Tabloul vieții
Descrie-mi c-un penel întreaga viață,
dar fă-o-așa cum aș fi vrut să fie:
ferită de momente ce îngheață,
căci mi s-au întâmplat prea multe mie!
Acoperă-mi c-un văl copilăria
prin care am trecut atât de iute
și pune în culori doar armonia
poveștilor de-atunci, neîntrecute.
În zona cu furtuni, așează-mi părul
așa încât să pară unduire
prin lumi în care caut adevărul,
și nu-mi picta în ochi dezamăgire.
De poți, tabloul... fă-l să pară viu,
așa cum, peste vremuri, vreau să fiu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre păr
- poezii despre pictură
- poezii despre gheață
- poezii despre culori
- poezii despre copilărie
- poezii despre arte plastice
- poezii despre adevăr
Citate similare
Restaurare
Se-adună mucegaiul pe tabloul
pe care îl privesc, din când în când,
de parcă unui gând i-ar fi ecoul,
și-ar vrea să-l văd, cu timpul, dispărând.
Când l-am pictat, am pus în el iubire
și l-am păstrat n-am vrut nicicum să-l dau
iar apoi l-am privit cu mulțumire,
cu ochi ce, pe atunci, îmi străluceau.
Era superb tabloul, o-ncântare,
cel mai frumos pe care l-am pictat
cu un penel ce risipea candoare
pe pânza ce-ndelung a sărutat.
Culorile veneau din vechi poeme
și se amestecau în visuri noi,
pierdute, regăsite după-o vreme
prin timpul ce se-ndepărta, greoi.
E mult de-atunci, pictura-i scorojită,
abia se mai distinge, parcă-i fum
ce-acoperă o față urâțită
în timpul ce-a trecut, și nu oricum.
Părea trecut prin norii de furtună
legat cu fulgerele de un timp
ce vrea doar la tortură să-l supună,
intermitent, dar sigur, pe-un răstimp.
Nevinovat tabloul într-o vină
pe care-a descifrat-o un penel
descoperind amestecul cu tină
ascuns de o pojghiță ca de gel.
Dar ce-ar putea să facă el, tabloul,
atunci când timpul însuși l-a supus
furtunii provocate de ecouri
la propriile temeri. L-au distrus!
Aș vrea să fie cum a fost odată,
să îl pictez din nou, să îl salvez,
și iată o idee minunată!-
îl scot din ramă și-l restaurez.
E mult de lucru, dar e-o bucurie!
Din cioburi de-amintiri culese-n ceață,
pictez din nou, dar, mi se pare mie,
sau în tablou e-acum o altă față?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sărut
- poezii despre salvare
- poezii despre poezie
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iubirea ca artă
Te caut, adulmec, aștepți să o fac,
Devin poezie, pe trupul tău tac,
Te scriu din atingeri, citești c-un sărut,
Rescriem volume, așa cum am vrut
Respiri ca o artă, încet, metaforic,
Un aer sălbatic, parfumul erotic,
În ochi ai dorință, ador s-o ascult,
Nu-mi cere iubire, dar cere-mi mai mult
Furtuni emotive ne plouă subit,
În brațele tale renasc și-am murit,
Și ardem... făclii peste nopți amândoi,
Nimic nu ne stinge, romantici și goi
Iubirea e artă, de sunet, culori,
Divin tatuaj desenat de fiori,
E freamăt sălbatic, dar cât de firesc,
Iubirea ești tu... și atât îmi doresc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre dorințe, poezii despre sunet, poezii despre romantism, poezii despre ploaie, poezii despre noapte sau poezii despre metafore
Social Media Poem
Trebuie să știi și tu odată, cum e
Să fii în trend ca toată lumea bună
Și să locuiești deja în Paradis
Home- Garden Residence
unde poți să - ți achizitionezi
gadget-uri de fericire cu garanție
de cel putin doi ani, cu condiția să zâmbești
mereu ca în reclamele la pasta de dinți.
