Să hoinărim nebuni

hai să colindam prin anotimpuri cu lumina
şi sa dansam cu fulgi de papadii in zbor
din turturii de stele sa-mi prinzi bratari pe mana
beteala simfoniilor de fluturi in miezul iernilor.

hai să trecem pe furis colturile zarii
şi sa calcam incet prin frunzele cantand
sa-mi spui ca sunt un val nebun din largul marii
sa-mi spui ca sunt o amazoana imbracata-n vant.

hai s-adunam din departare clipe ce-s pierdute
şi minutarele din cer in pulberi de argint
sa mi le-asezi pe pleoape, timpului redute
prin anotimp de roze sub talpi de catifea plutind.

să hoinarim nebuni prin orologii ninse
şi din furtuni sa strangem magice-adieri
să facem anotimpul iubirilor rapuse
tinandu-ne de mana in miez de primaveri.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ma lasa sa-mi fie dor

Nu ma lasa sa-mi fie dor,
Sa plang la pieptul toamnei,
Ce o sa-mi stranga iute sufletul,
Sub cerul plumburiu si rece.
Nu ma lasa sa-mi fie dor,
Sa-mi lege inima in plete,
In pletele de vant nebun,
Ce sufla cu parfum de struguri.
Nu ma lasa iubirea mea,
Sa-mi poarte sufletul in ploaie,
Pribeaga sa oftez prin ea,
Sa numar lacrimile-amare.
Nu ma lasa in palmele ei reci,
Cu dansul frunzelor in gene,
Vreau mangaierea ta pe chip,
Cu dragostea de vara-aprinsa.
Nu ma lasa s-astept prea mult,
Sa prinda ea buzele mele,
In lamele de bruma si sageti,
Din fulgere ce crapa norii.
Nu ma lasa sa cad sub stele,
Pe piept de toamna aramiu,
S-adorm strigandu-te pe tine;
Nu ma lasa sa-mi fie dor!

poezie de Adelina Cojocaru (26 august 2016)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase iar a dor şi vară

miroase a fân, a flori şi viata
miroase-a zbor şi-a seri cantand
a ceas batand din aripi ude
a primaveri cu dans de flutur.

miroase iar a nopti rapuse
de inimi ce-n iubiri se zbat
a gangur de povesti ascunse
la umbra nucilor din sat.

miroase a mesteacan dulce
a papadii ce umbla-n zori
a plans de salcii si naluce
a dor si lungi imbratisari.

miroase iar a pasi prin ganduri
si a suspine in amurg
scrisori pe frunze si pe ciuturi
a dragoste in demiurg.

miroase iar a seri de vară
a lacrimari în ochi blajini
a-ndragostiri ce or sa doară
de aşteptări, fiori şi vini.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

privesc cum depărtarea se răzbună
şi musca orizonturi cu furtuni
ca-ntr-un tablou de toamna ce ascunde
atâtea-ndragostiri prin pasi nebuni.

şi îşi infoaie voaluri negre, multe
şi valurile marii le ridica tot mai sus
în ochii ei de ceata fug corabii
cu amintiri ce nu s-au dus.

prin crang departe se aud sticletii
şi prin paduri ramase ursitori
din cer coboara cu ofrande
toti ingerii iubirii, slujitori.

şi prind in hore sanzaiene
şi nori, si ploi, si vant de-apus
chemand cu lirele-mbracate-n toamna
din moarte, umbrele ce s-au ascuns.

din vraja magilor se-nalta incantatii
şi din strafundul timpului rasar
prinsori cu mijloc de fecioare
şi-ntr-un delir cu zarile dispar.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să facem noaptea albă

Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o mai lungim... puţin,
Hai să mi te pierd în nalbă,
Hai să bem.. nebunul... vin.

Hai să dezlegăm... misterul,
Hai... speranţe să-mpletim,
Hai să-ţi fiu o clipă... cerul,
Hai... iubirea s-o-mpărţim.

Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o vindecăm... de dor,
Hai să punem stele-n salbă,
Hai prin vise... să-ţi cobor.

Hai să inventăm... percuţii,
Hai în braţele-mi... arzând,
Hai... am două, trei soluţii,
Hai... în suflet să-ţi pătrund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

se-adună-n cuget multe clipe
plutind prin ochii mei apuşi
rasai aevea in simtire
cu ochii tai de dor rapusi.

si mana imi intind spre tine
aproape ca-ti aud batand
o inima infranta-agonic
ce-n mine-o simt incet murind.

si cata departare oare
mai poate fi pana tarziu?
caci si aproape de-ai fi, doare
te vad in vis pe-un mal pustiu.

se-aud izvoarele-n catune
rasuna in ecouri, nopti
e prea-ntunericul taciune
si-mi e strain unde ma porti.

