Veșnică-i doar schimbarea
Suntem corăbii ispitite pe valurile vieții furioase,
Răsfățate cu dragoste de larg și cu-nsingurare,
Ale căror aripi învergate se prăbușesc fastidioase
Atunci când destinul dă comanda de-acostare.
Suntem granule de siliciu pe nisipuri mișcătoare,
Ce zâmbesc, în toiul nopții, când le-atinge luna;
Într-o clipă-și arată molcomirea lor strălucitoare
Și-apoi dispar în bezna veșniciei pentru totdeauna.
Suntem doar fragile trestii gânditoare, vibrând
Într-un spațiu convențional, sub fiecare boare;
Nicio umbră sau frunză din trupul lor plăpând,
Cu celelalte surate, nu obiectivează asemănare.
Când stelele crugului nu vor mai scăpăra
În ochii cu care-aprindeam cândva universul,
Cu multă greutate, mai putea-vom apăra,
În această existență, mândria și interesul.
Când năzuințele nu mai au aripi și cer pentru zbor,
Rămâne-va sufletul din noi să-și descheie cămașa
Cu mâna altui adevăr absolut, constelat și izbăvitor
Pe care îngerii-l vor stimula din interior cu cravașa.
Fremătăm înspăimântați printre bucurii și dureri,
Căutând motive să ne prejmuim cu dorințe cărarea;
Pentru nimeni, mâine nu mai poate fi ce-a fost ieri,
Omniprezentă și veșnică, fiind doar schimbarea.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
E veșnică pe lume doar schimbarea
Suntem ca norii iuți, lunecători,
Ce-nvăluie, la miezul nopții, luna:
O clipă trec, semeți, strălucitori,
Și pier în beznă pentru totdeauna.
Suntem ca niște lire vechi, vibrând
În fel și chip sub fiecare boare:
Niciun acord, în trupul lor plăpând,
Cu celelalte n-are-asemănare.
Un vis ne otrăvește când dormim.
Un gând ne pângărește-apoi trezia.
Totuna-i de simțim sau de gândim,
De plângem sau de știm ce-i bucuria.
Oricâtă bucurie sau dureri
Ne-așteaptă - fără capăt e cărarea.
Și mâine pentru om nu-i ce-a fost ieri,
E veșnică pe lume doar schimbarea.
poezie celebră de P.B. Shelley
Adăugat de dana26Dude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre bucurie, poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre schimbare, poezii despre plâns sau poezii despre nori
Două nuci, sau două jumătăți...?
Noi suntem două nuci.
Distincte, diferite,
Înecate în pahare de șampanie
de iod.
Din același copac înalt
Cu rădăcini și mai înalte.
Cu crengile aplecate de vremea și de dorul meu
Și cu toamna ce ne coboară pe spate,
în soarele de apus.
Suntem două nuci
În coji verzi care ne opresc propria trăire
În crăpături amare izbite pe aripi
de pământ chior.
Suntem deja tomnatici
Ne vor pune oameni, neștiindu-ne că suntem noi,
În vase în care ne vom îndurera unul pe altul,
îți promit că unul pe altul.
Ne vor pune într-o debara
în care vor cotrobăi să ne întindă pe mese
Și atunci vom fi doar o mâna de nuci
amândoi.
Și poate pe atunci ne va merge
Să descoperim iarna.
Și dacă nu vom fi nuci, și vom fi struguri violeți
din violetul fostului cer?
Dacă ne vor strivi într-un teasc din lemn vechi
Și ne vor face vin,
Iar mai apoi oamenii ne vor simți gustul de artiști?
Sau da, desigur, putem să fim oameni...
Dar doar dacă altceva nu merge.
"Nu te teme", îmi spuneai,
"așa se mai întâmplă cu nucile.
Se mai întâmplă, din anii vechi,
să se spargă-n jumătăți și să se piardă
pentru totdeauna."
poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre toamnă
- poezii despre șampanie
- poezii despre verde
- poezii despre struguri
- poezii despre promisiuni
- poezii despre mâini
- poezii despre lemn
Poate...