Trebuie să știi și tu odată, cum e
să iubești atât cât este recomandat
de influenceri spirituali, fără să suferi,
ca să nu te încarci de energia negativă
a celor ce stau prea aproape de spațiul
tău personal și să îți fie suficient că ești
înconjurat de peste o mie și una
de prieteni virtuali, care like you
așa cum te postezi și cu care să tweetezi
uneori, emoticonând împreună!
Trebuie să știi și tu odată, cum e
să faci exerciții de respirație în loc să răsufli
obosit, agitat, îngândurat sau binedispus și
să faci jogging în fiecare seară sau dimineață
prin parcuri, prin iubiri și prin viață
și viața să treacă pe lângă tine fără să-ți pară rău!
poezie de David Daniel Adam (23 septembrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre sfaturi, poezii despre seară, poezii despre rai, poezii despre publicitate sau poezii despre prietenie
Armonia tăcerii
Tăcerea iernii vrea, înfrigurată,
o haină în culori strălucitoare,
un curcubeu, o rază de la Soare,
orice, doar să se vadă transformată,
Vrea să se știe ruptă în cuvinte
rostite cald, prin ochi, sau doar prin șoapte
ce prelungesc dorințele în noapte
în amalgam de rece și fierbinte.
Tăcerea noastră zace risipită,
căci n-a putut troiene să închege,
și nici acum nu poate înțelege
cum, pentru noi, n-a fost deloc ispită.
Ne alintăm cu o privire vie,
iar ochii noștri,-n vorba lor zglobie,
se-mbrățișează într-o armonie
așa cum ni s-a scris și-a fost să fie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre vestimentație, poezii despre iarnă, poezii despre cuvinte, poezii despre curcubeu sau poezii despre Soare
Mită statuii mele
Eu, acela care, noaptea, stau de vorbă cu fantome
De prin visurile moarte-n lumea celor ce-or să fie,
Astăzi, duc statuii mele trei buchete hipocrome,
Să i se imprime-n soclu,
Să îi pară, ca și mie,
Că sunt flori cu-arome-n come.
Și-am să-i zic statuii: "Hei! țí-am adus ceva, să taci
O tăcere mai cu viață, nu ca asta, de mormânt!"
Ce să zică o statuie? Ce să-i dai? Ce poți să faci
Ca să nu mai fie mută,
Să împuște vorbe-n vânt?
Pui, la gura ei, trăgaci?
Nu! În noaptea asta rece, duc, statuii, pălărie
Și-o așez mai pe-o ureche sau o trag pe frunte, mult,
Să îi țină cald prin cute și să-i pară că e vie.
Poate, doar așa, începe
Ce-o tot rog, și-o rog demult:
Să-mi recite-o poezie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre urechi, poezii despre prezent sau poezii despre gură
Întâmplarea de a fi
Străbat dimensiuni prin porți celeste
deschise mie-ntr-un etern acces
de ceea ce nici azi n-am înțeles
de ce, și cum, și nici chiar... cine este.
Și trec din viață-n viață, poartă-n poartă,
prin lumi de-o clipă-n care mai trăiesc
atât cât să cunosc și să iubesc
exact cum îmi dictează câte-o soartă.
E totul programat - așa îmi pare;
să schimb ceva nu pot și mă complac
în lumi ce doar în timp mai au schimbare.
Dar... cine-s eu? Sunt doar o întâmplare
ce trece prin portaluri, fără leac
și făr-a ști ce-i scris în Cartea Mare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre cărți sau poezii despre cunoaștere
Într-o țară așa de frumoasă, c-un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie, și cum să nu-ți râdici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune: «Sunt român!»
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Țara. Poporul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut, citate despre religie, citate despre patriotism, citate despre patrie, citate despre mândrie, citate despre iubire, citate despre inteligență, citate despre frumusețe sau citate despre adevăr
Re-boot
E un program, nu prea mai merge
Și, poate, se rezolvă c-un restart,
Căci o bootare-i început, e start,
Iar dacă nu va merge, îl voi șterge.