e-atata de aproape zarea
ti-aud clipirea-n zori usor
când chipu-ti unduieste marea
stergand tristetea ochilor.

salbatice-nstelari lumina
la fel, departe ca-ntr-un zbor
un licar, imi apari pe mana
şi-mi scrii cu soapte,-ţi este dor.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cala

Cala pe cale
sa-mi luminezi,
ochii ce plang
sa-mi usuci,
cu alb moale
si-un superb,
din petala
ce-mi curata,
geana de sare.
Cala pe cale
sa-mi atingi,
degete uscate
dintr-o iubire,
pune-mi catifea
si-un sarut,
sa-mi vindec
durere din ele.
Cala pe cale
sa-mi porti,
privire in tine
si-n cupa deschisa,
sa-mi inghiti
lent si atent,
iris ce are
lumina slabita.
Cala pe cale
sa-mi daruiesti,
parfum de uitare
pe perna,
sa-mi stai stapana
intr-un vis,
sa am fericire
si nu regrete.
Cala pe cale
sa-mi porti,
inima in splendoare
si timp,
sa te privesc
sa te cant
sa te simt,
sincera floare superba.
Cala pe cale
de a iubi,
maini
buze
gene
si suflete grele,
eu sunt multumita
ca tu existi,
in culoare
in viata
in gradina
ori in glastra,
si tu!
reusesti sa cuceresti
multe suflete,
ce pot lega
o mare iubire.

poezie de Adelina Cojocaru (14 septembrie 2015)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din buzele de miere

din margini de furtuni se scurg cascade
muşcând cu dinţi de noapte asfintituri moi
lăsând să curgă răni din neintelese inimi
alean sădind pe-aleile brocarde.

se-amesteca-n suspinul frunzelor tacute
batandu-si pintenii de catifea in caldaram
furand cate-un sarut din pasii eleganti lasati de doamne
si buzelor cusute cu tacere, tremurande.

castanii se resfata-n tortele aprinse de iubire
ca un balet dansand in palma unui val
cu maini timide cavaleri lunatici pierzandu-se-n cuvinte
si mint galant prin ploaia in nestire.

din urma lor se-nalta nuduri si solfegii
buimaci se-ntorc din drumul lor mirati
din chipul despletit de noapte si furtuna
raman cantand romante cu glas de orologii.

şi-ncet se-aud batand din nou in piepturi sub revere
bătăile de ceas ce in furtuni se pierd
din ochi cascade de dorinta cum rasuna
şi şoaptele ce curg pe buzele de miere.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire solitară

Mai lasa-mi o clipa sa-mi plec un genunchi
Sa-mi spun rugaciunea de seara,
Din lacrimi zdrobite sa fac un manunchi
Ce-l dau sa nu-mi fie povara.

Apoi, daca vrei pe poteci sa m-alergi
Prin vise de dragoste iara,
Ti-oi cere ca somnul din fire sa-mi stergi,
Ca minte in fiece seara.

Imi pun sub genunchi hotarat legamant
Sa mananc numai paine amara;
De-mi fac rugaciunea, un vers sa il cant,
Iar visul incet sa dispara.

Mi-oi face odihna la ceasuri de zi,
De veghe stand seara de seara,
Iubirea furisa ce iar va veni,
C-o mana s-o prind subtioara.

Voi da cate-o noapte ce vine, pe rand
Pe ziua cea lunga de vara,
Ca prea am trăit indestul doar visand -
Iubire mereu solitara...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu din Daţi totul iubirii
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un adevar

Sa-mi spui te rog iubito
cu cate m-am culcat?
Asa increzatoare candva ai declarat.
Sa-mi spui te rog iubito cu cate am vorbit?
Cumva, doar tu stii unde, ceva ai auzit.

Sa-mi spui te rog iubito, ti s-a adeverit?
Ma vezi umbland cu alta si-s foarte fericit?
Sa-mi spui fara minciuna cand noi ne-am separat,
Cine-a sezut cuminte si cine-a inselat?

Sa-ti amintesti femeie, c-am fost si sunt curat,
Eu nu te-am parasit, tu te-ai indepartat,
Au trecut patru luni, se pare ca esti bine,
"Te voi iubi mereu!" se face de rusine.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Andrei Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciob pierdut

de s-ar sparge vreo privire,
ce-am pierdut când imi erai,
as culege dintre cioburi pulbere de gand ramas
sa te intregesc in mine, intr-o lacrima iernand
cand cararile de munte
se ascund sub tropot bland

sa raman in ochi de ciuta
sa nu stii cand ochi-ti beau
strabatand pe langa vreme, viscolind pana spre cer
si sa ma transform in neaua
sa lipesc soapte cu ger.

poate umplu fara stire
vreun izvor cu ce-am uitat
poate intrebari ce umbla oglindind prin vechi trecut
sa tasneasca dintre pietre
te-as lasa ranindu-mi pleoapa
cu-al privirii ciob pierdut.

sa te-astern pe muchia zarii
sa ma cauti prin ninsori
sa te incropesc din iarna, flori de gheata sa ramai
printre palpairi de stele
sa-mi straluci cu privirea cea dintai.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul timpului...

