Contează?

încă un capitol din viaţa mea s-a încheiat.
-al câtelea?
-contează?
important că e urbea mulţumită.
au făcut analiza pe text
şi după slujbă,
în drum spre casă
critica personajele.
ei altfel ar fi procedat.
-cum anume?
-contează?
toţi se cred actori mai buni.
poate că sunt.
totuşi cineva avea un costum şifonat,
iar o credincioasă a venit în pantaloni,
avea tocurile de la pantofi roase,
am văzut când a îngenuncheat.
m-am rugat azi.
-din suflet?
-contează?

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai câştigat încă o zi? [Have you earned your tomorrow]

Este vreun om mai fericit, că azi te-a întâlnit?
Şi-aduce aminte cineva de faptul c-aţi vorbit?
Această zi s-a încheiat şi truda ei s-a dus;
Vreo vorbă bună cineva de tine oare-a spus?

Ai salutat pe vreun amic pe care l-ai văzut?
Sau i-ai zis "Bună" plictisit şi-apoi ai dispărut?
Ai fost meschin şi egoist şi iute ai plecat,
Sau cineva e fericit că azi l-ai ajutat?

Ziua dispare-n ritm grăbit şi vine seara acum,
Ai sprijinit măcar un om ce ţi-a ieşit în drum?
Prin ce-ai făcut şi ce ai zis vreun suflet e uşor?
E cineva care-a fost trist şi-acum e încrezător?

Ai irosit această zi sau ai fost de folos?
În urmă laşi nemulţumiri sau laşi ceva frumos?
Şi ce va zice Dumnezeu în somn când o să cazi,
Ai câştigat încă o zi prin tot ce-ai făcut azi?

poezie de Albert Guest, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

există actori culţi şi actori cultivaţi, actori cerebrali, care-şi construiesc personajele pe criterii logice. In­tuiţia însă (...)cred că funcţionează într-o sferă limitată de situaţii: în viaţă, ca şi în artă. În cazul unei întâlniri sau în cazul unei confruntări. De intuiţie poate fi vorba la un operator care filmează un meci şi-şi îndreaptă camera spre traiectoria posibilă a mingii. Dar ca să creezi un personaj doar din intuiţii nu cred că se poate. Bine­înţeles, dacă ai fantezie, poţi începe să-l conturezi, dar tot trebuie să fi existat, în prealabil, nişte minime repere: de lectură, de documentare – ca să poţi broda apoi o biografie pe porţiunea ta de text

Colea Răutu în Interviu, Cinema nr. 1, ianuarie 1969
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua fericirii

Sunt fericit că m-am culcat aseară,
Sunt fericit că m-am sculat târziu,
Sunt fericit că ninge pe afară,
Sunt fericit că am pe ce să scriu.

Sunt fericit că am în casă pâine,
Sunt fericit că încă am cafea,
Sunt fericit că voi avea şi mâine,
Sunt fericit că eşti în preajma mea.

Sunt fericit că nu mi-ai spus adio,
Sunt fericit că văd, aud, vorbesc,
Sunt fericit că mă suporţi cu brio,
Sunt fericit că încă te iubesc.

Sunt fericit că s-a albit văzduhul,
Sunt fericit că încă n-am albit,
Sunt fericit că sunt sărac cu duhul,
Sunt fericit! Atât de fericit!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mi-ar putea vorbi, cred că tata mi-ar cere să nu mă mai condamn pentru eşecuri şi să mă iert pentru slăbiciunile mele... Şi vreau să cred că mi-ar spune că totuşi am făcut destul... pentru el şi pentru oamenii din viaţa mea. Că n-am trăit degeaba, că fiecare a "luat" ceva bun de la mine... că sunt cea mai frumoasă întâmplare din viaţa lui... şi că nu mă va părăsi niciodată... promiţându-mi că atunci când voi avea nevoie de el, mă va ţine de mână...