Sistemul a pornit de-acum o viață,
Programul... mai târziu s-a încărcat,
Și-a fost frumos, a fost cum am visat,
Cu soare, câțiva nori, puțină ceață,
Dar, pe total, a fost o bucurie
Și sper să meargă, trebuie-ncercat,
Căci să îl șterg ar fi o nebunie.
Voi încerca, sistemul meu să fie
Așa cum eu mă știu de altădat',
Căci e iubirea ce am de salvat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre nebunie, poezii despre frumusețe sau poezii despre bucurie
Vrajă?
Cum ai trecut prin ochiul de furtună,
prin liniștea aceea de mormânt
în care sentimente noi se-adună
la margine de sacru jurământ?
Ce vrajă m-a adus la tine-n brațe,
ce ierburi magice ai folosit,
cu ce cuvinte-ai vrut să mă înhațe
iubirea-n ritual bolborosit?
Nici tu nu știi? Cum, ești la fel, vrăjită?
Nu tu ești vinovata? Cine-o fi?
O fi o vrăjitoare mai vestită?
Există cineva ce poate ști?
Nu caut antidot, nu caut leacuri,
aș vrea doar să-mi explic: ce e cu noi,
cum de ne-am căutat atâtea veacuri
prin lumile rămase înapoi.
Vreau doar să știu ce e, să fac lumină;
de-i om, divinitate sau ce-o fi,
n-am să-l blestem, n-am să-i arunc vreo vină,
vreau, pentru vraja lui, a-i mulțumi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre promisiuni, poezii despre ochi, poezii despre mulțumire, poezii despre lumină sau poezii despre existență
Vedenii
Era o zi senină când stâncile din munte
S-au prins în ceartă mare prin adâncimi de nor
Ce le făcea să pară mai vechi și mai cărunte,
Mai acre-n inventarea poveștilor de dor.
Când una începuse mai vechea ei poveste
C-un prinț ce-a scos din ape o fată de-mpărat,
O alta a-ntrerupt-o, strigându-i fără veste:
"N-a scos-o, las' că știu eu: cu ea, s-a înecat!"
Și, Doamne, ce mai ceartă! o oră a durat.
S-au potolit în fine! și-a doua a-nceput:
"O tânără turistă, cu laptopul stricat..."
"A, știu: a fost la ăla și-n paișpe l-a durut!"
Cutremur! Val seismic! Furtună și tornadă!
S-a speriat și norul, ba chiar întregul munte;
Așa natură moartă, oricine-ar vrea să vadă!
Credeai că-ncep de-ndată în steiuri să se-nfrunte.
A-ntins-o, iute, norul, spre-o margine de cer,
Dar n-a scăpat căci, încă, apar în el vedenii
Cu stânci în catapulte ce l-au luat reper.
Iar ele... se distrează! Fac asta de milenii.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre cutremure, poezii despre turism, poezii despre tornade, poezii despre tinerețe, poezii despre sperieturi, poezii despre păr cărunt sau poezii despre ore
Vis liber
Mi-ai apărut din gânduri, nărăvaș,
atât de mândru, falnic și... mai altfel,
părând zburdalnic, vesel, buiestraș,
așa cum te-am visat demult, dealtfel.
Și-ai devenit real sub mâna mea
din tot ce mi-a adus în brațe râul,
căci tot ce-mi trebuia, deja avea,
dar nu mi-a dat nimic să-ți fie frâul.
A vrut să fii cum ești, să fii doar tu,
s-alergi în voia ta, în libertate,
să poți, atunci când vrei, să pleci c-un "Nu!",
iar eu am fost de-acord: avea dreptate!
