Peştişorul de tinichea

După ce se prinde un peşte
se ţine de coadă şi se azvârle
într-un alt peşte
mai mic
tot mai mic
tot mai invizibil. În felul acesta
ochii lacului se măresc
până explodează
o râmă. Atunci! Doar atunci
te întinzi pe spate
şi priveşti în cer
peştişorul de tinichea.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 noiembrie

am ţinut un iepure
în căuşul palmelor, simţeam
bătăile inimii, căldura, blăniţa moale
până ce
m-am crezut şi eu
un iepure în alt căuş mai mare

am ţinut o pasăre până ce m-am văzut
zburând
măceş, trandafir, lujer nou, grâu, brusture
stejar,
gâză
vierme
peşte mic, peştele şi mai mic…
am uitat punctul de plecare – din
căuşul palmelor sângerând cresc
muşchi, ciuperci vineţii, vernil

mă îmbrăţişez
singur
ca atunci când ţi-e tare frig
duc palmele
toate palmele în ţărână, caut ape
lăptoase, tainice, apoi
le port curate
la buze, la frunte
mi-am regăsit rugăciunea
doi arhangheli cunosc pentru mine
căuşul căuşurilor

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încălecat

un peşte dintr-un vis decupat
zburam într-un colţ de lume
după plierea spaţiului
am reuşit să evadez încălecând
un peşte auriu afumat de jurai
că e somon care a chefuit
la un birt pescăresc unde se fuma
pipa mincinoşilor pescari
mă ducea în spate săracul
peşte de uscat pe drumuri aruncat
trăgea tare năduşind sub greutatea
care o purta docil în spatele lui
solzos de la cap la coadă
unde şi-a pus un cercel de aur
am încălecat peştele ăla din arizona
dream cu johnny deep şi faye
dunaway care se îndrăgostea
mai mult de mine şi peştele zbura
pe lângă cactuşi şi maşini

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sirenele dela ambulanţe nu au coadă de peşte, dar te pot lăsa în coadă de peşte.

aforism de Constantin Enescu (18 octombrie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartoful în nori

Să ai mereu tot mai puţin
e lucrul cel mai bun.
Tot mai puţine zile şi
tot mai puţin tutun.

Să nu fii întristat deloc
şi să te simţi uşor
să ai o păpădie doar
şi tu să fii un nor

şi să priveşti mai sus decît
un domnitor semeţ
şi-n jos cu milă să priveşti
zîmbind: « Sărmane vieţi! »

Să nu gîndeşti, să nu mai spui
nici « au », nici « vai », nici « of »
şi dintre norii mari s-alegi
un nor mic de cartof.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către peştişorul de aur

Peşte, peştişor de aur,
Fii atent, căci lumea-i rea!
Omul este un balaur
Care-n burta lui te vrea.

El viclean e peste poate,
Undiţe şi plase-ntinde,
Cu momeli nenumărate
Tot încearcă a te prinde.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (13 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uitam într-un peşte să-mi văd oaia rătăcită cum pe chipul tău zâmbeşte..

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Argintul de aur

să priveşti spre tine şi să te vezi
mic
mic, mic de tot gol-puşcă
deasupra cristelniţei în braţele preotului pregătit
să te creştineze

şi-atunci eu – celălalt tu – am văzut
fulgerul
doi îngeri cu
un arc dublu elicoidal de argint şi de aur în mâini
coborând din cupola înaltă, fără sfârşit a bisericii
ca flacăra sfântă în ziua învierii
şi pătrunzând în creştetul capului tău
de unde până atunci plângeai te-ai luminat
deodată faţa ta s-a umplut de pacea şi
liniştea de înţelepciunea şi iubirea străbunilor

atunci ai ştiut – tu celălalt eu –
fluviul tău de gene curge prin timp
nu prin spaţiu
şi va curge aşa mereu nestăvilit
mai departe tot mai departe spre mâine

fluviul tău de gene
venind din nopţile timpului de la
Eva şi Adam spre lumină
a deschis gura şi a cuvântat iată
opera perfectă
– argintul de aur –
sufletul izbucnind în spirit nu doar în
oase şi cărnuri

atunci am ştiut – eu celălalt tu –
că

nici un bunic al străbunicelor tale
nu a murit de tifos la şase ani
nici o bunică a străbunicilor tăi
nu a murit virgină la optzeci de ani

poezie de Vlad Scutelnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coadă de peşte

pescarii mă-mprumută deseori
cu apă leşioasă –

murim de sete
sau trăim pe-ndelete

într-o zi
am gustat acul undiţei
numai cu vârful limbii
sarea a înflorit
ca un mucegai fin
pe acelaşi vin
servit de trei dobitoace
la ciorba de potroace

de care nimeni nu mai vorbeşte
când timpul curge-n coadă de peşte

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că eşti mare, că eşti mic...

Când eşti mic, asculţi de tata.
Când mai creşti, îţi croieşti soarta,
Tot muncind vară de vară,
De cu zori până în seară.

