Flash
Vom trece prin iarnă amândoi,
voi decupa din sufletul tău o bucată
ca să îmi fac o rochie,
una care să îmi țină de cald
o viață
și seara, înainte de culcare,
vom bea vin fiert din aceeași ceașcă,
ciocnindu-ne sângele tot mai neastâmpărat.
Vom face schimb de inimi,
colindându-ne soarele
din colțul ochilor,
iar dimineață,
înainte de cântatul cocoșilor,
vei gâdila timpul în tălpi,
să nu ne mai treacă prin clepsidra lui.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre schimbare
- poezii despre rochii
- poezii despre ochi
- poezii despre inimă
Citate similare
Vom decupa o pasăre
În burta pământului nu sunt îngeri
doar amintirile clocotesc
ținându-se de mână
la fiecare cântat al cocoșilor.
Ne vom privi
de pe malul ochilor plânși
și din umbra bisericii
prelinse în brațele unui apus
vom decupa o pasăre
ca să ne învețe cum să putem zbura
din propriile trupuri.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
- poezii despre creștinism
Drumul dintre inimi
Iubito, îmi vei fi în brațe azi:
Apolo - eu, iar tu-mi vei fi vestală
Și de va fi din templu să decazi,
Pământ voi fi, iar tu-mi vei fi petală.
Și te voi strânge-n brațe ca-ntr-un joc
În care tu o flacără, eu - jarul,
Vom arde clipele în dans de foc
Și ne vom face-n fericire-altarul.
Vom fi scântei sau stele prin eter,
Eu curcubeu, tu stropii de culoare,
Nori albi vom fi și păsări de pe cer,
Vom fi și vis și dorul care doare.
Iubita mea, e azi și te aștept
Pe drumul dintre inimi, cel mai drept.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre foc, poezii despre visare, poezii despre superlative, poezii despre stele, poezii despre prezent, poezii despre nori, poezii despre jocuri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iar voi trece
Mă zbat să scap
din ochiul tău de jar,
căci prea vânat mi-e sufletul
de un timp încoace;
zadarnic îmi săruți
arsura de pe tălpi,
voi trece iar prin iarba
în care Dumnezeu
sparge lacrimi într-un clopot;
sunt maci presați pe cer
sau amurgul
e pătat de sânge?
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânătoare, poezii despre sărut sau poezii despre Dumnezeu
* * *
Voi trece pragul de iarbă
sub care curge raiul din noi,
păsări cu aripi de porțelan ni se arată în vis
iar mâinile care vor să le atingă se fac poeme-
dintre acelea ce înfloresc numai în barba lui Dumnezeu.
Știu că iubirea e pâinea frământată de îngeri,
de aceea ne vom așeza la masă
și vom tăcea până ce luna își va arăta ochiul,
iar atunci când noaptea ne va lua de mâini
ne vom lumina reciproc.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre lumină, poezii despre tăcere, poezii despre reciprocitate sau poezii despre rai
Noi doi și... norii
Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!
Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!
Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.
Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre noapte sau poezii despre nebunie
Propunere
Îmi închipui c-ar ploua
Ce-am face amândoi acasă?
O partidă de șah după masă,
O ceașcă de cafea?
Vino să trecem în doi
Cocleala asta de-afară
Vom bea o ceașcă amară
Și vom vedea apoi.
poezie de Mihail Mataringa (14 iulie 1985)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șah, poezii despre ploaie, poezii despre cafea sau poezii despre acasă
* * *
În fiecare dimineață
îmi sorb viața
dintr-o ceașcă de cafea
și am sentimentul
că Dumnezeu își trece mâna
prin inimă mea,
născându-mă iar, și iar...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre tei sau poezii despre râs
* * *
Azi iarba respiră frumos,
tu ai lăsat pe ea urme de aripi
pe care eu le sărut
ascultându-mi inima cum bate,
închisă în pumnul lui Dumnezeu...
Ce dragi îmi sunt sânii tăi,
clipesc ca o primăvară abia născută,
iar gura îmi pare o verighetă decupată din rai,
după ce a fost sărutată de sfinți...
Femeie, nu ți-e îngăduit să mori, ființa ta încă miroase a copilarie
și fructele ei abia prind a se coace!