citat din Irina Binder
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Scuză-mă, Luci, probabil nu-i treaba mea şi nu vreau să par indiscret, dar... Ce-ai păţit? Ce s-a întâmplat aseară?
Lucian: Hmm?! Chiar trebuie să fiţi toţi atât de curioşi? Da, s-a întâmplat ceva neplăcut pentru mine aseară, după plecarea voastră, a celorlalţi... Eu am mai rămas, deşi, dacă aş fi ştiut ce avea să urmeze, aş fi plecat odată cu voi. Dar am mai rămas şi m-am ales cu o reclamaţie serioasă, depusă împotriva mea la Comisia Disciplinară a Institutului, care va porni începând de luni dimineaţă o anchetă amănunţită în ceea ce mă priveşte.
Mihai: O reclamaţie?! Cine ar fi depus o reclamaţie împotriva ta?!
Lucian: Colega noastră, domnişoara consilier Stancu. Lia.
Mihai: Ea?! De ce? De ce a procedat astfel?
Lucian: De ce?! Nu ştiu; nu ştiu de ce. Ea... Consideră că aş fi indisciplinat sau că aş avea un comportament necorespunzător poziţiei mele...
Mihai: Tu?! Comportament necorespunzător?!
Lucian: Da; într-un fel, ştii şi tu despre ce-ar putea fi vorba; în general, despre fete... Ele mă asaltează, mai ales de când misiunea a devenit oficială, dar jur că nu-i vina mea! De fapt, cred că ai văzut şi tu ceva, iar atunci încă nu era nimic oficial... M-a văzut şi ea, domnişoara consilier Lia, de vreo câteva ori, în astfel de situaţii şi cred că asta a deranjat-o, sau... Nu ştiu... În orice caz, a cerut destituirea mea din funcţia de comandant şi excluderea mea definitivă din echipaj.
Mihai: Poftim?! Cum putea cere aşa ceva? Doar nu te cunoaşte decât de vreo săptămână...
Lucian: Nu, ea mă cunoştea de mai mult; am întâlnit-o în urmă cu un an şi ceva. Se pare că încă de atunci n-a avut o părere prea bună despre mine, dar nu credeam că... Nu ştiu. În orice caz, de luni voi fi cercetat amănunţit; veţi fi chemaţi şi voi, colegii mei, vi se vor pune o mulţime de întrebări, se vor face investigaţii serioase. Nu-mi cade deloc bine chestia asta, dar...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

urmăream nişte fluturi
când ţi-am văzut umbra atârnată de cer
inima mi s-a prelins printre graţii
arsă de dorul de ducă
niciun trecător nu s-a oprit să vadă sfârşitul
ce rost avea
spectacolul continuă pe partea nevăzută a lumii
şi fabrica de suflete produce non-stop
suflete calde, suflete verzi, suflete zbuciumate
timpul trece în pas alergător
pe lângă oamenii-pământ
cei care s-au rătăcit definitiv prin propria lor viaţă
Dumnezeu le-a dat atâtea şuturi în fund
că au învăţat să mearg târâş
şi totuşi tu îmi spui
că tristeţile pot râde când plouă
că oamenii sunt veseli când sunt trişti

poate că azi au iubit destul

poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii au uitat o lecţie extrem de importantă a vieţii. Iar viaţa îi va educa într-un mod dur. Peste 20 de ani vei veni poate cu scuze, că nu ai noroc, că economia e praf, că problemele tale sunt speciale şi nu îţi poţi atinge obiectivele sau visurile, dar NU! Nu astea sunt problemele. Problema este că nu ai făcut nimic AZI. AZI e singura şi cea mai importantă zi care există. AZI ESTE CEA MAI PUTERNICĂ UNEALTĂ A TA PENTRU ATINGEREA VISURILOR ŞI OBIECTIVELOR! ŞI MÂINE, va deveni AZI, iar în azi-ul de mâine, din nou nu vei face nimic, şi peste 3 zile tot nimic. Şi vei avea nimic. Când vreau să construiesc o casă iau cărămidă după cărămidă, şi o construiesc. Nu iau azi o cărămidă, mâine sap un pic cu lopata, poimâine mai amestec la ciment şi apoi el se întăreşte şi uit de el. În fiecare zi, fac ceea ce trebuie făcut, dacă vreau o casă. La fel e cu orice vis. Cărămidă cu cărămidă, îmi cresc construcţia. O călătorie de o mie de mile se face pas cu pas.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mea a pornit la drum

Umbra mea a pornit la drum,
Este umbra mea sau un câine?
Zilele numărate trec uşor,
Azi te naşti, mâine eşti adolescent,
Apoi te îndrăgosteşti, simţi gustul primului sărut,
Este amar ca apa mării, cine a spus că sărutul e dulce?
Apoi vin copiii, bucuriile, spaimele,
Copiii cresc, uneori te uită, alteori tu exagerezi,
În fond toţi murim, dar fiecare altfel,
Moartea este numai o trecere spre altă viaţă,
Altfel viaţa nu ar avea sens. Cei dragi nu sunt uitaţi,
Tot o formă de viaţă, nu ştim nimic despre viitor,
Vor şti alţii, este marea ştafetă a vieţii,
Fără studii, tratate, doar poezie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de suflet

