Trandafirul iubirii
Răsarit cu șoaptă de frunză confuză
Lumea nu-l băga în seamă
Incet câte un spin-i apărea suav.
Toți începură să strige cu frică...
Ne va ințepa... și vom sângera!
Dragostea oarbă la imbrățișat
De nu știu câte ori a oftat
În spini... numai ea știe...
Și... minunătie...
O adiere o strigă cu șoaptă nemaiauzită
De nimeni, de nimeni simțită..
Si orbă cum era, dragostea,
Se aplecă să o simtă mai aproape
Petalele o sărutară,
Lumea in turmă privea invidioasă
Cum, cum nu văzură și simțiră
Iubirea care răsăre!
De nu fugi de defecte
Și le săruți...
Cu dragoste...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre trandafiri, poezii despre sărut, poezii despre invidie, poezii despre frunze, poezii despre frică sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Suntem două libertăți. Dragostea noastră nu e umilință, e o mândrie. Nu vreau să te copleșesc, să-ți limitez viața numai la mine. N-aș avea nicio bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ți cer decât dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o împart cu nimeni. Așa cum nici tu nu vei împărți cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste ești liber a trăi cum vrei.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Luli B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate de Ionel Teodoreanu despre viață
- citate despre iubire
- citate de Ionel Teodoreanu despre iubire
- citate despre mândrie
- citate despre limite
- citate despre bucurie
- citate de Ionel Teodoreanu despre bucurie
Caia de șoaptă
Mă ucizi incet cu clasă
De mine dacă-ți pasă!
Apasă tare apasă
Căci iarba mi-e casă
Balta băutură aleasă
Omătul imbrăcăminte
Noroiul încăltăminte!
Și caia a ta șoaptă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă sau poezii despre băuturi
Când Fiul Tatălui a coborât pe pământ, a adus cu sine Dragostea. Dar cum oamenii înțeleg Dragostea numai ca suferință și sacrificiu, au ajuns să-l crucifice. Dacă nu era așa, nimeni n-ar fi crezut în Dragostea Lui, pentru că toți erau obișnuiți cu suferința zilnică a propriilor iubiri.
Paulo Coelho în Jurnalul unui mag
Adăugat de Raluca Holzinger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suferință, citate de Paulo Coelho despre suferință, citate de Paulo Coelho despre iubire, citate despre timp, citate de Paulo Coelho despre timp sau citate despre sacrificiu
Despre simulările iubitei imaginare
Ea simulează atît de bine dragostea
ai putea să juri că e dragostea însăși
și poate chiar și este
de aceea el se îndrăgostea de ea încontinuu
și îi spunea tu ești dragostea, dragoste
ea râdea, îl iubea și apoi se cufunda în tăcere.
Ea simulează atât de bine ploaia
când o întâlnea trebuia automat să își deschidă umbrela
ea râdea în aversă, îl privea torențial
și apoi se cufunda în tăcere.
Ea simulează atât de bine frumusețea
că, nu se știe cum, devenise frumoasă fără să știe
încercase de câteva ori să își dea jos masca frumuseții
dar era propria-i față
și nu se putea elibera din capcana frumuseții
fără a se mutila iremediabil.
De aceea, poate, de câte ori îi spunea că e frumoasă
ea se repezea la prima oglindă care îi ieșea în cale
și se cufunda în tăcere.
Ea simulează atât de bine
dragostea
ploaia
frumusețea
fără să știe că, de fapt, dragostea, ploaia, frumusețea,
simulează atât de bine chipul ei.
poezie de Iulian Tănase din Iubitafizica (2013)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre ploaie, poezii despre tăcere, poezii despre promisiuni, poezii despre măști sau poezii despre imaginație
Să nu te văd cum este
Am să plec, să văd
Cum nu te arată lumea
Și vin, să nu te văd
Cum si te arătă lumea
Ea doar oglindă este
A ceea ce-ți dorește
Să-ti dorești ce este..
La tine vreau ce nu este
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe
Auzi...?
Auzi... cum dragostea palpită
În fiecare dimineață?
De câte-i lumea ostenită,
Dar tot respiră drag de viață.
Auzi... cum dragostea recită
Poemul vieții-foileton?
E primăvară-nmugurită,
Harul Scripturii în amvon.
Auzi... cum dragostea ne cântă
În inime la unison
În ochi scăldând lumină sfântă
Și dând putere de Samson?
Auzi... cum dragostea aleargă
Strâmte cărări spre Paradis
Că jertfa sa o dà întreagă
Pentru un colț de Cer promis?
Auzi... în slavă rugăciune
Către Cel bun și nesfârșit?
Îngerii toți fac plecăciune
Către Iubirea-Infinit.
Auzi, auzi, auzi... Iubirea?
Pământu-ntreg l-a colindat
Punând în ochiul orb privirea
Spre calea dreaptă de urmat.
