Karma
încep ziua fără nicio dificultate
vizibilă
am să trimit la pachet starea de bine
spre destinația exotică unde sper că te afli
expus luminii din ochii ultimei iubite
mă uit în oglindă
așteptarea s-a scobit pe dinăuntru asemenea unei enclave
în care se vorbește argoul pușcăriașilor
sufletul meu îți latră absența
pe orbită se-nvârte încă stolul îngerilor păzitori
iată catrafusele lor arse
în piața de gaulle
steagul unui cer învins
dar tu vei trăi veșnic în povestea mea
asta ar trebui să-mi dea curaj
să facă diferența între creanga de măslin și funie
nu uita sunt donator universal grupa o rh negativ
aritmetic mă cobor sub zero
în pivnița promisiunii că voi înverzi pe cealaltă lume
grădină suspendată deasupra hăului
până-atunci să fac ordine aici
să arunc peste balustradă cadavrele pe care
nu le-am îmbălsămat
să fac respirație bouche a bouche ursulețului ce sta între noi
împărțind teritoriul aceluiași pat
să-l așez pe perna ta cu fața spre mine
la un moment dat va trebui să clipească
îi voi povesti despre sicriul plutitor
cum liniștea vineție ne leagănă pe mările lumii
în căutarea unui adevăr nemaiștiut
am să-i spun și că voi cere azil politic într-o țară guvernată de proști
să recunosc umilă în fața lor că eu sunt cea mai proastă
mie îmi cresc inimi în buricele degetelor
tot ce ating capătă un ticăit și se îndepărtează
într-o stranietate fără cusur
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prostie
- poezii despre îngeri
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre urși
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre prăpăstii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Fii a mea...
fii a mea domniță dragă,
fii a mea, nu întreba,
de te vreau o viață-ntreagă,
de mă vrei nu spune ba
te voi scrie între pagini,
versuri am să-ți dăruiesc,
tu vei ști a mele patimi,
tu vei ști că te iubesc
fii a mea în noaptea asta,
lasă trupu-ți să-l mângâi,
lasă mie clipa asta,
să îmi fie ca dintâi
te voi așeza în gânduri,
îți voi da un loc al tău,
îl voi lua printre mormânturi,
unde am să dorm și eu
fii a mea și niciodată,
n-am să spun, să povestesc,
voi fi mutul ce te iartă,
vei fi taina ce-o poftesc
te voi pune între stele,
toate care le-am iubit,
ai să strălucești cu ele,
clipele ce le-am trăit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre versuri
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre iertare
- poezii despre gânduri
Sonetul 89
Dacă-mi găsești cusur și vei pleca,
Acel defect și eu o să-l detest:
Zi-mi că-s olog, și-atunci voi șchiopăta,
Părerea ta nu vreau să o contest.
Iubite, tu nu poți să mă jignești,
Schimbarea nu încerca să mi-o explici,
Și eu mă cert, știind ce îți dorești;
Devin străin și uit c-am fost amici.
Dispari definitiv; și gura mea
Numele tău nu îl va mai rosti,
Ca întâmplător să nu fac vreo belea
Și de noi doi să-ncep a povesti.
Când mă acuzi, alături îți voi sta,
Căci ce urăști și eu voi detesta.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre schimbare, citate de William Shakespeare despre schimbare, poezii despre prietenie, citate de William Shakespeare despre prietenie, citate de William Shakespeare despre iubire, poezii despre gură, citate de William Shakespeare despre gură, poezii despre dorințe, citate de William Shakespeare despre dorințe, poezii despre devenire sau citate de William Shakespeare despre devenire
Vis
pășesc pe drum
prin gunoaie și scrum
creat de voi, oameni de soi
cum Doamne ai ales doar neghina și buruieni otrăvite
eu, nu, nu sunt eu
sunt biată umbră a unui vis frumos
cioplit de tineri, tot nebuni
al unui gând, curat și sfânt
despre umilință și iubire pe ăst pământ
mă impiedic de mine
plecat să-mi caut al meu trup
mi-e teamă de ziua ce vine
sărmane suflet chinuit
mânjit de voi, cu zoaie și noroi
eu nu's ca voi
ce pot să fac, să dorm sau să visez
aici e drum spre nicăieri...
acolo sus
ha-ha-ha
voi nu ajungeți niciodată sus
deși v-ați cățărat spre cer
iadul vă așteaptă acolo, jos
voi farisei, ai zilei de azi
mâine va fi, o nouă zi, dar nu pentru voi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre trup și suflet, poezii despre tinerețe, poezii despre timp, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
În fața sorții
Tot caut să-nțeleg menirea sorții,
Aș vrea cumva, de pot, s-o îmbunez
Privesc spre casa ei, în fața porții,
Dar nu vreau s-o deschid, stau și oftez.
