De ziua tatălui
Tată,
altă vară vine,
îmbătrânind dorul de tine.
copil eram când m-ai lăsat
și singură am învățat
ce lung e drumul, ce spinos,
până te-aduci țărnii prinos,
câtă durere poate-ncape
un suflet tăinuit sub pleoape,
că împăcați cu viața nu-s
acei c-un tată pus prea sus,
ci scormonesc cu ochii zarea,
tot căutându-și alinarea.
chiar dacă mi-ai rămas mister,
n-am încetat să te mai sper,
te caut încă și aștept
cuvântul tău cel înțelept.
și trece vremea mea, tiptil,
eu încă plâng ca un copil,
tu, tată drag, nu mă uita
fă-mi loc în veșnicia ta.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre durere
- poezii despre dor
Citate similare
Dorul de tată
Mi-e dor de tine, tată.
Mi-e dor de sfatul tău,
care-l primeam odată,
atunci când făceam rău.
Mi-e dor de tine, tată.
Și de dojana ta.
De mintea luminată
ce mi-o făceai mata.
Mi-e dor de-înjurătura
pe care o primeam,
atunci când stricam șura
și fânu-l tăvăleam.
Ești tată prea departe.
La tine nu ajung,
că timpul ne desparte
și drumul e prea lung.
Dar îți promit eu, tată,
că sigur vin la tine,
când viața mi se gată
și totul va fi bine.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre sfaturi, poezii despre promisiuni, poezii despre lumină sau poezii despre bine și rău
Aceiași ochi albaștri de metil
Dragă tată,
Eu știu că acolo în cer
Toți sfinții au ochii albaștri
Și mai știu că acolo în cer
Toți sfinții sunt sihaștri
Și plâng laolaltă.
Dintre toți sfinții îl iubesc pe acela
Care acum se va aprinde pe cer.
Îl voi privi cu aceiași ochi albaștri și-o să zbier
Tatăăă!
De ce nu mi-ai spus niciodată
Că ai fost și-ai rămas atât de stingher?
De ce nu mi-ai spus că viața este atât de neînsemnată
Fără cei sfinți,
Fără părinți?
Dragă tată,
Îmi întind palmele la cer,
Te rog, oblojește-mi trupul,
Moartea încă mai taie în carne vie,
Întârzie,
Vrea să-mi primenească sufletul.
Aici la mine-n astă lume
Nu pot decât să-ți scriu pe nume,
Vorbesc o altă limbă mai ciudată
Și nici copiii ce-or să vină nu vor afla vreodată
Ce-nseamnă
Tată.
Dragă tată,
Tu m-ai învățat să fac primii pași legat de cravată
Și primii kilometri pe bicicletă
Și proverbul acela, odată...
Când mă îndrăgostisem de-o fată:
"Ochii care nu se văd se uită"
Eu, tată,
Nu o să te uit niciodată.
Dragă tată,
Tu mi-ai spus:
"Fiule, dacă vrei să ajungi sus,
Să-l simți pe Dumnezeu,
Să marci un eseu..."
Dragă tată,
Am primit o pasă de la tine de peste ocean,
Am marcat zeci de eseuri în acest an,
Dar acesta este singurul pe care l-am rănit
Pe hârtie.
Dragă tată,
Eu știu că acolo în cer
Toți sfinții au ochii albaștri
Și mai știu că acolo în cer
Toți sfinții sunt sihaștri
Și plâng laolaltă
Pe lumea cealaltă.
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfinți, poezii despre ochi albaștri, poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție, poezii despre trup și suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Când îmi era mai greu
Tu m-ai lăsat plângând...
credeam că ai plecat,
dar, Doamne,
cât de frumos m-ai așezat
în lumea Ta!
Cât de frumos aveai grijă
de visele mele!
cât de aproape mi-erai!
Acum că ai răspuns
durerii mele,
te văd zâmbind
precum un Tată
care-mi știe drumul.
Acum Te văd,
Te simt,
crezând în Tine,
mi-ai răspuns,
când Tu, Doamne,
l-ai adus în viața mea,
m-am bucurat ca un copil,
dar tot, Tu, Doamne,
l-ai luat ca să-mi redai
bucuria de a trăi.
Azi, nu mă mai simt singură,
uitată,
rănită,
mințită,
nepotrivită...
căci Tu mi-ai răspuns
zâmbind
și m-ai ridicat
deasupra durerii.
