Muguri de lumină

din humă eşti nedesluşit genom
te bucură de ziua în care nu ţi-e somn

ce-i important şi poate tu nu vezi
e tot ce te-nconjoară în verzile livezi

sub cerul cel albastru ce s-a scăldat în mare
sunt flori de măr în răsărit de soare

arinii îşi apleacă crenguţele pe val
şi râu aduce-n murmur un cântec de caval

din muguri de lumină în colorat covor
natura îţi oferă un veşnic nou decor

în rest nimic nu are importanţă
chiar dacă ai în faţă o ceaşcă doar pe masă

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peren

vers din cânepă şi in
n-ai sintetic niciun fir
nu eşti nici îmbujorat
spune-mi ce s-a întâmplat?

ai fost ieri plecat să-ţi vezi
rădăcina prin livezi
şi-ai găsit părul uscat
trandafirul neudat

vers din cânepă şi in
azi îţi pare tot străin
frate ai avut în timp
doar un fir de borangic

eşti peren, o ştiu prea bine
ai în faţă o câmpie
însă timpul va schimba
tot mereu câte ceva.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galbenă pansea

din stele care au căzut
eu cu cerneală am făcut
covor de flori albastru pur
tivit cu verde imprejur.

si dacă in cerneala mea
a picurat si lacrima
eu din covor aleg un vers
ca pe o floare-l dăruiesc

cerneala mi s-a terminat
povestea eu am incheiat.
din cer va mai cădea o stea
si steaua-i galbenă pansea!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul îşi imaginează că într-o zi şi el va fi "sinele". După cum, în tot acest timp, tu nu ai fost, nu eşti şi nu poţi fi nimic altceva decât Sinele. Pentru gând, Sinele fie e veşnic acolo, fie e o absurditate, abstractă, care "DE FAPT", nu există. După cum pentru cel realizat; gândul, mintea e un mit. Iar Sinele e singurul fapt de o concreteţe Absolută. Tu cum de nu vezi asta? Cum de nu vezi că gândul care îţi promite că îţi va da Sinele; dacă urmezi condiţiile lui veşnic interminabile? De fapt, tot ceea ce îţi oferă gândul, e si mai multă "devenire", el nu ţi-l poate da, pentru că Sinele, libertatea fiind infinită este şi incognoscibilă! Dacă nu ar fi acum gândul care să te eticheteze, să te definească întru veşnica lui separare şi limitare, tu cine mai Eşti?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti doar al meu

eşti doar al meu.
când zbor spre stele
peste fuioarele de nori
ce lasa-n picaturi rebele
adesea adormite ploi!

eşti doar al meu...
in gand de seara
si-n diminetile cu foc
cand soare rosu vrea s-apara
timid pe cer in orizont!

eşti doar al meu...
cand marea-mi scalda
trupul fierbinte plin de dor
esti doar al meu cand departarea
ne prinde intr-un nou decor!

eşti doar al meu...
nimic si nimeni...
nu poate ca sa mi te ia...
nu esti palpabil... esti aievea
esti numai in privirea mea!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culcat în iarbă

ai dormit vreodată
în iarbă?
covor verde
răcoros uşor umed...
ai auzit glasul pământului
din adâncuri
venind spre tine
cu şoapte nedesluşite?
ai văzut
răsărit de soare
şi boabe de rouă
la margini de pădure?
ai alergat
să prinzi fluturi albi
sau petalele unui mac
răvăşit de vânt?
ai strâns în mâna ta
în dimineţi calde
peşti micuţi
din râu de munte?
ai privit în ochi
floarea fragedă
de măr sau de cireş?
ai sărutat boticul unui ied
cu ciucure roşu?
vei râde....
dar nu ştii nimic
din ce am trăit eu!
într-o zi
acolo mă voi intoarce
în veşnicie
culcat în iarbă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea nopţii

şopteşte ziua către noapte:
- tu nu ai rude, nu ai, frate?
eşti singură mereu pe străzi
şi taciturnă prin livezi...

eu veşnic am oraşul plin
chiar în Sahara, beduin,
copii aleargă sus pe deal
trăiesc intens şi nu banal.

- adevărat, răspunde noaptea,
adun în ochi singurătatea,
dar deseori în pat cu flori,
aduc iubire până-n zori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea nopţii

Întreabă ziua către noapte:
-Tu nu ai rude? Nu ai frate?
Eşti singură mereu pe străzi,
Şi taciturnă prin livezi...

Eu veşnic, am oraşul plin,
Chiar în Sahara, beduin.
Copii aleargă, sus pe deal.
Trăiesc intens şi nu banal.