Parcă mi-e foarte teamă ca să intru,
Să nu cumva să aflu ce va fii,
Gândind că cine știe, înăuntru,
Ceva ce nu îmi place voi găsi.
Apoi regret și vreau să-mping în poartă
Și-ncerc s-o fac cu sufletul deschis,
Ce ar putea să fie... decât soartă,
Măcar așa nu voi trăi în vis.
Îmi fac curaj și-mi spun, va fi mai bine,
Prea m-am înțepenit în ce-a trecut,
Trăind pierdut în ieri, fără un mâine,
Nu-n ce-aș putea avea, ci-n ce-am pierdut.
Mă uit la casa sorții... e lumină
Și ușa ei mi se deschide-ncet,
Pășesc spre ea, iubirea să revină,
Să-mi încălzească gândul de poet.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre lumină
* * *
Acum... nu-ți cer,
Nu-ți voi mai cere,
Revedere, reîntânlire!
Te voi iubi în liniște,
Și în tăcere!
Tăcerea unei iubiri nemuritoare,
În infinita clipei arzătoare!
Și chiar de-i ger în iarna trecătoare,
Tu ești focul ce tot arde-n viața...
Viața asta, viața noastră!
Unde îmi ești începutul,
Din nesfârsitul încă nesfârșit!
Dorința ce mă macină,
Între timpuri ori netimpuri!
Că atâtea rădăcini în mine ai înfipt,
Și atâtea lacrimi din ochi s-au scurs,
Încât acum sunt tot doar uns,
Cu seva din sufletul tău!
Îmi cresc aripi pân 'la cer,
M-apropi chiar de Dumnezeu!
Și nu-i nici un mister,
Sunt Eu... tot Eu,
Și Tu... tot Tu,
Și Noi... tot Noi,
Chiar și fără de Noi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre început, poezii despre religie, poezii despre iarnă, poezii despre ger sau poezii despre foc
Ce faci, scumpul meu copil?
Ce faci, scumpul meu copil?
Ești sănătos, îți este bine?
Sunt tot aici, într-un azil,
Sper că n-ai uitat de mine...
N-ai mai trecut de-o veșnicie,
Și așteptându-te am albit,
Din ochi mi-au curs lacrimi o mie,
Dar tu, copile... n-ai venit.
De la voi n-am nicio veste,
Ce fac dragii mei nepoți?
Ce le-aș citi câte-o poveste,
Mi-e dor de ei, mi-e dor de toți.
Moartea parcă-mi dă ocol,
Zi de zi îmi sapă groapa,
Din patul meu, cu greu mă scol,
Mă tem că voi închide pleoapa,
Și nu veți fi în jurul meu,
Chiar de ne desparte-un pas,
Trist, voi pleca la Dumnezeu,
Fără să-mi iau bun-rămas.
Nu vreau bani, nu vreau nici pâine,
Vreau doar să te strâng la piept...
Poate n-o să mai fiu mâine,
Pe banca asta, să te-aștept...