Tu nu poți fi al nimănui. Ești doar
adus de ape, adunat din spume,
din visul meu, din gânduri în zadar
cât timp nu reușesc să-ți dau un nume.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre mândrie, poezii despre mâini, poezii despre gânduri, poezii despre dreptate, poezii despre devenire sau poezii despre apă
Vrajă?
Cum ai trecut prin ochiul de furtună,
prin liniștea aceea de mormânt
în care sentimente noi se-adună
la margine de sacru jurământ?
Ce vrajă m-a adus la tine-n brațe,
ce ierburi magice ai folosit,
cu ce cuvinte-ai vrut să mă înhațe
iubirea,-n ritual bolborosit?
Nici tu nu știi? Cum, ești la fel, vrăjită?
Nu tu ești vinovata? Cine-o fi?
O fi vreo vrăjitoare mai vestită?
Există cineva ce poate ști?
Nu caut antidot, nu caut leacuri,
aș vrea doar să-mi explic: ce e cu noi,
cum de ne-am căutat atâtea veacuri
prin lumile rămase înapoi.
Vreau doar să știu ce e, să fac lumină;
de-i om, divinitate sau ce-o fi,
n-am să-l blestem, n-am să-i arunc vreo vină,
vreau, pentru vraja lui, a-i mulțumi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din lumea apelor
-Tu, care ești din fostele amoruri?
De ce îmi vii și-acum să mă privești?
Cum, ai uitat? Eu nu mai știu de doruri:
Iubiri sunt doar în vechile povești.
-Crăiasa mea, sunt primul dintre-aceia!
Nu vreau să te privesc, vreau să te rog:
Vrăjește-mă, din nou, căci tu ești zeia
Ce poate îmblânzi un inorog.
Tu poți să mă prefaci în prințul care
S-a-ndrăgostit de tine în trecut,
Dar te-a trădat greșeala lui cea mare-
Iar tu l-ai transformat... cum ai știut.
Te-ai răzbunat apoi, și-n lumi de ape
Ai mai trimis atât de mulți iubiți,
Încât acest tărâm nu-i mai încape,
Iar ei se simt prea aspru pedepsiți.
De m-ai iubit, mă iartă și mă scoate,
Puterea de-o mai ai ca altădat',
Din lumea-n care sunt acum și, poate,
Mă vei iubi cum m-ai iubit odat'.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni, poezii despre trădare, poezii despre trecut, poezii despre iertare, poezii despre greșeli sau poezii despre dor
Zbor prin curcubeu
Mi-ai apărut de nicăieri
Și m-am aprins când ai trecut
Lăsând în urmă adieri
De vis cum nu am mai avut.
Pluteai, trecând în ochii mei
Scânteia din privirea ta,
Încredințându-mă că vrei
Să fiu al tău, să fii a mea.
Și mi-ai rămas, și-al tău am fost,
Trimisa mea din cer, de sus,
C-un singur gând, c-un singur rost:
Să-ți fie sufletu-mi supus
Tu, ce zburai în visul meu
Pe aripi moi, de curcubeu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre aripi
Cântecul ploii
Aș vrea să pot să-ți cânt, să fiu cu tine
acolo unde ploaia se oprește
și soarele, în suflet, îmi zâmbește,
dar nu pot azi. Nu voi putea nici mâine.
Nici tu nu poți. Te văd mergând prin ploaie
atât de tristă, dar atât de calmă,
încât prin mine, gândurile, valmă,
se-adună-n lacrimi ce se scurg, șiroaie.
Voi revărsa tristețea pe-o chitară
atunci când mâinile vor fi în stare
și nu vor tremura ca-n ziua-n care
am vrut să fac surâsul să-ți apară.
Îți voi cânta, cu lacrimi în cuvinte,
așa cum simt acum, prin vocea ploii
ce-și plânge stropii, răspunzând nevoii
acelor ce-o așteaptă să-i alinte,
Căci știu că-ți vei întoarce-atunci privirea
iar norii vor pleca spre zări, departe,
luând cu ei tot ceea ce împarte
în două, inimi ce-și doresc iubirea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre muzică, poezii despre voce, poezii despre viitor, poezii despre suflet sau poezii despre plâns
Anotimpul... plecării
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-nghețe sufletu-mi-n zbor
S-am lume puhoi stând afară
Ce-mi plânge plecatul, de dor.