-Adevărat, răspunde noaptea,
Adun în ochi singurătatea.
Dar deseori, în pat cu flori
Aduc iubire până-n zori...

poezie de Doina Bonescu din Cuvinte pictate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Te văd din ce in ce mai rar
Si telefonul tace pe o masă
Sunt singură si-mi este dor
Să treci din când in când pe-acasă
Să vezi dacă la poarta veche
E stâlpul drept aşa cum l-ai lăsat
Si dacă iarba a crescut in curte
Si dacă pruni bătrâni nu s-au uscat.
S-au prins in streşini lăstarii de la vie
Si-n pod mai mişcă uneori un şoricel
In rest ce să-ţi mai spun copile....
Mă bucur de lumină si de cer!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin pomii din livezi

Retrage-te la timp, când încă ştii că poţi
Sub soare să rezişti.... în mare să înoţi,
Când încă nu-i târziu pe-alei, să-ţi zboare paşii,
Când încă-ţi mai vorbesc doi ochi, senini, albaştri.

Opreşte-te la timp, cât uşa nu-i închisă
Şi poţi încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îţi este sărbătoare!

Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur şi nu-ţi este străină,
Cât mai luceşte încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ţi este foarte dragă!

Retrage-te din vreme şi meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Şi câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheţ, tot ce a hibernat...

Retrage-te la timp şi rău să nu îţi pară,
Va înflori în noi o altă primăvară.
Ascunşi de ochii lumii prin pomii din livezi
Vom construi palate din ramurile verzi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între flori...

Ce frumos e când natura îmi dă viaţă
şi mă aduce într-o mare de visare,
cu flori multicolore apoi mă răsfaţă,
ca să-mi lumineze ziua un nou răsărit de soare.

În fiecare zi viaţa frumos mi-aduce,
natura aproape ce o preţuieşte
şi florile înclinându-se la răscruce,
unde copacul din umbră mă priveşte.

Nu întotdeauna am această şansă,
să am florile cu culorile în palma mea,
dar înţeleg şi scurtez să nu fie distanţă,
prin grădina deasă cu flori mă plimb aşa.

poezie de Eugenia Calancea (2 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de albastru

Ţi-e dor de albastru, de soare, de noi,
de primul sărut şi de altele-apoi,
de nopţile-n care sub lună-am dansat,
de tot ce-mpreună, un timp, am visat.

Ai vrea, uneori, să întorci din trecut
chiar zilele reci dintr-un timp ce-a durut,
dar care n-a fost niciodată urât,
sub cerul mai trist, uneori mohorât.

Întoarce-ţi privirea spre cerul senin
şi-alege din gânduri cuvinte de-alin
sau, dacă-i furtună şi totu'-i un val,
întinde-ţi, deasupra, albastrul tău voal

Şi fă ca, de dragul a tot ce a fost,
să-ţi fie seninul etern adăpost.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt păcat, mai nou

s-a uscat vâscul
tu n-ai venit
un scaun întors
către răsărit
două mere pe masă, trei
nemuşcate
romanţă şi discuri uzate

o zi, poate şapte,
poate opt,
răstimpul în care trei mere s-au copt

s-a uscat vâscul,
nu cred că-mi pasă
dar am să pun
tacâmuri la masă
pentru două păcate
din măr
şi blestem,
pentru şapte-opt zile
în care nu vrem
să ne ducem paşii pe jar încins

să stingem lumina
cerul s-a stins
să strângem şi masa

din mărul muşcat
doi sâmburi,
trei sâmburi,
sub vâscul uscat

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri calzi ce cad

E-un ritual ce parcă s-a născut
Din liniştea de piatră a mesei de tăceri,
E caldul obicei de sori de lut
De-a rupe raze-n pomii grăniceri.

E nudul obicei din zori de zi
Plânsorile din flori desferecând,
Sunt muguri calzi ce cad, sunt muguri vii,
De primăveri eterne fremătând.

E-acelaşi ritual de mii de ani,
Când paşii te mai poartă prin livezi,
E veşnic ritual de pomi orfani
Ce plâng copiii calzi şi vii şi verzi.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind în scris

Lerui-ler şi flori de măr
cititori şi cititoare
să vă spun un adevăr
frumuseţea încă doare

Cititori şi cititoare
vă colind chiar din tăceri
uite-un răsărit de soare
cu raze de mîngâieri

Vă colind chiar din tăceri
vă mai spun un adevăr
recitiţi ziua de ieri
lerui-ler şi flori de măr

Cititori şi cititoare
cartea este sărbătoare

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (22 decembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde

străbat câmpia verde
şi braţele ridic...
un soare se mai vede
chiar dacă-i asfintit..

mă cheamă tandru marea
mă cheamă fagii verzi
mă cheamă ochii galeşi
sub pomii din livezi...