Cu tine, țărâna trupului meu e tot mai dulce,
iar timpul îmi trece prin sânge, fluierand,
ca un vagabond rătăcit în ploi.
Tu îmi ești veșnica cină de taină,
paharul de vin sorbit înainte de moarte
și spicul de grâu din rugăciunea
pe care o voi spune
la intrarea fiecărui vis cu tine,
unde îmi vei fi ca o pâine neînceputa...
Femeie, nu ți-e îngăduit să mori, nu poate nicio lacrimă să te plângă,
cât timp iubirea mea din tine se hrănește!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre vin, poezii despre verighete, poezii despre vagabondaj sau poezii despre sâni
Respirând tot mai mult din mine
Într-o zi vom rupe fâșâi, fâșâi
dintr-o pâine caldă
și ne vom pierde prin târgul cu vechituri
ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă
ține-mi sufletul în palmă (am mâinile-nghețate)
învelește-mă cu tine,
nu mă dor cât mă ard,
duminicile toate...
**
Într-o zi, de-ai să revii, să nu mă cerți
că n-am trăit despre noi cu discreție,
că deși n-aveam ceas, știam când se trezesc păsările,
așa am inventat (respirând tot mai mult din mine)
noi jocuri-de-umbre pe pereți
***
Într-o zi, regăsindu-ne (vom dobândi cea mai sfântă avere)
până când aluatul de pâine va crește
ne vom bea cafeaua din aceeași ceașcă
(am inventa un dialect vorbitului în tăcere)
apoi, vom rupe în două pâinea cea caldă
zămislind, amândoi, cea mai frumoasă poveste...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poezie si pandemie, Amprente (17 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre inventatori, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Respirând tot mai mult din mine
Într-o zi vom rupe fâșâi, fâșâi
dintr-o pâine caldă
și ne vom pierde prin târgul cu vechituri
ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă
ține-mi sufletul în palmă (am mâinile-nghețate)
învelește-mă cu tine,
nu mă dor cât mă ard,
duminicile toate...
**
Într-o zi, de-ai să revii, să nu mă cerți
că n-am trăit despre noi cu discreție,
că deși n-aveam ceas, știam când se trezesc păsările,
așa am inventat (respirând tot mai mult din mine)
noi jocuri-de-umbre pe pereți
***
Într-o zi, regăsindu-ne (vom dobândi cea mai sfântă avere)
până când aluatul de pâine v-a crește
ne vom bea cafeaua din aceeași ceașcă
(am inventa un dialect vorbitului în tăcere)
apoi, vom rupe în două pâinea cea caldă
zămislind, amândoi, cea mai frumoasă poveste...
17.01.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Duminici (17 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Se lasă seara,
luna iar zâmbește,
de dorul tău
ascult din nou acorduri de Vivaldi,
îmbrac cămașa ta...
și simt cum trupul tot
îmi înflorește.
Ninsoarea de afară
vine tot mai deasă,
în casă este cald,
iar eu adorm în brațele
acelui vis trimis de tine-
și-mi pare că-s lumină
dansând desculță
în rochie de mireasă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre somn, poezii despre rochia de mireasă, poezii despre nuntă sau poezii despre ninsoare
Rochia e pe marginea patului
Inima mi s-a făcut praf
tot zbătându-se în clepsidra nopții
visând că o altă femeie
mi-a îmbrăcat rochia,
iar tu îi căutai formele prin ea
fără să simți că acel trup era străin
și mâinile ei te prindeau ca într-o capcană
din care nu te zbăteai să scapi,
ci dimpotrivă sperai să te afunzi
ca într-un somn de iarnă lungă.
