Uscat ascuns

Toamna ascunsă în verde
Frunza a veni,.. nu crede.
Săltând bucolic printre vânt
Va plânge rece pe pământ...

Acum îşi răsfoieşte
bucla, părându-i vara!
Că numai se şi sfârşeste..
Dar bronzul arde că para.

Cenuşe ce o să renască
Primăvara prea dorită,
Cu adierea s-a uimită
În privirea lumească.

Ce uită că prea uscată
Zăreşte lumea de-ndată!
Când verdele o părăşeste
Şi în ţurţuri gândeşte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt...

Sunt adierea de dor
ce-ţi răsfiră bucla
când tu deschizi in zor
fereastra sau uşa
şi priveşti uimită
părându-ţi-se că ai auzit o şoaptă
ce inima în fulgere o poartă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă de vânt

Odihneşte-ţi ochii-ntr-o floare
Când privirea prea tare te doare...
Scufundă-ţi palmele-n apă de vânt
Când lutul frige zălud aici pe pământ...

Zboară-n zările line a apelor
Când în nisip te adânceşti, orbit...
Îmbrăcate-n haina curcubeielor
Când clepsidra sufletul ţi la răcit...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se mai uită la ei

In vară şi primivară
Plini de flori, mireasmă
Cine se mai uită la ei?
Acum la copaci de tei
La salcâmi plini de rugi...

Acum, rămaşi chilugi
Ca nişte bătrâni milogi.
In vântul aspru al vieţii
Asteptând cu jale copii
In cuibul palmelor goale...

La anul vor reînflori
Şi păsările vor veni...
Dar la ai noştri bătrâni
Uscaţi de viaţă prin azil
Cine se va mai şi gândi...

Cu ramurile tremurând
Cu ochii pierduţi in vânt
In toamna rece a vieţii.
Vom ajunge toţi pe rând...
Ca niste copaci chilugi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii de mir

Cade frunza sub petală
De cireş şi un trandafir,
Adunând lumea năvală
Parcă ar fi un ochii,.. de mir.

Si un vânt fad de Golgotă
Il suflă, răsfirând gloata!
Ca pe o frunză uscată
Ce nu ştie, care-i soarta..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echinocţiu de dor

Vino tu... zâmbet arzător
In toamna zilelor,.. de dor
Lungeşte bătăia inimii
In echinocţiul verii.

Acum e ghemuită in ploi
Sub frunza amintirilor...
In echinocţiul toamnei
Cu bătăi prea scurte... de dor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu fluturi în septembrie

Priveşte frunza duios, sus
Cocorul in zbor de dor, dus.
Să-si ia zborul si ea
Să numai simtă toamna,

Şi-o veni la primăvară
Să se aşeze iară
Pe ramura-i mamă
Să cânte in vânt de vară

O şoaptă de răcoare
La om şi zburătoare,
Dar toamna nu o lasă
Şi in lut seva-o cheamă..

Să-şi nască din ele
Norii ce-i spală plete,
Pline de praful verii.
Să-i miroase a coapte

Fructe, si parfum de perle,
Zdrobite de fete verzi
Cu bucle despletite
In ninsori de uscaţi, fluturi..

Ce-au fost o viaţă, verzi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipuri de frescă

Ne rugăm să vină moartea,
Cum ne-am dori sărutarea
Iubitei cu patos noaptea...

Când simţi stihia că te miroasă,
Te rogi de ea să fie miloasă,
Ce utopie... nu si nebunie...

Să-ţi rogi dragostea să te aline
Si când vine lângă tine...
Te răsucesti la ea cu spatele,

Nu poţi face asa ceva cu moartea...
Nu o chema aiurea... degeaba...
Onorea, cinstea ta, decade...

In moarte si după ea,
Când ea te cheamă rece...
Sărut-o fierbinte si petrece,

Odată vine, nu de mai multe ori,
Atunci vei fi acoperit in flori,
Si tu... si eu... să murim cu zâmbetul unei flori...

Tăiată si pusă in vază, pe moarte...
E mult... mult... mai frumoasă
In doină ruginită de rece coasă...

Nu suntem datori doamnei negre
Ea vine, vine si te trece...
Din lumea.. prea gri si prea rece...

Unde te va duce ca o frescă...
Poate, poate... o fi cald si verde...
Mai gri si mai rece mai poate fi?

Decât in lumea mea... ce trece...
Pe lângă mine... prea gri... prea rece...
Aidoma unor mozaicuri si fresce...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântaţi-mi

Acuş o să plecaţi
Cântaţi-mi, cântaţi, cântaţi!
Graure privighetoare
Ciocârlie şi tu soare!

Şi tu frunză-n adiere
Şi tu apă-n susure
Şi iarbă-n doină verde
Şi tu, da tu fluture

In diezuri efemere
Infinite de mirare
In vara care trece
Ce umbra mi-o petrece...

In iarna mea prea rece
Când şoapta ei nu trece...
In stoluri de izvore, păsări
Prin ale mele doruri.

Cu neşfârşite migrări
Cu frunze ce cad uscate
De printre ram de coaste
Si-ngheţati fluturi...