Poate atunci
când șoapta nopții prelungite
va-nmuguri în dimineți
cum o făcea adeseori,
când tu, eterna mea ispită,
vei înflori din roua
prelinsă sub geana unui nor,
poate atunci
îți voi întinde mâna greu rănită
ce-a scris în taină sute de scrisori
dorind să-mi fie dragostea-mplinită.
Poate atunci
când și adâncurile nevăzute
vor fi urcușuri prin al apelor șuvoi,
când și morganele vestite
ne vor convinge
că suntem încă doi,
poate atunci
voi da cucutei
parfum de iasomie
și voi dori
să-ți dăruiesc în câmp
trifoi cu patru foi.
Poate atunci
când toamna obosită
ne va chema c-un sfânt epitalam
de slove scrise pe frunze cu culori,
când și tăcerea ne va fi gonită
de cântece celeste
care vorbesc de noi,
când iernile
s-or scurge-ntr-o clipită
și-mi vor deschide
ferestrele pentru eternul zbor,
poate atunci
voi spinteca înaltul către tine
cu aripi de condor.
poezie de Ștefania Burnea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre scrisori, poezii despre rouă, poezii despre noapte sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Doza de realism. Orice comportament uman are în spate o motivație egoistă. Oamenii nu îți sunt loiali ție, ci te vor în viața lor pentru ceea ce le oferi, pentru cum se simt când sunt cu tine. De fapt, dorința lor ca tu să faci parte din viața lor este o reflecție a intereselor lor egoiste. Când nu mai au nevoie de tine, când relația nu le mai este de folos, se vor îndepărta de tine. Acceptă asta pentru că și tu faci la fel. Așa suntem noi oamenii construiți și cumva este normal ca fiecare să își urmească interesul propriu. Nu are niciun sens să suferi când se încheie un capitol, ci bucură-te de tot ceea ce ai trăit și învățat de la oamenii care au fost în viața ta. Cu bune, cu lecții, viața merge înainte!
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre învățătură, citate despre motivație, citate despre lecții, citate despre dorințe sau lecții de engleză
Înțelepciune
Înțelepciune este să respiri
ușor, și după lacrimi să zâmbești,
petalele ce cad din trandafiri
și nu s-aud când mor, să le iubești.
Privește pomii drepți din bătătură -
ei cată totdeauna către cer,
și-n ruga lor cea verde parcă cer
mai multă ploaie, mai puțină ură.
Nu te gândi la mâine, nici la ieri.
Poate naintea spicelor să cazi,
stăpâni când nu suntem decât pe azi,
nu te gândi la mâine, nici la ieri.
poezie celebră de Magda Isanos (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre trandafiri, poezii despre prezent, poezii despre ploaie sau poezii despre moarte
Drumul vieții
Când pe cer soarele răsare,
Sau zorile zilei destramă al nopții mister,
Noi ne trezim din somnul nostru dulce
Și ne bucurăm că oameni mai suntem.
Și iarăși ne luăm crucea în spinare,
Și ne pornim din nou pe al vieții drum,
Mai avem o bucurie mare
Că mai suntem vii și nu suntem scrum!
Înaintăm încet spre golgota...
Golgota mea, a ta, a tuturor,
Și nimeni nu ne întreabă
De avem nevoe de ajutor.
Căci nimeni nu ne așteaptă la o răscruce,
La o răscruce cum îl aștepta pe Hristos cândva, demult,
Căci noi ducem în spate doar o cruce
fără început, fără sfârășit
poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre început, poezii despre creștinism sau poezii despre cenușă
Tremurăm întotdeauna doar pentru noi înșine, doar pentru cei pe care îi iubim. Cât suntem de siguri pe noi, cât suntem de liniștiți și de îndrăzneți în preajma lor, când fericirea noastră nu mai este în mâinile lor!
Marcel Proust în O iubire a lui Swann
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mâini, citate despre iubire, citate de Marcel Proust despre iubire, citate despre fericire sau citate de Marcel Proust despre fericire
Timpul suntem noi...