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre sănătate, poezii despre pâine sau poezii despre moarte
Alibi
cineva sângerează în mine
dimineața
la amiază și seara
nimănui nu-i pasă
evadarea în afara dimensiunii
ar fi un alibi
o realitate care
erodează timpul
într-o viață fără duminici și
fără niciun Dumnezeu
schimbarea nu ar fi observată de nimeni
doar lumina ar exersa ivirea
între două începuturi
totuși
în ziua a șaptea
mă voi odihni
apoi
voi mângâia ceea ce voi lăsa în urmă
apa
pietrele
și vântul
despre plecarea mea spre nicăieri
sau spre un alt tărâm
unde începe singurătatea
nu voi vorbi cu nimeni
gestul va salva o lume
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre singurătate sau poezii despre seară
Ziua când la Lidl va fi închis
el se va da jos de pe cal
pe malul unei ape*
în care eu i-aș spăla mai întâi
ceva ușor, la mână
îl voi apuca de paloș și
îl voi trage adânc în inimă
să-i simt,
ultima zbatere firească înainte de dragoste
trasându-mi hărți între omoplați
din neant trupul lui se va face
vuiet și lavă
și tot ce încă ascund sub acoperiș înghețat între respirații
va fi topit și țucat fără milă
într-o totală pauză de masă
gol cu mâna pe căpăstru și fața îngropată în sâni
mă va certa într-o celtică impecabilă
iar eu, cu ecusoanele de student smulse
i-aș arăta unde trăiesc dragonii
și cum îi înveți să mănânce trifoi
și trasă de păr îi voi rupe
țara și scutul în două
îi voi astupa gura și hăurile
cu mine
și apoi îl voi ruga să îmi curețe o portocală
și să spună ceva
lumea va sta la coadă degeaba
printre lăzile goale de pâine
doar un cal maro
pe malul unei ape**
va privi în jos
de rușine
*River Barrow
**River Thames
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre învățătură, poezii despre sâni, poezii despre studenție, poezii despre rușine sau poezii despre păr
Cine crede dar în Mine
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine se-ncrede în Mine sus în cer are un Tată
Căci din cer m-am pogorât nu să fac dar voia Mea
Ci a scumpului Părinte să-mplinesc doar voia Sa
Voia Lui acesta este din tot ce dar El mi-a dat
Să nu pierd aici nimica cum dar El m-a învățat
Voia Tatălui Meu este pe Fiu cine îl vede
Să nu piară pe vecie în El cine se încrede
Și așa Mântuitorul ne-a vorbit de Ființa Sa
Pe acel ce crede-n Mine din morți îl voi învia
Eu sunt Pâinea din cer ce s-a pogorât
Domnu așa odinioară despre Sine ne-a vorbit
Dar iudeii nu credeau și-i vorbiră împotrivă
Căci a lor viață atunci era-o barcă în derivă
Nu-i acesta Fiul lui Iosif între noi care trăiește
Cum dar El acum ne spune din cer că El Însuși este
Însă Doamnul le-a vorbit între voi să nu cârtiți
La Mine nimeni nu vine viața de nu o sfințiți
Dacă Tatăl nu v-atrage și nu locuiește-n voi
Nu puteți veni la Mine să vă-nvii în ziua de apoi
În proroci e scris toți vor fi învățați de Dumnezeu
Cine dar de Tatăl ascultă va primi Cuvântul Meu
Iar în ziua de apoi Eu ființa îi voi învia
Și de-a pururi și-n vecie viață el va căpăta
Adevărat adevărat vă spun cine crede dar în Mine
Viața veșnică o are și el de la moarte la viață vine
Căci Eu sunt Pâinea Vieții din cer care se coboară
Și din Ea cine mănâncă în veci dar ca să nu moară
Cine dar din Ea mănâncă în veci dar el va trăi
Și Pâinea pe care o dau este trupul Meu să știți
Pentru voi dar iată-l dau frații Mei cu toți să fiți
Cine crede dar în Mine Viața veșnică o are
Căci Eu îi ofer un nume și îi dau pe veci salvare
O veniți dar prin credință Evanghelia o urmați
Ca să fiți cu toți de aicea și surori și să-mi fiți frați
11-02-2020- mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre încredere, poezii despre tată sau poezii despre salvare
Nathan: Mie pentru voi îmi pare rău. În ce mă privește pe mine? O să-mi fac plinul. Dar voi v-ați tot chinuit încă din liga juniorilor. Acum vă vine rândul, în sfârșit, și Whitey îi oferă onoarea tipului ăstuia? Nu e corect. Dacă mă-ntrebați pe mine, nici nu ar trebui să facă parte din echipă.
Tim: Și ce propui să facem?
Nathan: O să-l obligăm să-și câștige locul în echipă. Să se chinuiască, cum ne-am chinuit și noi.
replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfârșit sau citate despre onoare
Veșnicia din inimi
Nu sunt demnă eu, de-a fi ca voi...
Viața mi-e întinsă și uitată-
-n tina ce plutește între noi...
Oare voi putea să fiu iertată?
Tu ridică-ți brațul și-am să-l prind
Sufletul de-ți cere mântuire
În cetăți de îngeri te cuprind,
Leapădă-te de nelegiuere!
