Întoarce-te în loc
De câte ori nu ți-ai privit, cu teamă chipul în oglindă,
De câte ori nu ai simțit, gustul amar al singurătății pe limbă?
De câte ori nu te-ai trădat pe tine, pentru promisiunea deșartă a zilelor de "mâine"?
Dar uite-mă aici pe mine, un suflet ca și tine,
Spunându-ți că binele nu-ți e legat deloc de mâine.
Binele îți e acum, un foc puternic arzător ce pare deghizat în scrum.
Îndepărtează cenușa printr-o suflare,
Desprinde-ți lacrimile întărite pe obraz ca ceara pe lumânare,
Ridică-ți privirea în zare și pune-i soarelui o întrebare:
Corpul crește, apoi se vestejește, dar cine în tot acest timp îl privește?
Cine se zbate, suspină și trudește?
Cine digeră mâncarea, cine umple căldarea,
Cine adoarme și cine se trezește?
"Eu" va răspunde mintea orbește.
Însă pe minte, cine o urmărește?
Să presupunem pentru un moment că mintea greșește.
Nu cu rea-intenție, căci prin a sa îngustime ea ne învață o lecție.
O lecție veche de mii de ani, și totuși mereu nouă,
O lecție a delicateții lunii și picăturilor de rouă.
Cu atenție dacă mintea ne-o privim, mergând pe al gândurilor fir argintiu,
Ajungem negreșit la un impas, ce în loc să ne încurce, ne invită la dans.
Din tăcere izvorăsc atât gândul cât și fapta,
Cum din munte se naște izvorul iar odată cu el, apa.
În acea liniște, și spre acel izvor, ne cheamă al inimii noastre dor.
Căci doar în acea tăcere, un amestec dulce ca cel dintre lapte și miere,
Ne vom afla destinul și totodată aminti că primul,
A fost golul, apoi plinul.
Doar așa poate da omul, mâna cu divinul.
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre gânduri
- poezii despre cenușă
- poezii despre învățătură
- poezii despre zile
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre trădare
- poezii despre suflet
- lecții de engleză
Citate similare
Cine a zis? Cine a făcut? Cine a uitat? Cine a strigat? Cine a râs? Cine a plâns? Cine a fost ca tine? Cine a fost ca mine? Câți vor fi ca noi? Cine va putea răspunde la aceste întrebări cu zâmbetul pe buze?... Poate doar timpul fără sentimente, care a uitat că i-am fost tovarăși...
citat din Paul Butnariu (4 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre zâmbet, citate despre uitare, citate despre timp, citate despre râs sau citate despre plâns
Cine vrea...
Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbește,
Cine vrea să iubească, iubește.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viață grea.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre fericire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cine?
Cine e acea persoană
Care stă mereu cu tine,
Care-ți stă mereu alături
Și îți face numai bine?
Cine e acea persoană
Ce te apără de rău,
Ce te scoate din capcană
Și te-ajută mai mereu?
Cine poate fi acesta?
Cine e, aș vrea să știu?
Ca să-l răsplătesc și eu,
Ca și el aș vrea să fiu.
Să fie un mare doctor, o fi doar un bun actor?
Cine e acea persoană, nu ști dragă cititor?
Imediat să mă anunți, de-o să afli-n viitor,
Ca să-i mulțumesc și eu, înainte ca să mor.
Cine e acea persoană
Care stă mereu cu tine,
Care-ți stă mereu alături
Și îți face numai bine?
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre răsplată
- poezii despre mulțumire
- poezii despre moarte
- poezii despre medicină
- poezii despre medici
- poezii despre bine și rău
- poezii despre apărare
- poezii despre actorie
Pentru cine oare...
Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ți-ai lăsat Tu, slava, și-ai venit în lume?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Pentru-oricine crede în slăvitu-Ți Nume!
Însă și credința vine de la Tine,
Prin Cuvântu-Ți Sfânt și un har anume,
Harul de-a pricepe Legile-Ți divine.
Pentru cine oare, oare, pentru cine
Te-ai jertfit pe cruce, Miel ispășitor?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Pentru-oricine caută și-azi un Salvator!