Timpul s-a pierdut pe țărmul mării,
Și-am fost îndrăgostiții de altădată,
Când se vor limpezii în gânduri zorii,
Găsi-vom doar, o dragoste înnoptată.
Privind spre pâinea caldă și pufoasă,
Vedem o frământare-a timpului din noi,
Ce construia o dragoste frumoasă,
Gândea în împărțirea, timpului la doi.
Să ne trezim curgând din ochi șuvoi,
Vibrând o clipă ascunsă în pietrele uitării,
Să ne-amintim, că timpul suntem noi...
Și să ieșim din valurile mării.
poezie de Maria Richi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre pâine, poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
Singurătatea creatorului
pășesc printre stele
pelerin al nopții
acum aici, mâine departe
aici a ars totul, dincolo e tăcere
doar Dumnezeu a rămas
mi-e fiecare cuvânt o mărturisire
fiecare zbor e un verb către cer
am spus iubirii iartă-mă
era rugăciunea din urmă
de ce mă doare absența
de ce cuvântul e rană
am început atunci să zbor
uitând că nu am aripi
am devorat timpul căutând ideea
într-o zi voi fi eu
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când mă cerți, te rog să mă ierți
m-ai învățat să respir boboci de trandafiri
să simt parfumul pur al unui ideal
nu ți-am simțit mâna când m-ai mângâiat
nu ți-am văzut chipul când m-ai sărutat
atinge-mi ochii să văd necuprinsul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre cuvinte, poezii despre învățătură sau poezii despre verb
* * *
pășesc printre stele
pelerin al nopții
acum aici, mâine departe
aici totul a ars, dincolo e tăcere
doar Isus a rămas rezemat de o cruce
mi-e fiecare cuvânt, mărturisire
fiecare zbor, un verb către cer
am spus iubirii iartă-mă
era rugăciunea din urmă
de ce mă doare absența
de ce cuvântul e rană deschisă
am început atunci să zbor
uitând că nu am aripi
am devorat timpul căutând ideea
într-o zi voi fi eu
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când mă cerți, te rog să mă ierți
m-ai învățat să respir albi boboci de trandafiri
să simt parfumul pur al unui ideal
nu ți-am simțit mâna când m-ai mângâiat
nu ți-am văzut chipul când m-ai sărutat
Doamne, atinge-mi ochii să văd necuprinsul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echilibru precar
Între învățăturile trecutului și năzuințele ce ne străbat,
Pendulăm "de ce"-ul pe hotarul dintre vorbă și faptă;
Cu fiecare clipă, reinventăm meseria de acrobat,
Încercând să ținem cumpăna vieții cât mai dreaptă.
Căutând insistent fragilul echilibru de stare,
Regretul ne jefuiește de tăcerea din cuvânt
Cu brațul ce-și încheie întrebător a sa mișcare
Când unul din talere se-nclină spre pământ.
Cumpănirea perfectă fiind în sine dureros de revelatoare,
Nu există nicio bucurie în această lume, pe alocuri, derapată
Fără o pondere mai mică sau mai mare de supărare
Pentru a o echilibra, în bună parte, pe o scară predestinată.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre perfecțiune, poezii despre mișcare, poezii despre meserii sau poezii despre graniță
Dragostea și ura, iubirea mea
Dragostea și ura,
draga mea... iubirea mea,
sunt fațete ale medaliei iubirii,
iar lumina și întunericul,
fac amândouă parte din misterul iubirii.
Iubirea, nu are nicio cauză,
ea este,
cel mai profund mister a lui Dumnezeu,
din care a creeat El lumea.
Eu împreună cu tine iubita mea,
suntem legați prin iubirea dintre noi,
fiind o încrengătură fantastică a iubirii divine,
și suntem,
... inseparabili în infinitatea vremurilor...
Deși încerc
să-ți descriu într-un mod doct iubirea,
când o trăiesc, rămân fără cuvinte,
oricât aș încerca să scriu despre iubire,
... devin neajutorat...