Toți plătim cu moartea într-o zi
Însă învierea nu-i departe,
Atunci spre Iehova vom pluti-
-n paradis și dincolo de noapte
Rupe legământul care-ți ține
Inima în lanț și sufletul
Cu Iehova veșnicia va fi bine
Dar de vrei cu el o ști doar tu
El știe să-ți limpezească gândul,
Sufletului tău să-i dea lumină,
Căci curând al lui va fi Pământul
Și cei de atunci fără de vină.
Veșnicia va rămâne-n inimi,
Teama și tristețea vor pieri
Nu or să mai fie-n lume patimi
Împreună, fericiți vom fi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre vinovăție, poezii despre rai sau poezii despre plată
Crucea
sunt lacrima unui suflet
într-o lume trecătoare și rece
sunt tristețea unui gând rătăcit pe pământ
sunt pământul uscat și gol
mă lovesc de spațiul îngust al luminii
fereastra vieții captează umbre neliniștite
pocnesc alte gânduri pe ziduri
zăvoarele lumii au închis inimi
în noaptea asta, am desenat cearcăne sub ochii vieții
pe țărm, un om veghează sfârșitul
înfășurat în ceață caut lumina
privesc în jur și mă cutremur
mai bine beat într-o lume murdară
viața mi-a întins paharul morții
într-o seară, pe o stradă
am băut paharul cu cucută pînă la fund
ce a urmat apoi, nu știu
prietene, să așezi la colțul vieții, o cruce
pentru lumea ce trece, se duce
pentru mine, să pui în pământ un grăunte de adevăr
poate voi încolți într-o zi, pentru voi...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre sfârșit sau poezii despre promisiuni
Rostogolire spre cer
Tu
niciodată nu știi
cât mi-e de greu în fiecare noapte
cât de banal
ca un scrum de țigară
niciodată nu vei ști
cât de mult mi-am dorit să-ți pot scrie
măcar un vers
despre frunzele care au rămas din ultima
toamnă
aș fi vrut să am timp
să pun coperți iubirii noastre
să-ți vorbesc despre ploi
dar știu că versurile și mâinile acestea reci
nu vor putea niciodată să te mângâie
am să cobor peste ape și undeva
aproape de liniștea zăpezilor
am să mă rostogolesc spre cer
peste tăcere
acum
îmi vine să râd
e ca și cum te-aș invita să-mi vezi
un pic din moarte
nu e simplu
am să plâng într-una de frig
n-am să știu ce să fac cu umbrele mele
cu răbdarea și credința mea
n-am să știu să umblu
hai-hui
prin gândurile tale
îmi va fi sete
am să stau pe marginea drumului
n-am să înțeleg nimic
am să-mi asfixiez pe rând toate visele
de frică să nu mi le ia cineva
am să le ucid
voi desena cu fum
un sfârșit
peste o mie de gânduri, o mie de ape
voi muri frumos
fără să știu de ce
pe noi
Dumnezeu ne-a adunat
greșit
poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre toamnă
To Kuny: Ba da, draga mea. Ar trebui, ar fi minunat... Să-i vorbești, să-i spui totul, nu numai despre problemele tale, dar și ceea ce ți-am povestit eu depre el, să-i mărturisești totul, inclusiv dragostea ta pentru el. Ar fi bine ca el să afle toate acestea de la tine, nu din alte surse și nu știu de ce, însă sunt sigur că nu doar va încerca să te ajute, dar va și reuși acest lucru. Nu știu de ce am această convingere, totuși, o am, asta-i sigur!
Lia: Ah, tati... Nu pot să-ți promit nimic în sensul ăsta, dar poate că vreodată am să încerc să vorbesc cu el despre toate acestea. Nu știu însă dacă voi și reuși, el mă intimidează. Are ceva care... E adevărat că mă atrage, totuși, mi-e greu să-i vorbesc, despre orice, mai ales despre așa ceva. Mi-e foarte greu și numai să-l privesc, dar să-i mai și spun asemenea lucruri...
To Kuny: Păi, dacă te deranjează atât de mult privirea lui și te intimidează, nu te uita în ochii lui când îi vorbești.
Lia: Dar unde altundeva să mă uit, dacă am fi doar noi doi, eu și el?! Nu-l pot evita tot timpul... Nu știu dacă vreodată voi putea, nu știu dacă voi reuși să-i vorbesc...
