Pulberi de gânduri
soarele a căzut și a plâns
ploaia a tăcut printre munți
doar cuvântul a rămas răstignit într-un gând
ieșind din mine m-am adăpostit într-o picătură de apă
rămasă în căușul unui cuvânt nerostit
nimeni nu m-a văzut
toți erau ocupați cu nefirescul cotidian
eu rătăceam căutând zadarnic un eu
eram o stâncă rătăcită în valuri
cu fiecare pas mă îndepărtam de mine
dincolo de noapte zăceau
niște puncte cardinale aruncate aiurea
munții iși spijineau umerii pe focuri de stele
căutând cu pașii un țărm
pe țărm rătăceau mioare tăcute
eu căutam bezmetic turnul luminii
acolo dormea timpul
în tăcerea incoloră a lumii
pășeam printre râpele joase
mă înțepam în spini
lăsând la fiecare colț o rugăciune
la final, mă întorc pășind printre secole frânte
din larg valuri vin
să spargă lumina în pulberi de gânduri
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Întâlnirea
prima oară
m-am răsucit într-un gând
căutând răspunsul în adâncul final
a doua oară
m-am întors către mine
într-o doară
eram o scoică rătăcită pe țărm
azvârlită dintr-un suflet pribeag
strigam, căutând abisul sideral printre pleoape
mi-am aruncat gândurile
zidind lumini în noapte
alteori țipam în același loc
căutând atingerea
atunci am întâlnit trupul răstignit între ape
a treia oară...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii
rătăceam în colbul de pe drum
aproape de viață
prea departe de cer
mă ardeau depărtările
și am fugit pe picioare de lut
am ajuns într-o zi pe aici
între cer și pământ
pe talazuri de gând
căutam printre tenebrele lumii
o cărare spre lună
uneori ștergeam durerea pășind printre pietre
mă înțepam în destin și țipam în ultim suspin
o viață, un spin
în umbra serii, o rândunică spinteca cerul fierbinte
căutam bezmetic un gând, o idee
printre fire de nisip
spulberate de vântul zănatic din suflet
reflexul tăcererii se izbea de zidurile scorojite ale omenirii
în larg, zadarnice zboruri, de viață ucisă
eram străin și pribeag printre spice de aur
ajunsesem aici înaintea timpului
în palme adunasem o mare și un singur cuvânt
uitasem de mine, trecând
în orbite purtam stele
să lumineze calea celor ce vin
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tic-tac, tic-tac
era la început
se scurgeau stoluri de păsări
peste pleoape obosite
se scutura timpul rămas printre crengi
am prins în palme clipa
urmele au rămas la temelia lumii
pe drum treceau oameni, pe rând
pe buze cuvintele șterse
suspina și vântul prin colburi
așterneam gânduri pe scoarța copacilor despuiați
fânul cădea sub coasa gândirii
era miros crud de iarbă
scriam pe diagonala inimii
uneori dormeam în subsolul materiei
cerul își aruncase poverile pe tâmple
rătăcit era sufletul meu
eram eternul pribeag pe un ciob de speranță
era târziu și porțile se închideau în gând
vâsleam printre torente
mă întorceam înapoi pășind printre secole frânte
din larg veneau valuri
să spargă lumina în pulberi de gânduri
eram viu între timpuri uscate
în zori, ecoul a țipat
și am fugit înăuntru
la poartă a rămas o inimă, atât
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis
pe cer plâng stele înnodate
de gânduri, păcate, de toate
valuri agață coliere de alge
de pașii rătăciți pe un țărm
pe valuri o plută plutește uitată
în larg, o stâncă
cu pleoapele udate de gânduri
aștern vise în noaptea înstelată
printre norii din suflet
de o viață mă răsucesc între ani
suspendat în gol
întind aripi să zbor
cad tăcut în mare, în zori
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între pleoape
eram o aripă
rătăcită în refluxul memoriei
călător prin orizonturi
pășeam pribeag printre veacuri
topit în uitări deșarte
eram fila închisă într-o viață
spijinind în gând ceruri înalte
vegheam în templul nopții
cenușa mângâiată de ploaie
lumina a rămas tăcută între pleoape
se scurgeau tăceri pe cărări
purtate de vânt pe aripi frânte
ardeau lumânări în taina depărtării
ce lungă era distanța între ziduri
adiau umbre pe trupul de piatră
cuvintele zăceau închise'n tenebrele lumii
eu scriam cu lacrima
despre spini, despre iubire
căutând în suflet surâsul luminii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre valuri
cineva într-o zi a plecat
departe
sau în altă parte
căutând pe cer steaua lui
pe țărm
petale albe
aduse de valuri nebune la mal
tărâm ireal
un ochi se trezește
orele cresc
topind ziua toridă
pe stradă
pașii despică gânduri
oglinzi, vise și iar noapte
