N-am clipe de pierdut
Am scăpat în uitare, trecutul
așteaptă undeva în sertarele memoriei,
mi-au mai ramas cateva urme
dar nu mai au loc în prezentul fulminant
dominat de preocupările zilnice.
Absorbit ca un ceas de timpul său
n-am clipe de pierdut
sunt o mașinărie care se autoreglează,
să întâmpine pregătită neprevăzutul,
privesc cu sufletul adâncul
până-n centrul pământului.
În ochiul păsărilor de pradă
se desfășoară întinderea și tot ce mișcă,
mai rămâne doar pădurea și tufișurile
înfrunzite și desfrunzite,
dar totdeauna un loc de ascunziș
nebănuit de flămânzi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre frunze
Citate similare
Uitare și singurătate
Oamenii uită de ce au trăit cu sufletul la gură
În schimb nu fac nimic
Se ascund în spatele gândurilor de mai bine
și găsesc în așteptare o speranță bolnavă.
Timpul trece călător și nu iartă pe nimeni
Iar moartea își ascute coasa pe cruci de piatra.
Lumea alunecă pe topoganul întâmplărilor zilnice
și scapă frumoasele clipe de înălțare a spiritului.
Tulnicăresele au plecat și numai dau nicio veste
Doar clopotele mai bat într-o dungă
Cu limbă de metal vechi
E o rătăcire-n singurătatea aspră
și rare întâlnirile de bucurie și binefacere
s-a mutat totul la oraș.
Cu o tristețe înlăcrimată
Privesc frumusețea ce mă înconjoară
mă bucur de ea
până mor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre singurătate, poezii despre moarte, poezii despre frumusețe, poezii despre bucurie, poezii despre viață, poezii despre tristețe sau poezii despre schimbare
Nu mă mai regăsesc în trup
n-am întârziat mult
închis în interior
am pornit pe drumul luptei consecvente
în care nu mă las niciodată învins
privesc cu înverșunare
sunt un gladiator în fața morții
cu tot sufletul mai presus de cer
lumina care mă învăluie arde cu foc
nu mă mai regăsesc în trup
doresc să cuceresc un alt spațiu
fără milă.
știu voi rămâne să-mi vindec rănile
cu iubirea ta pansament
prin care nu mai supurează
liniștea pe care o învăț pe de rost
nu are cuvinte
are doar gesturi
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre învățătură
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre dorințe
- poezii despre cuvinte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
De când mă tot cauți
Am cântărit vorbele nefericiților lumii
și sunt foarte grele,
te simt nedumerită și goală.
Tot mai cred în minunile creației
înaintează cu lumina prin întuneric,
pentru îndoielile care mă stăpânesc
îmi cer iertare.
Sunt dependent de legile societății
și le accept din teama de ceilalți,
nu mă mai înșală aparențele,
dar mă înșală cei ce știu să o facă,
nu-i arăt cu degetul,
dar dacă pot îi ocolesc.
De când mă tot cauți
am încercat să te privesc în ochi,
ochii știu multe și trebuie atent citiți
de fiecare dată până-n adâncul tăcerii.
Nopțile și zilele mă scot din umbră
și te acoperă cu lumină,
cerul odihnește pe un nor alb
sub care mă iubești.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre odihnă, poezii despre noapte, poezii despre legi sau poezii despre lectură
Copiii așteaptă
Amenințarea-i pe urme
o himeră pierdută pe drumuri,
vin anotimpuri nebune
fără oșteni,
fără arme,
doar cu vremuri potrivnice.
Nu poți să fugi;
se urcă frigul în oase,
zăpezile se îmbulzesc,
sănii de vânt aduse de cai
n-au loc pe cărări.
Bunicii povestesc întâmplări,
țes pânza florilor de gheață.
Copiii așteaptă
și visează cu ochii deschiși
o lume ce nu mai vine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre săniuș, poezii despre gheață, poezii despre flori de gheață, poezii despre copilărie sau poezii despre cai
Cum un vultur de pradă
Își freacă mâinile de nerăbdare
și parcă nu-și mai încape în piele,
mă atinge ușor cu o plăcere impusă.
