Rondelul toamnei

cu Dumnezeu în suflet nu am teamă
că am să cad iar în abis depresiv
poruncilor divine le-am prins de seamă
şi-am dezvoltat în mine cuget persuasiv.

nu am să las speranţa să mai geamă
contemplu viaţa în ambient festiv
cu Dumnezeu în suflet nu am teamă
că izvorul poetic n-o să fie cursiv.

se apropie toamna cu galbenă maramă
dar eu sunt legată de cerul expresiv
şi mă încred că vremea este ca o mamă
care mă veghează cu spirit permisiv.

cu Dumnezeu în suflet nu am teamă
că am să cad iar în abis depresiv.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară de poveste

anii trec în grabă nu ajung goana lor
eu sunt o frunză în arborele vieţii
freamăt ziua întreagă cu speranţă şi dor
mă-ngălbenesc treptat sub umbra tristeţii.

anii ce mi-au rămas îi dedic poeziei
prietenilor virtuali ce vibrează ca mine
sunt poeţii mândri pe geana fanteziei
în slove de suflet curg lacrimi sibiline.

trăiesc să iubesc să vorbesc de miracol
nimic nu-i mai presus ca viaţa sublimă
cu Dumnezeu în cuget n-am teamă de pericol
sper ca bătrâneţea să aibă blândă climă.

vara e de poveste din superb spectacol
în suflet cântă păsări inima mi-o animă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino

Vino - ai spus, nu-ţi pară rău -
Nu ştiam cine mă cheamă
Parcă-aveam şi n-aveam teamă
Şi-am lăsat avere, mamă
Ascultând de glasul Tău.
Te-am iubit de la-nceput,
Ţi-am iubit puterea blândă
Şi făptura Ta plăpândă
Când stătea Satan la pândă.
Mi-a fost platoşă şi scut.

Te urmez şi mă supun
N-a mai fost şi n-o să fie
Niciodată-n veşnicie
O iubire-atât de vie
Şi un Tată-atât de bun.

Ai venit, Isuse-al meu,
Mi-ai rodit în suflet bine
M-ai iubit şi-ai plâns cu mine
M-ai chemat apoi la Tine
Şi-am ajuns la Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să ştiu de teamă

Întorc drumurile înapoi
şi mă pregătesc de mers,
dar am numai împotriviri.

Las în uitare toate suferinţele,
nu vreau să ştiu de teamă
şi nevinovat starea mă intrigă,

deseori tristeţea are urme vagi
care sunt greu de observat,
dar sapă în interior adânc.

Cerul se cufundă într-o linişte apăsătoare,
copacii cu aerul lor de lumină
respiră verdele prin frunze,
nu mai pun prea mult suflet,
mă înclin cu smerenie la cei dotaţi
cu harul dătător de viaţă.

Serile copleşitor de frumoase
se apropie la orizont.

Îmi lipesc fruntea de inima ta,
o ascult,
nu pot să fac mai mult,
dar pot iubi

cu toată fiinţa ce se înalţă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În armonii de suflet

visez că mă plimb prin livada de rodii
şi gust licoarea dulce a fructului oprit
deasupra mea luna grabnic vizitează zodii
veghind ca fiecare om să fie fericit.

mă-nvăluiesc cu muzica lui Eros Ramazzotti
în refrenul dragostei cresc bucurii de viaţă
imortalizez în versuri noiane de emoţii
cu luminile stelare ce-mi zâmbesc pe faţă.

pe valurile muzicii ajung azi la liman
străbătând tenebre fără să-mi fie teamă
petrec ore magice cu Richard Clayderman
noaptea mă acoperă cu-nstelată maramă.

trăiesc în pure armonii de suflet meloman
vreau timpul să se scurgă fără nici o dramă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce suntem

Am promis că voi vorbi
Cu Dumnezeu.
Multe întrebări musteau
În pieptul meu.

Şi-n cuvânt şi în lumină
M-am născut,
Străin eram, eram stingher,
În Cerul Sfânt.

