În salonul inimii de vise
Înflorit-au bobocii bucuriei
În salonul inimii de vise,
Se deschid pe-a harpei melodie,
Înoată prin plânsul apei ucise.
Poema de roze a sfintei iubiri
Se-nalță în agonie de ploi,
Picurii udă crinii din priviri
Ce-și lasă parfumul pe buzele moi.
Trupuri se privesc ca luna prin ramuri,
Un tablou de mister ia naștere,
Șoapte de miere tușesc la geamuri,
Sălbatec se pierd într-o cunoaștere.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înot
- poezii despre visare
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre roz
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Poemă în oglindă
În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Și grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint.
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citești nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă.
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Dar pierdută, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Și privirea-ți cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă -
Adormind...
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Și pe masa părăsită - albă marmură sculptată -
În veșmintele-mi funebre,
Mă întind ca și un mort,
Peste mine punând roze, flori pălite,-ntârziate
Ca și noi...
Zi, finala melodie din clavirul prăfuit,
Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu -
Agonia violetă,
Catafalcul,
Și grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre apă, poezii despre toamnă, poezii despre sculptură sau poezii despre muzică
Pe unde mai călătorești...
Pe unde mai călătorești,
Prin ce vitralii duci fior,
Prin ce colinde umblii-n carte,
Primind privirea viselor?
Prin ce grădină îți duci crezul,
Îngândurată-n plâns ecou,
Și-mi duci identitatea-n ochi,
Parfumul palid de tablou?
Ard negrele făclii în racle
Și chihlimbare-n văi celeste,
Căci sufletul e călătorul
Înspre albastra sa poveste.
Peste cărări închipuite
Mor unduirile de seară,
Când crinii iernii păstoresc
La geamul tău, timizi, afară.
Tânjesc în facle foc de ceruri
Și viața spre faguri de miere,
Priviri tânjesc după priviri
În roi de aur ars din stele.
Flori albe ies să te sărute,
Purtând mireasma-ți de-anotimp,
Și-ți cânt colind, gustând obrajii,
Refrenul iernii peste câmp.
Pe unde mai călătorești,
Cu ochii scânteiați de îngeri?
Prin gene lungi se prăbușesc
Cântarea florilor, când sângeri!
poezie de Aurel Petre (29 decembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre colinde
- poezii despre apicultură
- poezii despre Crăciun
- poezii despre îngeri
- poezii despre văi
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
Primăvara de polen
Pe freamătul cântecului de păsărele,
Pe câmpul cu ape și umezeală de vânt,
Vorbește luna prin crudele rămurele
De un suflet gingaș, neînțeles cuvânt;
Se clatină, părând că, nu mai încape
Un gând ce geme, atins de-albastru cer,
Își pierde pasul în dulcea insomnie
Ce-aprinde farul dragostei-mister;
Inimi valsând gustă din fluviul din Eden,
Trupuri înmiresmate de flori de iasomie
Se contopesc în primăvara de polen,
Adună din floarea vieții, fascinanta magie.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre rai sau poezii despre păsări
Noapte de iarnă
Din vârful unui brad privește luna,
Printre lungi țurțuri de cleștar,
Pe-un ochi de geam, de la fereastră,
La vatra-n care pâlpâie un foc pe jar.
Ferestrele-s gătite ca la hramuri,
Cu gențiene și broderii de gheață,
Steluțe de cristal sclipesc la geamuri,
Învăluite-n voaluri reci de ceață.
Venind grăbit din miazănoapte,
Și vâjâind prin despletite ramuri,
Rostește viscolul neînțelese șoapte,
Bătând frenetic la înghețate geamuri.
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre țurțuri, poezii despre viscol, poezii despre noapte, poezii despre iarnă, poezii despre foc, poezii despre crengi sau poezii despre brazi
Înotăm pe-o umbră de barcă săracă
Zâmbetul, fagure de miere pe aripi de fluturi,
Între cosițele blonde minunat îl scuturi,
Petalele iubirii fierbinți cad în palma mea
Rugina amintirii din apusă, zbuciumată, stea.
Ochii limpezesc din profunzime și marea, și cerul,
În ei își ascunde lumina solară misterul,
Buzele flămânde de săruturi râvnite în viață
Pun pecete de flori peste îndrăgostiții din piață.
Dinții tăi ar mușca povestea sfintei iubiri
Care parcelează drumul sub cruci de martiri,
Bluza îți lasă gâtul și umerii rumeni și goi,
Din fagurii de miere gustăm pe rând amândoi.