Nu vrea să se dea bătută și-și încearcă aripile
cum un vultur de pradă,
privește de sus cum se desfășoară lucrurile
apoi coboară cu picioarele pe pământ,
răsuflă ușurată, rupe zăgazurile care-o domină,
împarte problemele după importanță
și se face plăcut surprinsă de întâlnire.
Mă invită într-un loc mai retras
unde putem fremăta cuvinte plăcute
însoțite de o mângâiere de sunete melodioase
care ne contopesc sufletele deschise.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre sunet, poezii despre plăcere, poezii despre picioare, poezii despre mâini sau poezii despre aripi
Când totul se pierde
Ceasul nu s-a oprit dar orele
nu se mai văd marcate
pe cadranul timpului
ce stă pe loc, în contemplare.
Perspectiva nu s-a pierdut
dar obiectele nu se mai văd
delimitate pe întinderea pură
a spațiului - cel fără de nume.
Viața nu s-a sfârșit dar moartea
nu se mai vede la orizont
în așteptarea ființei ce se revolta
cândva, undeva, în țara uitării...
Totul este la locul său ca altădată
deși totul nu mai înseamnă nimic
când se pierde în spațiul fără de timp,
în timpul fără de spațiu...
poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre revoltă, poezii despre țări, poezii despre sfârșit sau poezii despre ore
Schimbătoare și capricioasă
Iarna asta miroase a primăvară fragilă
nu mai are continuitate de anotimp
mai mult se preface că ne mângâie
cu bucuria zăpezilor desenate pe munți.
E o nonconformistă plină de ifose
și de boli din care se moare,
dar cum rămâne cu cele din amintiri
în care îmi pare că trăiesc și acum?
Schimbătoare și capricioasă
mă face să cred că totu-i perisabil,
nimic nu mai este cum a mai fost,
dar nici nu rămâne cum e astăzi.
Lumina albului ei strălucitor
mă acoperă întotdeauna cu dorințe
în care sunt cu tine la un loc
într-un cuib al așteptării renașterii.
Poate primăvara-mi curge prin suflet
mai devreme decât e timpul
și semne lovesc în trup cu putere
cu o iubire ce aprinde verdele crud.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre primăvară
Oglinda pe care n-o cred
Pe mine mă dor vorbele nespuse,
cuvintele îmi provoacă de-a dreptul suferință,
dar îmi înalță spiritul.
Punctele mele de vedere se hrănesc din întrebări,
răspunsurile ce se vor da, vor fi îndoielnice
încât voi rămâne pe mai departe neconvins,
timpul îmi trece printre degete,
sănătatea nu-mi lasă răbdarea
și nici același chip în oglindă.
Nu mă pot măsura cu greutăți etalon
sunt cel ce rupe zăvoare ascunse și intră,
mâinile mele iubesc nopțile, nu mint,
fiind încă agere toarnă trecutul în fântâni.
Trec prin anotimpuri și las în urmă primăveri,
pun vocale mai lungi în cântece
și las loc lumilor care se nasc.
Cumpătarea e mai bună
deși niciodată n-am exagerat,
dar sunt un bolnav sub cutele vârstei,
mi-am schimbat demult obișnuințele
și trăiesc în aroma înțelepciunii bătrâne.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre vârstă, poezii despre voce, poezii despre sănătate sau poezii despre suferință
În scoica memoriei
azi am operat un gând bolnav
am scos din el tot ce era banal
și l-am repus în mișcarea de idei
timpul și spațiul i-a devenit neîncăpător
dar mai departe nu-l pot explica
am rămas în scoica a memoriei
din ea privesc prin deschizătură
cu acea curiozitate neobosită
strânsă de toți semenii pe pământ
mă evaluez după fiecare clipă
și rămân aceeași ființă de lumină
care-și pune gândurile în vise realizabile
din orice parte mă văd liber
să-mi construiesc propriile idealuri
fără umbrele în care mă vor alții
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre mișcare, poezii despre idei sau poezii despre idealuri
în ore de cumăpănă
în suflet au rămas urme pe zăpadă
trecători răzleți le mai calcă
ninge și fulgi proaspeți le acoperă
căutându-te acasă
în ore de cumăpănă bolnave
m-am pierdut cu firea de lipsa ta
timpul a înghețat și el în clepsidră
iubirea se sufocă-n așteptare
plânge cu suferința ei în trup
zilele se numără și adaugă
tristețea n-are loc în tăcere
lumea se-ntoarce-n trecut
și se zidește-n viitor
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor
Nimeni nu poate să prevadă
Lumea-i plină de îndoieli, are multe fețe,
s-a trezit la realitate adâncul din conștiințe,
dar mulți privesc fără să participe,
spectacolul se desfășoară cu ușile închise.
