Îmbrăţişarea

cum ar treui să supravieţuiască
bătrânii când ramurile din jur
nu-i îmbrăţişează?

ei ar trebui să se ţină
împreună să bată din unghiuţele-acoperitele
cu, fine, ciupercuţele ranforsării
şi să necheze să pară

că numai aşa ar trebui să se scrie istoria
unor ierburi mult mai înalte decât
fiinţe atât de prost rumegate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să-mi închid

(s)porii – vecinii
nu iubesc ciupercuţele (?!), norii
nu mă iubesc: nu e
destulă umezeală în ue –
şi nu
e nimic prea uscat în femeia
cu şolduri în creşteri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd bine

că unele femei tinere
mai tinere decât eu eram
în urmă cu 50 de ani
vor să mă îndrăgostescă de ele (?!) nu-i aşa
că ar trebui să
mă prefac oarecum impotent şi
să le ignor cu
desăvârşirea aproapelui?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiuca

ar trebui să mănânc
peşti pentru că azi au ieşit micile
zburătoare din ser
tare (?!) ar trebui
să mă-ndestulez cu o ştiucă
stricată-ncepând
de la unele litere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura cale

de bibilire adevărată a limbii
române e fragmentarea: des
părţirea-n silabe ce nu
prea există
(?!) -
resturile de re
cuperat din limbajul de tristă
amintire a plaiurilor mioritice nu
ar trebui să se bată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nebună

dorinţa poetului este
să scrie în linişte poezie
dar
liniştea poeziei ce-o scrie
pace nu-i dă nicidecum
atunci
dorinţa poetului este
să iasă din linişte, cum
plină
iese şi luna din capul
nopţii... şi urlă nebună
aşa
cum dorinţa poetului es
te să scrie... să scrie...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ah, dom' director... Dumneavoastră cum aţi vrea să fiu?
Traian: Aşa cum te ştiu: vesel, simpatic, plin de viaţă!
Lucian: Momentan nu pot fi aşa...
Traian: Dar când vei putea fi din nou astfel?
Traian: Nu ştiu.
Traian: Luci, cum complici tu totul!
Lucian: Dom' director, nu complic nimic; doar ştiţi ce i-am spus...
Traian: Mamei tale?! Ştiu. Dar asta nu schimbă situaţia; ar trebui să iei măsuri, altfel nu ajungem nicăieri. Nu vezi care-i rezutatul? Tu suferi, ea suferă, ba chiar şi eu; cum crezi că mă simt văzând-o tristă şi înlăcrimată? Iar mai târziu pe tine; şi tu, tot trist... Ar trebui să punem capăt acestor suferinţe; soluţia ne e la îndemână.
Lucian: Mai bine să vorbim despre altceva.
Traian: Nu-i bine, Luci; fugi de problemele cu care te confrunţi, în loc să le înfrunţi!
Lucian: Să le înfrunt?! Nu acum, dom' director; poate altădată...
Traian: Bine. Să fie ca de obicei, cum vrei tu.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemo: Îmi pare rău că nu am putut să opresc...
Gill: Nu, mie ar trebui să-mi pară rău. Eram atât de pregătit să ies, să gust oceanul şi te-am pus în pericol. Nimic nu ar trebui să valoreze atât de mult.

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am descoperit ca puteţi fi sinceri şi puteţi munci din greu toată viaţa şi sa o sfârşiţi faliţi şi în încurcătură. Va trebui să fii mai mult decât un muncitor bun. Va trebui să fii mai mult decât sincer. Va trebui să faci planuri bune, să ştii sa stabileşti ţeluri.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aşteptăm ceva, ne ajută mult speranţa, dar nu ar trebui să ne hrănim doar din speranţă, ar trebui să facem din ea numai un ingredient al sunt hranei.

citat din Ernst Bloch
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet jucător

cine mai scrie poezii mai scrie
când messi dă cu dreptul în stângul şi
înapoi iar capul e cusut pentru mondialul din rusia
cu maţe de ren renegat?

cine mai scrie atunci
când elveţia - fostă mică putere în sporturi -
ţine brazilia de tricou iar poeţii favelas
în vestiarul cu miere îşi pun

cu amar jambiere din nou? iar stăpân
e un urs foarte alb
cu centură de caratist cu alură de prichindel
tuns cu maşina de tuns. unele ierburi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am o nedumerire: Ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar începe la un moment dat să crească? Ar trebui oare ca, din când în când, să fie scurtaţi sau, dimpotrivă, obiectele din jur ar trebui adaptate la nevoile lor?

