urme de polen -
doar prin fanta ferestrei
parfumul lui mai

haiku de Andreea Maftei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

prin flori de gheaţă
în culori piţigoii –
lungind privirea

haiku de Andreea Maftei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul vieţii

Prin fanta albă de lumină,
Izvorul e mereu nestins,
Surâsul tău în mreje-i prins,
Iubesc privirea ta senină.

Liniştea ta, cu şoapte-ngână,
Susurul vieţii necuprins,
Prin fanta albă de lumină,
Izvorul e mereu nestins.

Îmbrăţişaţi în dor aprins,
Cu aripi calde ce suspină,
În zbor spre ţărmul lumii plâns,
Cu roze dalbe mă-ncunună,

Prin fanta albă de lumină!

rondel de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leac incurabil

Norii
cicatrizează
cerul

Îngerii
(se vede
după
urme)

Au trecut
prin dreptul ferestrei

Ca
o
rană

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

zori de lumină –
cu înc-o frunză
acoperind pământul

haiku de Andreea Maftei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lebădă neagră -
un ultim semn descifrat
dintr-o scrisoare

haiku de Andreea Maftei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme...

Urme de pete pe cer vineţii,
Petele lumii arzând în beţii,
Culori ce se-ascund tac printre stele,
Tac în vibrare gurile rele...

Urme în floare de gol putrezit,
Gol al gândirii anume trezit,
Singura viaţă străbate domol
Printre blesteme mai dându-şi ocol...

Urme de gheaţă în inimi de foc,
Sunt inimi ce zac şi nu-şi găsesc loc,
Se simte-mprejur mirosul de fum,
E singurul dor, săracul parfum...

Urme de viaţă prin urme de-auz,
Prin urme de ochi şi totuşi confuz,
Urme de vorbe stau să se scurme,
În dâra de timp... urme... de urme...

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie care se respectă trebuie să fie recunoscută după parfumul ei, aşa cum recunoşti florile după parfumul lor: mărgăritarul după parfumul lui, trandafirul după parfumul lui, tuberoza după parfumul ei etc.

aforism de George Budoi din Parfumul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din celălalt Cuvânt (şi-om învăţa...) (lui Rodian Drăgoi)

Dincolo de eşafodul lumii,
lumina lunii şi un poet dezorientat. Nu putea fi văzut. Strălucea. "Prea mult",
spuneau cei prezenţi la execuţie.
El îi vedea pe toţi şi pe fiecare în parte.
Le auzea glasul ca pe o poezie. Le inventa aripi ce se scuturau alert, în graţia ochiului său de miere şi de vers cald.
Doar scândura veche îi amintea de gloria unui arbore şi felinarul cel vechi,
din colţ,
de tăietura sprâncenelor, de corpul masiv,
tânăr,
în căutarea iubirii. Dădea semne că s-ar stinge uşor, când nimeni nu mai avea văz.
Întunericul doar lumina
şi în ochii săi de poet şi "din gura lui"...
Muguri verzi de Rai. Peste un pământ ars - rug unui preacuvânt.

poezie de Andreea Maftei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin somn

Dar de ce, stimate domn,
Divorţezi, doar e frumoasă?
Soaţa mi-a vorbit prin somn:
"Haide scoală, du-te acasă!"

epigramă de Maftei Florescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai conteneam să-l ascult. Tăcerea mi-era răsfrântă în ecouri şi noaptea păşea graţios peste clipele târzii. Avea urme de tocuri în suflet şi parfumul trupurilor avute într-o doară, îi rămăsese încă impregnat în gânduri, ca o amintire savurată în taină, ca o piesă de teatru jucată pe scena vieţii, fără aplauze. Purta în priviri toate păcatele, şi-n palme inima mea străină de suflete călătoare, goală de sine si plină de el, până la nebunie.

Andreea Palasescu (25 octombrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul primăverii

Un buchet de liliac
A adus mama în casă.
Şi eu îl admir cu drag,
Parfumul lui aşa frumos miroase.

E parfumul primăverii,
Care mi-aduce aminte
Că se apropie sărbătoarea Învierii
Şi soarele e tot mai fierbinte.

Inima îmi bate tot mai tare.
Sufletul îmi este plin de bucurie,
Când admir această floare,
Parfumul ei mă îmbie să scriu o nouă poezie.

poezie de Vladimir Potlog (21 aprilie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi trimite iubire. Poţi doar fi Sinele, al cărui parfum este iubirea. Este ca la o floare, ea nu- şi poate trimite parfumul, doar prin propria-i prezenţa, parfumul ei este împrăştiat.

Satyananda în Beatitudinea Adevarului Ultim
Adăugat de Ioana Voinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadru

Singur
Calatoresti adesea
Prin vant si ploi
Mai des prin vremuri de furtuna

E noapte
E e frig si e tarziu
In camp deschis
Tresare luna

Stele,
De zapada se astern
In graba
Si prin ograda

Un iepure
In varf de deal
Priveste
Cam nedumerit, doar satul

In timp parca
A amortit
Dar nu,
Caci e doar umbra

Bunicul,
Apare pe prispa
Si se indreapta pe carare
Grabit si apasat de ani, sa inchida usa

Dupa un timp
Ultima lumina
Spune satului
Noapte buna

Iepurele,
Disparuse in culcusul lui
Lasand in urma lui
Simpaticele-i urme

Luna
Implineste cadrul mirific
Al noptii
Scaldata in lumina

Mai ramane
Un singur lucru
De spus!?...
A da!... somn usor si noapte buna

poezie de Florea Nicolae din Iarna (3 august 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie în luna lui Marte

Plouă infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odăii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai ştiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Plouă infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odăii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai ştiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă, răspunde-mi, răspunde-mi
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andreea Marin-Banică îi cere "favoruri" lui Ion Ţiriac

Degeaba l-ai solicitat,
Nimic nu îl mai schimbă,
Că încă nu s-a inventat
Viagra pentru limbă.

epigramă de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incendiară

Nervoasă, soacra lui spre seară
Îndrugă vorbe de duzină.
Acum ea este foc şi pară
Atât mai trebuie: benzină!

epigramă de Ioan V. Maftei-Buhăieşti
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămase aşa un moment, îşi lăsă faţa să o simtă pe a lui şi adulmecă parfumul lui, parfumul unui bărbat, al acestui bărbat, cald şi la fel de îmbietor precum coniacul cald.

Loretta Chase în Seducţie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul trebuie să treacă uneori ca un lup prin frunze. Să nu lase urme. Prea multe urme încep să miroasă a trecut.

Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Adela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei dive "nervoase"

Are tot ce-i trebuieşte:
Vilă, bani... e şi frumoasă,
Doar un fleac îi mai lipseşte:
Cei vreo şapte ani de-acasă!

epigramă de Ioan V. Maftei-Buhăieşti din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!