M-ai vindecat
și-Ți mulțumesc
că nu m-ai părăsit!
poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre prezent, poezii despre mulțumire, poezii despre frumusețe sau poezii despre copilărie
Ce mai este nou?!
Ce mai este nou pe-afară, tată?
Știi că de nimic nu-s vinovată...
Am luptat cu viața asta grea
Și îmi pare, tată, tot mai rea.
Mai întoarce legea, Doamne Sfinte!
Vreau să fiu cu tine ca-nainte,
Să te-ntreb de ce mă pedepsești,
Dacă-ți sunt copil și mă iubești.
Adu-mi Doame pruncii să-i sărut,
Vreau să-i mângâi și să îi ascult!
Știi că de nimic nu-s vinovată,
Însă sufăr în tăcere, tată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre sfințenie sau poezii despre legi
Ce mai este nou?
Ce mai este nou pe-acasă, tată?
Știi că de nimic nu-s vinovată...
Am luptat cu viața asta grea
Și îmi pare, tată, tot mai rea.
Mai întoarce legea, Doamne Sfinte!
Vreau să fiu cu tine, ca-nainte.
Să te-ntreb de ce mă pedepsești
Dacă-ți sunt copil și mă iubești.
Lasă-mi Doamne, pruncii să-mi sărut!
Vreau să-i mângâi și să îi ascult...
Știi că de nimic nu-s vinovată,
Însă sufăr în tăcere, tată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată... mi-e dor de tine!
Simți, tată, cât îmi e de dor
să te primesc în casa mea,
în care-ai lăsat dragostea?
De ce te-ascunzi după un nor?!
Tu ai fost stânca neclintită,
eu, brad ce a crescut din ea,
hrănindu-mă puterea ta,
când cetina mi-era ciuntită.
Mi-e dor de-un suflet de copil
ce locuia-ntr-un trup vânjos,
de zâmbetul tău luminos
ce soarta-l înnora tiptil...
Ai fremătat o viață-ntreagă,
nutrind speranțe și IUBIRE,
punând comori în amintire,
cu mama, femeia ta dragă.
Ai strâns tristețea voastră-adâncă,
din renunțări și neputințe,
din boli ce-au pronunțat sentințe...
și-ai obosit să mai fii stâncă.
C-o suferință ticăloasă,
prea mândru să te însoțești,
Lumini, nemaivrând să trăiești,
ai stins din inima-ți frumoasă.
Simți, tată, cât ne e de dor
să te vedem și auzim,
să-ți spunem ce mult TE IUBIM?...
De ce te-ascunzi după un nor?!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre stânci, poezii despre brazi, poezii despre zâmbet sau poezii despre tristețe
Tată...
Ești prea departe, tată, și îmi e dor de tine!
Te rog, vino acasa cât viața te mai ține,
Te rog, rămâi cu noi, nu mai pleca departe
Îmi este tare greu să te știu în străinătate.
Eram așa de mică atunci când ai plecat,
Dar anii s-au tot dus și m-am maturizat.
Privesc cum vremea trece, înapoi nu mai vine,
Un lucru nu se schimbă: am nevoie de tine!
Știu de ce stai acolo: datorii și probleme,
Dar și cu doru'-i greu, lasă pe suflet semne...
Nici toti banii din lume nu vor șterge vreodată
De pe obrazul meu vreo lacrimă vărsată!
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Gabi Dedu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare sau poezii despre bani
Dor de mamă, dor de tată
Sus, la deal, în țintirim
Toți părinții noștri vin
Și pe noi ades ne cheamă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
În sat, clopotul iar bate
Visele orbesc a singurătate
Și în gânduri lumi se destramă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
Vin copiii și ne-alintă
Să uităm de viață-o clipă,
Vin și ne pun fotografii-n ramă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
Noi sărutăm nepoții pe frunte
Și răbdăm luptele pierdute
Luând toate amintirile-n seamă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
... Și, ne-am duce, ne-am tot duce,
Sus, la deal, sub altă cruce...
Și va fi cerul luminat cu oarbe stele
Dorul de Copii of,... altă rugă-și cere!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre sat sau poezii despre mamă
Astăzi se fac 2 ani de când tatăl meu a plecat dintre noi...
Eram copil acasă și tatăl meu puternic,
și mama îmi era precum în zi lumina,
stătea în crucea zilei privind spre cerul 'nalt,
și culegea luceferi cu sufletul și mâna.
