Nevăzut caut...

Mi-o zăresc irisul lunii
Căprui-n goblenul mirării
În simfonii cu flori de tei
Ce se nasc sub buclele ei

Pe grumazul fin şi violin
Căzute-n dril de cristalin
In păstravi în val divin
Ce-mi zboară prin retină

In păsări albastre de vis
Prea mortal şi interzis
Când nu are nimic de zis
Ce mor frânte în Paradis

Prăbuşite în mâna mea
Reînviate în alte poeme
Cu arome de tuş boeme
În lume doar pentru ea...

Şi cine ştie cât voi putea
Plecând sub stele abătut
Alte metafore să caut
Nevăzut de ea... muza mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iris perlă

Tot mă întreb, ce-mi eşti?
Căutându-te-n poveşti...
Recitându-te prin poeme!
După şoaptele-ţi boeme...

Şi ce-ţi sunt,.. viaţă, moarte!
Herghelia să te poarte
De bătăi unicornate
În tripolaritate!

Ce -mi răsare condei..
De unicorn printre tei!
Vino să ţi-l ploconesc
În bucium îngeresc..

Cornul condei demonesc.
Negrul lui să-l albeşti
În poemele poveşti,
În astre să te slăvesc!

Luna să ţi-o vrăjesc
Coborând în scoică
Pentru irisul perlă!
În care mă topesc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mi-o doresc

Ai să revii odată-n gara părăsită
Din trenurile care te incită.
Dus voi fi cu mocăniţa inimi
Pe neştiute şine în alte înălţimi

Pe umeri cu rouă ambră de linişte
Cântând poeme iar cu nebunie
Pe viaducte de curcubeu cu feerie
Ce mi-o doresc cu şine nesfârşite

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelă de tei

Ahhh... gazelă cu miros de tei
Cum fugi in ochii mei...

Mă reped ca un ghepard
Si caut sânul ca un bastard,

De iubirea ta infiat
De sângeriul buzelor ahtiat,

Si-n privirea ta-mblînzit
Jungla in care trăim e un paradis de vis...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o sărutare-l găsiţi

Dintre miile de astre
Cu zări colorate
De rubine şi smaralde
Cu mări roşii şi galbene
Cu meduze care zboară
Cu copaci cu colţi
Şi ramuri cu gheară
Cu flori argintii
Cu munţi de sticlă
Şi nori aurii...
Cine oare... a ales
Planeta albastră...
Când?
Am căzut din paradis
Să facem din ea un vis
Sus acolo interzis
Adam sau Eva
Răspunsul toţi-l ştiţi!
Într-o sărutare-l găsiţi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O rugă

Într-o zi pe aici nu voi mai fi
Corbi-ntunericului mă vor dărui...
Să mă povesteşti de tu doreşti
Să te aud cum ai să zâmbesti!

De lumea ai să-o năuceşti
Când o să te-ntrebe cine eşti!
Tu, să nu le spui, doar să zâmbeşti
Lumina unde sunt, să mi-o dăruiesti...

Şi eu oi veni în vis de paradis
Să te iubesc cum ţi-am promis,
Doar o rugă o să-mi-ndeplineşti
De oi muri să mă poveştesti..

De tu doreşti... şi să zâmbesti.
Căci nici nu ştii cât de frumoasă eşti

sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au terminat cuvintele!

Cuvintele se termină în mine
Încercând să te descriu pe tine...
Zbătându-mă să caut, găsesc altele
Prin găuri de vierme, galaxii de stele

Şi toate imi spun"Tu nebunule
Nu vei găsi niciodată altele..."

Şi atunci scot katana de condei
A demonului ronin ce nu-l stiu zeii!

Şi despic quasari şi blazari
Si găuri de viermi şi astri stelari
Şi o găsesc pe balerina lebedă
Blazarină Violet cu pulsatilă
Intr-un vals ce curbează fila timpului
Scuturând cuvintele din el
Nespuse şi nescrise!
Şi tot nu aş reuşi
Să o conturez pe ea
Ce mi sa topit in privire
Şi mi-a luat privirea mea
De harpie ce vede între liane de versuri
Şi-a cuibărit-o în pleaope
Pentru a vedea
Ce e ea...
Ahhh Doamne
E vis in vis in vis la nesfârşit
Crezut de mine interzis
Ce mi-a fost de mult prezis...
Si mă scuzaţi...
Am plecat iar să caut cuvinte
Care nu ar ajunge in veci vecilor
Să o descrie pe ea...
Dar poate...
Cine ştie...
Mi-l v-a săruta ea
Pe un quasar cu miros de tei
Pulsând nuferi albaştri
În vers pe univers
În care să-i descriu nesfârsirea
Frumuseţii ei
În vers

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quasari carnivori

Când voi muri, să nu plângi..
Nici cartea-n care voi fi-nchis,
In veci! Să n-o atingi..
Acolo ţi-e interzis.

