Simt de îți stă mintea
Mottor:
Zeițo să intrăm undeva
că simt că o să fac
dragoste pe mine!
Evident facem o grămadă
de stupizenii îndrăgostite
pe care omul normal
nu le-ar face
să nu-l râdă și curcile.
Iar dacă azi nu iubim
și totu' îi trist de-ți mere prost
ca noaptea
mâine iubești o lume întreagă
și toate îs bune și faine.
Nu-i chiar frumos să fim
doar niște măști pe un zid
oricât de artistic atractive
pentru că
doar frumusețea profundă
cu adevăr asumat
și relevat
face diferența.
Altfel suntem și rămânem
tablou
Într-o galerie oarecare.
N-o prea înțelege nimeni dar dintotdeauna
dragostea se simte
e dată dragului
dar se simte în prostie.
Degeaba îi spui omului măinene
a fi om e echivalent olfactiv
cu mirosul suav mixat
între lavandă și urină
că amorezul va da din coadă
și va mirosi cu nesaț
până îi lasă gura apă
până îi țiuie dulce urechile.
În rest
există poezia bunului simț pentru că
mai trebuie să-ți stea mintea.
Și să-ți umble sufletul ca în reluare pe lună!
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre prostie
- poezii despre frumusețe
- poezii despre viitor
- poezii despre urechi
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre reluare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Unu împărțit la doi
NOI suntem un singur cuvânt.
Eu nu te vreau pentru că ești altfel,
Ci pentru că mă iubesc
Și te iubesc
Și te iubești
Și mă iubești.
Vorbesc degeaba.
NOI ne iubim pe NOI,
Adică iubim același om,
Dar nu alt om,
Ci pe NOI.
Vorbesc degeaba.
Tu ai toate defectele femeilor
Pe care nu le iubesc.
Eu am toate defectele bărbaților
Care nu te iubesc.
La calități stăm și mai bine:
Pentru ele cred că te iubesc pe tine,
Pentru ele crezi că mă iubești pe mine.
Credem degeaba.
NOI ne iubim doar pe NOI,
Chiar dacă vorbim și gândim altfel.
Gândim degeaba.
Trece timpul și nu suntem împreună?
Ce este timpul?
Vine moartea și nu apucăm să trăim
Amândoi?
Ce este moartea?
Câți suntem NOI?
Iubito, unu împărțit la doi,
Nu face nici unu, nici doi,
Ci două jumătăți,
Ca NOI
Făcut bucăți.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (18 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre cuvinte sau poezii despre calități
de ce iubești, când iubești?
iubito, eu nu știu ce iubire e aia
care poate să se retragă fără torțe?
adică, ori o iubești, și-o iubești cu defectele ei,
ori n-o iubești, și n-o iubești cu defectele ei.
când iubești pe cineva, nu mai ai spaime,
îl iubești și-l duci în iubire.
până la marginea vieții și a morții
nu-ți impun să joci, iubito
să iubești ce iubesc eu,
ci să iubești ce iubești tu,
dar să iubești până la cer și dincolo de cer
cred că ăsta e marele mister: iubirea.
dacă oamenii ar putea să-și însușească asta,
lumea ar fi o veșnică bucurie,
o odisee cu sensuri adânci.
când poți să spui pentru ce iubești o femeie,
n-o iubești cu adevărat, doar o infuzi
și mireasma nu ține până la capătul iubirii
de ce oare trebuie întotdeauna să suferi
pentru a avea dreptul să iubești ceea ce iubești?
nu te iubesc, femeie, pentru frumusețea ta,
ci te iubesc pentru că frumusețea ta cântă un cântec
pe care doar eu îl aud și-l arunc la ceruri înapoi.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre muzică
- citate despre viață
- citate despre spaimă
- citate despre moarte
- citate despre jocuri
- citate despre frumusețe
- citate despre femei
- citate despre bucurie
Nu mă gândesc la nimic. Da, măi. Simt totul de trăsnește!