Numai dorința din mine
a deschis o ușă
prin care m-am strecurat,
agățându-te cu unghiile de coapse,
mi-ai zis, iubito, nici moartea nu poate
să îmi ia mirosul tău inconfundabil
forma sânilor tăi, ca niște aripi de înger,
îmi pare una dintre cărări ce duc spre rai,
iar rochia ta, la marginea patului,
îmi face cu ochiul...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu fața la perete
ne scrijelim încheieturile
cu un ciob de vitraliu
de astăzi suntem legați prin sânge și frică
eu voi tresări tot mai des
tu îți vei tatua pe umăr un daimon
dimineața îmi voi pune mănușile de satin
tu masca de lut
ne vom plimba prin oraș
cu privirile mai tăioase decât pumnalele
seara ne vom adăposti în carafa cu vin
ca într-o catedrală rugându-ne
să uităm
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre plimbare, poezii despre oraș, poezii despre măști sau poezii despre lut
Ochii celui mai frumos poem
Te voi iubi prin ochii celui mai frumos poem,
prin acele cuvinte rostite la fiecare răsărit,
când mă voi împodobi cu fluturii născuti
din prima lumină
și Dumnezeu îmi va trece prin ochi cu tălpile goale,
ca eu să rămân cea mai dorită femeie,
iar sângelui tău îi vor crește aripi,
chemandu-mă să-i fiu clepsidra dintre cele două lumi.
Te voi iubi prin toate filele nopții,
cu inima cât un înger,
bătând ca un clopot fragil de ape...
chiar dacă mă vor durea degetele, înțepate de stele,
te voi scrie cu tot ce a mai rămas din mine
în streașină vieții,
tot picurând, picurând,
până voi ajunge să mușc din coaja cerului.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spații aprinse
Știu că ne vom iubi
prin toate încăperile dimineții
vor plesni mugurii
sub torța trupurilor noastre,
iar de pe colțul streșinii
ne va imita
acea minunată pereche de turturele.
Știu că ne vom iubi,
de aceea mă pregătesc
să-ți scriu un poem
pe lobul urechii.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi sau poezii despre muguri
Cine sunt?
nu voi dărâma zidurile
construite de tata și
nici ferestrele
prin care
evadează amintirea
voi lăsa târziul din mine
să treacă prin ziua în care
voi învăța să iubesc iar seara
îmi voi chema un prieten
complici la ceea ce va urma
vom aștepta cuminți
răspunsul la prima întrebare...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Teodor Dume despre învățătură, poezii despre tată, citate de Teodor Dume despre tată, citate de Teodor Dume despre seară, poezii despre prietenie, citate de Teodor Dume despre prietenie, citate de Teodor Dume despre iubire, poezii despre amintiri sau citate de Teodor Dume despre amintiri
Ctitorind soarele omeniei
Motto: "Vreme trece, vreme vine."
Chiar dacă timpul trece
prin timp noi vom rămâne
chiar de ni-i clipa rece
noi tâmpla ne-o vom ține
Și frunte lângă inimi
și inimi lângă frunte
noi sus vom ține gândul
mai sus decât un munte
Și muntele e-o treaptă
și noi suntem un munte
florile ne ard sub pleoape
ochii-n rouă știu să cânte
Iar durerea-i prea adâncă
nu mai vrea din gând să iasă
hai să facem visul stâncă
și din lumină omului mireasă
poezie de Costel Zăgan din Remember (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre gânduri, poezii despre stânci sau poezii despre rouă
Să prinzi surâsul cald
Să știi că îmi pasă foarte mult de tine,
Dar sufletul tău nu se simte prea bine,
Chiar și când îmi zâmbești ai privirea tristă
Și nu e bine în viitor să avem această pistă.
Vreau multe bucurii și nu tristeți,
Să ne trezim veseli în multe dimineți,
Să prinzi surâsul cald și dragostea-n dar
Și vom avea împreună toate zilele din calendar.
În timpul ce trece vom consolida iubirea,
Nimeni nu mă ia de lângă tine, nu-mi va lua fericirea.
Ai aparut când îmi doream mai mult
Și-ți multumesc și niciodată n-am să uit.
Să știi că inima mea nu minte,
De asta scriu acum aceste frumoase cuvinte,
Tot ce-mi doresc e să fiu din nou fericită
Și noi vom fi o familie reușită.
poezie de Eugenia Calancea (20 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre fericire, poezii despre dorințe, poezii despre zile sau poezii despre viitor
Ctitorind soarele omeniei
Motto: "Vreme trece, vreme vine."
Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ține;
Și frunte lângă inimi
Și inimi lângă frunte
Noi sus vom ține gândul
Mai sus decât un munte.
Și muntele e-o treaptă
Și noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Și ochii-n rouă știu să cânte.
Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând să iasă
Noi știm să facem visul stâncă
Și din lumină omului mireasă.
poezie de Costel Zăgan din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!