Dar lumina 'ceasta e tot de la Tine
Prin Cuvântu-Ți plin de har mântuitor,
Un har sfânt ce umple tot golul din mine.
Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ești Tu Mare Preot, în Locul Preasfânt?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Intră prin credință, în Noul Legământ!
Dar și-aceasta-i Taină Sfântă, care vine
De la Tine, Doamne, prin Duhul Tău Sfânt
Care L-ai trimis, să domnească-n mine.
Pentru cine oare, oare, pentru cine
Mi-oi trăi eu viața în această lume?
Pentru Tine, Doamne, nu pentru oricine!
Biruind ispita și-n Sfântul Tău Nume
Voi trudi la plugul Slăvilor divine,
Prin Mărețul Har, acordat anume,
Celor ce iau jugul cel bun, de la Tine!
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din Comorile de har (7 ianuarie 2018)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre lumină, poezii despre salvare, poezii despre religie, poezii despre oi, poezii despre mântuire, poezii despre jertfă sau poezii despre crucificare
Lecție divină
Magnolia în parcuri este înflorită,
Dar pentru cine? Cine să o vadă?
Ea n-are cui a-și etala splendoarea,
Căci oameni nu-s țipenie pe stradă...
Mulțimi de păsări ciripesc în ramuri,
Dar cine să le-asculte simfonia?
Avem demult "ferestrele închise"
Că peste omenire trece Pandemia!
Așteaptă a ne desfăta nouă privirea
Covorul ierbi crude-n pajiști înflorite,
Dar visul se-mplinește doar atunci
Când n-or mai fi " ferestre zăbrelite."
Ne-am depărtat..., dar am speranța
Să nu apară-n societate-nstrăinarea,
S-avem puternică voința să luptăm,
Ca sănătoși să fim și să păstrăm răbdarea!
Ce azi în lume se întâmplă e o "lecție divină",
Din care învățăm să fim onești, mai buni!
Nimic nu va mai mai fi la fel ca înainte,
Divinul va trimite nevăzutele minuni!
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre visare, poezii despre sănătate, poezii despre păsări, poezii despre prezent, poezii despre parcuri, poezii despre pandemie sau poezii despre lecții
Cine vrea...
Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să gândească, gândește,
Cine vrea să iubească, iubește.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să vorbească, vorbește,
Cine vrea să mulțumească, mulțumește.
Cine vrea să cânte, cântă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să fie fericit,
doar vrea
că... de muncit...
e viață grea.
Ideile exprimate
dovedesc sinceritate.
Ideile nespuse
trădează gânduri ascunse.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre sinceritate sau poezii despre idei
Cine ești tu?
Te simt în urma mea și-acum
Te-ntreb mereu: cine ești tu?
Dar nu-mi răspunzi, ești prea tăcut.
Cine ești tu?
Poate-ai rămas blocat în lume
Și-acum mă vezi ca pe-un părinte
Cine esti tu, de-mi strici destinul?
Spune, ce ești?
Doar în biserici scap de tine
M-astepți când ies pe sfânta poartă
Cine ești tu de nu vrei crucea
Zi-mi, cine ești?
De te-a trimis cel din adâncuri
Să mă conduci în fața Lui
Cine e El să-mi poruncească?
Cine ești tu?
poezie de Alin Ojog (21 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre cruce, poezii despre creștinism sau poezii despre biserică
Cine
Cine sunt eu?
Cine ești tu?
Un da sau un nu.
Cine e el?
Cine e ea?
Un nu sau un da.
Cine e bun
Sau cine e rău?
Diavolul sau Dumnezeu.
Cine e rob
Și cine e împărat?
Cel sărac sau cel bogat.
Ce întrebare stupidă
Mi-am pus,
O întrebare veșnic fără răspuns.
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre sclavie, citate de Vladimir Potlog despre religie, poezii despre draci, poezii despre bogăție, poezii despre Dumnezeu sau citate de Vladimir Potlog despre Dumnezeu
* * *
Plopul s-a-nveșnicit, dar pentru cine?
Crinul a viscolit, dar pentru cine?
Steaua a înflorit, dar pentru cine,
Când casa e pustie fără Tine?