Între cosițele tale gândurile mele s-ascund,
Marea pierde nisipul, înoată pe prund,
Noi înotăm pe-o umbră de barcă săracă
Unde iubirea a-nceput demult să ne placă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre lumină, poezii despre zâmbet sau poezii despre sărăcie
În unele vise parcă îi simțeam parfumul de lăcrămioare, iar săruturile noastre erau atât de reale încât, atunci când mă trezeam, gustam de pe buzele mele dulceața ca de miere a gurii ei moi... Astfel îmi începeam ziua fără ea, dar cu sărutul ei de "bună dimineața".
Anca Todor în Eternități - Cerul și Pământul
Adăugat de Anca Todor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărut, citate despre visare, citate despre miere, citate despre gură, citate despre dimineață sau citate despre apicultură
Strigăt de moarte. Strigăt de naștere. Rând pe rând lasă inima pietrelor în zdrențe. Mă deschid înapoia altui timpan. Sunetele n-au copilărie. Mă nasc și mă-ngân simultan într-un strigăt de naștere, de agonie.
Nichita Stănescu în Un pământ numit România, Strigăt schimbat (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre naștere, citate de Nichita Stănescu despre naștere, citate despre sunet, citate de Nichita Stănescu despre sunet, citate despre moarte, citate de Nichita Stănescu despre moarte, citate despre inimă, citate de Nichita Stănescu despre inimă, citate despre copilărie sau citate de Nichita Stănescu despre copilărie
În aura destinului
Visele se succed,
iubirea ne cuprinde,
inimi se topesc,
trupuri ard mocnit,
rațiunea se îmbată,
ochii înfocați se caută,
cad șiraguri de gânduri,
vorbele adunate din tunet
se prind în lanțul de dorințe;
sub tălpile desculțe,
firul ierbii crude
pictează destine de smarald,
buzele aprinse de maci
caută roua răsăritului,
sentimentele se adună
în aura destinului.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre pictură, poezii despre ochi, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre dorințe sau poezii despre arte plastice
Mirul pasiunii
Mirul pasiunii
de Liliana ROIBU
Pe pajiștile verzi, sub cer albastru
Săgeata ta m-a nimerit măiastru,
Îți cânt, frumoasă domniță-de-seară,
Adu-mi pe buze dulceața de vară.
Albatrosul iubirii zboară tăcut,
Dincolo de zări, peste trupuri de lut,
Cu ochii ca marea, în timp nemilos,
Adu-mi bucuria, zâmbindu-mi frumos.
Când ploaia se-așterne șiroi peste noi,
În inimi dansează fluturii în roi,
Vulcan de sentimente pune sărut,
Adu-mi lava iubirii de început.
Bate vânt de toamnă, domniță-de-vară,
Rândunica spre zările calde zboară
Și vinul rămâne călduț în pahare,
Adu-mi mirul pasiunii hoinare.
Țipă iubirea prin crivățul iernii,
În munții sihaștri, pe la vecernii,
Fulgi cad peste muguri de primăvară,
Adu-mi focul viu, domniță-de-vară.
poezie de Liliana Roibu din Vol. Inelul cu diamante, I- INIMA ETERNITĂȚII
Adăugat de Liliana Roibu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre început, poezii despre zbor, poezii despre vulcani, poezii despre vin, poezii despre verde sau poezii despre tăcere
Psalm liturgic
sfinții veghează la hotarele legii
să fie armonie și pace pe-acest plai
codrii de doruri îmbracă Bucegii
în lunci de doină cresc crinii bălai.
solul bucuriei a poposit la noi
să ne împărtășească harul Hristic
să spele păcate ca sfintele ploi
să împartă lumii vinul euharistic.
depozitari de vise și de iubiri mirene
românii au trăit trei zile de lumină
s-au întîlnit religii curate perene
într-o singură voce sublimă divină.
cuvântul papal străbate Carpații
ne îndeamnă zâmbind să ne iubim ca frații.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre voce sau poezii despre religie
Sărutul toamnei
Mă îmbrățișează toamna cu negurile ei,
Și rece îmi așterne sărutul ei pe frunte,
Cu ramuri desfrunzite pe vechile alei,
Mă mângâie încet prin tâmplele cărunte.
Și șoapte la ureche, cu buzele de vânt,
Îmi rostește prin frunzele îngălbenite,
Din fiecare freamăt, din fiece cuvânt,
Tâlcuri încerc să-i prind cu mâinile pripite.
Parfumul ei de brumă și de crizanteme,
Își face cuib în mine și mă ispitește,
E vreme de iubire și-i vreme de poeme,
Sărutul toamnei mă inspiră și mă liniștește.
poezie de Paul Aelenei din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre păr cărunt, poezii despre poezie, poezii despre mâini sau poezii despre galben
Curge dor în ploi de stele
Roua-n talpa mea desculță
astăzi dorul mi-l ațâță
dor de ploaie și izvoare
și-alte tehne curgătoare.
Dor de cer cu stele-aprinse
când sta luna în culise
și prin voalul de-ntuneric
gura gurii-i era petic.