o să fii pe deplin fericit
mi-a spus viața
dar prima dată o să-ți rup oasele
ca sā devii puternic
pe urmă inima să simți
toți dumnezeii
dement de vii ai iubirii
sentimentele vin sau sunt
acolo mereu
numai oamenii pleacă și sunt
mereu prea departe de tine
doar oamenii tac cu obstinație
chiar din ambiție
așa
ca să îți minimalizeze apropierea
iată motivul pentru care se vine
se simte
da se simte
și nu se mai pleacă niciodată
tot ce pleacă nu pleacă din iubire
tot ce tace nu tace din inimă
de fapt dezertează silențios
în utilitarisme nenoricite
da omule te-am învățat
să gândești ca mine
te-am simțit că simți ca mine
dar niciodată n-o să-ți dea
nimeni puterea și bucuria
să iubești ca mine
pentru că
mie viața mi-a rupt oasele
mie mi-a sfâșiat inima
și eu sunt ultimul
din specia mea
de mattador dement iubit
de cel mai animalic dumnezeu
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre inimă, poezii despre învățătură, poezii despre încăpățânare, poezii despre tăcere, poezii despre superlative, poezii despre religie sau poezii despre fericire
Călugăr
Doamne, fă-mă călugăr
Și cheamă-mă până la tine
Să-ți spun adevărul
Despre marele dezastru pământesc.
Doamne, fă-mă călugăr.
Au fost hăituiți,
Au fost ofensați,
Dar călugării au totuși
O oarecare liberă trecere
La vămile cerului.
Undeva, la Cheia,
Am auzit eu că există
O scară de rășină de brad
Care ajunge până la tine, Doamne,
Lasă-mă să urc și să-ți spun.
Voi găsi-o chiar dacă
Nu e în evidența primăriei din Mâneciu
O voi găsi-o după miros,
După mirosul morților
După mirosul viilor,
După mirosul de tămâie.
O voi găsi-o și voi veni
Să-ți spun ce rău e pe pământ
Să-ți spun că-n luptele pentru dreptate
Dreptatea a ieșit
Atât de zdrobitor victorioasă
Încât a devenit idee,
Nu mai are nici o realitate.
Doamne e nedrept totul,
Copiii nu mai au decât recreații și examene,
Ore de clasă nu mai sunt,
Bătrânii sunt puși la zid
Sub niște taloane de pensii
Care sunt trase din tunuri
Ale binevoinței generale.
În rest muncim până ne cad mâinile din umeri
Și nu mai știm pentru cine muncim
Mai ales că ei ne dau să facem
Lucruri pe care tot ei le consideră inutile
Și ne reproșează nouă
Că facem lucruri inutile.
Dar, în fine Doamne, primește-mă în audiență
Pe mine, călugărul cel mai limbut,
Al mânăstirii tale cu 5 continente.
Hai, Doamne, fii bun și primește-mă
Că, altfel, dacă întârzii,
Nu mai am pe unde urca
Vine omenirea flămândă
Să mănânce scara de rășină
Care duce la tine,
Doamne, fă-mă călugăr,
Fă-mă și ascultă-mă
La ora când mânăstirea ta
Cu 5 continente
Și cu 4 miliarde de prăpădiți
Instalează ultimele arme
În clopotniță!
poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii (10 decembrie 1983)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre dreptate, poezii despre viticultură, poezii despre victorie sau poezii despre vamă
Cine face: omul sau Dumnezeu? Dragul meu, întrebarea ta e o capcană, dar nu pentru mine, ci pentru tine... Dacă faci tu, ego-ul tău se va umfla în pene, dar dacă face Dumnezeu, atunci ai găsit un vinovat la toată năpasta acestei lumi. Dacă Dumnezeu face, atunci această lume trebuie să fie reală, nu-i așa? Mintea îți spune că Dumnezeu a făcut lumea în 7 zile, dar pe ea, neprihănita, nu a terminat-o nici până acum, nu? Mintea spune astfel de aiureli, nu Dumnezeu. Așadar, orice variantă ai alege, vei fi în capcana facerii și deci a minții. Întrebarea corectă ar fi: MAHARAJ, EXISTĂ FACERE? Și firește, răspunsul este: "Nu, nu există." Tu, într-un vis, visezi că ai făcut o mulțime de lucruri sau că "Dumnezeu" a mai făcut o lume pentru tine, dar imediat ce te trezești, vezi că de fapt, nimic nu era adevărat, doar visai asta. Când te vei trezi și din cel mai lung vis al tău numit "veghe", vei vedea că de fapt, nu există nici o facere, doar visai asta. Noi nu am fost născuți vreodată și atunci, cine face? Doar Dumnezeu, Sinele, e Real. Noi suntem unicul Dumnezeu! Mintea este ireală! Iată de ce, ceea "ce faci" nu are absolut nici o legătură cu ceea ce ești. Ceea ce ești, e dintotdeauna și pentru totdeauna, dar Întreaga facere a acestei lumi e doar deșertăciune sau vremelnică visare!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre zile, citate despre vinovăție, citate despre timp, citate despre superlative, citate despre religie, citate despre naștere, citate despre existență sau citate despre creaționism
Circ, mititei și chiar sarmale
Lume, lume, vino azi la promisiuni.