M-am risipit ca un ecou
În flori de mirt,
M-am înălţat mereu mai sus,
Mai fericit.

Dar n-am aflat în drumul meu,
Oh, n-am aflat,
Adevăratul Dumnezeu
Ce-am căutat.

Lumini ardeau în Cerul Sfânt,
Mângâietor,
Iar eu, un înger pământean,
Plângeam de dor.

Şi m-am întors, un pământean
Cu suflet gol...
Suntem pământ, suntem pământ
Neroditor!

În lumea noaastră lacrimi cad
În tina grea,
Chiar dacă-n suflet încă ard
Frânturi de stea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc, iubită mamă

Mulţumesc, iubită mamă,
Steaua mea din zori de zi
Fără tine îmi este teamă
Că planeta s-ar răci
Te-am secătuit de vlagă,
M-ai crescut, m-ai înflorit
Pentru tine, mamă dragă,
Soarele e-n asfinţit
Lege tainică a firii,
Nu pleca fără să-mi laşi
Zăcămintele iubirii,
Mamă, suflet uriaş,
Şi secretul nemuririi,
Mamă, suflet uriaş

Mamă frumoasă, primul meu rai,
Fă o minune, te rog, mai stai!
Dulce lumină, ram de măslin,
Încă nu-i vremea, mai stai puţin!...

cântec interpretat de Mirabela Dauer, muzica de Marian Nistor, versuri de Corneliu Vadim Tudor (1983)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ziduri cad, şi blocuri se destramă...

... şi ziduri cad, şi blocuri se destramă
şi un popor devine iar popor
când oare răul dintre noi şi Mamă
va deveni pârâu interior?!

suntem cu veşniciile de-o seamă
pământul nostru-i de la Dumnezeu
când oare scumpa noastră Mamă
ne vei aduce iar la sânul tău?!

când oare n-oi mai sta la vamă
în drum spre bucureşti şi chişinău
când oare numele purtat de Mamă
îl vei purta şi tu, poporul meu?!

şi ziduri cad, şi blocuri se destramă
şi un popor devine iar popor
şi va veni o zi când peste noi şi Mama
va fâlfâi un singur tricolor...

poezie de Iurie Osoianu (30 august 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad stelele

Le-am privit cu teamă
şi mă rugam să nu cadă
steaua noastră...
Într-un colţ de cer,
atârnată de-o iluzie,
strălucea fără teamă,
dragostea...
"Cad stelele", mi-ai zis,
mângâindu-mi părul...
"E timpul despărţirilor",
ţi-am zis,
fără să privesc înapoi...
Mâinile tale lovesc norii
şi prind, în noapte,
câteva clipe de linişte.
Sufletul meu se stinge
de-atâta singurătate...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abis

Merg, vreau să mă calmez
Sufletul uşor mi-l golesc,
Spre abis uşor gonesc.
Simt ca mă topesc,
În suflet, în soare
În tot ce trăiesc,
Probleme se ivesc,
Mă omoara în tăcere-
Ochii îmi lăcrimează,
Cred că am sânge pe gene-
Dar eu fug spre abis
Şi n-o să mă opresc
Fericirea se arată,
E un nou univers.

poezie de Radu George Valentin
Adăugat de Radu George Valentin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama de a te teme

Copilul meu
Te rog nu-ţi fie teamă să-ţi fie teamă
Să-ţi fie teamă de următoarea carte dacă vrei
De următoarea pagină sau de ultimul cuvânt
Dacă ele ţi se par înspăimântătoare
Dar te rog nu-ţi fie teamă să-ţi fie teamă
Pentru că teama prin care te eliberezi pentru a simţi
Îţi va aduce mari servicii

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţiile zilei

soarele mă acoperă cu brocart de lumină
universul mă priveşte cu spirit patern
eoni energici ning cu adrenalină
dezvoltând în mine un suflet etern.

bunul Dumnezeu mă ţine în palme
nimic nu-mi pare imposibil de făcut
păşesc printre stihiile naturilor calme
intrigi şi tristeţe am de desfăcut.