To Kuny: Ar trebui, draga mea. Cel puțin, să încerci. Spre binele tău, scumpo, chiar ar trebui. Și nu vreodată, ci cât mai curând. Problema asta nu suferă amânare. Crede-mă, așa ar fi corect. El este blând, bun, calm și înțelegător, mai ales cu tine. Are multă răbdare. Te va înțelege și sigur te va ajuta, pentru că te iubește, nespus de mult. Zău, scumpo...
Lia: Poate că ai dreptate, tati. Poate voi încerca vreodată, într-o zi; nu știu sigur, poate, deci nu pot să-ți promit nimic. Dar dacă, așa cum spui tu, mă iubește, de ce nu ia el însuși inițiativa, de ce nu încearcă el primul să-mi vorbească deschis, la modul cel mai serios posibil; cred că, în mod normal, el ar trebui să fie cel care să pornească o astfel de discuție.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre ajutor, citate despre timp, citate despre promisiuni, citate despre posibilitate, citate despre ochi, citate despre dreptate sau citate despre adevăr
Cuvinte sfinte
- De-ar fi să plec, să nu mai știi nimic
Din tot ce fac și simt ori ce culoare
Au nopțile ascunse-n depărtare
În așteptarea unui venetic,
Ce-ai spune-atunci? În ochi, de m-ai privi,
Ce gânduri ți s-ar transforma în șoapte
Menite să amâne lunga-mi noapte
În care voi apune într-o zi?
- Să îți amân plecarea, n-aș putea,
Dar te-aș privi și mâna aș întinde-o
Spre mâna ta, pe care aș cuprinde-o
Așa cum ai făcut și tu cândva.
Voi strânge-o tare, da, iubitul meu,
Și-ți voi șopti aceleași vechi cuvinte
Pe care ți le-am spus, cuvinte sfinte
Ce se vor încheia cu: "Merg și eu!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini sau poezii despre cuvinte
Altarul
De vei atinge zările cu mâna.
Să știi că eu sunt haina ce te cheamă
Să-mi fi altar în zilele de taină
Când merii vor zâmbi și voi schița
Un alt deznodământ în viața mea.
Razele de soare se vor ancora
În miezul zilei eu voi sta să te ating pe umerii
Pe care mă sprijin în noaptea grea
De vei schimba numărul de telefon
Eu te voi chema cu gândul meu
Și vei ajunge iară în visul meu acel necunoscut
Ce tainic îmi vorbește
Despre al meu cuvânt și despre stele.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre vestimentație sau poezii despre telefon
Semne de la mama
în închipuirea mea trăiește o mamă
sigur e mama
face parte din mine
dimineața
la amiază și seara
când vorbesc cu Dumnezeu
își pune capul între palme și
mă privește tăcut
din ochii deschiși parcă
într-o altă lume
ies lacrimi
trăiesc între realitate și vis
ferit de ochii lui Dumnezeu
îmi întorc capul și plâng
am senzația unui sentiment straniu
cum parcă m-aș hrăni cu propriul
meu sânge
sub stăpânirea gustului acela
mult prea dulceag
tremur într-un ritm agonic
aș face orice ca să-mi pot curăța
oasele de frică
aș întoarce lumea înspre marginile cerului
și soarele către chipul mamei
locuit în mine
deși știu că nu-i decât o cruce
de lemn putrezit
pe care o port ca Iisus coroana de spini
de la o vreme mă pipăi și
mă întreb mirat
sunt eu sau nu mai sunt eu
cel care am fost
închid ochii și sub mângâierile
imaginare o strig pe mama
o întreb
de ce s-a dus fără o vorbă
de rămas bun
știu că dincolo de tăcerea ei și
de ceea ce a fost
e multă suferință și iubire
nimic nu e întâmplător
zic
cu ochii ațintiți la lumina
de la capătul nopții
mă răstesc la Dumnezeu
spune-mi Doamne
eu
eu când o voi putea urma?
am obosit să mai cred în tine
Doamne!
sufletul nu mi l-ai citit de mult
mă simt ca un tren oprit
într-o haltă fără călători
cineva trece tăcut și mă privește
din mers
știu că nu poți fi tu
Doamne
și mai știu că
nu îmi vei răspunde
nu-mi rămâne decât să aștept
sau să fac ceva ce știu cel mai bine
până una-alta
o să cobor în mine și
câte puțin în fiecare zi
voi roti soarele după umbra mamei
și în cele din urmă o voi ruga
să-mi lase un semn la orele 12 fix
ca să am puterea să privesc pe fereastra
altui cer
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre trenuri sau poezii despre sânge
Te-ai dus...