Merg pe un drum nesigur,
dar sunt fericită
că există putere în mine
şi dincolo de slăbiciunile mele,
am încă linişte în suflet.
Mă uit în oglindă
şi apoi îmi zâmbesc
respir uşor şi simt bucuria
de-a avea ceva preţios în inima mea
şi anume, iubire de oameni.
Aş vrea să vopsesc culorile inimii mele
în nuanţe calde de vară
să mă încălzească
şi să strălucească în zilele reci,
iar răsăritul soarelui
s-aducă libertatea-n gândul meu.

poezie de Eugenia Calancea (14 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

tristeţea plânge într-o vale
nimeni în cale
viaţa a venit
a strigat, a ţipat
un ţipăt scurt
strident, incoerent
ardea mereu strălucitoare
nimeni nu a văzut
a plecat
încet-încet
în alei de umbre fugare
plină de jale
şi vrei acum să îi ies în cale
de ce, de ce oare
trăiesc într-o singurătate desăvărşită
a mea, a nebunilor
uneori vorbesc cu pereţii, când nu plâng
rătăcesc prin coridoarele lumii
mă împiedic de cioturi de suflet
de azi nu îmi mai pasă
şi totuşi încerc să înţeleg
să cuget, să visez şi întreb
de ce ucideţi păsări călătoare
răcoarea gândurilor cade încet-încet
poate discret
să nu tulbure miasmele din jur
vraja a tăcut în imensul pustiu
un cântec tăcut, neînceput
stropi de lacrimi pe drum
pe drum nu e nimeni acum
viaţa asta, este oare a mea
stau la un geam
privesc un banal sfârşit
al cui

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Când soaţa mea la mare s-a bronzat,
Avea un corp ca modelat cu dalta;
Iar părul, cu vopsele fiind dat,
Era să cred că m-am culcat cu alta.

epigramă de Mircea Constanda din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Când soaţa mea la mare s-a bronzat,
Avea un corp ca modelat cu dalta;
Iar părul cu vopsele fiind dat
Era să cred că m-am culcat cu alta.

epigramă de Mircea Constanda din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea e o căţea credincioasă

"Opeşte-te"
mi se strigă în toate limbile pământului,
dar eu nu mă opresc nici o clipă

am acasă un poem care plânge
şi mă aşteaptă

"dar tu nu mai ai casă
dar tu nimic nu mai ai
numai numele ţi-a mai rămas"

îmi ascund numele
sub cămaşa mea zdrenţuită
şi alerg mai departe

şi după mine
viaţa ca o căţea credincioasă.

poezie de Rodian Drăgoi
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trăit exclusiv pentru tine, de când te ştiu. Am venit după tine mereu, am ieşit cu toţi prietenii tăi mereu, am fost acolo, lângă tine, de câte ori am simţit că ai reală nevoie. Am fost femeia ta cum nu ştiu câte femei au fost ale altui bărbat, refuzând şi simplul gând de a fi cu altcineva. Am făcut lucruri pentru noi, am înfruntat oameni pentru noi, am plecat de-atâtea ori din lumea mea şi... m-am trezit singură, nu numai după visul de azi noapte, ci aşa, dintr-odată. E atât de aiurea să nu-l mai poţi crede pe iubitul tău, să nu mai ştii când îţi spune adevărul şi când te înşală, să nu poţi avea măsura iubirii lui decât când îi eşti în braţe.

Mihaela Rădulescu în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

m-am gândit să-mi desenez o casă.
am început cu un scaun,
fiecare om are nevoie
de un colţ de sentiment stabil
pe care să se aşeze când oboseşte
de prea multă închipuire.

apoi am schiţat un pom.
încă nu m-am hotărât dacă va fi un nuc,
peste care să treacă umbrele
spre odihna lor neagră, ascunsă în nord,
sau va fi un altceva,
din care să înfrunzească gălăgios, dimineaţa, vrăbiile...

între timp,
am adormit între cele 4 crengi cardinale
pe care le înfipsesem pe post de structură
în schiţa asta săracă
şi am lăsat desenul să se gândească singur
despre câtă dragoste ar avea nevoie
pentru umplerea încăperii.

când m-am trezit, desenul era gata.
era foarte cald înăuntru,
mirosea a nou
şi a cineva care încă nu venise...

această casă seamănă cu mine, am zis.
stă norocul în ea ca un ou.
sunt un cuib.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E foarte romantic să spui că, din clipa în care a intrat cineva special în viaţa ta, te simţi desăvârşit. Totuşi, scopul unei relaţii nu este de a avea o altă persoană care să te desăvârşească, ci de a avea pe cineva cu care să împărtăşeşti desăvâr­şirea ta.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mai spunem că bărbaţii nu sunt buni şi necesari...