Noi îți facem jurăminte, plecăciuni.
Promitem azi și până la alegeri, doar pomeni electorale.
Prin urmare, haide omule la circ, mititei și chiar sarmale.
Lasă treaba tot pe mâine și poimâine îmi vei da tot ce ai matale.
Acum îți dăm ulei, zahăr și eventual un pui.
Iar mâine te invităm să îți mai pui pofta în cui.
Ca să strângem tot ce am dat, mâine punem o suprataxă.
Iar de visteria e goală, vom pune și a doua sau a treia taxă.
Până votați, noi declarăm că facem totul pentru voi.
Dar pentru politicieni există doar cuvântul "noi".
Noi familie, neamuri și prieteni.
Prin urmare dupa vot, rog uitați de consăteni.
Că nu degeaba ne-am făcut politicieni.
Să construim autostrăzi, drumuri, școli, spitale?
Omule te auzi, ești treaz și în toate mințile oare?
Noi trebuie să umplem conturi, valize, buzunare și să dezvoltăm structura.
De aceea mințim cum respirăm și ori de câte ori deschidem gura.
Treziți-vă, treziți-vă oameni buni o dată și distrugeți structura mafiotă și cuvântul "noi".
Învățați de demnitate, să aveți coloană vertebrală și politicianul va respecta cuvântul "voi".
Adunați-vă la proteste, împrăștiați și manifeste, doar astfel veți scrie o nouă filă de poveste.
Țineți minte, că atunci când suntem mulți puterea crește, dușmanul devine slab și istovește.
poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre votare, poezii despre politică, poezii despre școală, poezii despre zahăr, poezii despre proteste sau poezii despre prietenie
Frumusețea ghidează mintea umană și o ține într-o iluzie până la moarte fără ca nimeni să-și dea seama. Este cea mai mare forță lăsată pe pământ pentru a crea o preocupare omului și pentru a munci pentru ea toată viața. Frumusețea ne ghidează toată existența prin fiecare lucru care-l facem. Orice lucru care îl creăm sau îl admirăm trebuie să fie "frumos" pentru noi. Și când distrugem, facem asta pentru că am pierdut acest frumos, pentru a-l readuce înapoi.
Iustinian Cruceanu în Mintea conduce lumea (iulie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muncă, citate despre forță sau citate despre admirație
Adio-ți spun, dar...
Adio-ți spun, dar știi prea bine,
Că sunt minciuni, sunt vorbe-n vânt,
Oriunde pleci rămâi cu mine,
Chiar și la capăt de pământ...
În amintiri am să-ți găsesc,
Ochii și privirea-aceea,
Deși n-o să-ți mai zăresc,
Pașii-ți, străbătând aleea...
În poze vechi din vechi albume,
Totu-i la fel, nimic schimbat,
De-ar ști Trecutul, multe-ar spune,
Și te-ar certa că m-ai uitat...
Prin suflet tot o să te plimbi,
Chiar dacă pleci cu tot, cu toate,
Asta nu poți ca s-o schimbi,
Asta? Nimenea nu poate...
Adio-ți spun, dar tare-aș vrea,
Să-ți amintești dorul și dragul,
M-aș face zid la ușa mea,
Să te opresc, să nu-mi treci pragul...
Dar cine-s eu să-ți stau în cale?
O oarecare, vrei să spui?
Deciziile sunt ale tale,
Deși le plâng cu stropi căprui...
Degeaba pleci, căci amintirea,
Rămâne-n inimă etern,
Tot ce ești tu, visul, iubirea,
Îmi sunt cicatrici pe stern...
Adio-ți spun, dar știi prea bine,
M-aș face zid la ușa mea,
Să mai rămâi, rămâi cu mine,
Adio-ți spun, dar... nu pleca!
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre amintiri, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre plâns sau poezii despre plimbare
Tie
Astăzi, respir prin tine
ca și cum nu aș mai fi făcut-o.
Am să-ți iau palmele
și am să ți le cuprind în ale mele,
pentru că suntem unul.
