Cu fruntea înclinată către Dumnezeu
Femeia înger, fire de mătase,
Cu fruntea înclinată către Dumnezeu
Coboară-n vis mlădie să descoase
Binele de presupusul greu.
Apare luna plină printre nori,
Fulgerele cruce fac în cer,
Tunetele pun nectar în flori,
Zarea se-nroșește în mister.
La sânu-i încă doarme pruncul mic
Și el visează lumea ce va fi
Mai luminoasă, Doamne, înc-un pic
Unde în credință vom trăi.
Soarele apare la fereastră
Punând la vise roata de trăsură
Unde-un cal cu coamă-albastră
Zboară-n juru-i cu zăbala-n gură.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre nori
- poezii despre lună plină
- poezii despre lumină
Citate similare
Lumea visului
Noapte,noapte intunecata
Luna sraluceste
Si ne arata
Drumul vietii ce va fi urmat
De noi,printre nori.printre flori
Pana vom ajunge
Unde lumea-i buna
Si totu-i un paradis
Unde totul pare cantru-un vis.
Paradisul este visul
Unde totu-i frumos
Unde mergem printre flori
Si plutim pe nori!
poezie de Ganta Elena Daniela
Adăugat de Ganta Elena Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre rai, poezii despre noapte, poezii despre frumusețe sau poezii despre flori
Despre sfârșitul lumii
Când va fi sfârșitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.
Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună și alt soare.
Lumea din nou va renaște
Cu alt Isus și alt Paște.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.
Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi și noapte
Fără să gândim la moarte.
Și atunci, ca și acum
Totul se va face scrum.
Alternanța alternează
Și altă lume urmează.
Din timp în timp vom tot renaște,
Altă lume vom cunoaște.
Deși ne vine iar sfârșitul
Tot n-atingem infinitul.
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Soare, poezii despre zbor, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit sau poezii despre planete
Gândul meu își spală urma
Pe sub cerul ceruit să nu curgă ploile,
Păsările scurmă zarea să mângâie zorile,
Gândul meu urcă în flăcări pentru-o iubire stabilă,
Are vreo cinci pumni de ani dar visează că-i copilă.
Sfânt mi-i sufletu-ncercării, chiar îmi șoptește ceva,
Să mă știe lângă dânsa, deși are gura rea,
Mâna mea doarme în sânu-i într-o prelungită noapte,
Eu visez, și ea visează, că mâncăm stele cu lapte.
Dorul meu mai trece zarea pe unde vin ploile,
Lacrimile ei ascunse îngroașă puhoaiele,
Păsările scurmă-n urmă cuiburile părăsite,
Gândul meu își spală urma cu noile lui ispite.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păsări, poezii despre ploaie, poezii despre mâncare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pedale și nori
Pedalele mașinii mă urcă-n cer...
Trece un nor și apare Soarele,
După el fiica mea, Liana...
Trece un alt nor și apare Gelu.
Trec alți nori și apar stelele și părinții
Și uite așa dau mâna cu îngerii.
Așa accelarez pedala
Și mașina se ridică-n slăvi
Făcând o plimbare cu Soarele
Și cu stelele mai plimbărețe
În paradis pe o stâncă cristalină
Și pe o săgeată de lumină violet.
În mașină norii doresc să se așeze.
Eu îi refuz și le spun că sunt poluați.
Răspunsul norilor este trist:
"Voi cu mașinile ne-ați poluat!
Și merg printre stele și nori,
Ziua și noaptea la fel
Ca să stau lângă Tronul Divin
Unde ne așteaptă Lumina veghetoare
Și glasul eternității
Al nașterii și al nenașterii
Precum glasul inimii
Ce cântă un cânt de leagăn
Pentru pruncul născut și nenăscut.
Pedala mașinii mă urcă și coboară
Creând găuri albastru violet
În spațiul cerului și al eternității
Compus din aripi de îngeri
Și drumuri pe care nu calcă nimeni
Decât pedala mașinii mele
Ce face să zboare mașina-n senin
Printre stele plutind către zorii dimineții
Ținându-ne de mână cu Soarele
Declarând pedala Luminii!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre poluare, poezii despre naștere, poezii despre tristețe sau poezii despre stânci
Bolta de vise
Printre sfinții din icoane,
Printre lumânări aprinse,
Sufletul meu de copil
Are porțile deschise.
Printre cărți cu duh și taine,
Printre încercări mărețe,
Visul meu întru credință
Culege flori și povețe.
Printre-ai mei ce pragul sfânt
Al bisericii îl calcă,
Eu mă-nchin de bunăvoie
Ca smerenia să-mi placă.
Printre dâre de lumină
Ce mă însoțesc în viață,
Îmi aleg o țintă fixă
Soarele de dimineață.