Când prin voal de perle, sânii,
precum vedrele fântânii
săturau buzele-ncinse
cu săruturi interzise.
Săturau buze și trupuri
sărutări cu gust de purpuri
iar când ploi ne erau hramuri
închinam iubirii lamuri.
Iar când ploi plouau plăcere
tot trecutul de durere
se sfărma precum o zală
lăsând Clipa siderală.
Se zdrobește roua'n gleznă
sufletu-mi iese din beznă
și din dor dus la extreme
rup tăcerea... cu noeme...
Când stă luna în culise
mie-mi plouă'n stele... vise!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre trecut, poezii despre sâni sau poezii despre stele căzătoare
Glossă primăverii promise
Oh, ce mire de lumină se ivește în oglindă!
Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii...
Șoapte moi, mătăsuri fine, au înmugurit pe grindă.
Se aprind către apusuri, iarăși, roze viorii.
Râu de păsări și de floare în lăptoase diademe...
Astăzi iar se primenește lutul, gândul și menirea.
În oglindă, cerul, luna, ne trimite-atâtea semne,
Caută în scrumul vieții să găsească fericirea.
Oh, ce mire de lumină se ivește în oglindă,
Curge lapte de mătasă peste lumea renăscând,
Se desface dintr-o dată un cocon de crisalidă
Și luciri de jad se-nalță, către ceruri săgetând.
Ceru-i tulbure deodată, versuri moi foșnesc în cale,
Parcă plouă cu miresme, bat la geam ramuri de vis,
Peste câmpul de lumină, albe pete de ninsoare,
În petale de apusuri, printre ramuri, s-a deschis.
Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii,
Sub umbrele de lumină care s-au deschis deodat,
Câmpu-i miere și izbândă, viers și puf de păpădii,
Nunta păsărilor trece peste chiu-bujorat.
Totu-i naștere și clopot. Deșteptarea-n valuri reci,
Trece-n vânturi, trece-n goană, trece peste lumea toată,
Peste munți și peste ape, pe alei și pe poteci,
Peste frunzele-ncolțite o copilă vinovată.
Șoapte moi, mătăsuri fine, au înmugurit pe grindă,
Trec armatele de îngeri, setea să și-o potolească,
Luna-n lac își vede fața mai frumoasă ca-n oglindă...
Poposesc flăcăi și fete,-n porți, la casa părintească.
Mângâieri și griji, ori poate fericirea trecătoare,
În panerul nopții, iată, printre stele se desfată.
Dorm cu gândurile duse alte tinere fecioare,
Poate cel ales să fie va veni să bată-n poartă.
Se aprind către apusuri, iarăși, roze viorii,
Țes păienjenii povestea lumii noastre. Ceasul tace
Și mă-ntorc prin ceața vremii... Bat la geam copilării
Și bunica și bunicul semn cu mâna iar îmi face.
Urc o treaptă către ceruri... Pașii tremură în vânt,
Tai cu brațele lumina și mă pird ca un ecou.
Au căzut în călimară, azi, cuvânt lângă cuvânt
Și-am rămas să-mi apăr visul și iubirea, numai eu.
Râu de păsări și de flori în lăptoase diademe,
Râu de miere, de lumină, râu de muguri, de dorinți,
Au lăsat în primăvară, trecerii, alese semne,
Verde crud și meri în floare și alese biruinți...
S-a-mbrăcat pământul, iată! Lacrima, pe cer, o stea.
Au ieșit să-mi vadă chipul tatăl meu... și mama mea.
Un quasar din altă lume a țâșnit spre-a mă avea
Literă în călimară și poem, în lumea sa.
Astăzi iar se primenește lutul, gândul și menirea
De-a fii om. În lumea toată omenia încolțește,
Iar e zvon de primăvară, bate-n geamuri fericirea,
Printre nouri, printre ramuri, blândul soare se ivește.
Ca o dulce adiere e-un buchet de violete.
Ca un vis, ca o minune, miere iar curge din cer.
Vin, speranțele hrănindu-și, tineri juni, la june fete.
Un izvor de libertate, de iubire și mister...
În oglindă, cerul, luna, ne trimit atâtea semne,
Când, etern scormonitoare, câte-o ramură se-apleacă
Și se tulbură privirea de imaginile terne...
Clocotește-n stânca vremii a redeșteptării apă.
Timpu-i un vulcan în floare, a erupt și tace iar.
Liniștită-apare noaptea. Ca un înger se ivește,
Așternut, peste visare, pace-n catifea de jar,
Pentru cel care în taină plânge, suferă, iubește.
Caută în scrumul vieții să găsească fericirea.
Pruncii, ca un pom în floare și sălbatice plăceri...
