Sufăr de cleptomanie, iar când se agravează, iau ceva şi îmi trece.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele cu gând

Învăţ de-o viaţă, dar nu îmi ajunge
Să desluşesc ceva din Univers
Şi, ce nu pot cu mintea a străpunge,
Încerc să învelesc, acum, cu vers.

Mi-e greu, când gândul zboară printre stele,
Să îl opresc doar să privească-n jur,
Iar el trimite gândul său la ele
Continuând al galaxiei tur.

E tatăl gândurilor infinite
Fixate-acum prin stele, în reţea,
Sunt singure, pierdute, irosite,
Şi poate-i prea târziu a le-aduna.

De-aceea, eu, în nopţile senine,
Încerc să aflu, doar cu mintea mea,
Cât pot de mult. Iau gândul lângă mine
... Şi sufăr când mai cade câte-o stea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonia

E întuneric şi rece
în celulă...
Umbra gratiilor îmi frînge trupul.
Lampa se sparse ieri
şi lumina zace răvăşită
printre cioburi...
Ecoul paşilor de înger
îmi mai vibrează în timpane.
Miroase a scrum.
Aripile... mi-au ars aripile...
Uitasem ca ieri
am încercat să evadez.
Uitasem de ce sunt aici...
De ieri sufăr de scleroză.
De astăzi îmi doresc aripi,
iar de mîine...
Am uitat că sufăr de scleroză!

poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufăr şi sufăr că sufăr, socotind că n-am fost făcut pentru a suferi.

citat clasic din Vladimir Ghika
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda îmi aduce aminte că timpul trece, iar clepsidra îmi confirmă rapiditatea cu care trece el.

Ovidiu Kerekes (9 aprilie 2012)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mult soare

Dimineaţa când sunt trează
Mă uit în oglinda goală,
Dar ceva mă-ngrijorează
N-aş vrea să fie o boală.

Trebuie să-mi găsesc norocul
Şi să iau tot elixirul
Că nu vreau să ard ca focul,
Iar în viaţă să pierd şirul.

Mă agăţ cu disperare,
Să iau mai multă mângâiere
Vreau ceva cu mai mult soare,
Zile cu nectar şi miere.

poezie de Eugenia Calancea (27 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp

Iubirea se diminuează
Iar ura se agravează.

distih de David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativităţi înşelătoare

Sufăr cu timpul, cu care nu mă înţeleg,
Pentru că numai eu dau, iar el ia
Şi, mă induce în eroare, căci tot el, zice, pune la-ntreg,
Iar de la mine tot se scade, pretinzând că doar el dă ceva.

Sufăr cu spaţiul, mi se tot reduce din ce-am al meu loc,
Nu mai am un acelaşi acces, sunt uitat c-aş fi fost
Pe unde eram, îs acum alte chipuri, cheia are un cu tot alt breloc,
Cu efigie nouă... e doar scaunu' acelaşi, nu mai ocupa vechiul post.

Sufăr şi de imagine, în lipsă, căci dispar, virtual
Nu se aude de mine, cum odată eram, subiect,
Nume propriu... doar aşa raritate, îs doar rarul, un accidental,
O speranţă ratată, de-o iubire odată, vreodată proiect.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când copiii se joacă, deşi se amuză, iau lucrurile foarte în serios. Este important; pentru ei este ceva la fel de serios cum va fi dragostea peste zece ani. Îmi amintesc când eram mic, iar părinţii mei obişnuiau să spună: "Bine, te-ai jucat destul, acum hai să faci o baie!", mi se părea o idioţenie, căci, pentru mine, baia era o treabă foarte prostească. Nu avea niciun fel de importanţă, în timp ce joaca alături de prietenii mei era ceva serios.

Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost educaţi amândoi – atât eu, cât şi tu – să nu cumva să greşim. Am fost recompensaţi când făceam ceva corect (după nişte reguli ale altora) şi am fost pedepsiţi când făceam ceva greşit (iar după standardele altora). Aşa că am învăţat să mă feresc de greşeală, iar greşeala a devenit mai importantă decât reuşita. Frica de a nu greşi a ajuns să îmi ghideze acţiunile. Dar nu mai făceam nimic din ceea ce era nou, nimic din ceea ce era diferit, pentru că riscam să greşesc. Când trebuie să iau o decizie, o amân ca nu cumva să greşesc şi să iau o decizie proastă. Acest tip de amânare al deciziilor apare din cauza fricii de greşeală. Am fost aşa de programaţi din copilărie să nu cumva să greşim, să ne gândim la greşelile noastre ca la nişte limite, ca la nişte handicapuri, încât acum am ajuns să ne oprim din drum de teama greşelii. Greşeala e cea mai bună cale sa înveţi şi să schimbi ceva în viaţa ta. Dacă nu îţi dai voie să faci greşeli, nu progresezi – rămâi exact acolo unde erai şi ieri.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele os