Când tu ştii ce mi-ai promis...
Şi ai înfipt inimii, gheare,
Rămase-n buzdugan în vis.
Ucigând în pendulare..

Pe pieptul ăsta împietrit..
Fluturii-n zbor bătăilor
Atraşi de clei strălucit
De şoapta carnivorelor

Flori... ce-mi par quasari
Lumii ăsteia ucigători

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de înviere

Seara aceasta, inima mea va străluci precum o stea
Deşi apusă, odată cu răsăritul soarelui
Voi răsări din alte cămăşi, sub alte pleoape.
Voi învia prin fiecare deschidere
Voi redeschide ochii şi-n vis va fi lumină.
Lucirea ce ne va zâmbi mereu la margine de zi
Te strig lumină, te caut adierea lunii
Cu zâmbetul tu-mi vei picta pe piele: emoţione,
Buze, tatuaje veşnic deschise în lumina sufletului meu.

poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nufăr luntraş

Întorcându-mă napoi
Fără pas şi chipul vioi...
Din Banatul taragot
Codrul plângea-n hohot

Căutându-si astrul:
Ce-o-nflorea cu versul,
O înverzea cu mersul,
O arginta cu glasul...

De-l urma cerbul, lupul!
Deschizând văzdul,
Coborându-i-ngerul
Adunând mercurul...

Ce-n lacrimile surde
Muzei ce nu-l aude...
Râmânea prin urme
Pe unde trecea-n lume.

Prin Banatul meu natal
Otrăvindu-mă letal,
Să hoinăresc în ireal
După al muzei ideal.

Să-i nasc ca un hamal
Din versul meu piedestal!
Ce-l trag în urma mea
Cu razele de stea...

Ce mă taie adânc... curmei!
Cu al meu rece condei
Fără glasul ei verde
Si privirea ce-mi vede...

Când a mea părăsită
Umblă deznăjduită...
Cu ploii nevăzute
Prin păduri sute şi sute!

De file veştejite
Cu tei neînflorite..
Cu dihanii-n urma mea
Ce-mi vor a devora...

Metafora inimii
Şi poemele pălmii,
Desaga de cuvinte
Cum nu au fost înainte.

Născute de quasarină
Muză ce mi-e divină
Şi hoinăreală pelină
Prin a mercurului tină...

Fără hrană şi tihnă
Sub soare şi furtună
Ca al meu înaintaş
Nufăr pe cer luntraş!

Ce m-ai-mi şopteşte
Şi noaptea filelor
Mi-o arde, străluceşte
Prin iadul criticilor

Lumea pare ce nu este!
Aurită din poveste...
Cu mercur cel spoit
Ce-l sorb ronin, lucit.

De nufărul meu stelar
Cu ambră de tei solar..
Eminul ce mi-a lăsat
Un Emin neînchinat!

Nimănui din astă lume
Doar muzei cu glas de bici
Auzit când nu-i pe aici
Prin mercurul de cutume..

Ce curge-n val cu spume
În cerneala trupului
În urletul lupului
Lăsându-mi fărâme...

Adunate de ciocârlii
Şi duse prin galaxii
În cânturile mele
Ce hoinăresc în stele...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia Lunii

Acum sub clar de Lună
Îmi doresc să fiu cu tine.
Când mă ţiii de mână,
Totul este foarte bine.

Magia Lunii veghează
Marea noastră iubire,
Calea ne-o luminează
Aduce doar fericire.

Inima tu mi-o topeşti
Când îmi dai o sărutare
Cu braţele mă-ncălzeşti
Ştii cât te iubesc, oare?

Viitorul, lângă tine-l zăresc
Eşti muza mea frumoasă
Pentru dragostea ta trăiesc
Şi sunt cea mai norocoasă!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (24 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E un vis oare?

E un vis oare?
Şi mi-am înfipt condeiul
în piept cât am putut de tare..
Dar...
Nu doare!
O fi iubirea?
In care nimic din ce faci
pentru ea nu doare?
Sau e visare?
Cine ştie oare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Însetat îţi caut privirea...
Cum pasărea Garia doreşte
adâncul pentru străvezia sclipire
ce nu o poate prinde albatrosul
cât ar coborî în adâncul cerului

Aceea sclipire din cristalin
de lostriţă cu iz marin
nevăzută de vreo fiinţă cerească
sau pământeană

Ce-mi răscoleşte abisul inimii
în stoluri de perle căprui verzui
printre care te scalzi
Semiramidă a grădinilor de corali
ai sângelui ce l-ai parfumat
unind stropul de roua a trupului tău
cu stropul smoalei de tuş ce eram eu
într-un infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător

Păşesc pe stele din vis în vis
Trecând o punte peste lume;
Făcând din ea un paradis,
Pictat în litere pe strune.

Sub mine-o mare de iubire,
Deasupra, cerul cu suspine,
La mijloc vânturi cu-mplinire,
Mă poartă-n braţe către tine.