îngerii pictează natura în acuarelă
toamna îşi revarsă puterile divine
covoare de frunze se-aştern în citadelă
romanţa crizantemei răsună-n mandoline.

reflecţiile zilei le transpun poeme
frumos vor dăinui dincolo de vreme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii cad spre cer; căci Dumnezeu e un abis privit de jos.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de sickly_connection
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul către mama lui

Mi-e dor de tine, mană
şi de iubirea ta.
Dar iar îmi este teamă,
că mâine vei pleca.
Mai rămâi mamă, o lună!
Sau măcar o săptămână.
Rămâi mamă lângă mine!
Că-mi va fi iar dor de tine.
De ce iar să pleci departe?
De ce viaţa ne desparte?
Măicuţă dragă, mamă bună!
Vreau să trăim împreună!

poezie de Dumitru Delcă (6 martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temeri

Mi-e teamă de ziua de mâine,
Mi-e teamă de tot ce-a trecut,
De tot ce se-ntoarce ca plată
Greşelilor ce le-am făcut...

Mi-e teamă de tot neştiutul,
De litera ce ne-nfierează,
Mi-e teamă de gândul - tăcutul -
Ce drumul prin viaţă ghidează;

De vântul ce-n braţe ne poartă;
Mi-e teamă, de-o şoaptă "rămâi"
Păpădii suflate de soartă...
Îmbătaţi de visul dintâi.

Mi-e teamă de lipsa iubirii,
De frigul ce inimi pătrunde...
Tomnatic ne plâng trandafirii
Când mierla nu cântă niciunde.

Mi-e teamă de noaptea ce-a tristă
Ce nu mai găseşte sclipirea,
Din steaua ce nu mai există -
Renunţând să-şi afle menirea...

Mi-e teamă de lacrimi, de mine,
De timpul ce se cerne prin noi
Clepsidre... nisip de suspine
Numărând paşi spre viaţa de-apoi...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poezie tristă

Se face seară-n viaţa mea
Şi încurând e noapte.
Inima mi-e tot mai grea,
Iar vorbele-mi sunt şoapte.

Întunericul pândeşte
Mai rău ca un scorpion.
Boala multă mă slăbeşte,
Mă face din om, neom.

Dumnezeu la el mă cheamă.
Am să merg ca să-l slujesc.
De moarte nu-mi este teamă.
Nu vreau să mai chinuiesc.

O viaţă-ntreagă am muncit
Ca să vă las moştenire,
Averile ce-am dobândit,
Întru pomenire.

Cuvintele pline de har
Le-am aşternut într-o carte.
Vouă vi le las în dar
Să le duceţi mai departe.

Cuvinte de-nvăţătură
În versuri am adunat.
Fără pizmă, fără ură,
Vouă vi le-am dedicat.

Când o fi la despărţire,
În piatră voi să sculptaţi
O carte, drept amintire.
Citind-o, nu mă uitaţi.

Iar pe file să-ncrustaţi
Următoarele cuvinte:
"A trăit pentru Carpaţi
Şi s-a dus la cele sfinte".

poezie de Dumitru Delcă (16 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi mai este niciodată frică