În scorburi am găsit șerpi și păsări,
am un fior de teamă ascunsă,
păsările oricum zboară, dar șerpii rămân
și fără precauție nu-ți bagi mâinile.
Nimeni nu poate să prevadă
când se schimbă ordinea existentă,
se emit scenarii și păreri năstrușnice
cu fundamente fără conținut
care se pierd în tăcere,
la noi tot ce începe nu se mai termină
voința e aproape nulă.
Unora ne place mersul cocostârcului
cu pasul rar,
văd lumea dintr-un con de umbre
fără să mă concentrez prea mult
asupra formelor ei de manifestare
care sunt de neînțeles.
Capăt mereu respectul pentru ce a făcut,
trăiesc siguranța că și-n viitor
schimbarea forțată a lucrurilor
va lăsa loc și credinței omului,
în sentimente și artă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre zbor, poezii despre siguranță sau poezii despre respect
Nu tot ce-i dureros e și fatal
Te-ai hrănit cu dragostea mea pe săturate
apoi ai făcut o pauză lungă
și n-am știut ce să cred,
sunt trist ca o pasăre fără aripi.
Am semne în care nu mai cred orbește
și nu mai ofer păcatul,
mă vindec greu, dar nimic nu-i întâmplător
lumea în care mă zbat se purifică.
Nu tot ce-i dureros e și fatal
durerea lasă totuși urme adânci,
siluetele luminii nu se întorc niciodată,
dar fac să crească iarba și pe terenul ars.
Lovirea pe neașteptate e una sigură,
dar nu duce întotdeauna la victoria finală
e mai degrabă o etapă care te fortifică,
să lupți cu toate mijloacele posibile.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre victorie, poezii despre posibilitate sau poezii despre creștere
Fără timp pierdut
am închis în mine toate întrebările
n-am avut răspunsuri după care să pun virgule
am avut doar suspiciuni și frustrări
ce nu mă încântă
cu destule umbre tăiate în bucăți
îmi dojenesc simțurile care mă înșală
și mă ridic cu fața spre cer
să-l privesc ca pe o cupolă de catedrală
din genunchi pe lespezi reci
aud ciripitul păsărilor dimineții
cum se îmbină cu adierile de vânt
vreau să simt fiecare desfășurare a clipelor
fără grabă și fără timp pierdut
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre religie sau poezii despre dimineață
Viitorul soarbe prezentul inexorabil. Prezentul regretă de multe ori trecutul prin noi, căci întoarcere încă nu avem. Trecutul se pierde în timpul amintirilor, undeva departe. Să alegem cea mai bună cale de timp, căci pe toate le avem în față, dar doar temporar, iar de trecut să luăm aminte că nu putem să-l mai avem.
Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate de Viorel Muha despre timp, citate despre viitor, citate de Viorel Muha despre viitor, citate despre superlative, citate despre prezent, citate de Viorel Muha despre prezent, citate despre amintiri sau citate de Viorel Muha despre amintiri
Sufletul într-o amforă
Să pui streașină singurătății,
să stai lângă zid, să nu te uzi,
apoi să așezi pe masă cărțile și să le joci
în cuvinte până la ultima filă.
Să te minți singur că nu ești tu
ci un altul ce așteaptă flămând lângă colț,
iată mânia în care se scaldă nervii
de care trupul vrea să-și elibereze teama.