Prea mult nu agoniseşti,
Doar atât cât să trăieşti.
Muncind din greu ai obosit,
Timpul te-a îmbătrânit.

Cam des cerul îl priveşti.
La viaţă nu mai gândeşti.
Aştepţi ceva şi nu ştii ce,
Dar ştii că locul, sus îţi e.

Ai fost copil şi nu mai eşti.
Roata vieţii n-o opreşti.
Asta-i viaţa omului.
Este vrerea Domnului.

După cum se vede treaba,
Muncim şi muncim degeaba.
Că eşti mare, că eşti mic,
Când te duci, nu iei nimic.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea bună e că atunci când ai sub picioare pământ ai un cer la care să priveşti cu răul pe-o parte...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt

O viaţă-ntr-un oraş select,
O piesă într-un ceas defect,
O aripă pe-o pasăre măiastră,
O lacrimă-ntr-o mare lină, albastră.

Un peşte mic într-un ocean imens,
Un fluture-ntr-un mare univers,
O frunză verde între-atâtea aurii,
Un mic copac într-o pădure gri.

O mică piatră pe-un munte dezgolit,
O mică viaţă, un câine slab, rănit.

Cum aş putea
S-ajung să mă cunosc?
Să ştiu mai bine
Ce sunt şi ce am fost.

poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postul poetic

Ca poet posteşti cuvinte.
Tot ce e în jurul tău parcă nu te mai vrea
parcă nu te mai înghite
şi atunci te posteşti
şi scuipi tot ce te face să trăieşti.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinarea la cer

Zboară o pasăre pe-o parte
cu o aripă în faţă şi cu una în spate
printre palmele tale
tot mai apropiate
un soi
de strâmtoare
în calea zborului...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuitorii de pe o foaie de ziar

Nu poate... ci sigur
trăim într-un sertar!
Dimineaţa ne izbim cu toţii umărul
ghemuit
în porţile patului
până se crapă de ziuă
şi batem convinşi
apa-n piuă
cu ochii deschişi.
Sigur sau mai bine spus
desigur trăim
într-un sertar neîncăpător.
Seara
visăm la altul mai mare
şi primim în dar
după ce se închide pe dinafară
cu dinăuntrul
o foaie de ziar
de la un alt sertar... imaginar!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să torni şi ţuică în ciorba de peşte, că va mirosi tot a peşte.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa şi prea tânăra

culegătoare vânzătoare de zmeură
umple plasa cu borcanul
numărând vărsând conţinutul
murmură în gând cu ochii sclipitori
puhoaie de şuviţe negre
scuturate de ciudă
după ce a pierdut numărul borcanelor
stă derutată şi se uită la pungă
se simte ca un peşte mic
într-un mare heleşteu
priveşte în tavanul alb
piaţa o strânge şi se face mică
o mică vulpe prinsă-n capcană
ochii verzi se agaţă de ochii albaştri
trufaşi şi arieni
este un mic ţaigăr
într-un ceas defect
recunosc că o privesc puţin amuzat
pot să curm zbuciumul de pasăre
care se zbate-n ghearele vulturului
îi simt sufletul strâns de durere
umezit de îndoială ca o batistă
plină de lacrimi fierbinţi
începe să-mi placă sceneta
îmi propun s-o scriu pe o coală a4
scot banii şi îi număr
deşi ştiu câţi bani am
plătesc mai mult decât se aştepta
ochii verzi se agaţă de ochii albaştri
speriaţi de degetele care se ating

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uni-versuri

Până şi un pocnit din degete poate avea vedere la mare aşa cum orice peşte rătăcit în profunzimea apelor poate din degete să pocnească încântătoarea stare a tresăririi. Poezia ca substanţă are forma prin care transferul clepsidrei poate fi făcut de la mic spre mare şi iar spre mic aşa cum marea poate fi transferată de la iluzie la înec şi iar la iluzie. Când un copil sare coarda
putem spune că acea coardă râde cu sfoara până
la urechile copilului iar privitorul lor se scurge din amintire în prezent şi reamintire.
Poezia frânează pasul care pământului îi fuge de sub picioare.
Prin ea umbra devine cea statică în timp ce oamenii se rotesc în funcţie de lumina înţelesului...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbul de gardă!

Atunci a plouat invers
de pe pământ spre cer
şi prin burlanele senine
Atunci! Atunci!
tu ai plouat în tine!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec naiv

Un peşte mic şi foarte trist
Din heleşteul contelui
S-a-ndrăgostit de-un ametist
De la inelul contelui

Şi-ntr-o caleaşcă a sosit
Să ceară mâna contelui
Dar refuzat şi-adânc jignit
Muri sub ochii contelui

Atunci un falnic servitor
Din ordinele contelui
Îl prepară cu cimbrişor
Pentru motanul contelui

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cerceta înseamnă să cauţi un ac tot mai mic într-un car cu fân tot mai mare.

David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!