aforism celebru de Stanislaw Jerzy Lec din Gânduri nepieptănate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te supăra, eşti

mai frumoasă ca mine
nu te supăra
până şi băieţii au labii cu adevărat longiline
în fine, nu
ar trebui să le recunosc foarte mult, o, neo
comuniştilor fără sex
(?!)
mintea puţină
şi fără de cheag
sau ce e mai sofisticat cu adevărat
sau ce
ai fi tu o doamnă cu aere da maimuţă
ca viorica
o toamnă e cum va fi mai adânc
în grupul scutit
de centenare penibile
de bâ'âieli a
prox ul
timative

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va trebui să fii mai mult decât un muncitor bun. Va trebui să fii un bun cititor. Şi dacă nu îţi place să citeşti, cel puţin poţi să asculţi o casetă bună în drum spre casă, nu-i aşa?

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Dar spune-mi, Luci, nu te înţeleg... De ce te chinui atât de mult? De ce te închizi în tine şi nu-i spui odată totul? Tocmai tu, care, de obicei, eşti atât de direct... De ce nu-i destăinui sentimentele pe care le ai faţă de ea de atâta timp? Tu spui că-ţi pare rău de Nick, că suferă atât de mult, dar el exagerează puţin; noi ne-am cunoscut de abia patru zile, pe când tu, pe Lia, o ştii de mai mult de şase ani...
Lucian: Şapte; şapte ani şi jumătate.
Maria: Eh, poftim, şapte... Şi atunci, de ce? Ce rost au toate astea?
Lucian: Nu ştiu... Cu Lia nu-i deloc atât de simplu. Nu pot... Nu sunt încă pregătit să-i spun. În plus, mă leagă şi mă încurcă teribil o promisiune absurdă, pe care am făcut-o mai demult cuiva; şi ei, dar şi altcuiva. O promisiune pe care nu mi-o pot încălca aşa de uşor, nu pot trece peste ea, deşi aş vrea... Dar, în fine... N-are importanţă!
Maria: Cum să nu aibă?! Nu vorbi aşa, Luci! Dă-o încolo de promisiune! Uit-o! Şi... Spune-i odată!
Lucian: Ah, nu merge; nu-i atât de simplu... De altfel, drept să-ţi spun, mi-e şi teamă; mi-e teamă de un refuz din partea ei. Nu ştiu dacă ea ar accepta această destăinuire, iar eu nu ştiu cum aş reacţiona dacă ea m-ar refuza categoric, după atâţia ani de aşteptare, de speranţă, sau numai de iluzii deşarte...
Maria: Ar trebui să încerci totuşi ceva, nu să suferi atât de mult. Nu meriţi să suferi atât, Luci!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât reflectăm mai mult, cu atât rămânem mai convinşi că sufletul, departe de a trebui să fie deosebit de corp, nu este decât acest corp însuşi, privit din punctul de vedere al unora din funcţiile sale, sau a unor moduri de a fi şi de a acţiona de care el este capabil, atât timp cât se bucură de viaţă.

Baronul d'Holbach în Sistemul naturii (1957)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroarea

cred că eşti o mare eroare, şi d-aia
şi o mare poetă! nu înţeleg de ce mă eviţi -
nu ar
trebui să-ţi mai tolerez in-dependenţa
prost înţeleasă în unele versuri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana cu cerbul