Păi, să călăreşti bărbatul când îţi face şi cafea
Şi să-adormi la el în spate... Du-te, fată,-n pana mea!
N-ai o canapea în casă, un fotoliu, sau pe jos?
Să te care şi pe tine, când şi el e somnoros!
Şi mai spunem că bărbaţii nu sunt buni şi necesari!
Na, că-s buni şi la nebune... cred că totuşi sunt mai rari
Cei ce sunt îndemânatici şi c-o mână îşi permit
Să aprindă aragazul şi să scapere-un chibrit
Şi cealaltă să îi strângă şi consoartei un picior;
Hai, că sunt răutăcioasă,-n locul ei să fiu, mi-e dor...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul şi copilul la târg

O familie săracă
Vrut-a ca să cumpere-o vacă.
Au bătut în lung şi-n lat,
Târgul tot l-au colindat.
Iaca au găsit o vacă,
Preţul bun, dar ce să facă?
Tata pe gânduri a stat,
Preţul l-a analizat:
Preţu-i bun şi nu se poate
Mai mic altul-n altă parte.
Dând din cap, privind în jos,
Toţi acasă s-au întors.
Nu trecură multe zile
Şi la târg din nou el vine.
Peste tot a căutat.
Preţul mult s-a majorat.

S-a uitat şi-analizat
Şi spre casă au plecat.
După iar câteva zile
Familia la târg vine.
Peste tot a căutat,
Preţul însă s-a dublat.
Nu mai stă, nu mai gândeşte,
Scoate banii şi plăteşte.
Ia vaca de curmei
Şi la drum porni toţi trei:
Tata bucuros pasul grăbea,
Vaca pe el îl urma,
Iar copilul o mâna.
- Tată, nu-nţeleg ceva:
Cum ai procedat mata?

Când a fost preţul mic
Te-ai codit şi n-ai plătit.
Iar când preţul s-a dublat
Banul iute tu l-ai dat.
- Să-nţelegi şi tu, copile,
Nu mă acuza pe mine.
N-am luat, că nu am vrut.
Acum, banii i-am avut!

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim

E o nevoie acută în oameni de a iubi,
De a iubi, pe cineva creat de ei.
Tu zici că nu-mi poate fi drag de tine.
De tine, că nu te cunosc.
Dar pe Dumnezeu l-am văzut vreodată?
Vreodată? Şi-l iubim.
Ne îndreptăm spre el la fiecare durere.
Durere, el crează şi totuşi îl iertăm.
Iertăm, iubim, pe Dumnezeu, pe tine
Pe tine, pe el, fără să vă ştim.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece greu

Timpul trece greu,
Venit mors velociter,
Invers, Zebedeu,,
Tu le auzi vocile?
Extreminator,
Îngerul ce vine,
Unu-i visător,
Altul face crime,
Eu vorbesc de viaţă,
Nu din cărţi, ceasloave,,
Nu fac garagaţă,
Chestiile sunt grave,
Confesiuni, discuţii,,
Planuri misterioase,
Terorişti, micuţii
Ne omoară-n case,
Au antecedente,
Fură şi avioane,
Orele-s prea lente,
Morţile-s banale.
Puterile sunt pe sfârşite
precum e soarele într-un decembrie cafeniu
e prea firavă creatura Ta, Divine
abia respir şi totuşi încă-s viu
mai sunt flămând, mai am în ochi lumină
mai este ziua care va veni
m-am despărţit de multe, dar cu tine
viaţa mea, abia m-am obinuit
mai vine o zi, o oră, o minune
poemul meu oricând o poate spune.
Aici voi îngropa eu o iubire
de care nimeni n-are ştire".
Am orbit, dar nu am cerut ajutor,
visam frumos ca un cocor,
dimineaţa îmi cumpăram pâinea
cea de toate zilele,
veneam casă, mă închideam
şi întorceam filele cărţilor
ştiute pe dinafară,
uneori un vecin mă chema pe scară,
să-mii povestească tot felul de nimicuri,
îi răbdam orice ticuri,
"Vezi ce faci, o să fie bine",
îi spuneam,
am murit într-o vineri,
mă chema Homer
şi totul s-a petrecut ieri.
Zilnic am lucrat la această navă,
a fost cândva o epavă
căzută din Cosmos,
din Calea Lactee,
cum decad îngerii într- femeie,
astfel tinereţea mea s-a dus,
"Se spune că ai construit
ceva mai redus, ceva mai simplu,
dar va zbura?",
mă întrebau cei din urma mea.
Când a fost gata,
s-au mirat toţi,
nava mea nu avea roţi,
nici aripi şi nici nu avea motor,
nava mea pentru zbor interior.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!