Făcând cruce, gust agheasmă,
Mă închin Domnului Sfânt
Ca să-mi rânduiască pașii
În raiul de pe pământ.
Printre sfinții din icoane,
Printre lumânări aprinse,
Sufletul meu de copil
Are bolta lui de vise!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre smerenie sau poezii despre sfaturi
Pedale și nori
Pedalele mașinii mă urcă-n cer...
Trece un nor și apare Soarele,
După el fiica mea Liana...
Trece un alt nor și apare Gelu.
Trec alți nori și apar stelele și părinții
Și uite așa dau mîna cu îngeri.
Așa accelarez pedala
Și mașina se ridică-n slăvi
Făcînd o plimbare cu Soarele
Și cu stelele mai plimbărețe
În paradis pe o stîncă cristalină
Și pe o săgeată de lumină violet.
În mașină norii doresc să se așeze.
Eu îi refuz și le spun că sunt poluați.
Raspunsul norilor este trist:
"Voi cu mașinile ne-ți poluat!
Și merg printre stele și nori,
Ziua și noaptea la fel
Ca să stau lîngă Tronul Divin
Unde ne așteaptă Lumina veghetoare
Și glasul eternității
Al nașterii și al nenașterii
Precum glasul inimii
Ce cîntă un cînt de leagăn
Pentru pruncul născut și nenăscut.
Pedala mașinii mă urcă și coboară
Creînd găuri albastru violet
În spațiul cerului și al eternității
Compus din aripi de îngeri
Și drumuri pe care nu calcă nimeni
Decit pedala mașinii mele
Ce face să zboare masina-n senin
Printre stele plutind către zorii dimineții
Ținîndu-ne de mîna cu Soarele
Declarînd pedala Luminii!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare
Strâng la pieptu-mi, de aseară
Doru-nvinge depărtarea,
Noaptea te aduce-n vis,
Perna somnului e zarea
Unde zborul ți-i deschis.
Luna urcă prin artere
Către-al inimii obol,
Unde dragostea se cere
A fi între noi simbol
De aceea mă simt bine
Când din vise tu cobori
Și te-nghesui lângă mine
Cu parfumul tău de flori.
Strâng la pieptu-mi delicat
Visul ce se desfășoară,
Sau te strâng neîncetat
Doar pe tine, de aseară?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simbolistică, poezii despre iubire sau poezii despre inimă
Neastâmpărat mister
Lungă-i cărarea până la cer,
prin desișul stelelor e de nepătruns,
doar cântecul aleargă pe a cuvântului undă
și încă la vamă nu a ajuns.
Prin fereastra universului tot întind mâna
și altă fereastră apare,
și-apoi încă una,
și-n față iar râde neastâmpăratul mister.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vamă, poezii despre mâini, poezii despre muzică sau poezii despre cuvinte
Luna
Soarele și Luna, la ceas de taină, mâna și-au dat,
Ca Pâmântul noaptea să nu rămână neiluminat.
Într-o frăție cosmică, tacită s-au înțeles
Și când soarele se stinge, sus pe cer, de la apus,
Răsare luna, o soră naturală și fidelă
Ce se-nvârte pe orbită-i exact calculată
Și pământul îl cuprinde-n al ei tentacul.
O pereche misterioasă aceste astre fac,
Un El și-o Ea ca-ntr-o poveste aievea,
Cu ochiul Ele ne fac când o eclipsă apare,
Iar noi fascinați suntem de proporțiile universale
Și ne-ntrebăm firește cum e cu putință
Asemenea perfecțiune în cosmos să existe.
Seară de seară în décor nocturn apare
La-nceput o semilună, timidă, glacială,
Cu un zâmbet surâzător, galeș și smerit
Și-apoi crește, pătrar după pătrar
Și la apogeu ajunge-n acest spațiu colosal.
Un briliant la piept Pământul poartă
Și-a lui strălucire argintie n noaptea înstelată,
Luminează calea sufletelor spre o necunoscută poartă,
Când în somn profund și plin de vise, ele pleacă.
Domnește sus pe cer pân ce soarele apare,
Semn doar să ne dea ca și a ei prezență
Se va simți din plin în a noastră existență
Și de-om urmări atenți ale ei puteri sporite,
Vom înțelege mai bine viața de pe planetă.
Sub clar de lună jurăminte multe curg
Și legăminte sacre de dragoste se țes,
Părtașă discretă la ale noastre povești este
Și a ei vrajă pecetea pe-a noastră viață pune.