Eram copil în urbe și tata de ne-nfrânt,
și mama-n mănăstire sfințea icoana rece,
stătea la miezul lumii, tăia în două-un vânt,
privind cum înspre moarte amiaza sa se trece.
Eram copil în curte și tatăl meu cel sfânt
tăia în două viața cu pieptul și cuvântul,
avea în piept lumina ne-mprăștiată-n vânt,
și-l aștepta în pulberi și-n pulbere pământul.
Eram copil acasă și tata-mi-era scut,
avea în stânga luna și soarele-n piept,
mă învăța în codru nemoartea să-mi ascult,
să risipesc în cețuri mărgăritare-n vânt.
Eram copil în casă și tata era dus,
plecase să închine paharele cu rouă,
când mama în odaie, c-un caier și cu-n fus
torcea lumina lunii și o tăia în două.
Eram copil prin curte și sufletu-mi plângea,
și venea tata-n grabă și mama mea venea,
aveau cu ei balsamul ce viața-mi vindeca,
și tata cu-a sa palmă o lacrimă-mi ștergea.
Și vremea a trecut, și n-am mai fost copil,
și tata prin ogradă făptura-și mântuia,
eram copilul care prin neguri și prin frig
priveam un tată care în viață se stingea.
Eram copilul care părintele-și iubea,
eram copilul care adulmeca în vânt,
aveam un tată-n lume și lumea mi-l rănea,
aveam un tată-n viață și-o umbră-n pământ.
Și vremea a trecut, și n-am mai fost copil,
și tatăl meu în trudă puterea-și sfâșia,
și s-a făcut de ziuă, și tatăl meu s-a dus,
în vremea-n care-n mama și lacrima plângea.
Și m-am trezit de-o dată matur cu barba rasă,
I se scursese-n pulberi și în cenuși puterea,
la margine de lume pe pat moartea și-o dorea,
iubise-n viața-ntreagă pe mama mea lumită,
și-o lacrimă de jale în lacrimi și-o-nflorea.
Așa sfârșit cu zile, cu zilele în mâini,
s-a dus spre ceas de noapte un tată ce-am avut,
mireasma de agheasmă, de ceară și azimi,
îmi mai presară-n suflet veninul nebăut.
Și tocmai de aceea, în ceasul ăsta rece,
descântul meu de viață e veșted și pătat,
și amintirea caldă a tatălui nu trece,
el îmi rămâne-n vremuri și tată și-mpărat
poezie de Mihai Laurențiu Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau poezii despre ceas
Dor de tine, tată
Am un dor nemaipomenit de fierbinte
Ce mă arde în interior,
Este dorul de un părinte
Un dor nebun și arzător.
E greu să trăiesc fără dragoste de tată
E greu să fiu singură printre străini
Să cresc precum o floare fără apă
Sau ca un trandafir lipsit dr spini.
Ce dor îmi e de tine, acum, tată,
Eu te iubesc enorm și te respect.
Dar nu ai fost lângă mine o viață,
Și asta cel mai tare eu regret.
Am vrut să fiu și eu o fată,,
Să am multă bucurie,
Să cresc alături lângă tată,
Dar iată, nu a fost să fie.
Dar sper că va veni și ziua
Când și tu îți vei da seama
Că e foarte greu să fiu fată
Și să cresc numai cu mama.
poezie de Maria Crudu (27 ianuarie 2018)
Adăugat de Maria Crudu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre superlative, poezii despre respect sau poezii despre nebunie
Tată!
Tată! Udă-mi aripile
Până-n izvorul de cais,
Tată! Iartă iluziile
Din trupul norilor de vis.
Tată! Cântă-mi prin neșoapte
Din ceru-ți galben gutuie
Vise îngerești în noapte,
Luminile să mă mângâie.