Laptopul mi se blochează,
dar programul vieții noastre continuă
în acel spațiu inefabil,
în care eu iubitul tău... tu iubita mea...
... și iubirea suntem una...
Fiecare moment devine glorios
în focul iubirii noastre.
Să ne bucurăm
de fiecare clipă trăită
pentru că iubirea are propiile ritmuri,
un puseu de dragoste... altul de ură,
... poate fi lumină... sau întuneric...
Tu dragoste să zâmbești iubirii,
iar sufletul să-ți fie ușor și liniștit.
Rostul vieții
este să te bucuri că trăiești acum și aici.
... Mâine... cine știe?...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre devenire sau poezii despre superlative
Început...
Infern sau paradis, nu știu cum să-l numesc...
Mi-o spun în gând de fiecare dată,
Când las în urmă tot ce-i "nebunesc"
Și părăsesc această lume fermecată!
Această lume, creată împreună
Și despre care, știm doar noi.
Această lume, atât de "nebună",
Unde ne refugiem când nu mai vrem să știm de voi.
Este o lume magică, dar totodată,
Atât de egoistă; poate chiar pătată.
Căci doar pentru un singur scop a fost creată:
Să transformăm "inevitabilul" în artă.
Și deși suntem doi, în lumea noastră,
Cuvântul "noi", devine singular!
Ca să-nțelegi cât e de extraordinară
Pasiunea, când e sentimentul clar.
Păcat că suntem nevoiți,
Să ținem totul numai pentru noi.
Doar nu credeați că suntem diferiți
Când vine vorba de-al vostru "noroi".
Nu, nicidecum! Doar nu degeaba
Am ales drumul cel mai rău privit!
Drumul, în care nu e simplă "treaba",
Dar cu finalul cel mai fericit!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre rai, poezii despre iad sau poezii despre fericire
Regina Gorgo: Nu mă aflu aici ca să îl reprezint pe Leonidas; faptele sale spun mai multe decât cuvintele mele ar face-o vreodată. Mă aflu aici pentru toți al căror glasuri nu le puteți auzi: mame, fiice, tați, fii - trei sute de familii care sângerează pentru drepturile voastre și pentru pricipiile după care această clădire a fost construită. Suntem în război, domnilor. Trebuie să trimitem întreaga armată spartană în ajutorul regelui nostru, nu doar pentru a ne apăra pe noi înșine, dar și pentru a ne apăra urmașii. Trimiteți armata pentru a ne păstra libertatea. Trimiteți armata pentru dreptate. Trimiteți armata pentru lege și ordine. Trimiteți armata pentru logică. Și cel mai important lucru, trimiteți armata pentru speranță- speranța că un rege și oamenii lui nu s-au sacrificat în zadar pentru istorie- că vitejia lor ne unește, că acțiunile lor ne fac mai puternici și că deciziile pe care le luați azi vor fi dovada curajului vostru.
replici din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre monarhie, citate despre armată, citate despre tată, citate despre superlative, citate despre sacrificiu, citate despre război, citate despre prezent, citate despre mamă sau citate despre logică
Un nume pentru toți și pentru toate
Moliile și lăcustele ating aceste pagini și-apoi
Trec mai departe, neîntinate de numele pe care noi
Îl atașăm fiecărui corp ca să ne alinăm invidia care
Ne-ncearcă văzând libertatea altora e nevoie de mutilare
Pentru că noi suntem uzurpatorii, disperații acestui pământ
Agățăm orice-aripă și scrijelim o pecete, o rană, o lege.
Suntem proprietari de nume, pe care le clămpănim în vânt;
Dar noi trebuie să murim, ca și voi, pentru a înțelege.
Am avut un vis. Oamenii au renunțat la numele lor toți
Și-au cântat cântece de slavă, așa cum în această lume
Pot cânta doar cei care poartă solzi sau copite, aripi sau colți,
Liberi, binecuvântați întotdeauna într-un singur Nume.
poezie de Harold Hart Crane, 1899 - 1932, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre libertate, poezii despre vânt, poezii despre legi, poezii despre invidie, poezii despre corp sau poezii despre aripi
Emoții
O durere surdă,
Zgomot de aripi frânte...
