Vânzătoarea de ninsori

Cum te dezbraci copacii dau în floare
şi simt în piept văpaia unui crin
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
când te privesc şi mor câte puţin

Şi simt în piept văpaia unui crin
şi trupul parcă-i flacără străină
între prea mult şi iată prea puţin
eşti noaptea devorată de lumină

Şi trupul parcă-i flacără străină
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
şi cine pentru cine dă lumină
stă noaptea sub acestă întrebare

Cum te dezbraci copacii dau în floare
de parcă i-ar aprinde o ninsoare

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu redivivus

Cerul parcă s-a dechis
Eminescu stă să vină
ca un vis parcă din vis
Dumnezeu îl ia de mână

Eminescu stă să vină
pământul este o floare
văzduhul parcă-i lumină
cuvântul parcă ne doare

Pământul este o floare
ca un vis parcă din vis
stelele sunt la picioare
cerul parcă s-a deschis

Eminescu stă să vină
ca lumină din lumină

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce îmi place, iubite,
Când mă vrei absolut,
Când mă dezbraci de haine,
Şi mă-mbraci în sărut...

"Îmbată-mă cu tine,
Puţin câte puţin,
Eu, alcoolic notoriu,
Tu, sticlă de vin.".

Îmi iei uşor şuviţa,
După ureche-o dai,
Şi mă priveşti de parcă,
Aş fi înger din Rai.

"Frumoasă eşti, femeie,
Cum alte femei nu-s,
Deci mă declar, pe viaţă,
De ochii tăi, sedus!".

Mă iei uşor pe braţe,
Călcând printre petale,
Spre patul de satin,
Hapsân de trupuri goale.

"Pe pielea ta, iubito,
Lasă-mă să-ţi gravez,
Atingeri păcătoase,
Atingeri de-amorez...".

Te simt apoi, cum curgi,
Pe trupul meu; cascadă;
Mă răcoreşti, arzând,
Tu prădător, eu pradă.

"Miros a tu, divino,
Miros a cer, a mir,
Miros a veşnicie,
Miros a trandafir.".

Ce îmi place, iubite,
Când mă vrei absolut,
Când mă dezbraci de haine,
Şi mă-mbraci în sărut...

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti aşa cum te vreau

niciodată mai mult
niciodată mai puţin
ca o groapă zidită
în care îmi arunc toată frica
toată neînţelegerea
şi apoi mă odihnesc
ca şi cum duminica
din sufletul tău
nu are sfârşit

eşti aşa cum te vreau
niciodată mai mult
niciodată mai puţin
ca o pădure unde îmi pierd strigătul
din vizuină în vizuină
şi apoi
când închid pleoapele
simt
da simt
copacii cum cresc
cuminţi
în sufletul tău

eşti aşa cum te vreau
şi te vreau
întunericul din sufletul meu
se pierde în văzduh
ca un abur schiţat de un pictor bătrân
e cald
e linişte
în noua mea inimă
cât e ireal
cât e materie
nu ştiu
dar un EL ruşinat
aşteaptă cuvintele mele
să-l poarte pe drumul de sare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

noaptea dezleagă spiritul
când dreapta coboară braţul
pe linie descărcată de imagini
noaptea câte un oraş cade din cer
noaptea se nasc îngerii şi mor nebunii
prieteni din toate timpurile
vă rog mult înjuraţi-mă frumos
şi am să vă dau trupul meu
pentru totdeauna

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ireal itinerant

Dezbracă teii de floare
trupul tău prea ireal
trupul tău de fată mare
înflorind pe-al nopţii val

Trupul tău prea ireal
care totuşi parcă este
nufăr tragic tras la mal
dintr-o magică poveste

Care totuşi parcă este
trupul tău de fată mare
pe pământ ultima veste
dezbracă teii de floare

Trupul tău ca o poveste
care nu-i atunci când este

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intenţia nu e a omului, nu e a naturii, intenţia e a drumului. Or dacă eu simt un impuls teribil de a face ceva, fără să stau prea mult să judec raţional, dacă eu simt cu sufletul şi cu trupul ceva şi fac ceea ce simt, consecinţele sunt benefice. Eu fac ce îmi dictează trupul şi sufletul meu. Eu cred în instinct mult mai mult decât în raţiune.

Nora Iuga în interviu
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină

Lumină...
Simt viaţă,
M-am renăscut prin tine,
Te-ai strecurat în suflet şi-ai semănat iubire.

Răsare...
Ah, ce frumos e lanul dat în floare,
Când florile mireasma împletesc
Şi pe a lor petale scriu că "te iubesc".

Zâmbeşti,
Când vrei din nou să mă revezi
Şi te aşezi la piept, să simţi cum bate
Lăcaşul dragostei adevărate.