Tată! Zidește-mi durerea
În carnea plângerii mele,
Tată! Arată-mi cărarea
Să urc cu tine spre stele...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre nori, poezii despre noapte sau poezii despre iertare
Pădurea
unde-i pădurea din copilărie
când îi tăiam colnicul cu piciorul,
palatul meu cu bolți de stele,
de tine iar m-apucă dorul...
pădurea mea pletoasă, colț de rai,
în tine vedeam doar povești de vise,
of, doamne, ce frumoasă mai erai,
când mă primeai cu porțile deschise.
acum e toamnă, te-amăgește vremea,
a aurit tot cerul peste tine,
rămâi golașă, tristă și brumată
și nu te mai gândești deloc la mine.
eram copil și tu codru bătrân
când amâdoi priveam duioși la lună
și mă purtai ferice la-l tău sân,
fiindu-mi nu numai tată, dar și mumă.
ca altădată tu ai rămas la fel
un făt-frumos cu pletele în vânt,
eu am îmbătrânit, măi codrule,
și nu mai pot decât ca să te cânt.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre păduri, poezii despre vânt sau poezii despre toamnă
Unde să Te caut...
Unde să Te caut Domnul meu,
Fruntea mea s-a aplecat să moară,
Și-un ascuns de vreme curcubeu
Cu durere trupul mi-l măsoară.
Unde să Te caut, mire sfânt-
Luna-mi stă pe deget și mă strânge-
Stelele mi-s toate la pământ,
Ochiul mi s-a-mpovărat de sânge.
Unde să Te caut, Tată bun?-
Ceru-mi stă pe umeri și-o să cadă,
Rătăcind de gânduri un nebun
M-a încins la mijloc cu zăpadă.
Unde să Te caut, Tată drag,
M-a-nghițit durerea jumătate,
Ușa mi-e deschisa fără prag
Și la ușă nimenea nu-mi bate.
Unde să Te caut? Unde ești-
Prabușită plâng cu disperare-
Nu mai am lumină la ferești
Plânsul meu s-a înnecat în mare.
Și-a rămas doar scâncetul și eu-
Bol de apă limpede și tină-
Unde ești, răspunde-mi, Domnul meu,
Vino-n viața mea și mă alină...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sânge sau poezii despre nuntă
Tată drag din cer
Din cer Tată scump și drag
Iat-un pumn azi de țărână
Pe-al iubirii Tale prag
Vrea să fie fără vină
Doamne vreau și eu să fiu
O valoare pentru Tine
Pentru Tine fă-mă-un fiu
Chiar în Slăvile-Ți Divine
Tată scump din cerul sfânt
Iată eu îți mulțumesc
Pentru Sfântul Tău Cuvânt
Pe care eu îl iubesc
Eu ți-aduc acum mărire
Pentru planu-Ți întocmit
Prin care a Ta zidire
Tată Tu ne-ai dăruit
Dumnezeule Prea Înalt
Îți aduc acum onoare
Pentru toate ce ne-ai dat
Pentru veșnica-Ți salvare
Viață Doamne Tu ne-ai dat
Mântuire tot la fel
Prin Mielul crucificat
Fiul Tău Emanuel
Tu ești Tată mai "nainte
Chiar de orișice-nceput
Și-ale vieții vii cuvinte
Ni le-ai dat ca și un scut
Al omului Creator
Arhitect Universal
Și Tată al tuturor
Tu ești al meu ideal
Vreau să fiu pe veci al Tău
Prin Isus Mântuitorul
Să-mi fii pururi Dumnezeu
Iar Hristos Învățătorul
Îți aduc pe veci onoare
Și te laud te slăvesc
Pentru veșnica-Ți lucrare
Prin care și eu trăiesc
Glorie Tată iubit
Pentru tot ce ai lucrat
Pentru Fiul Tău iubit
Prin care Tu ne-ai salvat
19 iulie 2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre salvare, poezii despre mântuire, poezii despre cuvinte sau poezii despre înălțime
Și-mi caut iubirea
Și-mi caut iubirea,
Chiar acolo unde,
Nu există fericirea,
Nici lumina nu pătrunde,
În întunericul imaginar,
Te caut pe tine, neagra mea,
Bântui ca un hoinar,
Și sper ca și ea să mă vrea,
Sap în suflet,
Ca să te găsesc,
Și fără nici un regret,
Sunt uimit că fără tine
Eu încă trăiesc,
Deși deloc nu mi-e bine.
Dar poate că vreodată
Am să părăsesc lumina,
Și pentru ultima dată
Îmi vei ține mâna
La pieptul tău
Și vei regreta
Că m-ai lăsat la rău,
Că m-ai lăsat la alta,
Să mă întunece,
Să mă distrugă,
Să mă lase rece,
Să mă plângă...
poezie de Dorin Teodorescu (11 octombrie 2010)
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre negru sau poezii despre imaginație
Gânduri despre tată
Privesc cu ochii-n lacrimi... nu e tata!