Asta ne-am fost pentru o vreme
Tu si eu,
Noi doi,
Două petale de care floarea s-a descotorosit,
Doua frunze pe care vântul le-a răpit,
Două lacrimi pe obrazul unui om care a suferit.
Suntem noi doi,
Atât de apropiați si totuși atât de departe,
Suntem noi,
Răsăritul și Apusul
Soarele și Luna,
Iunie și Decembrie,
Suntem două elemente străine una de cealaltă
Care prin inegalitatea lor nu se vor putea uni niciodată.
Poate ca din aceasta cauza am trecut unul pe lângă altul atât de indiferenți
poezie de Alessandra Spătariu
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre indiferență, poezii despre frunze, poezii despre flori, poezii despre durere sau poezii despre Soare
Vreau aripi...
Vreau aripi pentr-un zbor ceresc,
Dar nu din cin călugăresc,
Vreau aripi, cu un gând șerpesc:
Un fruct oprit să mai găsesc!
Îmi cere trupul tineresc
O altă Evă să doresc;
Și-o nouă toamnă de privesc,
Visez doar frunze ce pălesc!
În frunze care cad, doresc,
Destinul meu să-l împlinesc:
Un nesătul de verb crăiesc,
Din care mari dorințe cresc!
Mă-nalț dar iar mă prăbușesc,
Cu bietu-mi suflet pământesc,
Când Rai și Iad se împletesc,
În ce-am iubit și ce iubesc...
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre tinerețe
Suntem răspunzători de ceea ce suntem și avem puterea de a face din noi înșine tot ce dorim să fim. Gândurile, cuvintele și faptele noastre sunt firele țesăturii pe care o țesem singuri în jurul nostru. Când gândurile bune ne vor înconjura în mod constant, înclinația spre bine va crește atât de mult în noi, încât nu ne vom mai putea purta rău. Atunci când optăm pentru acțiuni ce le aduc celor din jur fericire și succes, fructele naturale ale karmei noastre vor fi fericirea și succesul.
citat din Swami Vivekananda
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre succes, citate despre responsabilitate, citate despre promisiuni, citate despre gânduri, citate despre fructe, citate despre cuvinte sau citate despre creștere
Cel mai adesea suntem emoționați de bătăile din picioare, de jocurile și de gingășiile puerile ale copiilor noștri, decât suntem ulterior de faptele lor, ca și când i-am iubi pentru plăcerea pe care ne-o procură și nu pentru ei înșiși.
aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre superlative, citate de Michel de Montaigne despre superlative, aforisme despre plăcere, citate de Michel de Montaigne despre plăcere, aforisme despre picioare, aforisme despre jocuri, aforisme despre iubire, citate de Michel de Montaigne despre iubire, aforisme despre copilărie sau citate de Michel de Montaigne despre copilărie
Ochii noștri roșii
degeaba întindem brațele
din nimic în nimicul după asemănare suntem
și nu ne mai împărțim
suntem dumnezeul căruia nu-i mai pasă
avem și câini
suntem câini
o grămadă de lumi din care să facem filme
în care să ne sărutăm și tot nu ne va ajunge
așa că ne părăsim prin toate lunile pentru pâine
oricat de mult am ajunge să ne iubim sau să ne urâm
ne părăsim pentru pâine
s-o punem pe masa din bucătărie
unde mulți dintre noi nu s-au ținut niciodată în brațe
și dacă au făcut-o
tot ce a rămas e tot ce rămâne după ce te apleci să ridici o monedă de 10 bani
pentru noroc se spune
și se mai spune despre oameni
oameni
când nimic nu se mai întâmplă
și câți n-am fi fost noi?!
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre sărut, poezii despre roșu, poezii despre ochi, poezii despre numismatică sau poezii despre noroc