-------------------------------------------
Tăcerile rodesc doar pentru Tine,
Luminile doinesc doar pentru Tine
Și-amurguri moștenesc doar pentru Tine
Când crucea mea e răstignită-n Tine
Și să mă urc spre ea mă tem de mine.
poezie de Traian Vasilcău din Când s-au fost spus Îngerii (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre stele, poezii despre moștenire, poezii despre frică sau poezii despre crini
Cine sunt
Cine sunt?
Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerșește la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.
Cine sunt?
Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?
Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orișicare,
Care se naște și moare.
Cine sunt eu oare?
poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre copaci, poezii despre cerșetorie sau poezii despre bucurie
I; D: Cine se retrage? Cine rămâne în tăcere? A. M: Cel care întreabă, firește. Credeai că e vorba despre un altul și nu despre tine? "eu"-l care este "isteț" și întreabă e musai să se retragă! Oare o să te prinzi, au, ba? I; D: Implici că ar exista un "eu" care poate să se retragă sau să rămână în tăcere? A. M: Nu știu, Dane, NU ȘTIU CEEA CE POT DOAR SĂ FIU. Dar aș vrea să știu doar cine s-a implicat întrebând pe YouTube prima oară? Cine vrea să știe Acum despre implicare la munte sau la mare? Îl cunoști pe curios? Pentru că daca n-o fi "eu"-l atunci o fi Prometeul, cine știe? Dar cu siguranță curiosul TREBUIE SĂ SE RETRAGĂ. Oare te prinzi?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre siguranță, citate despre munți, citate despre existență sau citate despre cunoaștere
Cine nu călătorește, cine nu citește, cine nu ascultă muzică, cine nu caută harul din el însuși moare câte puțin.
citat celebru din Pablo Neruda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muzică, citate de Pablo Neruda despre muzică, citate despre moarte sau citate despre lectură
Atingere de mătase
ți-ai imaginat câți viermi are mătasea în ea
câte frunze de dud culese în nu știu câte poale de fecioare
câte cântece de iubire s-or fi auzit până în măduva zilelor
pentru câți bărbați pe câte câmpuri pentru câți ani de trai
și câte ofuri din cine știe câte piepturi nu se vor fi stins în ecou
câte mâini înverzite de clorofilă câte râuri de borangic n-or fi spălat
culorile mătăsii câte pagini nu vor fi scris
și câte rafturi nu vor fi bătut în cuie cine mai știe câți tâmplari
câte încăperi întunecoase în care să mișune doar ei în treaba lor mătăsoasă
și câte bătrâne n-or fi povestit fetelor lor cât de delicate să fie cu viermii aceștia
ca de pe mine să cadă aceste mătăsuri la prima ta atingere
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre întuneric, poezii despre virginitate, poezii despre verde, poezii despre râuri sau poezii despre mâini
Cine esti tu?
Eu te cunosc dar cine esti?
Zmeul, imparatul sau Fat-Frumos cel din povesti...?
Afara a plouat mai adineaori
Apoi s-a lasat o ceatza...
Daca-mi limpezesc mintea, te gasesc uneori...
Dar cine esti tu? O pasare,
Un vultur, un strigoi...
Ploase ieri, ploua si azi
Daca v-a ploua si maine si ce daca...
Am timp sa iti pictez chipul in pensula muiata...
Cine esti tu copile? Ma mai cunosti?
Degeaba-mi dai acum un semn de viata,
Ma mai recunosti?
Afara-i frig si gheata de pe geam e groasa
La usa-ti bate frigul, daca nu-i cald in casa
Sunt trista, sunt fericita si-n lipsa de durere
Te chem pe tine ca sa-mi alini orice urma de fericire sau durere...
De doi ani buni ma tot intreb...
Tu oare cine esti?
Esti Fat-Frumos pe-un cal albastru...
Incet-incet imi sting iar glasul
La ce folos, tot nu stiu cine esti...
Poate un inger de la mine din povesti...
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre vulturi, poezii despre trecut, poezii despre strigoi, poezii despre pictură sau poezii despre durere
Cine moare
Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.
Moare câte puțin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învață ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.