Auzi, auzi... Iubirea?
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viață, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre poezie
Balada spânzuratului
Îl chema - cum îl chema
La ce naiba ar conta?
Bătea vântul, era seară?
Era toamnă, era vară?
Era ziuă, era noapte?
Era jale peste poate?
Sau era doar gând pustiu
În văzduhul vinețiu?
Era tânăr? Da, era!
Îl chema
cum îl chema
Poate neica nimenea
La ce naiba ar conta?
Poate ciocârlii cântau
Poate doar câinii urlau
Poate cineva-l iubea
Poate lumea îl ura
Poate se temea de toate
Poate-i era dor de moarte
De neant și risipire
Sau fugea de amintire.
Poate se crezuse jalnic
Și voia să fie falnic
Sau o frunză ce căzuse
Și-napoi în pom se vruse
Să se legene spre seară
Era iarnă, era vară?
Îl chema
dar ce-ar conta?
- Poate nici nume n-avea
Poate-avea nume de floare
Poate-avea nume de soare-
Sau avea nume de humă
Fără tată, fără mumă
Fără frați, fără surori
Poate-avea fruntea în nori
Și picioarele-n pământ
Și voia să-și ia avânt
Să se-nalțe, să se ducă
Unde-i sufletul nălucă
Unde toți zic că se duc
Poate avea nume de cuc
De feciorul nimănui
Blestemul pământului
Poate că era urât
Sau avea gâtul prea scurt
Și voia să și- l lungească
Ori vreo parte muierească
Îi spusese dragul meu
Și-i sucise mintea rău
Ori poate îl părăsise
Sau c-o vorbă îl lovise
Drept în coșul pieptului
Sălașul sufletului.
Poate lumea nu-i plăcea
Lumea asta haită rea
Lumea asta rău hățiș
Fără nici un luminiș
Fără dragoste și dor
Poate- avea nume sonor
Și era UN CINEVA
La ce naiba ar conta?
Bătea vântul, era seară?
Era toamnă, era vară?
Era ploaie ori ninsoare
Sau parfum sfios de floare?
Cine știe ca să spuie?
Umbră neagră dealul suie
Spre copacul întristat
Singuratic și uitat.
Dimineață
cer cu nori
Era brumă, erau flori?
Crengile tăragănă
Frunză neagră leagănă:
Frunză neagră, or veni
Oamenii făr a boci
Și te-or duce ocolit
Până într-un loc ferit
Te-or da pradă lutului
Hrană nesătulului -
Și din tine-or crește spini
O mulțime de ciulini
Nimeni nu te-o pomeni,
Nimeni nu te-o prohodi
Numai noi ne-om aminti
Că ne-ai fost frunză de-o zi
Astfel crengile vorbiră
Oamenii puhoi veniră
Și-l luară din copac
Și-l numiră fiu de drac
Fiul necuratului
Blestemul pământului
Și-și scuipară toți în sân
Și îl duseră prin fân
Prin fân și prin nalbă-naltă
Nimenea să nu-l mai vadă.
Și-ntr-un loc ascuns scobiră
Cu pământ îl înveliră
Și plecară flecărind
Și de rău mortul vorbind:
Că-l chema
cum îl chema
Că era așa
și așa
Numai copacul îl plânse
Și o creangă mare-și frânse
- Creanga care își pierduse
Frunza neagră ce-o avuse
Îl chema
cum îl chema!
Nimeni n-o mai întreba
La ce naiba ar conta?
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre crengi
- poezii despre copaci
- poezii despre suflet
- poezii despre moarte
- poezii despre flori
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
Floare în spini
Privea in stânga, privea in dreapta
Mirată, ce era ea..
Albine, fluturi o atingeau
Era o ciudățenie, un monstru
Cerul deasupra se-negură
Speriată se ghemui
Nori cu stropi de găleată
Udau câmpia însetată
In jurul ei se adună apă
Se privi uimită intr-o baltă
Nu semăna cu nici o surată alăturată
Se inroși rușinată
Toți maci au fost albi odată
In lanurile galbene
Se inroșesc privind in apă
Nu te uita in jur, cea mai frumoasă floare
Nu crește in grădini
E cea crescută în spini
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre superlative, poezii despre sperieturi, poezii despre rușine, poezii despre nori, poezii despre galben sau poezii despre fluturi
Copil din uter de cuvânt
Dumnezeu nu sa născut adult
Amniotic copil era în vid
Ca într-un uter de cuvânt
Sa trezit pe tot stăpân
Și a suflat într-o păpădie
Cum numai el stie
Și a făcut din univers o feerie..
Dar intunericul cum nimeni nu știe
La pus la incercare cu a sa iubire
Fiul cel prim în viața sa de visare
Și la trântit de asfaltul negru
Răzbunându-se fără iertare
Pe Adam pentru cunoaștere
Ce-i viată sau îngropare
Pe o Golgătă unde iubirea
La învățat ce e iertarea
Făcându-l gânditor
Să fie cu noi..
