Rondelul uliței asfaltate
Ulița mea-i asfaltată,
E-o frumusețe de șosea
Dar e tristă, supărată,
Azi prea puțini calcă pe ea.
Rareori se mai arată
Câte-un bătrân pe-o canapea,
Ulița mea-i asfaltată,
E-o frumusețe de șosea.
Ceva să spună parc-ar vrea:
Nu mai e ce-a fost odată
Când plină de copii gemea,
În urmă praf se ridica...
Ulița mea-i asfaltată.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre șosele, poezii despre tristețe, poezii despre supărare, poezii despre prezent, poezii despre frumusețe sau poezii despre bătrânețe
Citate similare
Amintiri, amintiri...
În loc de gropi și mâzgă, iată,
E-o stradă-acuma asfaltată
Dar ce n-aș da iubito, iară,
Să vii pe-aceeași ulicioară!
epigramă de Vasile Larco din Hohotiera (1994)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre iubire, epigrame despre amintiri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Strofe către Augusta IV
A mea-i osânda, cum a mea-i și vina.
O luptă-i viața mea, de la-nceput,
Din ziua când, o dată cu lumina,
Primit-am soarta, ce m-a abătut
Pe căi greșite. Nu cunosc hodina
În lupta asta. Deseori am vrut
Să-mi spulber lutul, dar acum aș vrea
Să văd ce se mai poate întâmpla.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- citate de Byron despre lumină
- poezii despre vinovăție
- citate de Byron despre vinovăție
- poezii despre viață
- citate de Byron despre viață
- poezii despre poezie
- citate de Byron despre poezie
- poezii despre lut
- poezii despre greșeli
- poezii despre cunoaștere
E-o altă întrebare ...
Cât te iubesc? Nu mă-ntreba, iubite,
Nu pot numi măsuri ce-s nesfârșite!
Aș vrea să nu ai pic de îndoială,
Iubirea mea-i smerită, nu e fală.
Cum te iubesc? E-o altă întrebare:
Ca valul ce mângâie țarm de mare,
Ca munții ce pe brațe saltă cerul,
Ca inima iubindu-și temnicerul,
Ca zarea unde cerul și pământul
Cu un sărut semnat-au legământul,
Ca zorii zilei după-o lungă noapte,
Ca dezmierdări printre grăbite șoapte.
Iubirea mea-i sfioasă și tăcută,
De nepătruns, de neclintit redută.
În pieptul meu, doar patima se zbate,
Cu sufletul în chingi de timp uitate.
Și te-oi iubi-n credință, cu tărie,
Până ne-om pierde urma-n veșnicie...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre smerenie
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
Inima mea-i oloagă
Inima mea-i oloagă-alergând după inima ta neîntrerupt
Atâta cale,
N-ar trebui oare astăzi, privind la toate prin care am trecut,
Spre casă să pornim agale?
Pe drumul înapoi, în prag de seară sub tăcuta cerului tărie,
Nu conversăm sau prea puțin,
Pentru-un moment privirea ta mă-îmbie
Și pot de mână să te țin.
Dar mâine, nu. Puterile mi le-am pierdut pe toate;
Atunci, deși arăți ca altădată, dragă,
S-ar putea să fie ceva mai iubitoare fața Iubirii mele-n moarte,
Așa cum inima ta pe drumul de-întoarcere-a putut să înțeleagă.
Inima mea-i oloagă.
poezie de Charlotte Mary Mew, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre seară, poezii despre moarte sau poezii despre inimă
Ulița satului meu
Pe ulița unde m-am născut,
Am copilărit și am crescut,
Sunt îmbătrânite case părintești,
Construcții țărănești, românești.
Hrisoave pecetluite în povești,
Locuri dumnezeiești pe care le iubești,
Dar azi aici și colo mai găsești
Rar un pic de tinerețe omenești.
În case se află ființe bătrânești,
Căci tinerii, un lucru nefiresc,
Pleacă în lume din cuibul părintesc.
Pământul ogoarelor e înțelenit,
Nu-l poate munci un sat îmbătrânit.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre tinerețe, poezii despre naștere, poezii despre muncă, poezii despre creștere, poezii despre copilărie sau poezii despre construcții
Limba mea, limba romana!
Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.
Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.
Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.
Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.
Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.
Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre superlative, poezii despre stele, poezii despre privighetori, poezii despre oi sau poezii despre miere
Dedublare
Pe ulița copilăriei
Nimeni nu mă recunoaște,
Fapt ce denotă-
O bună deghizare în haine de occidental.
Din ele încă mai răzbate
Parfumul exotic al insulelor Aleutine,
Din ultima croazieră a magnatului neamț.
Mă grăbesc să ies,
Din ulița copilăriei
Și să mă pierd în furnicarul orașului,
Străin în noapte!
Încerc să ies,
Cât mai repede posibil
Din țoalele second hand,
Ca dintr-o cămașă de forță...
Să redevin cel care-am fost
Copil zănatec, nu și prost!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre prostie, poezii despre posibilitate, poezii despre oraș, poezii despre insule, poezii despre cămașa de forță sau poezii despre Germania
Mărturisire de ginecolog
A spus credința populară,
Că meseria e-o brățară,
Deci eu consider, de aceea,
Că "meseria" mea-i femeia!
epigramă de Ioan Târziman din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre meserii sau epigrame despre femei
Ulița cu Dragobete
Ce frumoasă-i tinerețea petrecută-n sat la țară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe ulița de la moară, pe băncuța de la poartă
Cu sfială se țesea dragostea, întâiași dată.
Visători, vrăjiți de lună, sub salcâmul singuratic
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaș și tainic,
Dragoste, alean și patimi în noi se aprind și ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.
Lunecând pe-a nopții boltă stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelații cad înspre pământ și pier,
Fericiți și strânși în brațe, tandri și cuprinși de dor
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.
... E trecut de miezul nopții. Vântul începea să bată,
Liniștea e întreruptă de un scârțâit la poartă:
-Te sărut la despărțire, pune-ți pe umeri năframa!
Cu neliniște și teamă o chemă în casă mama.
Vremea a trecut în zbor adunând anii povară,
N-am să pot uita vreodată dragostea de-odinioară,
Sărutul ce mi l-a dat sub salcâm întâia oară,
Cea mai dulce amintire din ulița de la moară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt sau poezii despre visare
Ulița cu dragoste
Ce frumoasă-i tinerețea petrecută-n sat, la țară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe ulița de la moară, pe băncuța de la poartă,
Cu sfială se țesea dragostea, întâiași dată.
Visători, vrăjiți de lună, sub salcâmul singuratic,
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaș si tainic,
Dragoste, alean și patimi în noi se aprind și ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.
Lunecând pe-a nopții boltă, stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelații cad înspre pământ și pier,
Fericiți și strânși în brațe, tandri și cuprinși de dor,
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.
... E trecut de miezul nopții. Vântul începe să bată.
Liniștea e întreruptă de un scârțâit la poartă,
-Te sărut la despărțire, pune-ți pe umeri năframa!
Cu neliniște și teamă o chemă în casă mama.
Vremea a trecut în zbor, adunând anii povară,
N-am să pot uita vreodată dragostea de-odinioară,
Sărutul ce mi l-ai dat sub copac, întâia oară-
Cea mai dulce amintire din ulița de la moară.
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea ...
Iubita mea-i ca apele de munte,
Ce-mi curg prin vene, răscolindu-mi trupul,
Făcând din inima-mi o nouă punte,
Pe care n-ar putea s-o sfarme timpul.
Iubita mea-i ca valuri unduinde,
Ce-mi intră-n suflet și pe veci ne leagă.
Și știu că în vâltoarea ei m-o prinde,
Nimeni, nicicând de-acolo să mă tragă!
Iubita mea-i izvor de apă vie,
Din care numai sufletu-mi se-adapă.
Cântă-mi șoptit măiastra-ți melodie,
Sfințind în mine fiecare clapă!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre trup și suflet sau poezii despre muzică
Rondel de gheață
A fost prea supărată iarna azi,
A plâns aproape ziua toată
Cu lacrima-mpietrită pe obraz
Și talpa-nțepenită-n zloată.
Armura grea apasă peste brazi
Cu platoșa-i încorsetată,
A fost prea supărată iarna azi,
A plâns aproape ziua toată.