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu simt pământ că mi-e rece,
S-am inima caldă, ușoară,
Ce-mi ține de frig, pân' se trece.
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău după soare;
S-am pielea mai laie, nu ceară,
Ce-mi dă o aliură de mare.
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău că n-am cântec,
S-am dreptul la glas de vioară
Ce-mi dă ciocârlia, din pântec.
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-mi treacă timpul mai iute,
S-am ziua, mai lungă, să pară...
Că-mi dă un câștig, de minute.
Aș vrea să mor într-o doară
Să nu-mi stric petrecerea scurtă,
S-am timp, ca nimic să nu pară...
C-un aer de charm de amurtă.
Aș vrea-n fond să trec vară-n vară,
Să fiu pentru timp un voiaj,
Să-mi schimb ața-n corzi de chitară,
Să-ncânt lumea în pelerinaj...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre pelerinaj, poezii despre moarte sau poezii despre minute
Dezamăgire?
Cum și-a băut paharul,
Țuști! -
Direct în dormitor.
Cenușăreasă?
Să mă-mpuști
De nu-mi venea să mor
Privind spre doi,
Nu un pantof;
Cum s-o mai caut?
Of!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte
Tic-Toc!
Tic-tac! - se-aude-n mine,
c-afară e toc-toc! -
și, Doamne, ce pot face
doi pantofiori cu toc!
Dar, cine îi mai vede,
cu ce se-nalță-n ei,
căci, zău, nu-mi vine-a crede
cum, chinul la femei
o ia, așa, agale,
direct în ochii mei
și urcă, și coboară,
prin mine-n sus și-n jos,
iar gândul, parcă zboară,
dar zboară... păcătos,
și nu e el de vină:
e chinul... din pantofi
ce-mi face neuronii
anemici și distrofi.
E mare chinul, basta!
Am să mi-o scot din minte,
căci nu vreau, vara asta
să-mi fie... prea fierbinte.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei
Se duc anii, unul după altul, încet și totuși așa de iute, domol și totuși grabnic unul după altul, și fiecare-ți pare lung, dar totuși se sfârșește așa de repede! Se adaugă iute unul peste altul, lasă așa de puțină urmă după dânșii, se pierd atât ștergându-se, încât de te uiți îndărăt să vezi cât a trecut, nu vezi nimic și nu'nțelegi cum se face de-ai îmbătrânit așa de mult.
Guy de Maupassant în Adio
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp sau citate de Guy de Maupassant despre timp
Nașterea lui Cristos
De nu erai atât de simplă, cum putea
să ți se-ntâmple ce-i în noapte-o rază?
Un zeu ce peste neamuri detuna,
se face blând și-n tine se-ntrupează.
Mai mare fu-n închipuirea ta?
Ce e mărirea? Prin mulțimi pe care
el le străbate, trece dreapta-i soartă.
Nici chiar o stea nu are-așa cărare.
Vezi, acești regi mărirea poartă,
si la picioare-ți cară și-ți deșartă
comori pe cari le cred neîntrecute,
și de-acest dar poate te miri tăcut :
dar uită-te-n ale năframii cute,
cum de pe-acum el toate le-a-ntrecut.
Tot chihlimbarul peste mări trecut
scule de aur și tulburătoare
arome ce în simțuri s-au topit,
toate acestea-s iute trecătoare
și ei cu toți, la urmă, s-au căit.
Dar (ai să vezi): el face fericit.
poezie de Rainer Maria Rilke din Viața Mariei, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre nuntă, poezii despre naștere, poezii despre monarhie, poezii despre fericire, poezii despre creștinism, poezii despre comori sau poezii despre aur