ah şi eu mai beau mai ratez
din când în când referendum
uri construite subtil –
tiptil
mă strecor către casă
printr-o sită de muşte (?!) puternice
uneori odioase. mai beau
frecţii
diana cu cerbul nu prea îmi vine
să cred să fi procreat
dar în fine în fine... în fine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Păi, dacă insistaţi... Nu ştiu dacă ar trebui să vă spun... În fine, n-am nimic de pierdut. Deci, e vorba despre...
To Kuny: Presupun că despre colega ta, frumoasa domnişoară Lia.
Lucian: Cum de v-aţi dat seama?
To Kuny: Ah, dragule, crezi că era atât de dificil?! Voi, tinerii ăştia... Mereu aveţi acest gen de probleme. Deci, ce-i cu domnişoara?!
Lucian: Păi, după ce-am părăsit apartamentul fiului dumneavoastră, m-am plimbat prin oraş, de aceea am întârziat şi aţi fost nevoit să mă aşteptaţi. Iar într-un parc, m-am întâlnit cu ea. Dar nu era singură. Era împreună cu... Sid!
To Kuny: Sid?! Asta te deranjează atât de mult?
Lucian: Da... Eu... Nu ştiu... N-ar trebui să mă deranjeze, dar... Când i-am văzut împreună, în acel parc...
To Kuny: Off... Dragostea asta! Vă suceşte minţile la toţi! Văd că şi tu eşti gelos, din cauza domnişoarei. Şi te mai mirai de fiul meu...
Lucian: Nu, tocmai, că nu mă miram deloc, pentru că... Îl înţeleg perfect!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jenny ramadam

m-am împrietenit cu jenny ramadam –
să vedem dacă noua
mea prietenă mă citeşte – ar trebui să
explodeze de fericire că scriu despre ea
sau ar
trebui poate să se îmbufneze pentru că ar
trebui să
creadă că eu noul ei prieten matur şi volant
umblu cu distanţele-n braţe, cum aş
da poate muci
mici – varză creaţă – la înverzitele raţe
în curtea ades mărginită de pietricele
cherry sau roşii prea coapte mărgăritar

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Bănuiesc că au fost multe cele ce s-au îndrăgostit de tine.
Lucian: Dacă au fost sau nu... Nu ştiu; poate... Printre ele s-a numărat şi blondina noastră micuţă, Maria. Ceea ce ştiu însă foarte sigur, e că eu nu m-am îndrăgostit de nici una, decât de ea, de la început, de cum am văzut-o, iar asta s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă. Dacă n-ar fi fost ea, poate că ai fi fost tu; ai fi avut şanse, eşti drăguţă... Tu, Maria sau alta. Dar aşa...
Sonya: Aşa nu poate fi decât ea.
Lucian: Întocmai. Ea-mi domină gândurile, iar eu nu pot schimba nimic în acest sens. Am încercat de multe ori, dar... La naiba! Nu ştiu de ce, însă... Mi-e imposibil!
Sonya: Ba da, poţi schimba ceva.
Lucian: Nu înţeleg...
Sonya: Dacă tot o iubeşti atât de mult, atunci de ce suferi din cauza ei, când totul ar putea fi atât de simplu? Mai ales că şi ea te iubeşte pe tine, asta e clar.
Lucian: Nu ştiu; eu nu sunt atât de sigur.
Sonya: Ar trebui să fii. Pentru că te iubeşte. Scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei, se gândeşte mereu la tine, atât de mult, încât vorbeşte şi noaptea cu tine, în somn. De ce crezi că ar proceda astfel? Simplu: Pentru că te iubeşte, e singura explicaţie.
Lucian: Posibil... N-aş putea să te contrazic, dar nici să te aprob. Nu sunt sigur că ai dreptate.
Sonya: De ce nu încerci să te convingi singur?
Lucian: Ce vrei să spui?
Sonya: Încearcă să afli adevărul, să fii sigur, să ştii dacă te iubeşte sau nu.
Lucian: Cum să fac asta?
Sonya: Încearcă să-i găseşti jurnalul, să vezi dacă scrie sau nu des-pre tine în paginile lui, iar dacă scrie, să afli ce anume scrie despre tine. Presupun însă că ar trebui să-l cauţi în timp ce ea nu este în cameră; îl ţine întotdeauna bine ascuns, uneori, din când în când, schimbând locul respectiv, în care-l pune. Nici Ly, colega ei de cameră, nu ştie de existenţa jurnalului; când scrie, are grijă ca Ly să nu fie acolo, să fie doar ea, singură.
Lucian: Îmi sugerezi cumva s-o spionez? Asta mă sfătuieşti?
Sonya: Da. De ce nu? Pare a fi singura soluţie pentru a afla ceea ce te frământă atât de mult, pentru a te linişti, însă pentru asta e nevoie să te întorci printre colegii tăi, să fii iarăşi împreună cu ei; aţi stat destul separat, nu crezi?
Lucian: Poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!