Ceva îmi spune că la noapte
luna se va întoarce pe dos
iar copacii vor curge toţi într-o unică frunză
că oamenii se vor bulgări cu ceasurile
ce le-au mai rămas de trăit
şi sigur
poate
desigur
sub glugă o piatră va naşte un munte nedorit.
Ceva îmi spune pe un ton candid
dureros
că la noapte
cerul se va face solid
iar sângele îmi va şopti cum nu simte nimic
când îşi rupe
îmbrăcămintea mătăsoasă de os.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talentul de constructor, cât şi talentul de gospodar şi de mare iubitor de natură le-am moştenit de la taică-meu. Ca şi talentul de desenator! De la tata am mai moştenit ceva, ceva ce n-am reuşit să finalizez. Eu cred că aş fi fost un foarte bun învăţător de ţară, asta şi pentru că îi iau foarte în serios pe copii. Îi iau în serios şi când îi desenez, şi când desenez pentru ei, şi când fac emisiuni de televiziune pentru ei. Adică atunci când povestesc în timp ce desenez.

Iurie Darie în Formula As (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

cleptomanie

Cleptomania: o plăcere furtivă.

definiţie aforistică de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem iubire

Să îmi scrii poezii şi eu să te trag după mine
într-un subsol supraîncălzit artificial
Să îţi arăt o expoziţie de reptile
Să îmi spui că mă iubeşti
într-unul din scurt-circuitele tale nocturne
Din subconştientul tău ca o cutie neagră a unei epave
şi eu să încerc să nu te iau in braţe de bucurie
să nu îţi cauzez cumva daune cerebrale
să ne plimbam pe străzi pietruite, absolut străine, scăldate-n soare
şi să îmi fie teama că o sa se întâmple ceva rău
mereu se întâmplă ceva rău când eşti prea fericit
ca atunci când înfloresc copacii
mult prea devreme
şi vine un ger sovietic
şi îi ucide pe toţi.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles

Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înţeles că viaţa,
de multe ori îmi mai dă câte o palmă...
ca să ştiu ce am de făcut pe urmă...
Am înţeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Şi doare...
Da, vreau să sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Şi poate aşa voi reuşi...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuşi cândva?
Să trec peste tot şi toate...
Aşa cum mai trece o zi şi vine iar noaptea...

poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să văd tineri care iau poziţie şi nu se tem să spună cum se simt, şi protestează atunci când simt că ceva este greşit sau nedrept.

citat din Zendaya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, poemul meu

Tu, poemul meu, îmi creşti sub piele
şi îmi cânţi în fiecare dimineaţă
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculţ...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghiţitură,
apoi, îmi iei inima în palme
şi eu îti sărut buzele,
simţind cum sângele îmi musteşte-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezeşti teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
şi mă înveţi cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.

Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foşnet prin carne,
iar de când timpul nu-şi mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufăr de complexul Don Quijote: când văd o moară de vânt, îmi pierd capul!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zicem că sufăr de un fel de cleptomanie culturală şi am comis un furt involuntar, dar de ce din toate momelile lui Ulisse eu am pus mâna, cu ochii închişi, tocmai pe bucata asta de săpun, aşa cum tânărul orb, deşi o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeaşi întretăiere de drumuri? Ce seu s-a topit în bucata alunecoasă, ce seminţii blestemate respiră în diafanul parfum de citron?... Totul începe de la detalii. Detaliile sunt ale tuturor. Săpunul mi se lipeşte de degete în buzunar, nu mai este al lui Leopold Bloom, este săpunul meu.

Nora Iuga în Săpunul lui Leopold Bloom (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe nespuse

Mi-e greu să îi spun, simt un gol,
Iar nodul din gât mă trădează,
Aş vrea să-i vorbesc, dar nu pot,
Ceva mă blochează.

Încerc să m-agăţ de un gând,
O luptă se duce în mine,
Am vorbe nespuse de dor
Ce-ar vrea s-o aline.

De mână o strâng într-un spasm,
Neliniştea-mi se agravează,
În ochii săi trişti o privesc,
Ea tace. Oftează.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La shopping

Des, la Mall îmi este drag
Să merg să iau fainoşag,
C-aici timpul uşor trece
Iarna-i cald... şi vara rece!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!