Act de identitate
Nepăsarea românească
dormim parcă în picioare
n-apucă unul să crească
țipă altul zău că moare
Dormim iată din picioare
nevoie n-avem de paturi
o cartelă-i pentru soare
cu alta totuși te saturi
Nevoie n-avem de paturi
n-apucă unul să crească
urlă altul hei în lături
toată pleava românească
Doarme iată din picioare
și scuipă sfinte odoare
hipersonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre picioare
- poezii despre moarte
- poezii despre creștere
- poezii despre Soare
- poezii despre România
Citate similare
Ospitalitate românească
Unul doarme altul cască
monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (20 septembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre somn sau citate despre România
Dragostea are nevoie de... picioare: să nu plece!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și aforisme despre picioare, aforisme despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Prin piață
Cum vreau să fiu?
Un stâlp din beton armat
În mijlocul unei piețe venețiene.
Să am picioare din rădăcini
Să mustească în apa gondolierilor,
Iar sus în vârf,
Să am trei cabluri
Unul pentru inima,
Altul pentru cap
Și încă unul pentru tine, soartă,
Să te țin legată de mine
Să nu mai pleci prin lume
Să mă transformi în cine știe ce.
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre apă sau poezii despre Veneția
Atenție la pâine
Să nu calci pâinea în picioare,
Ca pâinea nu-i nimic mai sfânt,
Nici cele mai regești odoare,
Nici al privighetorii cânt,
Și orice minunat castel,
Cu trudă s-ar zidi sub soare,
Să nu dai pâinea pentru el,
Să nu calci pâinea în picioare,
Căci fără pâine viață nu-i,
Nici primăvară nu-i, nici floare,
Zadarnic Himalaia sui,
De tropăi pâinea în picioare...
De calci o pâine în picioare,
A ta făptură însăți frângi,
Căci până-n inimă te doare,
Durerea pâinii și-ai să plângi
Și n-ai să ști din care bai,
Fuși blestemat de ursitoare,
Din ce urzeli noroc nu ai,
De tropăi pâinea în picioare...
De calci o pâine în picioare,
În viață totul fi-va-ți greu,
Căci în nevolnica-ți eroare,
Îl calci pe însuși Dumnezeu...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre viață, poezii despre superlative, poezii despre religie, poezii despre privighetori, poezii despre primăvară sau poezii despre plâns
Închisoare din gheață
Formolizare nu dorim!
Mai bine e-n iglu se pare,
Dormim în paturi mortuare
Și suferința n-o simțim.
epigramă de Ileana Nana Filip din Polițiști pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre suferință, epigrame despre somn, epigrame despre gheață sau epigrame despre dorințe
Cinci picioare
Toate animalele cu cinci picioare
erau aduse la eșafodul
patrupedelor.
Șchiopătau. Pe steaguri fluturau
patru picioare
cu patru mersuri diferite
cu patru călcâie bătătorite.
Toate animalele cu cinci picioare
somnolente și aburind
erau aduse la eșafod. Patru grauri păzeau
la intrare în scorbura
din cei patru
paltini cu patru intrări diferite
în scorbură. Atunci au leșinat
aracii...
*
Toate animalele cu cinci picioare
treceau printr-o despicătură de umăr
trasată orizontal pe verticală
în sensul
acelor de cusut oase.
În rest nu mai știu
fiindcă a venit leșinul
din unghiul scuturat de patrulaterul
patrupedelor.
**
În noaptea următoare am dormit în patru poduri
supraetajate
de frică inundației
cu dinți.
Se zvonea în patru megafoane
pe patru voci pe patru limbi
același sâsâit
în patru feluri. Luna era în pătrar
iar animalele cu cinci picioare
împleteau
din oasele lor un fular
de teracotă.
***
A doua noapte!
Un înger cu patru aripi
a căzut la patru cincimi
de sursa noastră de lumină.
Patru ore am rămas într-o beznă anonimă
în care ne imaginam
fără unul dintre cele cinci picioare.
Ne amorțeau picioarele.
Doamne! Să fi avut patru
sau trei sau două sau unul
sau cinci minus unul
sau cinci și ceva cu patru la mijloc...
Am adormit pe patru paturi
de armă
cu patru perne sub picioare.
****
A treia noapte am plâns
patru lacrimi
*****
A patra noapte am desenat cu patru pensoane
pe gamba piciorului stâng
gamba piciorului drept.
Celelalte picioare construiau
o cangrenă.
******
În a cincea noapte
ne-am trezit amputați.
Pe steaguri fluturau patru picioare.
Ne-am ridicat și am alergat
antrenați.
Ne-am înmormântat picioarele.
Nimeni nu a mers la înmormântare.
Patrupedele ne îmbrățișau
și ne ziceau de cinci ori
că le suntem confrați.
