatețe
Ultima
În viața asta tumultoasă
Pe care-am dus-o an de an,
Tu ai fost departe, cea aleasă
Să-mi fii pe veci un talisman.
Te-am îndrăgit din prima clipă
Și te-am iubit nespus, cu dor,
Eu nu iau lucrurile'n pripă
Te-am adorat ca pe-un odor.
Mi-ai apărut ca și o stea
Pe ceru'ntunecat al vieții mele,
Ai apărut ca și o stea,
Ca să mă aperi tu de rele.
Dar am să te pierd, așa e oare?
Deși nu te-aș da la nimenea,
Dar viața e amăgitoare,
Nu știi deloc ce va urma.
Mi-ai fost și prieten și iubită
Ce mi-am dorit-o tot mereu,
Ca o cântare de lăută,
Ce mi-a cântat-o Dumnezeu.
Ești ultima din viața mea
Până în clipa când am să mor,
Pe care am putut-o dezmierda
Cu vorbe pline de amor.
Ești ultima și prețuita mea femeie,
Ce n-am s-o pot în veci uita,
Ai fost o ultimă scânteie,
Ce n-am putut a o păstra.
Să mergi cu bine, suflet bun,
Să nu mă poți în veci uita,
Nu vreau nimic ca să-ți impun,
În amintire să-ți rămână iubirea mea,
dragostea mea.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre prietenie, poezii despre femei, poezii despre dor sau poezii despre apărare
Strunele iubirii
Îmi ridicasem zidul meu de gheață
în jurul unui suflet prea rănit
de tot ce-a fost frumos și s-a sfârșit,
lăsând în urmă numai nori și ceață.
Tăcerea mea era și ea închisă
în zidul gros și rece dinprejur,
căci mă feream de gândul cel impur
ce-ar fi călcat prin liniștea promisă.
Așa eram, dar tu, venind spre mine,
în lumea-n care merg atât de des,
mi-ai fost aproape și ai înțeles
că poți să mă aduni de prin ruine,
Să mă-nsoțești, să îmi sculptezi în gheață
o melodie nouă, sau un vis,
un gând frumos, un viitor promis,
și chiar un început de nouă viață.
În zidul meu, cu degete firave,
ai decupat cu grijă un intrând,
prin care-n suflet mi-ai intrat cântând
pe strunele iubirilor suave.
Și cânți, iubita mea, atât de bine,
cu-atâta dragoste și-atât de cald,
încât de gheață am scăpat. Mă scald
în raze din privirile-ți blajine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre început
Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat și mi-a rămas și să uit de tot ce mi-ai dat și mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine și nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul și parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai ușor și să nu mai cer fără să știu ce.
Marius Robu în Carte de bucăți (29 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre religie sau citate despre bucurie