Aștept să vină să-mi deschidă poarta,
Dar lacătele-s vechi și rudinite
Și iarba necosită... N-am cuvinte!
În loc de bun venit, un doliu-n poartă...
în gânduri, o căsuță fermecată
Și o fântână... nucul și aleea
Și-n poarta casei mama mea, femeia,
Ce ne-a crescut și ne-a-nvățat să fim
Oameni cinstiți și simpli, să iubim,
Să nu ne pierdem sufletul... Iar eu,
Eu am rămas slujind lui Dumnezeu.
Oh, tată, parcă vad ca-ntâia oară
Cum alergam să îți sărim în poală...
Te-ai dus! La tâmple alb, la suflet prunc...
De toate-aminte, tată, îmi aduc.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre gânduri sau poezii despre femei
Bunul nostru Tată...
Bunul nostru Tată Sfânt
eu pun astăzi legământ,
toată viața-mi pe pământ
să-Ți păzesc al Tău Cuvânt.
Eu Te rog să mă primești
prin Isus să mă sfințești
și prin Duhul să mă crești
fiu al Tău cum Tu dorești...
Bunul nostru Tată Bun,
Ție inima-mi supun
Ție vina mea o spun
viața-n slujba Ta mi-o pun.
Bunul nostru Tată, vin
pentru slujba Ta deplin
vreau Cuvântul Tău să-L țin
rob al Tău pe veci, amin.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre dorințe sau poezii despre creștere
Mitch: Am plâns ca un copil în noaptea în care te-ai născut.
Dawson: Pe bune? Nu știam asta.
Mitch: Cred că am plâns 24 de ore neîncetat. Ținându-te în brațe, erai atât de mic, mi-am dat seama că nu știam că pot iubi pe cineva atât de mult, atât de repede. Din tot sufletul meu. O parte din mine era îngrozită. Să crești un fiu depinde de destin mai mult decât ar crede multe persoane.
Dawson: Așa e și să fii unul.
Mitch: Ai dreptate. Cred că am realizat ceva astăzi.
Dawson: Ce?
Mitch: Că datoria mea ca tată nu este să îți ofer totul despre viață, pentru că adevărul este că nu știu nici eu tot. Datoria mea este să încerc să te ajut. Și din când în când să potrivesc piesele unui puzzle.
Dawson: M-ai ajutat, tată.
Mitch: Sper. Dar viitorul tău, speranțele tale.. îți aparțin. Nu lăsa pe nimeni să-ți stea în cale. Nici măcar pe mine.
Dawson: Întotdeauna m-ai împins să fiu eu însumi. Să gândesc singur. Am făcut doar ce m-ai învățat.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre ajutor
- citate despre învățătură
- citate despre viitor
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre tată
- citate despre suflet
- citate despre prezent
- citate despre plâns
Pădurea
unde-i pădurea din copilărie
când îi tăiam colnicul cu piciorul,
palatul meu cu bolți de stele,
de tine iar m-apucă dorul...
pădurea mea pletoasă, colț de rai,
în tine vedeam doar povești de vise,
of, doamne, ce frumoasă mai erai,
când mă primeai cu porțile deschise.
acum e toamnă, te-amăgește vremea,
a aurit tot cerul peste tine,
rămâi golașă, tristă și brumată
și nu te mai gândești deloc la mine.
eram copil și tu codru bătrân
când amâdoi priveam duioși la lună
și mă purtai ferice la-l tău sân,
fiindu-mi și tată, dar și mumă bună.
ca altădat'rămas-ai tu la fel
un făt-frumos cu pletele în vânt,
eu am îmbătrânit, măi codrule
și nu mai pot decât ca să te cânt.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mult copil, în mine, a rămas
Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil!
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Și-n loc de om... devin tot mai copil.
Și azi întreb, de unde vine ploaia?
Cum crește firul ierbii din pamânt?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau și astăzi nu mai sunt?
De ce ți-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfințit?
De ce furnica și-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit?
De ce mai șade peștele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă?
De unde-și iau parfum atâtea flori?
Cum cânt'-așa frumos privighetoarea,
Iar lebăda... e mută, fără glas?
De ce e roșu macul, nu cicoarea...?
Prea mult copil, în mine, a rămas.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre privighetori, poezii despre primăvară, poezii despre porumbei sau poezii despre ploaie