O, Tu, sferă luminoasă și nestemată,
Simbol cosmic și singular pentru planetă,
În fiecare seară îmi intri în inimă și în casă
Și-mi aduci aminte tot mereu,
Ce minunății a lăsat în Univers, Dumnezeu.
poezie de Georgeta Ganea (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre astronomie, poezii despre existență sau poezii despre zâmbet
Pe boltă când apare luna
Când noaptea-i cu lună
Iubita-ți jură-n fraze parfumate
Iubirea-i nebună
Dar minte cum mințiră toate celelalte
Minciună, minciună
De n-ai fi tu iubirea n-ar avea cuvânt
Tu ești durerea
Ești mângâierea
Tu farmeci totul pe pământ.
Pe boltă când apare luna
Printre șoapte, când e noapte
Atunci apare și minciuna
Cu cununa ei de vis.
Și-atunci zefir
Și trandafiri
De fermecatele iubiri
Viața fără de minciună
N-ar mai fi un paradis.
Minciună, minciună
Tu dai iluzii dulci ca și morfina
Minciună, minciună
Tu ești otrava, ești plăcerea, ești lumina
Minciună, minciună
Prin tine farmecul vieții îl simțim
Și tot prin tine,
În nopți senine
Visăm, iubim și suferim.
Pe boltă când apare luna
Printre șoapte, când e noapte
Atunci apare și minciuna
Cu cununa ei de vis.
Și-atunci zefir
Și trandafiri
De fermecatele iubiri
Viața fără de minciună
N-ar mai fi un paradis.
cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună sau poezii despre trandafiri
Ești femeia
Ești femeia care mă înnebunește,
Ce își prinde noaptea stelele în păr
Dezlegând ispita, clipa când sosește,
Ești acea femeie... după care mor.
Ești femeia care dorurile-și poartă
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și-ntărite sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.
Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.
Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru, cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.
Ești femeia care sângele-mi stârnește,
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei patima-mi topește,
Ești acea femeie... proaspătă mereu.
Ești femeia blândă și-ntelegătoare,
Plină de credință și respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Ești acea femeie... înger... renăscut.
Ești femeia care lumea o înfruntătă
Și-n privire are flăcări de smarald,
Raze mii... de soare, în alai de nuntă,
Ești acea femeie... pentru care ard.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre femei, poezii despre vulcani, poezii despre tăcere sau poezii despre trup și suflet
Printre plopi și printre sălcii...
Printre plopi și printre sălcii,
Pe un mal de apă iute
S-au adăpostit să-și crească
Iezii o ciurdă de ciute.
Între ele țanțoși cerbii
Stau alarmă-n vremuri grele,
Boncăne și fug în grabă
Cu coarnele printre stele.
Luna mângâie pe pete
Iezii cruzi cu lapte-n gură,
Soarele le crește-n cale
Iarba verde de strânsură.
Numai eu, minune mare
Îmi pun inima pe tavă,
Le-o întind imaginar
Să o pască din otavă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre imaginație, poezii despre gură sau poezii despre creștere
Setea de lumină și credință
În Săptămâna Mare-a Paștelui
Ne adunăm cu gândul în Hristos
În mânăstiri, biserici, orișiunde
Izvorul de credință e frumos.
Ne adunăm ca frunzele în pom
Punând lumina soarelui în roade,
Ca pasărea la cuibul ei rotund
Când se întoarce din tărâmuri calde.
Ne adunăm cu dorul la izvorul
Cu valuri limpezi de pură credință,
Setoși de-a înălța prin osanale
Domnului un gest de pocăință.
Ne adunăm în Săptămâna Mare
În pragul Sfintei, Marii Sărbători,
Purificându-ne și sufletul, și trupul,
Împodobim altarele cu flori.
Și, Doamne, iartă-mi îndrăzneala:
De-a aduna din lume, ca un mag,
Femeia care are ochi de stele
Pentru-ai dărui iubirea mea cu drag!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre sărbători sau poezii despre săptămâni
Iar curg vise...
Iar curg vise, nu-n pustie,
Ne scăldăm în poezie.
Ne uscăm în amintiri,
Găsind rosturi, potriviri.
Semăn perlele-n scoică
Să te simți maică și doică,
Eu mă simt stâlpul de casă,
Vreau să urc zarea mănoasă
Să găsesc izvoarele
Un' se scaldă soarele,
Unde curcubeie noi
Visele urcă în doi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre amintiri
Aripi prind când dorul mă apasă
Măicuța mea când dorul mă apasă
Aripi prind, prin nori, să zbor acasă,
Să-ngenunchez țărânei și virtuții,
Să depăn amintiri, în praful curții
S-adun în sân și mere dar și nuci,
S-ascult în zori și mierle dar și cuci,
Să merg la pescuit în apele cu stele
Unde-noată luna în valurile rebele,
Unde lebăda ca semn de întrebare
Gâtu-și rotunjește în razele de soare,
Unde tricoloru-i mândru în ferestre,
Cruce din istorii pe iatagan de creste.