Am să-ți sărut ființa acum,
doar în adâncul sufletului meu,
iar mâine, o vom face nemăsurat.
Am să-ți recit versuri
pe colțul lunii, care în seara asta
este atât de caldă
pentru noi doi.
Am să-ți culeg stele
și le voi așeza în partea dreaptă
a sufletului tău,
alături de... mine.
Am să-ți șoptesc vise
ce până ieri le-am avut,
iar astăzi sunt... realitate.
Am să-ți sărut inima...
deoarece face parte din mine.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sărut, poezii despre stele sau poezii despre seară
Omul "normal" este cel care toată viața lui a fost programat să nu iasă din reguli, așa că orice deviație de la "normal" pare nebunie. Ce e trist e că de multe ori ne pasă atât de mult de ce cred ceilalți în legătură cu un anumit lucru care ne place încât suntem dispuși să îl abandonăm doar pentru că nu intră în acea categorie care se presupune a fi... "normală". Până la urmă, există oare om care să poată afirma ce e și ce nu e normal într-o lume atât de subiectivă?
citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tristețe sau citate despre nebunie
Azi
o să mă întreb dacă o să te întreb
cât de mult mă iubești dacă m-ai iubi
ce tare m-ai strânge în brațe
când o să-ți propui
călcându-mă în picioare cu pantofii tăi mici
o să mă întreb dacă o să fie adevărată
povestea noastră de iubire
dacă o să fie vreo poveste de iubire
o să mă lovesc de întrebare până când rana
va sângera versuri
voi lovi cuvintele până când copiii noștri
vor bea whisky în creșe
și vor fuma marijuana la școală
azi o să te întreb de ieri
mâine de azi și poimâine
ne vom întreba dacă ne iubim
dacă o să am curaj să te întreb
ne vom înălța până la stele
să găsim leac pentru tristețe
de plictiseală o să ne întrebăm
ce mai căutăm dacă vom avea timp
pentru alte întrebări azi o să mă întreb
ce vom face mâine dacă nu ne vom iubi azi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte sau poezii despre whisky
E nevoie doar să-ți liniștești mintea. Oprește-te din ceea ce faci, închide ochii, simte gerul, pune-ți mâna în dreptul inimii și doar respiră. Simte cum căldura mâinii tale îți încălzește inima. Simte cum gerul îți îngheață restul corpului. Lasă furtuna să se oprească, iar gândurile să se așeze în voie.
Andreea Focsa
Adăugat de Andreea Focsa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mâini, citate despre inimă, citate despre ger, citate despre ochi, citate despre gânduri, citate despre gheață sau citate despre corp
Iubirea este o carte nescrisă
Iubirea este o carte nescrisă pe care poți s-o pui la piept sau în locul inimii;
O scrii cu ceea ce îți lipsește cu ceea ce ai sperat,
Cu ceea ce te-a rănit,
Dar care se vindecă tot prin iubire.
Nu trebuie să iubești numai pentru simplu fapt că și celălalt te iubește,
Iubești pentru a exista.
Și mâine e o zi în care răsăritul este parte a florilor:
Dumnezeu a coborât până acolo, să-ți arate că neputința ta
E doar o rană pricinuită de un vânt trecător.
Iubirea este nu numai un adevăr,
Este în același timp
și identitatea omului care îl definește ca om
și-l face unic în lucrarea divină.
Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om,
Acestuia nu i-ar fi fost încredințată iubirea.
poezie de Camelia Oprița din Cum pot sădi urmele tale în drumul vieții mele? (iunie 2000)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre existență sau poezii despre cărți
Noemi (cu mânie neînfrânată): Da... te urăsc profund. Dragostea mea pentru tine nu e mai mult decât milă deghizată. Ce crezi că simte o femeie disprețuită de o mie de ori? La început te compătimeam pentru reținerea ta până când compasiunea s-a transformat în repulsie pentru omul cumsecade care face dragoste o dată pe lună cu lumina stinsă. Crezi că o femeie ca mine nu merită altceva?
replică din piesa de teatru Între viciu și virtute, scenariu de Salvador Amore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre început, citate despre repulsie sau citate despre compasiune
Balada blondelor iubiri
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtășim, împărtășim aceeași taină
Dar nu se știe, nu se știe până când.
Prea multe păsări cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pământesc.
Îmbătrânim de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsând păpuși fără adresă
Pentru serbările din zori.
Visăm frumos aceeași moară
Ascunsă-n tragicul decor
Și măcinăm aceleași lacrimi
Când dau părinții telefon.
Suntem lucizi până la sânge
Nedespărțiti până la cer
Și nici nu știu după iubire
Ce se cuvine să-ți mai cer.
Cuvintele își pierd căldura
Într-un sărut de protocol
Și tot mai vinovate păsări
Dau eșafoadelor ocol.
Sub fruntea mea se face noapte
În ochii tăi se face zi
Și renunțăm să mai cunoaștem
Ce stele ne-ar putea păzi.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre tragedie, poezii despre telefon sau poezii despre sânge
Tot
Pentru tine nui mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata să toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să-ți mai văd o dată chipul,
Să-ți mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
Că pot să-ți mai șoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Șofarului
Va zgudui Înaltul,
Și-atunci, ceea ce-a fost
Prea puțin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (iulie 2011, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre sunet, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre noapte, poezii despre lut sau poezii despre degete
Invizibil
viața invizibilă a mea, a ta,
nu ne-a făcut prea cunoscuți.
în lumea aceasta invizibilă
suntem doar niște păpuși
ce joacă pe sârmă la concurs
fără să ne vedem sau auzi,
căci viața noastră este invizibilă,
faptele noastre bune sunt invizibile
faptele rele, dacă există cumva,
sunt foarte vizibile maleficilor
ce le arată cu degetul
și strigă-n gura mare:
"uite, uite ce-au făcut!"
și ei mereu văd gunoiul din ochiul altora
dar bârna din ochii lor nu o văd niciodată
ei o vor invizibilă, dar nu se poate,
este prea mare, prea dură, prea urâtă,
prea meschină, prea lacomă,
este o bârnă cu mulți colți,
mă mir că nu-i orbește
pe cei ce poartă doar ură și lașitate
dar timpul nu-i trecut pentru ei
după faptă și răsplată vor primi
faptele lor îi vor blestema
și ei nu vor mai fi invizibili
faptele bune stau cuminți și așteaptă
chiar de sunt invizibile
până în ziua în care primesc marea răsplată
în ziua de apoi, în ziua adormirii,
chiar de ei sunt invizibili azi,
aici pe pământul ce crede că-i educă.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre răsplată, poezii despre păpuși, poezii despre prezent, poezii despre lașitate sau poezii despre jocuri
Să nu te descalți la ușă
Tu, care te apleci frumos peste toamne,
vino la mine, să sorbim o cafea,
să bârfim un pic, să mai râdem și noi,
că nu totul e trist și nu e doar fum peste lume,
mai e și zâmbet de soare, nu doar bălți
lăsate de ploi...
Vino să-ți dau mere culese, din acelea mai dulci,
poate citim împreună ziarul,
nu că ne pasă de ce minciuni se mai scriu,
ci să ne facem din timp o țigară,
trăgând cu nesaț clipa grăbită,
ce dă pentru noi cu zarul.
Vom pomeni și acei poeți
ce sunt săraci în buzunare,
însă plini de suflet, prea plini, doamne,
că ajung să-și facă poemele
(să nu plătească facturi)
chiar felinare.
Tu, care îmi dai binețe și-atunci când dorm,
făcând mustul cel bun din vise,
să vii într-o cămașă de in, albă să fie,
dar să nu te descalți la ușă,
vreau ca urmele tale să spună
că ai fost și rămâi
plăsmuirea vie.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre zâmbet, poezii despre zaruri, poezii despre toamnă sau poezii despre sărăcie
Despre iubire
Atunci a intervenit Almitra, vorbește-ne despre Iubire.
Și el a ridicat capul și-a privit
Poporul, și-o tăcere grea s-a lăsat peste ei;
Și cu voce puternică a spus:
Când iubirea îți face semn, urmeaz-o,
Deși căile ei sunt grele și-abrupte.
Și când aripile ei te cuprind, cedează-i,
Deși sabia ascunsă printre pene s-ar putea să te rănească.
Și-atunci când îți vorbește, ai încredere-n ea,
Deși vocea ei ar putea să-ți sfărâme visele
Așa cum vântul de la nord vestejește grădina.
Pentru că deși iubirea te încununează, la fel te crucifică.
Deși te ajută să crești, îți taie multe crengi.
Deși se ridică la înălțimea ta
Și are grijă de ramurile tinere tremurând în soare,
La fel ajunge la rădăcinile tale și le desprinde din pământ.
*
Ca pănușile de porumb te strânge la pieptul ei.
Te lovește pentru a te dezbrăca.
Te cerne pentru a-ți scutura de pleava.
Te macină pentru a te albi.
Te frământă până devii maleabil.
Și-apoi te coace la focul său sacru
Pentru a deveni pâine sacră pentru ospățul lui Dumnezeu, sacru.
Iubirea va face toate aceste lucruri
Pentru ca tu să-ți afli tainele inimii
Astfel cunoașterea devine parte din inima Vieții.
Dar dacă, temător, cauți doar pacea și plăcerile aduse de iubire,
Atunci e mai bine să-ți acoperi goliciunea
Și să părăsești teritoriile iubirii,
Trecând într-o lume fără anotimpuri unde vei râde,
Dar nu cu tot râsul tău, și vei plânge, dar nu cu toate lacrimile tale.
*
Dragostea nu dăruiește nimic, doar pe sine
Și nu ia nimic cu ea, doar pe sine.
Dragostea nu posedă și nici nu poate fi posedată;
Iubirea-și este suficientă ei înseși.
Când iubești nu trebuie să spui, " Dumnezeu este-n inima mea,"
Ci, mai degrabă, "Eu sunt în inima lui Dumnezeu."
Și nu crede că poți controla în vreun fel cărările iubirii,
Pentru că ea, iubirea, dacă te simte vrednic, îți controlează drumul.
Iubirea n-are alte dorinți, ci doar dorința de-a se satisface pe sine,
Iar dacă dragostea ta și necesitățile ei trebuie să aibă dorinți,
Lasă ca acestea să fie dorințele tale:
Să te dezgheți și să fii asemenea unui pârâiaș care curge
Și care-i cântă nopții cântecul lui.
Să cunoști durerea unei prea mari tandrețe.
Să fii rănit de propria înțelegere a iubirii
Și, încântat, să sângerezi de bunăvoie.
Să te trezești în zori cu inima înaripată
Și să fii recunoscător pentru încă o zi plină de dragoste;
Să te odihnești la amiezi meditând la extazul iubirii;
Să revii îndatorat acasă odată cu mareea serii;
Și-apoi s-adormi, după ce vei fi spus o rugăciune
Pentru cei dragi inimii tale,
Cu un cântec de binecuvântare pe buze.
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre muzică, poezii despre devenire, poezii despre voce, poezii despre dorințe sau poezii despre cunoaștere
Când facem pe sfinții
Colorez noaptea în iubire și speranță,
ai zice uneori că-s surori cu ghinionul
când nu e totul roz
stelele îmi sunt martore pe cer
norocoasele, acolo sus, departe de lume
Luna strălucește, am cerut-o de muză,
și-a spus da
iar soarele, probabil gelos, mă arde de viu
(el e bun doar când mă întind pe plajă ca o meduză ucisă)
eu sper să-mi cânte lumina, întru tristețe,
dar să fie divină, nu venită din faruri
bucuria să nu-mi danseze în rate,
cum se nărăvește pentru locul de veci,
iubirea să mă seducă cu blândețe,
din suflet, altfel nu-i dau niciun bon de masă
făcându-mă să uit clipe îndurate stoic.
(nici n-aș prea vrea, de altfel)
Focul e viu, renaște-n mine și știu
(șemineul însuși mă invidiază)
că e-o vorbă la gura tuturor:
iadul e pe pământ cu totul, iar noi suntem dracii,
mai cu seamă atunci când facem pe sfinții.
Suntem suma răutăților,
oricât împărțim vina la doi,
realizăm însă prea târziu
pomenindu-ne părinții
c-au avut dreptate, că așa și pe dincolo.
Avem măști de clovn și nu vrem să le izgonim
(ne plac al dracului de mult oglinzile).
Dincolo de un scop e un alt destin,
care câteodată e apă de ploaie și nu e veșnică.
Sar obstacole, sunt pacifist de felul meu,
(dar ce-mi veni să mă cred om bun cu lumea?)
Natura mi-e mamă bună și mă hrănește,
mă zbat la orice uragan catastrofal
(uneori am impresia că o fac degeaba),
dar și la cel mai mic fulger
încerc să-mi păstrez sufletul cald și pur,
ca o floare de lotus abia visată, pe vecie.
Văd eu la final dacă a meritat sau ba, tac, îndur.
poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre draci sau poezii despre uragane