Ornament expres

dacă nu-ţi trăieşti nopţile, ce
să mai aştepţi de la zile: nu te
vezi cum arăţi spre niciunde

crimele numeroase din orient
expres nu mai pasionează (?!) occidentul ca
mijloc perpetuu de locomoţie

în aceste pământuri-dantele
viermii de macrame din orbite
se lasă mai devreme la vatră

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai o viaţă

(lui Costel Baboş)

nu-ţi cere
să mori neapărat de plăcere
dar nici să trăieşti cu durere
nu-ţi cere
viaţa nu-ţi cere nimic
(?!) -
se apropie de tine se în
depărtează cum nici
ai fi fost vreodată-n puterea
ochilor ei de copil, a
buzat senzual

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orient şi Occident

Marele teolog Ioan Suciu spunea că "pustiul roşu" vine în ţara noastră atât din Orient cât şi din Occident. Nimic mai adevărat.
Orientul l-a început şi Occidentul îl desăvârşeşte.

Am părăsit Orientul
Ca să-îndrăgim Occidentul.
Dar... am sărit din lac în puţ
Şi-am rămas cu gura, ţuţ.

Ne-am săturat de Orient
Şi-am aderat la Occident.
Am crezut că Europa
Este mama Penelopa.

Am lăsat poporul rus
Ca să intrăm în Apus.
În Apus dacă-am intrat,
De altă belea am dat.

Slugi am fost, slugi am rămas.
Să ţipăm, nu avem glas.
Apus am vrut, apus avem.
În sărăcie zbătem.

Fiindcă suntem "alte naţii",
Noi primim doar indicaţii.
Ei primesc lapte şi miere,
Noi doar lacrimi şi durere.

Şi-uite-aşa, bietul român
A intrat la alt stăpân.
Primeşte doar directivă,
Despre viaţa colectivă.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarea

cum să începi o poezie de dragoste
dacă nu
cu un cap de ingenuă acuzare acoperit
cu o bă
scuţă drăguţă din macrame
gura da
se umple cu plămân antrenat şi cu sare
sarea re
spiraţiei frumos mirositoare a unei mochete (?!)
cu pete
numai câteva pete de sânge în locul
în care
nasul a coborât mult prea jos
gura da
a urcat prea mult sos
pe acei
pereţi aproape şi departe şi oricând
de un c
alm glacier... imaculat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caruselul

viermii se îndestulează
prin rotaţie
caruselul cu decedaţi

atinge-n momente de graţie (?!)

pământul şi cerul
egal calibrate
de mai marele viermilor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Arăţi bine. Dar cam somnoros, după cum mi se pare.
Mihai: Da, ai dreptate. Sunt puţin obosit după petrecerea de aseară.
Lucian: Ce vrei să spui? Doar ne-am retras destul de devreme.
Mihai: Nu, tu te-ai retras destul de devreme, poate şi ceilalţi...
Lucian: Aha, pricep... Deci tu ai mai întârziat după aceea, golanule! Probabil cu Ly.
Mihai: Exact. Vezi că ai ghicit? Am întârziat. Cu Ly. Şi nu doar puţin.
Lucian: Atunci n-ar fi trebuit să te trezeşti aşa de devreme; puteai veni mai târziu, doar nu era o urgenţă.
Mihai: Lasă, recuperez eu altădată. Acum o să fac faţă.
Lucian: Deci, cu Ly... Şi ce-aţi făcut până târziu?
Mihai: Ne-am plimbat prin parcuri şi... Ştii tu, deci nu fii indiscret! Doar tu m-ai sfătuit să...
Lucian: Aşa-i, eu; să exersezi... Deci, ai reuşit s-o cucereşti în cele din urmă?
Mihai: Aşa cred.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul ce geme în oraşul pustiu

cine-i ca mine în turnul din Senta! –
privind prea de sus dimineţa devreme
oraşul ce geme
la picioarele mele se apleacă o fiinţă
ce-i singură pe străzi şi e o femeie
în oraşul pustiu
la orele când şi copacii din faţa
primăriei mai dorm, visează, mai cresc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