Măicuța mea când dorul mă cuprinde
Sângele de neam ca flacăra m-aprinde
Și ard în zbor s-ajung cu nerăbdare
Să-ți ating lumina de românească floare.
Nimic nu e mai scump în lumea toată
Decât a fi acasă, pe prispă, laolaltă
Și frați, dar și bunici, frumoși nepoți
Punând cununi la stâlpii de la porți
În ochii tăi speranță mă re-ntorc
Să-mi fac din obicei izvor de foc,
Să ard îngenunchind profund, fierbinte,
Pătruns de amintiri, de vise sfinte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc sau poezii despre sânge
Rugăciune
Îngerii toți îi vreau, nu doar un stol de îngeri,
Să mă-nsoțească Doamne, în drumul meu mereu,
Să-mi port pașii-n lumină, nu în dureri și plângeri,
Și ocrotită cer să fiu de Dumnezeu.
Să nu plece-n bejenii preamilostivii sfinți,
În drum să nu mă muște o viperă de gleznă,
Nu o să-mi dau credința pe-o mână de arginți,
Iar seara Sfânta Cruce o fac mereu pe pernă.
Cuțitul de cristal un gând să nu-mi întoarne,
Să-mi fure o bucată de suflet pe-nserat,
Un pas și încă unul îl fac spre Tine Doamne,
Doar Ție-Ți port credință, la alții nu am dat.
Pe mâini îmi sprijin fruntea, și în genunchi m-așez,
Iar lacrimile-mi curg împreunate-n flori,
Cu rugăciuni pioase Altarul Ți-l veghez
În fiecare seară și-n răsărit de zori.
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre șerpi, poezii despre protecție sau poezii despre plâns
Se lasă amurgul peste sat
Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colț de rai,
Unde veșnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Și cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi și tei în floare.
Apare un țăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii și turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre țărani, poezii despre virginitate, poezii despre tei sau poezii despre păduri
Cred și sper...
Cred și sper, și sper, și cred,
Că sunt liricul aed
Ce-a pus sufletul în rime
Cu iubirea-i să te-anime,
Să te bage în ispită,
Să te facă fericită,
Fără să fie păcat
Fac din vers și stele pat!
Fac din flori, și stele, vise
Din adâncuri necuprinse,
Din nălțimi fac și inele
Ca să te cuprind cu ele,
Să te-ncing la cheutoare
Unde ești mai arzătoare,
Că sunt liricul aed
Cred și sper, și sper, și cred...
Ard în firbinte cuvinte,
Literele îmi sunt ținte
Și ochesc sub lună plină
Patul de crudă sulfină
Unde noi vom veșnici
Clipa-n care ne-om iubi -
Că-n iubire sunt aed
Cred și sper, și sper, și cred!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri
Mantia de geniu
A fi sau a nu fi
Din razele înalte coboară luna
Hiperion coboară prin razele de lună se ascunde ochiul sferic
În sfera de lumina pe cer știrea
Stele răsar cum și apună o mierla jucăușă pe lângă plopi
Coboară cu soț și fără soț sunt plopii în solstițiu
Apare de departe, apare Eminescu, din depărtări albastre de solstițiu
E vara boreală și soarele o sferă lumina-i tot mai albă
S-a stins și s-a înălțat
Apare Eminescu prin undele din șoapte
Alerg în vis cu tine și florile de tei
Primesc botezul ploii
Apare Eminescu în stele cufundat cu mantia de geniu,
Cu ochiul colorat în străluciri albastre.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre știri, poezii despre soț sau poezii despre ochi
Noapte lucie, albastră
Când luna pe cer apare
Întunericul pălește.
Lumina zilei dispare,
Sufletul se odihnește.
Noapte lucie, albastră
Peste sat încet se lasă.
E liniște-n casa noastră
Și-n pădurea răcoroasă.
Somnul e stăpân pe toate
Câte-n cer și pe pământ.
El în fiecare noapte
Ne-apropie de Domnul Sfânt.
Îngerii din cer coboară
Să vegheze somnul dulce,
Cu vise ne împresoară
Și la pernă ne fac cruce.
Îmbrăcați în alb veșmânt
Ne veghează până-n zori.
Apoi urcă la Cel Sfânt,
Până dincolo de nori.
Nu știm când se odihnesc,
Fiindcă în grădina lor,
Multe suflete-ngrijesc,
Ale celor care mor.
Asfel, porunci împlinesc.
Asta e menirea lor.
Pe Dumnezeu îl slujesc,
Al lor, și-al nostru creator.
Împreună cu Isus
Multe vise împlinesc.
Ei, veghind acolo sus,
Multe, alte, plănuiesc
Pentru omul muritor,
Pentru-al lumii viitor.
poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre întuneric sau poezii despre viitor