Visez,
Când nu mai ştiu ce crezi,
Reverşi lumină asemeni unui zeu,
Ca să trăiesc cu tine-n gând mereu.

poezie de Elena Chitoroagă (2008)
Adăugat de Elena Chitoroagă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare ardentă

îmi face cu ochiul semn o stea pe firmament
cerne peste mine splendoarea unui vis
privesc pe fereastra cu geamul deschis
cum lumina-i blândă intră-n apartament

vino lumină lină strecoară-te în suflet
să fii tu alinarea de bătrâneţe grea
îţi voi da slovele din fremătarea mea
şi toate amintirile strânse prin umblet

aşează-te în mine ca în cuib de cocor
înmulţeşte gânduri ca florile boabe de rouă
îmbracă-mi trupul firav cu haină nouă
să primesc mântuirea înainte să mor

vino lumină lină scaldă-te-n al meu izvor
sufletul meu de floare s-a umplut de dor

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din aceeaşi pricină, sufletul arde ca o flacără, iar trupul ajunge cenuşă.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (3 aprilie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul

Din cuibul meu, pui au zburat în zi de vară, zi senină,
Şi bucuroasă îi priveam cum dau din aripi în lumină!
Când bruma toamnei se aşterne şi frigul simt cum mă-nconjoară
Mă uit în zări, cât mai departe, aştept un pui ca să apară...

Un scurt popas.-Ce faci? Cum eşti? Vrei supă sau o pană-n dar?
Vom sta o noapte la poveşti... lângă o sobă cu mult jar!
Pe rând, ne amintim de toate, câte au fost în cuibul plin,
De zilele cu bucurie şi albul florilor de crin....

Dar vremea trece, zori apar, răsfrâng luminile-n muşcată
În linişte uşa deschid şi trag zăvorul de la poartă.
Cred c-am visat în noaptea lungă, solstiţiu este pe aproape
Şi iarna rece mă aşteaptă, în braţ, cu două-trei cojoace.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama, primăvara noastră

Auzi tu, măicuţă dragă, cum primăvara vine-n zori,
cum grădina dă în floare, în martie de sărbători?
Auzi cum mugurii plesnesc, cum trandafirii dau în floare,
cum toate florile-înfloresc, cum cântă razele de soare?
Vezi cum iarba înverzeşte, cum păsările vin acasă,
cum natura primeneşte viaţa să fie frumoasă?
Gâze se-încălzesc la soare, albinele ies din stup,
copacii toţi dau în floare, fluturi se adună-n grup.
Pentru tine, mamă dragă, natura-i în sărbătoare.
Se găteşte-n mare grabă, să-ţi aducă-n viaţă soare.
Mamă scumpă, noi copiii, azi în plină sărbătoare,
îţi dăruim toţi trandafirii şi iubirea noastră mare.
Pentru tot ce ai trudit, pentru cât ai chinuit,
Sărutul nostru, floare rară, ţi-l dăruim în primăvară,
să-ţi bucure cugetul, să-ţi aline sufletul.
Cu mult drag te-îmbrăţişăm şi mâinile îţi sărutăm.

poezie de Dumitru Delcă (5 martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... Dacă nu-ţi cer prea mult
Dacă-ţi dau prea puţin
Tu să sorbi netemut
Cupa mea cu venin
Tu să rabzi în tăcere
Şi-n bătaie de joc
Mereu alte himere
Lângă stinsul meu foc
Cum te soarbe venin...
Tu mă lasă s-ascult
Dacă-ţi dau prea puţin
Dacă nu-ţi cer prea mult...

poezie de Iurie Osoianu (16 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Nu ţi-aş scrie poate nici acum acest rând,
dar cocoşi au cântat de trei ori în noapte -
şi-a trebuit să strig:
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat?

Sunt mai bătrân decât tine, mamă,
ci tot aşa cum mă ştii:
adus puţin de umeri
şi aplecat peste întrebările lumii.

Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri
şi să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevărat şi care-i mai frumos?
Mâna mi se opreşte: e prea puţin.
Glasul se stinge: e prea puţin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis?

Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea zboară, Floare-nfloare

Chipul tău m-a surprins,
M-a uimit privirea ta,
Nu pot uita chipul, când te uiţi la mine,
Te văd tot mereu zâmbind,
Când eşti lângă mine,
Chiar şi când nu sunt îndrăgostit de tine.

Refren:

Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îţi răspund la întrebare...
"De ce eşti tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"

Eşti un înger pentru mine,
Aş vrea să te am lângă mine,
Să îţi văd chipul zâmbind,
Când eşti lângă mine,
Simt fluturi în stomac,
Şi simt că am sa mor,
De dragostea şi iubirea ta,
Care o porţi mereu cu tine,
Simt o adiere în sufletul meu.

Refren:

Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îţi răspund la întrebare...
"De ce eşti tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"

Şi simt că te doresc...
Şi aş vrea să fi a mea....
Pentru că Te iubesc,
Şi eşti totul pentru mine...
Şi nu pot să trăiesc fără tine,
Sunt singur fără apărare,
Când eşti lângă mine,
Simt că sunt apărat de iubirea ta...