Hai, spune timpule, ce pregăteşti?
Şi ce urmează să rosteşti?
Hai, spune-ne ce va urma?
Că ne subjugă secera.

Hai, strigă timpule în univers
Şi ne ridică peste vers!
Hai, strigă-ne, sa-audă toţi,
Că ţara-i asaltată de netoţi.

Hai, urlă timpule-n simţire
Şi ne clădeşte prin unire!
Hai, urlă-ne în vârf de munte,
Că drepţii nu au ce ascunde...

poezie de Liviu Reti (14 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incitare la visare

hai să fugim din carantină,
să punem verde în grădină,
să punem muguri roz în pom
şi omenescul iar în om.

hai să fugim din carantină,
din deşănţata ei rutină,
să nu fim zilelor pilaştri,
nici cerului nocturn noi aştri.

hai să fugim din carantină,
să nu fim viermilor cantină,
hâdului timp ce-atroce doare,
să-i punem cântec şi culoare.

hai să visăm cu ochii largi,
de câmp cu flori, de oameni dragi,
de tot ce gândul nu întină,
hai să fugim din carantină.

hai să fugim din carantină
şi-n viaţa cea de gelatină,
toate trăirile restante,
să le ivim ca briliante.

să-ntindem mâna prin zăbrele,
rupând zăgazul pus de ele
şi mreaja care ne dezbină,
hai să fugim din carantină.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi sub ploaie... licurici în priviri...

Hai să fugim, iubito, prin ploaia aşteptării,
privind la norii grei cu inima deschisă,
bobiţele sunt faguri din taina cuvântării
şi mierea în celule-i cu-aromă de caisă.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia bucuriei,
tinându-te de brâu să simt că înfloresc,
cu ochii languroşi să-i ceri copilăriei
culori din curcubeu şi cuget păstoresc.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia mulţumirii
uitând de vântul rece şi şoapta sa rebelă
cu sângele albastru să închinăm iertării
cele mai dulci poeme în sfânta ta capelă.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia bunătăţii,
învăluiţi de gânduri ce ne-au legat etern,
din palme să sorbim sărutul voluptăţii,
este nectarul sacru al dorului matern.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia dăruirii,
suspinul nopţii este pe talpa unei frici,
ţii minte, dulcea mea, în clipa înfloririi
cum liniştea privea cu ochi de licurici.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia mărturiei,
până când cerul gri va fi din nou senin,
cu slovele să-i ardem plăcerile furiei,
spovăduind iubirii cu sufletul blajin.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia libertăţii,
lanul de grâu şi drumul au karma ca şi noi,
deschis să cerem timpului valorile dreptăţii
şi cugetul Iubirii să-l plăsmuim în doi.

poezie de Luiza-Elizabetta Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

Nici gandurile voastre, nici florile nu-mi spun,
Nici negurile toamnei, ca sunt iesit din minte –
Ci numai mie-mi pare mereu ca sunt nebun,
De vreme ce-mi prind viata si moartea in cuvinte.

Ard in lumina zilei de parca uit ca n-am
Decat un drum prin iarba, un singur drum si-o poarta
Prin care voi patrunde ca luna-ncet prin geam,
Sau linistea din salcii rotind in Marea Moarta.

Ma bucur cand mai trece un an si-un anotimp,
Cand prin oglinzi straine imi rataceste chipul,
Si iar mi-aduce vremea acelasi dor sa-mi schimb
Inelul meu cu-al marii ce l-a-ngropat nisipul.

Traiesc mai mult cu roua campiilor, mai mult
Ca pasarea padurii si poate ca mi-e bine:
Vad ridicata steaua de-al carei semn ascult,
Vad risipita ora de plumb din care vine.

De-acum e dimineata pe cer ca un suras
Pe fata ravasita. De-acum e aurora …
Stau si-mi gravez in suflet ca-ntr-un margean deschis,
Cu litere tacute, speranta tuturora.

poezie clasică de A.E. Baconsky
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am strigat

Vrea sa-mi aleg calea de urmat
Atunci in mintea ei,eu,tare am strigat
sa-mi spui acum de ma mai vrei sau nu
As vrea sa pot sa stiu, fara ca tu sa-mi spui

Spune-mi de vrei, sa-ti mai dau fericire
Sau de mai vrei sa ai a mea iubire
Fiindc-am sa plec printesa-n asta zi
De lume nici nu voi mai vrea a stii

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boemă într-un vis

sunt multe nopţi în care curge primăvara
şi-n vis e-atâta zbucium si ma pierd
un labirint cu maci ce opresc timpul
şi îl ucid cu gura lor ca un dezmierd.