Eșafodul se prelingea în duhoare.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre animale, poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre îngeri, poezii despre zoologie, poezii despre voce sau poezii despre poduri
Blestemul ospitalității
De popoare migratoare
au ajuns și-n țara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Doamne i-am primit pe toți
de la Ana la Caiafa
șefi de oști sau șefi de hoți
și-au umplut la noi carafa
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Și am dat și am tot dat
din Mare pân-la Carpați
- Dacia nu fu bărbat-
vremea e și voi să dați
Rabdă azi rabdă și mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Care Doamne o fi leacul
am răbdat răbda-i-ar dracul
că de-atâta bună-voie
am ajuns Arca lui Noe
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Vin se urcă ne mănâncă
nu cotează vrem-nu vrem
să crească iarba din stâncă
din dragoste și blestem
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Doamne unde-i Țara Ta
unde-i pacea și aleanul
Te-am ruga Mări ruga
hai să ne trezim la anul
C-am răbdat și azi și mâini
să nu cad am dat din mâini
și din mâini și din picioare
dar nu vi-i rușine oare
poezie de Costel Zăgan (4 iulie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre șefi, poezii despre verb, poezii despre stânci, poezii despre rușine, poezii despre prezent sau poezii despre patrie
Mândrie românească
Cum Banatul este fruntea
Și Ardealul este mintea,
Ăia de mai au picioare
Sunt cam toți... peste hotare.
epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre picioare, epigrame despre mândrie, epigrame despre graniță, epigrame despre Transilvania, epigrame despre România sau epigrame despre Banat
Se duc anii, unul după altul, încet și totuși așa de iute, domol și totuși grabnic unul după altul, și fiecare-ți pare lung, dar totuși se sfârșește așa de repede! Se adaugă iute unul peste altul, lasă așa de puțină urmă după dânșii, se pierd atât ștergându-se, încât de te uiți îndărăt să vezi cât a trecut, nu vezi nimic și nu'nțelegi cum se face de-ai îmbătrânit așa de mult.
Guy de Maupassant în Adio
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut, citate despre timp sau citate de Guy de Maupassant despre timp
Ciclul Răspunderii
1
Unul ar fi vrut să are
Și să se însoare-n sat
Unul ar fi vrut să are
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să are,
Și de-atunci n-a mai arat
Unul ar fi vrut să-și crească
Visul viu din fier tăcut.
Unul ar fi vrut să-și crească...
Azi pe crucea lui e-o cască...
Unul ar fi vrut să-și crească
Visul... Nu l-a mai crescut
Unul ar fi vrut să zboare
Către ceru-ndepărtat.
Unul ar fi vrut să zboare,
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să zboare,
Și de-atunci n-a mai zburat.
Unul ar fi vrut să cânte
Cântul pașnicelor munci,
Dar l-au frânt obuze frânte;
Unul ar fi vrut să cânte,
Nu a mai cântat de-atunci.
Unul ar fi vrut să crească
Unul ar fi vrut să are
Unul ar fi vrut să cânte
Unul ar fi vrut să zboare!
Vreau să-mi cresc cântecul meu!
Vreau să-mi ar cântecul meu!
Vreau să-mi cânt cântecul meu!
Vreau să-mi zbor cântecul meu!
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Viorel Vaida
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre sat, poezii despre responsabilitate sau poezii despre muncă
Atunci când va veni ziua judecății din urmă și oamenii, mici și mari, vor veni unul după altul să-și primească darurile cerești, Atotputernicul va trece cu privirea peste șoarecii de bibliotecă și îi va spune lui Petru: "Iată, aceștia nu au nevoie de vreo răsplată. Nu avem nimic să le dăm. Lor le-a plăcut să citească."
citat clasic din Virginia Woolf
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre răsplată, citate despre cadouri, citate despre biblioteci sau citate despre Petru
Cerul își întinde aripile
Se sprijină unul pe celălalt.
E ca și cum n-ar exista altă lume.
Ei își șoptesc unul celuilalt secretele.
Cuvinte frumoase pentru dragostea eternă.
În visele lor, se văd unul pe altul.
Din nou și din nou, ei fug de realitate.
Ei visează la un astfel de loc.
În cazul în care se au doar unul pe altul,
Vor construi propriul lor castel,
Sperând că vor trăi împreună pentru totdeauna.
poezie de Eugenia Calancea (27 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete, poezii despre realitate, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre existență, poezii despre cuvinte sau poezii despre castele
Haita de paturi
Haita de paturi urcă sprânceana zilei.
Stafiile și-au pus răsaduri în vedenii.
În ochiul nemilos al milei
e sfârtecat un secol în decenii
și sec secundele răsună
în tâmplă când zvâcnește-o lună
și anii scurși din animale
legați de paturi bântuie-n spitale.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sprâncene, poezii despre secunde, poezii despre ochi, poezii despre medicină sau poezii despre fantome
Nunta-n... prima zi
Rânduri trec huind pe stradă,
Nu-i mireasă, doar alai.
Vor să bei- nu să le dai...