cum să arunci în zile mai proaste
poduri de flori peste râuri secate
şi peste
artere uscate bucăţite cu drujba
rusească până în oasele noastre?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În stradă s-a schimbat totul, nu mai plouă, nu mai miroase a nimic. Aerul e impersonal, nici dens, dar nici uşor, nu e frig, nu e cald, e linişte. Cum să poţi simţi ceva într-o noapte atât de moartă, de amorţită? Cum naiba poţi să te vezi cu oameni, într-o astfel de noapte? Cum să suporţi să staţi aşa, cadavru lângă cadavru, şi să aştepţi lumina zilei care vine, a dimineţii făcute pentru oameni normali, pentru oameni fără angoase şi nebunie? Cum să supravieţuieşti lângă durerea celui de tine, mort în aceeaşi zi, cu sufletul închis într-o cutie de lemn, bine ferecată? Prin case nu se văd deloc lumini, viermii dorm, viermii visează. Poate că dacă aş rămâne singura fiinţă pe lume n-aş mai putea simţi niciodată nimic, poate că ceea ce simţim e doar o reacţie la sentimentele lor.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţia

acum tu respiri? de ce
oare
nu ar fi mai bine să-ţi taci
înainte
de a fi prea devreme?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu

aş vrea ca tu să îmi tulburi nopţile
eu nu
mai vreau să mă violezi în penitenciar
ca un prieten de mare
rahat
eu nu mai vreau să te văd,
Românie!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai pus

ceasul să sune? şi alte legume
odată
cu noi sigur se vor trezi! încă o zi
odată
începută se duce
cum nu
ar mai fi ar mai fi ar mai fi
apăsată
de grija propriei zile – înceţoşată –
odată
abia începută puţin încordată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde nu e niciunde

voi pleca de acasă
pentru că nu
am casă voi pleca de acasă
voi ajunge în parcul
central din new york pe o pajişte verde (?!) eu
nu am casă - voi
aveţi unele tresăriri:
aruncaţi
priviri spre omul venit
din europa de est

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mureş

a fost bine la ţară zilele astea
dar mai ales (nu) mi-au plăcut
crimele pasionale împotriva furnicilor, buburuzelor, licuricelor
tăiate cu coasa! odată cu iarba
crescută-n obraz - până la râu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai face să trăieşti, după toate acestea? Şi totuşi trăieşti - din curiozitate: mereu aştepţi ceva nou... E ridicol şi supărător.

citat clasic din Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda

dacă nu
ai înţeles de ce
ţi-am tăiat moalele
gâtului
atunci voi sta la aragaz toată viaţa
clătite
întorcând cu o expresie preţioasă (?!) atunci
tu
vei muri iar eu
voi mai exista o secundă
cât
să nu te implici
niciodată
niciunde
de fel

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plasa de flo

are pot sau nu pot
abonat
la sala monstruoasă de sport
din ca
nada să mai salut prietenii din
spre buzele ca
scadei
nu
sigur îl vor paşte pe
da
din obişnuinţă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viermele

când gheaţa se
spărgea şi se
stercura ca apa în buzunare
deşertul
părea să nu îngită
acele râuleţe cu mustăţi prea devreme
un vierme
sau ce să mai rupă
în dinţii de după
ce a mai fost?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele zilelor

"ea îl ucide cu zile..." – în felul
acesta zilele se-ntăresc, arme albe –
nici urmă, nici
urmă de remuşcare: ea îl ucide, dar mai
întâi se ucide – câmp tactic – pe reţele sociale pe ea
să nu sufere ca o proastă când el
va pleca, într-o zi va pleca
(din cele ucigaşe zile) până la
urmă la gândul
că "ea îl ucide cumva..." – şi anume
cu zilele de oţel – cu ceva
mai adânc, mai tăios decât ea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucureştii, unde occidentul de esenţă pariziană se găseşte alături de cel mai de jos orient, posedă un Muzeu de Istorie Naturală care nu şi-a găsit încă perechea.

citat din Rudolf Pechel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

Spune-mi, ce porţi pe tine! Ai căldură?
Spune-mi, cum ai dormit! Ai moale pat?
Spune-mi, cum mai arăţi! Te-ai mai schimbat?
Spune-mi, ce îţi lipseşte! A mea gură?

Spune-mi, cum o mai duci! Sunt buni cu tine?
Spune-mi de ceilalţi! Te lasă-n pace?
Spune-mi ce mai faci tu! Faci ce îţi place?
Spune-mi, la ce gândeşti acum! La mine?

Vezi, nu mai am decât cuvinte de-ntrebare
şi parcă îţi aud deja răspunsul mut.
Dacă eşti obosită, nu pot să te ajut,

Dacă ţi-e foame, nu am de mâncare.
Din lume parc-am dispărut deodat'
şi nu mai sunt de loc, parcă te-aş fi uitat.

sonet de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!