Mă nasc zâmbind, să mor de dor,
Sunt doar o stea pe bolta lumii;
Un val spre maluri călător
Să-şi dea ofranda - albul spumii.

Ca un copac ramuri întind,
Să sprijin visul ce ia fiinţă,
Mă nasc plângând şi mor iubind,
Călătorind spre nefiinţă...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU MUZA VREAU SĂ-MI VĂD...

Eu muza vreau să-mi văd o dată-n zori!
Putea-va, oare, Ceru-a nu dori,
Să-i las deschisă poarta mea de flori
Prin care trece versul zi de zi?

În faţa muzei mele vreau să-nchin
Paharu-n care-am pus iubiri de vis
Cu mierea lor dar şi cu mult venin
În care Iad a fost şi Paradis,

Eu muza vreau să-mi văd cu gând păgân
Şi s-o iubesc aşa cum n-am iubit,
S-o-nvăţ a şti că-i sunt pe veci stăpân
Prin versu-n care-i sunt mereu robit;

Cum muza mea himeră-n veci va fi
Şi versul meu va fi topit de timp,
Visând că, totuşi, o să fie-o zi
Când voi vedea şi muza mea-n Olimp!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tei

Flori de tei
autor: Alin Ojog

I-am scris pe-o frunza unei păsări
Să-mi dea din darurile ei
Să pot zbura să cânt prin locuri
Întreaga vară-n flori de tei.

Iar roiuri de albini să vină
Să strângă polen pt zei
Eu tot cântând voi fi prin locul
În care m-au născut ai mei.

Şi-aşa o vară voi petrece
Uitând că vor veni ani grei
Dormind cu păsări printre ramuri
Învăluit în flori de tei.

poezie de Alin Ojog (29 august 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orionide pentru tine

Coboară orionidele, iubire
Să se ascundă in buclele tale
Să nu mai fie vânate de hăuri negre...
În fiecare seară le-am cântat de ele
Cât de nărăvaşe sunt
Neîntrecute de nici un vânt.
Şi când am să te sărut
Se vor răsfira într-o străvezie
Sferă de strălucire
Să vadă universul... fiinţele
cereşti...
Cât de iubită eşti...
Şi când nu voi mai fi
Stelelor să mă povesteşti
Şi poate-mi vor da trup de stea
Să cobor noaptea
Să te ador si încălzesc... iubita mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna din vis

Aş vrea să ştiu pe care parte sunt
în visul cu o apă ce desparte
tărâmurile vii de cele moarte
şi drumuri în destinul ce-mi înfrunt.

Nu pot s-aleg şi simt că, singur, eu
sunt de o parte, dar şi de cealaltă,
în clipa-n care, mâna ce mă saltă,
e cea pe care-o-ntind când mi-e mai greu.

Iar timpul pare,-n vis, un infinit
în care nici nu mor, nici nu trăiesc,
ci doar aştept lumina s-o zăresc.

În viaţa-n care multe-am împlinit,
e doar un vis prin care mai păşesc
cu mâna-ntinsă, parcă a cerşit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte de sabie

Cu privirea mea de harpie
Zăresc şoaptele de sabie
Ce aripile mi le taie
In scrumul de vers pe foaie

Şi va veni o altă zi
Ca fumul mă voi risipi
Să nu încerci să ţipi
Ochii in zbor vor fi surzi

Spre visul meu de păpădie
In fuior înalt de ciocârlie
Ce doar tâmpla ta mi-l ştie
Ucis în umbră de feerie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâile mirării

Aburi inimii se ridică
gheţari-i lunecă precum trandafiri
uşor pe conturul ce privirii
e cunoscut în brailul mirării

mistralică de ador şi magnific
ce prin adieri de sânge prin pori
şopteste-n palma slove de fiori
unui poem cu onduleu mirific

pe care-l rescriu-n fiecare zi
cu tuşul de sudoare-n sublime
metafore de am fi ce nu poate fi
nici o femeie ce aş întâlni

căci esti singura-n univers
ce mi-e sărutul infinit de vers

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părut vouă blestem

Atâta minciună e între noi
Când eu mă mint că încă mă mai iubeşti
Şi tu din alte braţe-mi zâmbeşti
Ce-mi spui că ar fi apostoleşti

Cu jurământul lor de "la bine şi greu"
Ce au făcut din mine un derbedeu
În faţa acestor cuvinte de zeu
Uitate de ei în poezii mereu...

Îngenuncheaţi ca nişte farisei
Declarând la orice uşă iubirea...
Ce ai deschis-o cu măgulirea
De a-mi inflori florile de tei...

Şi nu vreau loc-ntre spectaculari zei.
Fiindcă sunt un demon rătăcit printre ei
Ce nu vrea raiul visat de voi harem
Ci-mi caut altul, părut vouă blestem...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!