orașul doarme
orele curg
stelele cad
au rămas pleoapele și valul
ce duce steaua în larg
departe
în altă parte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii sufletului
soarele a căzut pe pământ
cântecul ploii a tăcut
o lacrimă s-a scurs în palma mea
și a plâns
iarba se târa agonic la vale
coboară tăceri din văi
din mână în mână
hăulește un dor, mai latră dulăul
răsună o stâncă în stâncă
eu am rămas să scriu în nisip
povestea unui om rătăcit într-o noapte
aleargă turmele din munți
cu copitele despicând amurgul
torentele se rostogolesc în cale
se topește amurgul
sunt singur pe țărm
sufletul, o poartă spre casă
mă apasă tăcerea și clipa e dusă
încotro prin casă
caut un torent de lumină
coboară o stea
în marea de flăcări
caut un drum către casă
afară e noapte
și noapte este în mine
ochiul tăcut
pulberi de gânduri
păsări de lut și oameni de piatră
în palme, lacrima pură
plăsmuiește-mă Doamne, din roua Ta
să fiu fiorul unui gând surâzând în zare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptări
obosisem
stigmatizat zăceam printre gânduri
doar ploaia mai spăla sufletul de drum
eram mai bătrân decât mine
uneori mai plecat dintr-o parte în altă parte
eram singur cu timpul
simteam echivoc
o lume trecea, eu zăceam pe un ciot rupt de speranță
speranțe nu aveam, le băusem pe toate la crâșma din drum
eram nimeni
aici și acasă
deschideam, mai scriam câte-o carte, mă scriam
ploua peste mine și totuși ploua
răgușit, mă adunam dintre cioburi de gânduri
ruginise în palme cuvântul rămas
de rămas nu a rămas nimeni
doar ploaia bătea spasmodic în poartă
vroiam să vin dar nimic nu venea
am tăcut speriat, strângând în brațe cuvântul
renunțasem la lume, ruginise și ea
pășeam printre șinele rupte
mi-era sete și totuși plecam
uitasem să cânt
în tindă fata plângea pe note difuze
rătăceam printre cei plecați între noi
sfărâmam lumina în palme
croind curcubee pe cer
învățasem să vâd
așteptând o clipă
ce azi nu venea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima scrisoare
plouă în cer și ceață este în lume
cafeaua arde pe masă
ochii au rămas să plângă în urmă
în urmă doar o urnă
se tace în jur
curg gânduri pe rug
mereu călător pe tragice drumuri
la final, mă caut, mă fug
e ceață deasă în casă
plouă în vatră
cafeaua e amară
și cina absentă pe masă
hipnotic în noapte
căutam câte o fată
dar fata fugea
într-o noapte cu ninsoare în noi
mă apropii de tine
visam, meditativ, un ideal
sărutam forma, cuvântul și trupul
căutând un sărut, doar atât
ilogici și goi
cu ochii puri
pășeam către noi
purtând în suflet doar cifra doi
scriai
se oprise timpul în loc
căutam zadarnic un vis
vroiam să fiu doar un surâs
treceau oameni pe stradă
pe geamuri, iarna se scurgea ireal
eram absentul grăbit
dintr-o iarnă globală
mă despart de tine
pășind către noi
căutam un înger
în sărutul absent
mai venea o ploaie
eu căutam pe țărm femeia
îți scriu iubito de pe mare, o scrisoare
îți scriu iubito viața mea
te-am rugat să vii
tu nu ai rămas
atuncea las
pe sânul tău, un semn de carte
a plecat și clipa
e pustie ziua
gândul iar mă doare
printre lungi apusuri, iarăși trecătoare
e de ajuns o fugă
de ce ard în mine
caut un răspuns
eu străinul lumii, rătăcit în noi
pe o pagină
rătăceam femeia
despuind aivea pagina tot goală
căutam iubirea și în ea femeia
eram o scrisoare
tu, tainic ideal
scriam pe o cruce
destinul final
durerea mea azi a plâns în tine
eu strigam o fată
uitat era totul
iubirea noastră a fost odată, poate niciodată
trupuri ce se caută, disperate în noapte
voi pleca acasă, ultimul damnat
îți scriu o scrisoare
când șoaptă nu este, nu mai sunt nici eu
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuibul
pe degete litere
pe buze cuvinte
pe coală întrebări
la răscruce de timpuri
versul curge și se scurge
printre flori și nestemate
rug în mine și în sânge
plânge dorul printre voalul de cuvinte
plouă iar, e frig în toate
tu mă aștepți în largul mări
într-o barcă ferecată între valuri
trece un val și vălul cade
dezvelind în larg, pe ape
o fecioară între ape
bate inima întruna
trec și păsări migratoare
căutând un cuib, o casă
bate vântul, țipă ploaia
am rămas pe țărm de lume
așteptând un dor, o boare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași
stăteam odată pe un țărm
de mare, de zare
aiurea, la întâmplare
valuri se spărgeau în palma mea
într-un amurg ce nu a fost nicicând
și dacă a fost...