Te-ai dus... dar sufletul meu știe:
Nu-i despărțire pentru noi.
Știu, umbra mea o să se-ație
Pe orice drum vom fi noi doi.
Eu casă-ți sunt, îți sunt și cale,
Duci chipul meu pe unde treci.
Pătrund în gândurile tale
Și alta n-are loc în veci.
Orice privire de femeie
Ar întâlni privirea ta,
Tot ochii mei or să scânteie
Și-n față pururi îți vor sta.
Oricâte voci să te-mpresoare,
Tot vocea mea vei auzi,
Voi fi în crengi dezmierdătoare
Și-n ochii nopților târzii.
Cândva, acasă, într-o seară,
Ai să te-ntorci, să-ți amintești;
Voi fi și fumul de țigară
Și raza stelei din ferești.
De-aș fi la orice depărtare,
Te-ajung și inima-ți ating.
La geamul tău sunt numai boare,
Și vifor, geamul ți-l împing.
În clipa ta pătrund, și-n casă,
Și vijelie voi sufla,
Voi răscoli hârtii pe masă,
Și poate-ntreagă viața ta.
Și astfel n-ai să poți uita.
poezie celebră de Silva Kaputikian, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre viscol, poezii despre ochi sau poezii despre hârtie
Mihai: Sper să nu uiți ce ne-ai promis.
Lucian: N-am să uit. De acum încolo, nu voi mai sta izolat, mă voi întoarce printre voi, acolo unde-mi este locul. Dar nu încă, adică nu chiar din acest moment.
Mihai: Asta-i bine!
Ly: Și tot tu vei fi comandantul? Ah, scuză-mă, n-am vrut să...
Lucian: E-n ordine. Nu-i vina ta. Doar că... Nu vreau să vorbesc despre asta acum; nu încă. Nici cu voi, nici cu altcineva. Și nu știu ce și cum va fi vom vedea ce vom hotărî toți, împreună...
Ly: Înțeleg. Îmi pare rău.
Lucian: Lasă; nu-i nimic grav. Cu bine...
Ly: La revedere, Luci.
Lucian: Pa, campionule.
Mihai: Pa, Luci... Mă bucur că te-am văzut. Mi-ar fi plăcut să rămâi cu noi, dar dacă nu se poate...
Lucian: Poate altădată. Cât de curând; promit...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vinovăție, citate despre bucurie, citate despre bine și rău sau citate despre Mihail
Sper
Sper ca într-o zi de mai apoi,
Să aflu cine suntem de fapt noi,
Să aflu taina lumii care ne-a creat
Și -mpăcată cu mine atunci voi fi
Când cu adevărat eu voi ști
Cine sunt de fapt, cu adevărat.
Sper ca acea zi să fie cât mai aproape,
Să nu trăiesc doar iluzii deșarte,
Să-mi îndeplinesc mie o mare dorință,
Cât trăiesc pe acest pământ ca o simplă ființă.
Sper ca adevărul suprem să se dezvăluie
Și lumea toată ca o vrajă s-o învăluie
Și-n libertate divină să trăim o veșnicie,
Fără vreo teamă că ne pierdem în neant,
Prin trecerea pe tărâmul celălalt.
Sper într-o minune nemaiîntâlnită,
Să facă lumea atât de fericită,
Încât să uite de-al ei suspin și de durere
Și cu încredere în ziua de mâine să trăiască,
Că în Univers este o ordine firească,
Care curge-n eterul fluid de noi nevăzut
Dar de cei deja treziți, perceput.
Sper ca o lume nouă să înceapă,
Cu o viață trăită-n dragoste și libertate,
Oamenii să-și descopere subtila identitate,
Și s-o accepte ca pe un dat,
Ce Universul în timp a creat.
Sper ca acea lumină divină să pogoare,
Și bezna din noi, de milenii, să o destrame,
Iar strălucirea ei, planeta să o cuprindă,
Și, noi oamenii, să descoperim al nostru măreț vis,
De a trăi nemurirea într-un adevărat paradis.
poezie de Georgeta Ganea (28 iulie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr sau poezii despre planete