Țipă toți și fac paradă.
Nunta e cu o zi înainte,
Doar la țară, nu-n oraș.
Toți transpiră, îs scoși din minte;
Cântă, sar... n-au ceteraș.
Toți sunt în cămeșe albe,
Pantaloni închiși, pe soare...
Beau din sticle, că n-au halbe
Și-o tot țin într-o urare.
Sunt slinoși, cu fețe roșii,
Transpirați și răgușiți,
Păru-au creste cum cocoșii...
De alcool sunt năpădiți.
Au doi brazi să-i bată-n poartă
La mireasă... în tămbălău.
Merg ținându-se la toartă;
Unul varsă... că-i e rău.
De nu vrei, te iau cu sila,
Țuică-ți varsă drept pe gât...
Altul vin... nu-ți dă cu mila;
Limba-ți bagă într-un sărut???!!!
Amețit, scăpat, aiurea,
Doi te iau, te-aruncă în sus...
Nu mai stau ca să te prindă,
C-au văzut, altul, mai sus.
Bucuria reîncepe,
Nici răbdare nu mai au...
Îl răstoarnă de-un perete;
Sticla-n gură, drept, i-o dau!
Na, că-apare acordeonul
Care duce pe-un țigan...
Transpirat e magraonul;
Gura-i toată... amalgam.
Țipetele se întețesc,
Țopăiesc dând din picioare,
Sticle de asfalt pocnesc;
Ba mai sparg și din pahare.
Își pun mâinile pe umăr
Se rotesc, se iau de brâu
La un loc, că-s fără număr
Nimeni nu-i mai ține-n frâu.
Urlet e-n toată comuna
Zici că toți or să se însoare.
Soare fu, acum e Luna;
Toți gândesc... dintre picioare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre urări, poezii despre sărut, poezii despre roșu, poezii despre oraș sau poezii despre numere
Pensionar miner...
Reumatisme,
Unul peste altul,
Care fac psihoze,
Adunate în picioare
Nelipsitele artroze.
Obrajii reci,
Lipsiți de roze,
Copastii strâmbe,
Dezgolite,
Plămânii plini
De silicoze.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre roz sau poezii despre pensie
Omul cal
Eu sunt un cal.
Un cal cu două picioare.
Un cal cu două picioare în două picioare.
Un cal cu două picioare ce trage după el
în două picioare un om în genunchi
o mârțoagă...
ce visează că stă în două picioare
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai
Un lan de îngeri parcă ești
bătut de stele curioase
din cap pân-la picioare doar povești
ai cerul injectat în oase
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele
Parcă dormim și visăm
Parcă dormim și visăm, îmi spuse ea,
și eu am crezut-o, pentru că devenea
mai grea sau mai ușoară după voie
asemenea păsărilor în zbor.
Alergam în sus pe scările de beton
și ea ridica din îmbrățișarea mea
doi ochi lucioși, argintii,
spre un cer inventat chiar atunci.
Privirea ei topea zidurile,
îmi rănea obrajii din care
sângele-mi izbucnea spre trecut
nedureros, în cascadă.
Parcă dormim și visăm, îmi spuse ea.
Alergam în sus. Scara de beton
se sfârșise demult. Și clădirea.
Trecuserăm și de viitor. Cuvintele
rămăseseră în urmă. Și poate nici noi
nu mai eram.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre păsări sau poezii despre inventatori
Al: Noi n-avem nevoie să câștigăm la loterie. Ne avem unul pe celălalt.
Peggy: Eu vreau să câștig la loterie.
replici din filmul serial Familia Bundy
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre loterie
Gardianca și umbra
O văd și acum, în uniformă, râdea și plângea,
Cameleonic, din ce bolgii venea?
Lângă ea, Platon din Texas,
Grecește vorbea, tot grecește,
Unul bolund, gras, rotund, din Vangheliada
Istorică, tot turuia versuri spumând,
Ca o cascadă folclorică.
Eu mă suiam pe un nour să văd
Jungla din neguri pe albe,
Cum leoparzii vânați de bursuci
Se-mperecheau cu vânatul.
Ostro-mamuții mai mititei
Sluj îi făceau gardiencei,
Ea fluiera, ei jucau, bieți căței,
Cât e de stranie-i historia.
Mulți înțelepți ascultă de-un prost
Cu picioare de masă, totuși leoaica
E mai de preț, pare un gușter gardianca.
Iată cocorii, tremură-n bălți
Mulți brotăcei fără carte,
Unii ucid în vis, alții treji,
Visul și scrisul se caută.
Unii își riscă viața scriind,
Alții o riscă la rișcă,
Unul te pișcă, altul gândind,
Poate urca Chomolungma.
Fluture mare de diamant,
Pare-o petală tăiată,
Se reașează pe un genunchi
Al gardiencei culcate.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Borids Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre înțelepciune, poezii despre versuri, poezii despre prostie, poezii despre poezie sau poezii despre pantere