De frica cea cumplită a morţii, mi-am construit şi eu o casă
Şi acum, această casă este beatitudinea oceanică şi nemărturisită a Sinelui Suprem pe care deja l-am descoperit în mine.
De frica frigului, mi-am cumpărat şi eu o haină
Şi acest veşmânt îmi dă acum mereu căldura din interiorul inimii mele care arde de o iubire nestinsă.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de frig.
De frica sărăciei, am căutat mereu bogăţia
Şi glorioasă îmi este acum această misterioasă bogăţie fără limite care îmi vine clipă de clipă de la Dumnezeu.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de mizerie.
De frica foamei, am căutat mereu hrana
Şi acum hrana îmi este meditaţia yoghină profundă ce este realizată asupra adevărului ultim care m-a eliberat.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de foame.
De frica setei, am căutat mereu să beau ceva,
Iar băutura mea cea nelipsită a devenit acum nectarul cel tainic şi veşnic îmbătător al adevăratei cunoaşteri supreme.
Acum nu-mi mai este niciodată teamă de sete.
De frica duşmanului, mi-am căutat şi eu mereu un tovarăş
Şi până la urmă l-am găsit în vidul cel enigmatic şi etern al betitudinii divine care nu se sfârşeşte niciodată.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nici un duşman.
Din cauza fricii de a nu greşi, am căutat şi eu cu o neostenită frenezie o Cale spirituală adevărată.
Şi acum aceasta este pentru mine Calea Uniunii Transcendente în Dumnezeu cel Unic şi mereu Omniprezent.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nicio greşeală.
Pentru că sunt deja un înţelept în care se oglindeşte fără încetare întreaga măreţie ascunsă a lumii ce a fost manifestată de Dumnezeu,
Acum beneficiez oricând de nenumărate comori ale cunoaşterii supreme; şi peste tot acolo unde merg
Sunt veşnic fericit şi pe deplin liber.

poezie celebră de Milarepa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantism nocturn

am prins într-o salbă anii ce-au trecut
e scris în legea firii viaţa s-o cinstesc
cu iubirea pură timpul l-am petrecut
îmi este drag de lume, cerul îl slăvesc.

nu ştiu de plictiseală mă delectez cu versul
las cu el amprente prin lumea întreagă
cu romantismul verde seduc universul
ştiu că Dumnezeu poate să mă-nţeleagă.

stau pe terasă cerul sublim îl admir
cu mâini diafane stelele mă ating
mă trec fiori nostalgici ca de trandafir
mă scutur ca vântul de gândul nătâng.

luna mă învăluie cu albu-i patrafir
emoţii din lumină în suflet se răsfrâng.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe de An Nou

vreau pe toate planurile o revigorare
să fie primăvară în sufletul meu
să se-mplinească vise sub raze de soare
să-mi fie neted drumul către Dumnezeu.

să fie lumină, să fie şi culoare
în gândurile mele care mă preocupă
ard ca un foc cu multă ardoare
să fie fericire în fiecare clipă.

a mai trecut un an cu bune cu rele
dar am avut aproape prieteni valoroşi
mi-au intrat în suflet constelaţii de stele
să slăvesc cerul printre oameni pioşi.

să fie viaţa mea un rai cu roz lalele
între munţii dragostei sublimi, glorioşi.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

strâng lacrimi în mine parcă-s o fântână
nu sunt vedetă nu sunt celebra divă
cred în Dumnezeu n-am fost nicicând păgână
vreau că speranţa să nu fie tardivă.

vreau plângerile mele să le ridic în faimă
suspinele să le transform în cântec
cu moartea în suflet să nu am spaimă
cu veselia versurilor să o spintec.

vreau lacrimile mele să oglindească stele
care pier pe cerul stingher şi neajutorat
din cuvinte ferme am făcut proptele
când lumini solare m-au transfigurat.

pe Calea Lactee apar ca o părere
melancolie violet pictată pe sfere.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii

nu le ştiu pe toate dar învăţ constant
trăiesc printre semne aer pământ apă şi foc
paradisul este vesel, magic palpitant
şi-n braţele lui Dumnezeu am şi eu un loc.

descopăr zilnic lumea cu iubiri enorme
chemările izvoarelor ce mă transfigurează
ascensiuni în lumină se îmbracă în forme
un contur de miracol mă încadrează.

pe-un romantism eclectic sunt stăpână
da da iubesc viaţa fără pic de rezervă
izvorul poetic mă umple ca pe o fântână
cu ambiţii mari sunt plină de vervă.

sunt în toamna vieţii condusă de rutină
dependenţă de poeme lumea mă observă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!