Moare câte puțin cine-și distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.
Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim...
Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți în fiecare zi...
poezie de Martha Medeiros
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre început
Viața trece ca o clipă
Cine ești tu suflet de om?
Tu care te-ai născut.
Să ai un nume, să fii un domn.
Dar până la urmă te usuci ca o frunză
Pe o ramură de pom.
Cine ești tu pasăre care zbori?
Peste dealuri, peste nori.
Cu aripile întinse în vânt,
Dar nu ai cuibul tău pe pământ.
Cine ești tu fir de iarbă verde?
Care nimeni nu te vede.
Dar toți te calcă în picioare.
Poate ești o frumoasă floare.
Cine ești tu pui de pom?
Care ai fost sădit de mâna unui om.
Ai suflet tu sau nu ai?
Sau poate ești un cântec frumos cântat la nai.
Cine ești tu inimă care bați în piept?
Plină de bucurie și regret.
Tu ești acea care ne îndemni mereu să iubim.
Căci viața trece ca o clipă și trebuie s-o prețuim.
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre zbor, poezii despre vânt sau poezii despre picioare
Minte
Din nou gândul mă-nfioară,
Vine clipa, vine iară,
Valuri de dureri coboară
Peste inimă, doboară...
Cum pot să mă-ntorc la tine,
Dacă totu-n jur mă minte:
Și în gesturi, și-n privire,
Și-n tăcere, și-n cuvinte...
Minte!
Tot s-ar rezolva, în fine,
Lasă-te doar de minciună!
Fii cu inima curată,
Viețuiești atât o dată!
Nu minți, că n-ai pe cine,
Dar privește atent la tine,
Spune-ți sincer tu, doar ție:
Cine ești? Dar nu te minte!
Bucuria de pribeag
Ți-au dat roade în vileag,
I-ai mințit pe toți, în fine,
Nu mă poți minți pe mine!
Tot s-ar rezolva, spre bine!..
Lasă-te, doar, de minciună!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre inimă, poezii despre promisiuni sau poezii despre cuvinte
Cine întreabă mereu pe unul și pe altul, cine ascultă totdeauna, cine nu uită nimic, aceluia mintea i se deschide ca floarea de lotus la razele soarelui.
Vasile Andru în Înțelepciune indiană (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lotuși, citate despre flori sau citate despre Soare
Lacrimi sărate
Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil
Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...
Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?
Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...
Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici
Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...
Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult
De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul pentru noi! vine.
Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...
Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care să știe...
Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...
Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...
poezie de Lidia Mihai
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre tristețe sau poezii despre ochi
Oh, tu, fericito!
O simplă nemulțumire ascunde intenții mult mai adânci,
Ce nu pot fi desconspirate și deslușite decât prin contrast, decât printr-o forță opusă ca direcție și sens, decât prin suferință.
Căci dacă ni s-ar cânta în strună, cine s-ar mai depărta de sinele fals?
Cine s-ar mai opri din dans?
Păsări fermecătoare zboară deasupra ta, iar tu stai și aduni fire de nisip de pe podea.
Iubirea nu poate fi "a noastră", căci cine suntem noi?
Timpul se revarsă, în timp ce marea doarme ne-ntoarsă.
Te plimbai prin lume, crezând că ai ceva de-ndeplinit, când un cântec dulce ai auzit, pașii ți s-au împleticit, iar unul în brațele altuia ne-am trezit.
Acum îmi spui că nu mă mai cunoști, că sunetul glasului meu îți sună străin, de parcă ar aparține altor voci.
Îmi spui că trebuie să mergem, urmând harta ce o porți după tine, însă eu îți arăt pe cer, un astru ce nici nu pleacă, nici nu vine.
Dar e ok. Acum, și mereu, crezi ce vrei.
Eu sunt pe-aici, prin preajmă,
Adulmecând teiul și ascuțind condeiul.
Scriind versuri ca...
"Cine zboară de fapt, vulturul sau vântul?
Cine se-nvârte de fapt, Soarele sau Pământul?"
Iubirea nu stă în loc, iubito.
Iubirea-ți poartă numele, oh, tu, fericito!
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre versuri sau poezii despre tei