Şi îţi spun....
Că.... Te iubesc.....

poezie de Mihaela Blars
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie însumi

Cunosc o fată, parcă-i zori de zi,
E rumenă şi caldă cum e chifla,
Sunt prea bătrân ca s-o mai pot iubi,
Dar mult prea tânăr ca să-i dau cu tifla!

epigramă de Andrei Ciurunga din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare roşie

Floarea dragostei, floare pură
floare roşie pe gură
şi în inimă arsură.

Floare roşie, floare de nalbă,
perlă la gât în salbă
şi în inimă o tolbă.

Floare roşie, floare de crin
al dorinţei dulce alin
şi în inimă venin.

Floare a iubirii roză
dar al cerului, apoteoză
şi în inimă osmoză.

Flacără roşie, pară
ai ars toamnă după vară
în inimă dulce-amară.

Tu nu poţi să fi declin
nici într-un pahar cu vin,
decât al iubirii chin.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ehai, Toma Alimoş, fost haiduc şi fost cocoş,
Am să-ţi spun eu o poveste despre care nu mai este,
Te-am văzut, Alexandra, treceai pe sub nor,
Aveai aripi albastre şi policolori,
Sărutam trupul tău ca pe-un dar nevăzut,
Cavalerii de fier tac mărunt,
Alexandra, eram şi spirit şi trup,
Nu de mult ai plecat, ai înn piept carborund,
Cavalerii tăcerii, cavalerii – languste,
Nu de mult am murit pe căi mai înguste,
Bieţi cavaleri cu inimi cam fruste,
Cum să dăm înapoi visul meu c-am murit?
Parcă lumea devine un globus de vid,,
Zid înalt, cazi mereu înapoi, în abis,
Alexandra, te pierd neîncetat, nu eşti vis,
Rămâne gingaş trupul tău ca de floare,
Cavalerii ce mor atinşi de ninsoare.
Iar lumina cum scade mereu mai încet,
Iar inima-ngheaţă ca o pasăre-n piept.
Cine-o să vină de-acum prin câmpuri?
Alexandra, tu nu eşti femeie, nici sâmbur,
Se dilată şi munţii, ca sigiliul domnesc,
Alexandra, mai ştiu doar că te mai doresc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta simt

Dezbraci ploile de lacrimi
şi mi-aduci senin din soare,
sufletul mi se deschide
ca o floare...

Dacă nu te văd prin preajmă,
îmi pierd rostul şi puterea!
Mă simt vie doar când îţi simt
mângâierea.

Din căuşul mâinii tale,
savurez nectarul vieţii,
când mă mângâi, în secunda
dimineţii.

Porţi în tine frumuseţe,
cât şi ceru-n curcubeie...
Cheamă-mă! Şi-oi fi, pe veci,
a ta femeie!

Ne aşternem fericirea,
dăruită dinspre stele,
pe un pat de ghiocei şi
viorele.

Şi ne plouă cu IUBIRE
şi arome de verbine...
Eşti izvor de bucurie,
stai cu mine!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thriller

cred că a venit timpul să mă caut
deşi nu mi-am dorit niciodată să mă găsesc
bărbatul disperat năuc şi absurd
faţă în faţă cu truditorul diurn
dar de prea multe ori am cerut ajutor
ca să nu mă iau acum în serios
şi mai cred că mi s-a întâmplat ceva rău simt asta
aşa cum simt şi femeia care stă la pândă în preajma mea
şi fotografiază orice întâmplare s-ar apropia de mine
orice adiere de vânt sau poate o altă femeie
îşi înţeapă fotografiile cu acul
apoi le ţine lipite între filele unui caiet
şi ele se ofilesc şi mor şi se pierd

mă privesc speriat în oglindă
ca un horror fruntea mea ciobită
tâmplele albite fisurate de vânt
de fiecare dată vântul se transformă
într-un om de zăpadă
sau în ţurţuri de gheaţă atârnaţi de sprâncene
şi scânteiez desuet
ori de câte ori trece luna pe deasupra casei mele

de multe ori mă surprind cântând la chitară un cântec trist
care mă face să plâng
şi nu ştiu cum
dar e mereu un alt cântec nou necunoscut
care se prelinge în mine dintr-o lume străină
de undeva din apus

cineva a muşcat o bucată mare din umărul meu
de durere rătăcesc drumul stupid
sau orbecăiesc în tine ca într-un idol cioplit
obosit de-atâta dumnezeire mă frâng
zbârnâi puţin şi mă culc

nu-ţi fie teamă odată şi odată singuri ajungem toţi

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonii în lumină

pe mine mă veghează un înger blond
mă mângâie pe creştet cu raze de soare
simt căldura lui ca o floare pe rond
tandru se ondulează pe-a vântului suflare.

sunt şi entuziastă şi plină de mirare
când îmi glăsuieşte cu slove de aur
cu el nu simt amarul, stări de întristare
armonii în lumină strâng sublim tezaur.

îmi spune că viaţa este un dar divin
împreună petrecem ore de încântare
depănam amintiri la un pahar de vin
mirabila prietenie-i o binecuvântare.

revelaţii în lumină din ceruri revin
şi ziua şi noaptea trăiesc o fremătare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!