în armonii depline
cu tot ce mă-nconjoară
inspir parfumuri fine
din flori de primăvară!

şi-aşa plutind în seară
cu aripi nevăzute
eu port în ochi iubirea
şi pot a fi oriunde...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în do major

cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou
chemări îngemănate de îngeri în cor
vestesc vesel sosirea anului nou.

alerg după vise în albastru decor
să surprind stele în magic tablou
cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.

cântec pentru inimi în sol minor
îl scriu pentru lume ca un cadou
sunt precum ploaia strânsă în nor
patimă albastră scursă din stilou.

cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn cărţii

CARTEA – Inimă de Mamă,
CARTEA – Soare-n răsărit,
CARTEA – Foc ce încălzeşte inimi tinere
Şi Sfânt Cuvânt,
Ce-aripi prinde-n orice clipă,
Porumbel cu ramuri verzi în cioc,
Care zboară peste ape-nvolburate
Şi vine la-mpărat
Cu veste bună şi cu inimă de foc.

CARTEA – raza mea de Soare,
LUMINĂ din Astrul Sfânt,
Tu eşti steaua ce răsare,
Iarbă verde pe Pământ,
Tu eşti Cerul, eşti Poveste,
Eşti Soare din Univers,
Tu eşti floarea ce-nfloreşte,
Fericire eşti şi vers!

Tu eşti cântec şi Lumină,
Eşti IZVOR vindecător,
Eşti o floare în grădina
Înţelepciunii şi eşti dor,
Dor de cântec şi visare,
Pace, zâmbete şi vers,
Eşti lumina cea Divină,
Ce planează-n Univers!

Când deschid filă cu filă
Şi cuvintele se-nşiră,
Pline de intelepciune –
Se-umple casa de LUMINĂ.

poezie de Valentina Moroşanu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca-n basme

Muşcătura din măr lasă urme de colţi ivorii
Zmeul e-n spume
Scuipă coaja de măr si livezi răsar din pământ ingropându-l
aleargă un vierme pe buza-i hidoasă sorbind
zeama de măr infruptat
Ascunde-ţi dorinţa, tu, Făt Frumos
livada cu fructe de aur e doar o părere, o punte peste abis
dincolo de zare,
Cosânzeana se trezeşte din vis
ar vrea să ajungă la tine
dar tu eşti fructul închis în pojghiţa de aur şi soare
e deajuns un vânt subţirel
şi codiţa se rupe cu dor
Făt Frumos o ia la picior
spre poteca din nor
o panglică albă se desface pe deal
feciorul o prinde pe vechiul alean
şi-ntreaga pădure de gânduri cu drag
îl poartă aievea domniţei în prag
el, Făt Frumos din mărul de aur
învinsa pe zmeu şi pe balaur
la ceasul când tunetul cerului mare
căra pe voinic înapoi la izvoare
acolo în inima basmului care
îşi adânceşte albia-n soare

şi scorpia moare-n zori la răsărit
şi vieţuiesc doar cei ce s-au iubit.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn vieţii

Ne-atrage veşnic Marea
din marea Neuitării
Ne-atrage Depărtarea
din depărtarea Zării

Ne-atrage veşnic Cerul
din cerul Amintirii
Ne-atrage Efemerul
din efemerul Firii

Ne-atrage Nenăscutul
din tot ce e născut
sau Nerecunoscutul
din ce e cunoscut

În tine e Poetul
În tine Poezia
În tine e Profetul
În tine Profeţia

În tine e Rostirea
În tine Nerostitul
În tine e Gândirea
În tine Negânditul

În tine Căutarea
În tine Nepătrunsul
În tine Întrebarea
În tine e Răspunsul

Nimic în neschimbare
Nimic nestătător
Nimic în neaflare
Nimic neştiutor

Ascunsă-i Amintirea
în ce-i necunoscut
Ascunsă-i Nemurirea
în ceea ce-i pierdut

Găseşte Adevărul
în ceea ce-i uitat
Doar El, Cunoscătorul
a tot ce e creat.

poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins

A nins din nou....
Şi totul e tăcere
Doar frezia zâmbeşte
În vaza de pe masă
Şi ghiocelul în fereastră

A nins din nou....
Şi iarna dă târcoale
Ca vulpea cea flămândă
Cu vânătoru-n cale

A nins din nou....
E linişte pe stradaă
Doar vântul mişcă
Liliacul de la poartă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!