Se zbate s-ajungă la masa providenței
unde mai mult se vorbește decât se mănâncă.
Sufletul se golește într-o amforă de uleiul gros
și așteaptă să fie umplut cu miere,
c-un cuțit se taie dintr-o dată umbra
de-ți pare rău că n-ai ajuns la liman.
Tăcerea nu mai are loc în cuvinte
ele vorbesc singure și se scriu dezinvolt
lăsându-se pradă mâinii ispititoare
ce uită de sine și de târziul nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre mâncare sau poezii despre minciună
Ele rămân tot amintiri
Noaptea plânge pe drumul fără sfârșit
cu parcursul schimbat,
timpul îmi albește la tâmple uitarea
chiar dacă sentimente-mi răscolesc trecutul,
ele rămân tot amintiri.
Tot ce s-a întâmplat are un ecou
pe care nu-l aude nimeni străin
și de ce să-l audă?
Când se simte cum pulsează sângele,
inima se încarcă cu energiile dragostei
pe care nu le pot capta,
nu întotdeauna sunt apt de absorție
am și clipe opace.
Când o să fiu un altul virtual
transpus undeva,
să mă urmezi cu seninătate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge sau poezii despre plâns
Lumea se purifică
Te-ai hrănit cu dragostea mea pe săturate
apoi ai făcut o pauză lungă
și n-am știut ce să cred,
sunt trist ca o pasăre fără aripi.
Am semne în care nu mai cred orbește
și nu mai ofer păcatul,
mă vindec greu, dar nimic nu-i întâmplător
lumea în care mă zbat se purifică.
Nu tot ce-i dureros e și fatal,
durerea lasă totuși urme adânci,
siluetele luminii nu se întorc niciodată,
dar fac să crească iarba și pe terenul ars.
Lovirea pe neașteptate e una sigură,
dar nu duce întotdeauna la victoria finală
e mai degrabă o etapă care te fortifică,
să lupți cu toate mijloacele posibile.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebare
duminica s-a ridicat astăzi în picioare
întoarsă la rolul de zi de sărbătoarte
o simt stăpână pe sufletul meu
în genunchi mă rog să nu fiu scăpat din vedere
și cred în cele zece porunci neconditionat.
dacă sufletul se ridică la cer
în afara păcatelor care ne ademenesc zilnic
ce mai rămâne pe pământ
demn de o cauză divină?
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâne doar zborul
Noaptea-și omoară întunericul
cu o lamă de cuțit,
pieptul pământului absoarbe
rădăcini din anotimpuri.
Inima închide nesomnul ceasului
în așternuturile pieptului.
Călare pe caii vântului de nord
Ochii mei se sting de așteptare
să-și sape lumina prin minereu.
Pietrele statui gânditoare
deschid drumul eternității,
lăcrimează în clipele de răgaz
în piațetele orașelor
durerea trecătorilor.
Se deschide cerul
sub aripile păsărilor,
ne mai rămâne doar zborul
ori mutarea în noi inșine
urcuș pe alte trepte de cuvânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre oraș sau poezii despre minereu
Nu mai sunt același
Am străpuns odată întunericul
nu mai sunt același
și am fost suspendat între bucurie și durere
unde totul tace și nu se mișcă,
capătă forță de persuasiune și urcă pe înălțimi
în care cuvintele au alte sensuri.
Am socotit că sunt destinat oamenilor care ascultă
și nu ajunge, nu-i destul,
cred că voința mea are mai multă deschidere
cu tot ce înseamnă simțire
și toți cei ce fug de mine și nu mă înțeleg
n-au frică de moarte și nici în viață nu cred.
Rupti de ritmul în care bate inima
au sufletul scurs în scorburile anotimpurilor târzii
care nu mai înmuguresc primăvara.
Neobservați de cei cu preocupări ascunse
mă lovesc tot timpul cu bariere
așezate pe drumuri desfundate.
Cineva mi-a deschis orizontul și i-a făcut porți
prin care să trec până nu se închid,
dar hotărât am sărit peste ele.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre ritm sau poezii despre muguri