Plâng bătrâni cu tâmpla ninsă, plâng, în ceață li-i privirea,
Căutând copilăria,-n zorii fiecărui ieri.
Bate-n clopote lumina, miere caldă, arămie,
Vălătucii de cuvinte stau înghesuiți în toc
Și se varsă-n râuri parcă, pe un petec de hârtie,
Primăvara să aducă, fericie, înc-un strop.
Caută în scrumul vieții să găsească fericirea...
În oglindă, cerul, luna, ne trimite-atâtea semne.
Astăzi iar se primenește lutul, gândul și menirea,
Râu de păsări și de floare în lăptoase diademe.
Se aprind către apusuri, iarăși, roze viorii,
Șoapte moi, mătăsuri fine, au înmugurit pe grindă...
Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii.
Oh! Ce mire de lumină se ivește în oglindă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre primăvară, poezii despre nuntă sau poezii despre copilărie
O noapte de poveste
Luna, mireasă e pe cer,
Un greier este giuvaer,
În lanț de stele vise poartă...
Lună, cât ești de minunată!
În noaptea asta-ntunecată
Umbre ascunse se arată...
Luna se-nalță lin pe cer,
În ape pline de mister...
Când floarea nopții se deschide,
Pământu-n umbre îl cuprinde
Și-n murmure și șoapte calde
Harpa le duce mai departe.
Doar luna luminează calea,
A ei e taina... și cărarea...
Ea ea stăpână, ea-i lumină
Și suferința ne-o alină.
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre stele
Seară prin suflete
E seara în sufletul meu,
Bucăți de suflet stau să plece spre viață.
Privesc dar, nu văd nimic!
Gândul meu e înaintea sufletului și-l oprește să trăiască.
În pustiul din noi, mă amestec și eu și las inima să viseze!
Un fior cunoscut îmi străpunge simțirea,
Petale de gânduri se amestecă cu bucăți de suflet și...
Alungă îndoiala acoperind pereții goi ai inimii cu întelepciune.
Nu mai există obstacole,
Nu mai există lacrimă,
Viața absoarbe plânsul din mine și prin ceață,
Ajung la țărm fără să mai fie nevoie să naufragiez!
Răsare luna, se aprind stelele,
E seară pe cerul sufletului meu,
Se aprinde torța din mine și simt cum,
Flacăra arde iar eu... aștern iubire în calea ta!
poezie de Liliana Andrei
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară
Două inimi înfocate
Două inimi înfocate
Își duc dorul peste ape
Pe corabie purtate
Peste mări învolburate.
Au plecat prin ochi de lună
Prinzând cerului cunună
Cu a aurului soare
Pescuind mărgăritare.
Dorul greu dacând cu ele
Îl presară-n floricele
Cerul plânge-n colț de lume
Timpul fulger lasă urme.
Blând adie un vânticel
Purtând primăvara în el
Marea de vise se umple
Dragostea sună în temple.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină sau poezii despre aur
Ploaia primăverii
Plouă!-n geamuri bate ploaia...
Trece iar baba Vrâncioaia.
Se apleacă gânduri, ramuri,
Trece viața valuri-valuri.
Ceru-ndoliat se-arată.
Trec bătrâni sărmani prin sloată.
Floarea-i scuturată-n vânt,
Anii vieții numărând.
Trec prin viață și prin noapte
Anii un sobor de șoapte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe
Ascultă iubito și taci
Astăzi,
lasă ploaia
să-ți bată în geamuri.
Lasă vântul
să treacă prin copaci.
Ascultă melodia din ramuri!
Ascultă iubito!
Ascultă și taci.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre copaci
Dă-mi căldura ta, Femeie
Marea-și sparge valurile de mal,
Ochii se caută neobosiți ca o furtună,
Suntem buimaci de muzica nopții
Ce ne-mbată c-o dragoste nebună;
Buzele moi se-ating, sfioase, tăcute,
Trupurile se-aprind din scânteie,
Sentimente de jar agată- un vis,
Cât de frumoasă ești, Femeie!
Dă-mi căldura ta și respirația de frezii,
Îți pun la picioare iubirea mea!
Mă înnebunește pasiunea arzătoare
Ce crește-n mine ca floarea de nu mă uita.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare
Eu mă deschid ...
Eu mă deschid sub tandra ta privire,
Ca fragedul boboc ce a-nflorit,
Sperând că merge către nemurire,
Sub blânda rază care l-a trezit.
Eu mă deschid sub șoapte de iubire.
De pe-ale tale buze sorb nectar,
Ce-mi va rămâne viu în amintire,
Știind că nu trăit-am în zadar.
Eu mă deschid sub un sărut molatec,
Ce mă-nfioară, doru-mi răvășind.
Simțirile-mi se-nvolbură sălbatec.
Eu, fără tine, nu trăiesc iubind...
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri