Universu-i totul sau nimic

Universul tremură în ochii mei,
El este totul sau nu este nimic,
Presară în juru-i misive, scântei,
Legănate-n val de borangic.

Universul este nimicul din tot,
Visează femeia cu ochii albaştri
Ce pune în faţă bucata de tort
Provenită din versuri şi aştri.

Universul este timp, amintire,
Pe capacul prăfuit al unui dric
Transformând moartea-n iubire,
Sigur e totul sau totu-i nimic!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia mea de borangic

Universu-i alăptat de zei,
Stelele-i atârnă de buric,
Razele în joacă scot scântei
Legănate-n val de borangic

Te admir, eşti farmecul întreg,
Pictat în ochii tăi albaştri
Ce-mbină bunătăţile de tort
Spoite-n versuri şi în aştri.

Univers îmi eşti, o amintire,
Sub capacul stelelor cu dric,
În ochi-mi tremuri de iubire,
Femeia mea de borangic!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un nimic în comparaţie cu universul, dar acest nimic este mult decât tot universul.

aforism de George Budoi din Omul şi umanitatea în aforisme şi epigrame (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deoarece există o lege aşa cum este gravitaţia, Universul poate şi se va crea singur, din nimic. Creaţia spontană este motivul pentru care există ceva în locul a nimic, motivul pentru care Universul şi noi existăm. Nu este necesară invocarea lui Dumnezeu care, pe baza unui plan bine stabilit, a pus Universul în mişcare. Între ştiinţă şi religie, ştiinţa va câştiga întotdeauna. De ce? Pentru că funcţionează!

citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un nimic în comparaţie cu universul, dar acest nimic este totul.

aforism de George Budoi din Omul şi umanitatea în aforisme şi epigrame (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu verdele în sus

prostia nu are limite,
e mai presus decât însuşi universul a cărui parte este
sau poate că... e invers?
dar nu, aşa ceva nu se poate
nimic nu poate fi atât
de mare
cu excepţia iubirii
iubirea e mai mare decât tot universul
cu mult mai mare decât prostie
pentru că iubirea
e înţelegătoare şi iartă
totul

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot universul funcţionează prin iubire, universul este mişcat de o iubire infinită.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Holistica Iubirii
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În universul cu Adami, femeia

E răsăritul celor patru vânturi,
Pe-al lumii soclu este şi a fost sculptată,
Îngână-n plâns al păsărilor cânturi
Şi-i roata cu noroc şi pâinea frământată!

E mărturiea tainei şi-i putere
Şi este labirint ţesut la miazănoapte,
Femeia-i frunză, fruct şi e durere
Şi sacru-i pântecul şi sânul plin cu lapte!

În Universul cu Adami, femeia
Cu veşmânt sau nudă, e cea care domină
Şi vieţii pe pământ îi este cheia,
Războiul poate-ncepe şi tot ea... termină!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totu-i prea mult...

Când totu-i prea mult,
Când totu-i puţin,
Iubirea ascult
Venind din senin.

Când totu-i firav,
Sau totu-i imens
Nimic nu e grav,
Iubirea e vers.

Nimeni nu ştie,
Nimeni nu simte,
Că inima-mi vie
Iubire promite,

Ţi-aduce o floare
Şi stele în dar
Pe sacra cărare
Mai sus de altar.

Nimeni nu ceartă,
Nimeni nu-mbie,
Domnul ne iartă
Scânteia în vrie,

Totul nu-i mult,
Totu-i puţin,
Inima-i rază şi scut,
Iubirea-i destin!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sănătatea este totul, fără sănătate totul este nimic, dar nimicul cu credinţă este totul.

Ioan Teodosiu-Ioniţă
Adăugat de Ioan Teodosiu-Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu rămâne definitiv. Totul este în mişcare. Universul este în continuă expansiune. Exact cum suntem şi noi - într-o continuă schimbare. Ori coborâm, ori urcăm. Gândurile au forţa de a te pune jos sau să te înalţe pe culmile succesului. Alegerea îţi aparţine de fiecare dată. O viaţă lipsită de sens sau o viaţă extraordinară plină de fericire. Gânduri înalte sau gânduri joase total lipsite de sens. Alegerea îţi aparţine de fiecare dată!

George Aurelian Stochiţoiu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apreciere

În Universul epigramei
E Păstorel Teodoreanu,
Iubit de toţi, cum este banul
Sau cum e-oricare prunc al mamei.

Când îl vedea venind, barmanul
Zicea voios din uşa cramei:
În Universul epigramei
E Păstorel Teodoreanu!

Iar gustul vinului, pastramei
Îi stimulau enorm elanul,
Scriind umor spumos tot anul,
Concis ca textul telegramei

În Universul epigramei.

hipersonet de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este celula, iar nimicul este nucleul. Totul pleacă din nimic.

citat din Cosmin-Emanuel Petraşc (16 ianuarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie despre "Nimic",

"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Şi, înainte de explozie,
Ce a explodat?

Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul – ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)

Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Şi dacă e "gol" –
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?

Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârşit,
Doar "suspendată clipă" – infinit?
Şi dacă Nimicul e pur şi simplu – nimic
Din care a apărut acest infinit?

Nu sunt savant, şi nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu ştie şi nici n-a ştiut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Ştiu că nu ştiu nimic".

poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expresivitatea frumuseţii naturii constă în tot ce ne înconjoară, tot universul este divin, tot Universul este Dumnezeu care mişcă toate planetele şi astrele, pentru a ne bucura pe noi.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, II
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

La comemorarea lui Păstorel

În Universul epigramei
E Păstorel Teodoreanu,
Iubit de toţi, cum este banul
Sau cum e-oricare prunc al mamei.

Când îl vedea venind, barmanul
Zicea voios din uşa cramei:
În Universul epigramei
E Păstorel Teodoreanu!

Iar gustul vinului, pastramei
Îi stimula enorm elanul,
Scriind umor spumos tot anul,
Concis ca textul telegramei
În Universul epigramei.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perenitate

Atâta timp cât este soare
Universul nu dispare.
Tot ce este în mişcare
viaţă naşte, viaţă moare.
Totul e în transformare.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria, onoarea, libertatea nu sunt nimic: universul se învârte în jurul unei perechi de fese, asta este totul...

citat celebru din Jean-Paul Sartre
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deoarece există o lege precum cea a gravitaţiei, Universul poate şi se va crea din nimic. Creaţia spontană este motivul pentru care Universul există, pentru care noi existăm.

citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două celule de iubire

Două celule de iubire
Mi-au dăruit un trup şi-n el simţire,
S-au dăruit ca prigonitul sfânt,
Părinţii mei de pe pământ,

S-au dăruit întâi în mine,
Ofrandă-n lumea care vine,
Doar mai apoi s-au dăruit în ei,
Arhangheli sfinţi, părinţii mei

Şi-am învăţat să simt în sine,
Că universul este o miime
Din tot ce-ţi poate viaţa dărui,
Prin ochii zămisliţilor copii,

Că n-ai să treci în cruntă disperare
Prin lumea noastră oarbă, trecătoare,
Pe cruce fiind in ziua cea de Paşte
La pieptul unei mame care te-ar renaşte,

Când ai primit iubire în atomi de gând
Pentru eternitatea din pământ
Şi-apoi suflare sfântă în trăire,
În veacul care trece-n nemurire,

Că-n fond este atat de simplu să-ti urmezi menirea
Şi să sfidezi şi moartea şi nefericirea,
Ce nu vor reuşi în veci s-ascundă firii,
Celula stem, din definiţia iubirii,

Al tatălui ce-ţi este un răspuns în fapte
Al trecerii în zile dinspre noapte,
În curgerea destinului de zi cu zi,
Ca definiţie a verbului "a fi".

Chiar dacă tatăl meu mă ocroteşte dintre aştri,
Cu ochii lui frumoşi şi sincer de albaştri,
În mine şi-n copilul meu,
Este fărâma lui, adusă de la Dumnezeu,

O flacără ce niciodată nu se stinge,
Chiar dacă masca vieţii râde sau de plânge,
Pentru că-n a ei limbă şi destăinuire,
Toate cuvintele se termină-n iubire.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ochii mei

Prin ochii mei
viitorul devine trecut.
Ce dovadă că eu sunt prezentul mai trebuie?
Lumina care îmi inundă ochii,
se pierde în adâncul sufletului meu:
nimic mai cald, nimic mai rece,
nici ploaia de vară ce repede trece
nu capătă altă formă,
alta decât cea pe care eu vreau sa i-o dau!

Închid ochii,
nimic mai există!
Printre scântei, în sinapse, se naşte un gând:
că totul meu este, crescând asimptotic,
limitat de al meu crezământ -
doar ceea ce se poate cuprinde
la umbra acestui suflet sărac.
Ostenită, se aşază ideea
că totul imită ceea ce eu am visat,
nimic mai concret, nimic mai abstract!

Chiar şi lumina
simt cu mă roagă să o trăiesc:
să-mi fie milă, să am de grijă
din ce în ce mai rar să clipesc,
căci pleoapele mele îi sunt călăul
şi o strivesc!
Mai curată, mai vie, mai caldă,
sărmana, cum să existe altfel în noapte,
altfel decât eu o pot imagina?

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!