Vâltoarea toarnă-ncrâncenată,
Ploaia și vântul, bunii camarazi,
Cărarea mi-au placat-o-ndată,
Lucește,-i bine finisată,
A fost prea supărată iarna azi.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre iarnă, poezii despre gheață sau poezii despre brazi
Rondel karmic
credința mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri și vise fac scară către univers
speranța e un cântec eliberat de karmă
gânduri noi reverberează la faptul divers.
tulburările mă țin în stare de alarmă
dar revine liniștea cu fiecare vers
credința mea-i o stâncă nimic nu o sfarmă
iubirea îmi e pavăză pentru demon pervers.
rugăciuni din suflet disperarea curmă
lumini mă locuiesc în spirit convers
nutresc îndumnezeirea cutezanța din urmă
ecou al împlinirii fără nici un revers.
credința mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri și vise fac scară către univers.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre religie
E-o tristețe
E-o tristețe în gânduri
E-o tristețe de toamnă
E-o tristețe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristețe-n apusuri
Când în nopți nu sunt vise
E-o tristețe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristețe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristețe în viață
Frica neavând formă
Și închei cu tristețe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre gânduri
Acasă
De când sunt mai uscățiv,
Optimismul mi-e doctrină.
Vrei să-ți dau și un motiv?
Jumătatea mea-i mai plină.
epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Pesimist versus optimist (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre optimism sau epigrame despre acasă
Mă gândesc
să nu ne apropiem foarte mult
nu am cum să-ți rezist
pe șosea
mai bine ridicăm din umeri din sânii
tăi poate curge lapte și miere
(?!) - pe șosea
ăsta e un pericol de moarte
cur(b)ată în brațele tale
pe șosea
asta nu e iubire e nu
mai descarcerare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre pericole, poezii despre lactate sau poezii despre apicultură
A venit primăvara
Bate vânt de primăvară,
S-a topit zăpada toată,
Iarba scoate capu-afară
Dintr-o groapă asfaltată.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre primăvară, epigrame despre zăpadă sau epigrame despre vânt
Pe ulița din sat doar moartea se mai plimbă
Pe ulița din sat,
Doar moartea se mai plimbă,
Căci junii au plecat,
Să-nvețe-o altă limbă.
Odăile-s pustii,
Rar vezi un moș, o babă,
Printre perdele gri,
La Domnul cum se roagă.
Pâlpâie-o lumânare,
Pe-al geamului pervaz,
Doar rugăciuni amare,
Și lacrimi pe obraz...
Prispa se înconvoaie...
Nu mai vezi niciun pled.
Nepoții cu mamaie,
Pe trepte nu mai șed.
Acum au telefoane,
Ce sunt alea... povești?
Cresc apăsând butoane,
Iar ea? Așteptând vești.
Jelind, clopotul bate,
Răsună-n tot cătunul,
Rămașii își dau coate,
Zicând: "S-a mai dus unul."
Se umple cimitirul,
Fără garoafe - cruci,
De-a lung, de-a lat e pirul,
Părinți uitați de prunci.
Un scârțâit de poartă,
Se-aude când și când,
E vântu' - adus de soartă,
Nu-s copiii... Nici gând!
Pe ulița din sat,
Doar moartea se mai plimbă,
Căci junii au plecat,
Să-nvețe-o altă limbă...
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefon, poezii despre plimbare sau poezii despre lumânări
La mulți ani, scriitorule!
Cu pana lui ca o mistrie,
Din cuvintele model,
Și-a zidit cu măiestrie
Frumusețe de castel.
Cărămizile te-îmbie
Să le mângâi cu încetul,
În castel e-o poezie,
Ziditorul e poetul.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre castele
Singurătate
Bunicii mei aveau un obicei,
iarna,
după ce se sfârșeau proviziile,
lăsau în grija zăpezii,
foamea,
și trăiau...
Ulița gemea
de dragostea atâtor suflete albe.
Singurătatea nu era o problemă,
Între ei nu se ridicaseră garduri.
Niciodată nu i-am cunoscut...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre zăpadă sau poezii despre alb