în dezacord isi leapada culoarea
şi foc ramane, foc aprind din nou
muscandu-mi talpile de catifea albastra
nu ştiu de sunt petala, de sunt eu.

şi ma prefac in vant, in strop de ploaie
şi ma invart pe poante, simt cum zburd
în bratele de fluturi si m-adorm in roua
sunt puf de papadie, sunt vis sau, macul crud.

trezesc puhuoaie de raze cu buzele flamande
şi sorb din firul ierbii adormit,
ma urc pe lujeri calzi pana la ceruri
si-n menuiet cu soarele in asfintit.

cobor incet pe coarde de lumina
si-ntorn cu-acelasi zbor scantei de foc incins
rebela nopţii sunt în primavara
şi-n maci ma pierd, boemă într-un vis.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul ameţit

Hai ascultă
cum sforăie florile!
Hai priveşte! Morile plâng!
Hai gustă zorii ce se strâng
şi îţi miros cu orele culorile.
Hai să ne scobim în deget
cu o inimă de barcă
Hai atinge cu gândirea
o explozie plutind
când din când în când
tu parcă
reînvii murind oricând.
Hai sărută cu piciorul
braţul cu brăţări de umăr
să te iau în ameţeală
să-mi ieşi infinit la număr.
Hai trăieşte!
Asta-ţi cer...
dacă sper că mă priveşti
tot pământul ameţeşte
doar atunci când tu trăieşti.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu vântu-n palmă

de-ar fi cetate peste gânduri
să pot zidi cuvant peste cuvant
te-aş smulge din a mele soapte
şi-aş ridica un turn sa-mi fii ce sunt.

aş dezbraca mansardele de noapte
şi noapte peste noapte as cladi
să-mi legan tampla o secunda
cu vântu-n palmă,-ce n-aş fi!..

ţi-as rade strengareste in ureche
muşcând din strugurii necopti din mintea mea
şi-aş stoarce mustul fara nicio mila
strivindu-ţi gura ta cu gura mea.

aş smulge doar un petec de racoare
să-ţi spun ca-mi este intuneric si amar
în temnita din mine ce ma taie
flămândă sunt de tine,-n-ai habar.

şi arcuind tot cerul imprejuru-mi
mi-aş pierde mintile crezand ca-i mana ta
şi m-aş topi in lumea unei lacrimi
de-ar fi să fie lumea ta, a mea.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cărţile pe faţă

Hai să jucăm, cum spun, cu cărţile pe faţă
C-am revenit din clipe ce au inclus tăceri
Şi-am limpezit trăiri, izvor de suprafaţă
În anotimpul ochilor deschişi pe-un "altminteri"

De-ar crede lumea că visez doar inimioare
Şi-am fluturasi şi îngeri, teanc, sub cap
Aş râde, cutezând să spun - Nebuni sub soare
sunt mulţi! "Zeloşi", iubind c-un handicap!

Hai să jucăm, cum spun, cu cărţile pe faţă
Să spunem tuturor, cum e firesc, cât te iubesc
Că nimeni altul, astfel nu mă mai răsfaţă
C-o voce-ascunsă-n adevăruri ce-mi grăiesc

De-aş căuta surâsuri coborâte-n mare
De te-aş ciopli pe-un val, cu dălţi de dor
Aş da verdict iubirii-o nouă antamare
Te-aş ridica, pe veci, la rang de comodor

Hai să jucăm, cum spun, cu cărţile pe faţă
Nu mi-e ademenirea rost pe-un liberconsimţit
Ţi-aş contura prin gesturi, ultima postfaţă
Cu anotimpul mâinilor-zefir! Ce te-au simţit

La tâmple port pigment! De ani prea mulţi
Şi-am riduri ce-s pictate... Ici şi colo...
Dar îmi săruţi surâsu-n buzele-ţi fierbinţi
Şi-am vocea decriptată-ntr-un tremolo...

.................................................

Hai de jucaţi, cum spun, cu cărţile pe faţă
Trişând, pierdeţi din start fără s-aveţi atuu
Mizând la cacealma, c-o mimă de paiaţă
Aveţi un as-iubire! pe-un pont de supérfluu

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final de anotimp

Intr-o zi...
am sa-mi pictez vorbele
cu surasul tau cald,
voi lasa viata
sa-si conduca liniile
pe calea vesniciei

Intr-o zi...
am sa-mi privesc chipul
ravasit de lumina
cu un apus launtric
conturat de suvitele
din paru-mi grizonat

Intr-o zi...
ca oricare alta
ma voi trezi din mine
si-am sa fiu prea batran
ca sa iti spun
ca te iubesc cu adevarat!

poezie de Lucian Preda
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!