acum nu are rost să mai vorbesc
doar tac într-un cuvânt nespus
soarele, o biată lampă atârnată
lumina haotic tăcerea
rătăceam prin margini de gânduri
un mers abstract și fără tact
mă împiedicam de vise
urcam sau coboram
pe o scară în aspra frumusețe
a unei vieți uitată prin colburile lumii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
așteptam încordat așteptarea
ce azi nu venea
mă întrebam
pierdut în trecut sau poate în alte întrebări
ce așteptam, nu știam
nici azi nu știu
istovit, plecam
pe unde nimeream
mă loveam aleatoriu de gândul căzut
mi's oasele frânte de renunțări programate
trist, m-am așezat în colțul luminii
așteptând
aici nimic nu își avea rostul
târziu am înțeles
nici eu
eram damnatul din cetate
furios am cuprins bezna în palme
i-am dat drumul în lume
mă deranja culoarea ei
desfigurat de întrebări
am rămas pe țărm, să număr anii
zidurile cetății au căzut sub imperiul timpului
a rămas doar ruina
se cățăra pe pereți căutând împlinirea
e neagră noaptea
mai cântă doar cucuveaua
pe umerii timpului
plouă mult, nu'i așa
am întins mâinile către cer
erau arse de întrebări
a rămas doar cuvântul
răstignit pe o cruce
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin fum de țigară
într-o zi m-am întâlnit cu depărtarea
se depărtase de mine
în fugă, în grabă, grămadă
în palme adunasem gânduri măcinate
de ani trecuți, petrecuți
prin cârciumi famate, cu femei de o noapte și fum de țigară
timpul sorbea cu nesaț amintiri
la o masă, undeva, printr-o casă
o coală arsă de timp
spunea o poveste uitată în sertare
despre o viață ascunsă sub pleoape
treceau în zbor nori călători, în zbor ireal, visători
uneori cădeau și stele
tăcute, micuțe și ele
pe țărm curgeau vise
despre o mare rătăcită printre valuri
am trecut de mine de multe ori
printre scoici sfărâmate și cochilii de gânduri
pașii se scurgeau leneși pe nisip
nu mă recunoșteam
chipul se oglindea alegoric în ape
apoi mi-a fost frică
marea îmi ardea tălpile sfâșiate de întrebări
obosit, m-am așezat între clipe, să dorm o veșnicie
când m-am trezit
marea plecase undeva, departe...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima frunză
un amurg se scurge
în plecări ce dor
mai stau în cerdac tot privind la cer
este atât de trist, e atât de gol
geamul este spart, privirea absentă
doar istorii curg la fără frecvență
deocamdată timpul s-a oprit
câmpia era arsă de cuvântul dintâi
căutând bezmetic cărarea
treceam lăsând în urmă pași
uitând de lume, de noi
în palme adunam stele pitice
într-o noapte, printre vise uitate
eram statui sfârâmate
rătăcite prin înghețul total
magici, ilogici, pe tărâm ireal
mai cânta o vioară în port
mă ascundeam elementar într-o femeie
tot căutând o floare printre flori
este frig și uit
umila existență a unui poet rătăcit între poeți
ce partitură dureroasă
tot scrijelind cuvinte pe coaja unui gând
despre acuta mea absență
știi, nu e ușor să scrii cu aripi frânte
mă apropiam în verb de tine
uitând adverbul la final
tot căutam în efemera existență
un început, la un sfârșit de drum
îți scriu femeie acum ultima prezență
plouă și este atât de frig în viață
la poartă timpul bate-bate
iar clipa asta nu mai tace
mereu oprit într-o plecare
scriam femeie, printre stropi de ceață, viața
am vrut să plec, să fug de de aici și totuși am rămas
se stinge ultima țigară și timpul ăsta amputat
a curs femeie iar ca altădată
o zi a fost și a trecut
atâta mi-a fost dat
să cânt în vers femeia ce astăzi a plecat
a căzut o frunză
ai plecat murind
printre versuri sânge
doar o frunză a rămas în urmă
și te scriu femeie cu aripi de înger
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea creatorului
pășesc printre stele
pelerin al nopții
acum aici, mâine departe
aici a ars totul, dincolo e tăcere
doar Dumnezeu a rămas
mi-e fiecare cuvânt o mărturisire
fiecare zbor e un verb către cer
am spus iubirii iartă-mă
era rugăciunea din urmă
de ce mă doare absența
de ce cuvântul e rană
am început atunci să zbor
uitând că nu am aripi
am devorat timpul căutând ideea
într-o zi voi fi eu
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când mă cerți, te rog să mă ierți
m-ai învățat să respir boboci de trandafiri
să simt parfumul pur al unui ideal
nu ți-am simțit mâna când m-ai mângâiat
nu ți-am văzut chipul când m-ai sărutat
atinge-mi ochii să văd necuprinsul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescarul
s-a uscat iarba amurgului
cad frunze, mi-e frig
susură mlaștina, plânge un pârâu
rătăcit într-o vale
în mâini port candela sfântă
căutând pe Isus
sunt suflet pribeag rătăcit între pleoape
trec fugar printre stele, pe ruguri arzând
privesc cerul orb prin bulgări de ceață
fereastra lumii a rămas agățată de un gând
e seară, e târziu și e fum
tropot în zori
caii sălbatici în iarbă
se spulberă lacrimi în vânt
colindă urme pe drum
se stinge tăcerea în tragic suspin
plâng cocoșii sălbatici pe dealuri
eu rătăceam prin vechile scripturi
novice între flori, visător într-un dor
ochii stau să apună, apune timpul opac
foșnesc plopii pe drum
trece viața, iarăși acum
obosit, pășesc desculț printre lacrimi
tristețea a rugint între hrubele lumii
uneori mă încălzesc la focul zărilor
pescar pe o luntre, căutând zadarnic un țărm
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pășesc printre stele
pelerin al nopții
acum aici, mâine departe
aici totul a ars, dincolo e tăcere
doar Isus a rămas rezemat de o cruce
mi-e fiecare cuvânt, mărturisire
fiecare zbor, un verb către cer
am spus iubirii iartă-mă
era rugăciunea din urmă
de ce mă doare absența
de ce cuvântul e rană deschisă
am început atunci să zbor
uitând că nu am aripi
am devorat timpul căutând ideea
într-o zi voi fi eu
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când mă cerți, te rog să mă ierți
m-ai învățat să respir albi boboci de trandafiri
să simt parfumul pur al unui ideal
nu ți-am simțit mâna când m-ai mângâiat
nu ți-am văzut chipul când m-ai sărutat
Doamne, atinge-mi ochii să văd necuprinsul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima chemare
noaptea țeseam lumina
între căderi de pleoape
să vindec rănile din suflet
păsări de foc se smulg din valuri
mă întorc pe țărm și iarăși plec
eram o pasăre în noapte
și cântul era șoaptă
dansam prin constelații în cercul lumii solitar
amăgitor, învăluit în ceață
mă mistuiam în tragic dor
curgeam
un foc de aripi
peste mare
mai deșiram povești
la fusul din odaie, la soba unui suflet
despre ultimul cocor în noapte
mereu mă întreb
sunt doar o întrebare
sau stea însetată pe un țărm
se scurge cerul în adâncuri
și pasul meu aprinde alte stele
pe bolta lumii încă o dată
în zori mi-a înflorit privirea
visam să ating nemărginirea, învăluit în ape
iar la sfârșit aprind cenușa
tot căutând în lunga zare
un om, un gând, într-o chemare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul poet
desculț de idei
rătăcescpe aleile toamnei
sunt poetul ce plânge într-o rugă
învelind în maluri de humă ecoul
buzele oftează etern a valuri
mă ascund la sânul credinței
însetat de înălțimea luminii
mi-e cuvântul zbor sacru îmbrățișând văzduhul
din ochi curg stele
trec ore
grăbite și ele
lumina s-a contopit astăzi cu marea
în susurul cristalin al gândurilor nespuse
la răscruce de zboruri, strivesc timpul în palmă
căutând tăcerea îngropată
mai scriu un vers printre umbrele serii
sunt omul ce a iubit necuprinsul
și am făcut din tainice cuvinte o mare
clepsidra se zbate pe țărm
mă ard razele timpului și țip
din lacrimi zidesc turnuri la marginea norilor
căutând în șoapte de pământ, nectarul iertării
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă o vioară pe țărm
mă ascund obosit în tăceri
femeia nu vine
cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar
aștept în neștire un semn pe pământ
e frig afară și ninge în mine
tăcerea mă doare și lacrimile plâng
e frig iar în mine
și ninge pe drum
cad troiene de gânduri pe câmpuri uscate
zăpada se adună obosită în palme
mi-e frig și e iarnă
și ruga e înghețată de dor
mă despart iarăși de tine
mergând la întâmplare pe cărări ce mă dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
pășea un înger pe un colț de poveste
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge și ninge
cu lacrimi și sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă ard cuvintele sub pana arsă de gânduri
mă opresc la plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate și bate
picurând pe rană fulgii rămași
muream în țara ultimului veac
căutând femeia între frânte destine
este frig afară, gerul ăsta mă ucide
mai cade o frunză, mă înțeapă spinii rămași
urma frunzei a rămas tăcută în palmă
eu scriu la o masă ultimul meu gând
afară, o vioară mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!