Din coconul inimii
In turţurii-ntunecimii...
Nopţilor mele de vară
Făra şoapta ei de vatră

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ea

O priveam cum citea
Şi cartea-mi zâmbea
Cu privirea ei ascunsă
Ce tandru mă privea
Când nu eram atent
La ea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bărbaţi ca otrava pentru sufletul unei femei şi otrava-i gustoasa până să te nimicească. Ca soarele.. primăvara te mângâie, vara te arde, toamna te zgârie şi iarna te muşcă... aduni răni. Şi apoi iar vine primăvara de te mângâie, şi rănile te ustură... vara te arde şi îţi curge sânge, toamna şi iarna se repetă povestea. Asta-i dragostea cu omul nepotrivit.

citat din Bianca Crăciun (13 februarie 2016)
Adăugat de Puffasss
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin-când vine toamna

Nu-mi ajungi şi n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Aşteptăm nopţi mai lungi
Să ne putem şi noi iubi.

Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ

Ia-ţi pe umăr haină groasă,
Ia-ţi flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.

Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – şi-nviem uneori.

Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.

Unde e căldura verii,
Paşii noştri unde sunt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.

Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – şi-nviem uneori.

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scântei de poveşti

Câte stele am
înălţat din scrum
ce arde în mine
cu înţeţiri de vânt
în gând
în scântei fluturi
nu am cum
să ştiu acum
când voi fi intuneric
o să-mi povestiţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foale de meduze

Jocurile noastre sumbre
Ne ucid în carne de umbre
De meduze prea confuze
Arse egoismului-n duze

De crematorii de verde
Realului ce nu se mai vede
Sub măştile prea abisale
Vulcanice-n suflet, foale...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vineri

Nu-i ceaţă-n vineri:
Clădirile se-ascund
De prea multe geamuri.

Nu-i frig în vineri:
Vara se umple
De prea multă toamnă.

Nu-i ploaie-n vineri:
Norii asudă
De prea multă joi.

Nu-i vis în vineri:
Somnul se-ntinde
De prea multă noapte.

Nu-i brumă-n vineri:
Verdele plânge
De prea multă febră.

Nu-i doi în vineri:
Tu vindeci ziua
De prea mult eu.

poezie de Gabriela Chişcari (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclul vieţii

Omu-i frunză frunza-i om
Trece vremea si se duce
Timpu îl pune la răscruce
Omul nu mai este om
Frunza nu mai este-n pom
Fericit tu vrei omule să fii
Viata multe îţi va daruii
Ea îţi da mereu un semn
De tot ce ntalnesti sa nu te temi
Viaţa ce o trăieşte un om
O frunză agăţată-n pom
O primăvară veselă se iveşte
Si tot pământul după o iarna
Se-ncălzeşte la viaţă ne trezeste
Si mugurul se arată in luna lui april
Zâmbet pe chipul vesel de copil
Acum in luna caldă de april
Apare frunza verde n pom
Inveseleste orice suflet din om
Iubeşti soarele si vântul zăpăcit
Si fetele ce stau la umbră de nuc răstignit
Aduc prânzul omul la plug
Iar vara frunza i fericită si omul si ea
Iubeste viaţa si este iubită
De multe ori se scutură de vânt
Se apleacă până la pământ
Si toamna apare printre nori
Atinge frunza cu stropi grei si ploi
Suiera un nebun de vânt
Se scutură si frunza verde zace
Căzută galbenă pe pământ
Trece grăbit timpu-n zbor
Frunza galbenă-i sfărâmata de picior
Si vine primăvara blândă luminoasă
O alta frunză mai frumoasă
Un om se duce o frunză cade
E o rotaţie a ciclului divin
Un mugur nou apare-n primăvară
Un prunc se naste devine bărbat
Un ciclu al naturii repetat
Este de mii de ani lumină neîncetat
Nu poate fi schimbat
Cu toate că de mult
omul a încercat
Dar bunul Dumnezeu ne-a iertat de acest mare păcat
Ciclul vieţii nu poate fi schimbat!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezent

Prea îmi era gând inima,
Prea timp picioarele
Şi prea durere trupul
Şi visam
Cu prea mare viteză
Idei îndoite egal
Mirosind prea verde
A glas de nor.

Aş fi vrut
Să-mi ridic statuie
Dar prea înaltă
Mi-ar fi fost atunci
Treapta
Şi prea împietrită
Amintirea;

Sunt prea eu,
Prea acum,
Prea concretă.

poezie de Felicia Mariana Oprea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ie poezie

Ţi-am împletit ie din vers
Cu borangic de stele cathars..
Şi în roşu din al meu sânge
Pe fila ce făr' tine plânge.

Şi cu fluierul condeiului
Doinesc cântec de metafore,
Purtând-o ascunsă timpului
Când te-oi zări printre sare...

A muntelui unde hoinăresc
Din inimă am să o dăruiesc
Lumea în ea să mi-o-nfloresc
Ascunzându-mă-n puf de păpădie,

Sa mă încălzesc de iernile
Din verile cu ninsorile...
Versurilor de păpădie
Hoinare făr' a ta ie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetori şoaptă

Cântă-mi cucuvea cu ciocul
Mi-a plecat cu ea norocul
Şi-mpietrit-mi este trupul.
Inima-mi urlă ca lupul..

Tu să-mi smulgi din jale
Să o duci sus la lună
Şi acolo să rămână
Printre ale ei bucle

In păsări de şoapte
Pierdute mereu prin noapte
Ca ale tale surate
Printre ramuri goale

Cu privirea mea uscată
Fără muguri de zâmbete
De mult cu tine, plecate..
Cu privighetori şoaptă

Din vara cu clipe de tei
Culese de pe sâni tăi
Intr-o noapte rămasă
Tautuată pe sub pleoapă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de romanţă

S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Oameni-ţi vor spune totdeauna...
E prea sus!
Niciodată că eşti prea jos

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!