Iertător sau neiertător
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre învățătură, poezii despre visare, poezii despre negru, poezii despre naștere sau poezii despre cuvinte
Și nimeni...
Și nimeni nu mă vede când eu tac...
Și nimeni nu m-aude când vorbesc.
Cu sufletul rănit și mult opac,
Ca o lumina sunt care mult orbesc...
Și nimeni nu cunoaște ce port eu...
Sunt ca o scoică ascunsă în durere.
Și-mi ascund tainele în ea mereu,
Sunt inima ce știe să ofere...
Și nimeni nu alege să își tacă
Plânsul tăcut, așa cum eu aleg...
Las zile câte una ca să treacă,
Și-aștept comoara să-mi culeg.
Și nimeni nu mai plânge azi cu mine...
Sunt prea avari în proprii simțăminte.
Nimeni nu vrea să-și urce munți, coline
Și-au încălcat chiar proprii jurăminte.
Sunt într-o lume oarbă, mult prea rece...
Sunt ce nu poți să afli când nu vezi...
Inima mea, pe toți ea vă întrece,
Sunt mult prea mult, ca să mă crezi...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre lumină, poezii despre zile, poezii despre zgârcenie, poezii despre vorbire sau poezii despre timp
Elegie
Știi, doamnă?
Era toamnă când te-am văzut.
Era pustiu de tine.
Fără să știu
cenușa norilor îmi înecase văzul
iar auzu-mi era vânt...
O șoaptă mi-a fost deajuns
ca vântul pustiului să nu mai bată.
O șoaptă... Atât.
O șoaptă transformată în sărut
de frunză rugunie
îmbrățișată de glie.
Și în apus de toamnă
am scăpat de pustiu,
iar acum, la plecarea ta
am rămas copac siguratic
în prag de iarnă argintie.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre iarnă sau poezii despre cenușă
Poem spin
Nimeni numai iubește
spini azi și-i ornăm
cu măști de flori
din fluturi morți
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent
De câte ori...
Mă pierd zile la rând... cu capu-n nori!?
Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă
Și-i strig în van; aivea nu se-aplică
De câte ori, de câte ori...
M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis;
Sunt un torent de reușite, nedescris
De câte ori, de câte ori...
M-afund în misticism ce-mi dă fiori
Cu închinări la țeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate
De câte ori, de câte ori...
Mă simt rănitul d-exterminatori
Și-mi vreau răscumpărări de libertăți și bunuri
Furate de la viața-mi, cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori...
Mă resemnez în cânt de coardă de viori
Înghesuit în mine, adâncul... Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng
De câte ori, de câte ori..
De câte ori mă știu prin amintiri cu nori,
De câte ori mă văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit sau am primit o floare?!?...
De câte ori, de câte ori...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vioară, poezii despre picioare sau poezii despre ochi
Am trăit exclusiv pentru tine, de când te știu. Am venit după tine mereu, am ieșit cu toți prietenii tăi mereu, am fost acolo, lângă tine, de câte ori am simțit că ai reală nevoie. Am fost femeia ta cum nu știu câte femei au fost ale altui bărbat, refuzând și simplul gând de a fi cu altcineva. Am făcut lucruri pentru noi, am înfruntat oameni pentru noi, am plecat de-atâtea ori din lumea mea și... m-am trezit singură, nu numai după visul de azi noapte, ci așa, dintr-odată. E atât de aiurea să nu-l mai poți crede pe iubitul tău, să nu mai știi când îți spune adevărul și când te înșală, să nu poți avea măsura iubirii lui decât când îi ești în brațe.
Mihaela Rădulescu în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre femei și bărbați, citate despre visare, citate despre prietenie, citate despre prezent, citate despre noapte sau citate despre gânduri
Respingere
Motto:
Celui ce-a fost... este, și va fi...
Rațiunea și vocea inimii...
Celui ce-mi este jumătate,
Completându-mă întru tot și toate...
De câte ori tu m-ai respins pe mine,
De-atâtea ori, am învățat să mă iubesc!
Îți mulțumesc că am trăit prin tine...
M-am regăsit și nu mai rătăcesc.
De câte ori eu te-am chemat spre mine,
De-atâtea ori tu te-ai îndepărtat...
Lăsându-mă în urmă, în suspine...
Și ridicând ziduri care m-au marcat.
De câte ori, eu te-am împins să mergi,
În profunzimea inimii tale reci...
Întotdeauna vrut-ai altceva s-alegi,
N-ai vrut să riști... ai preferat să pleci!
Și nimeni nu te-a simțit ca mine!...
Și nimeni n-a putut atât iubi...
Un om, ce a produs ruine,
Dintr-o dragoste ce ar fi putut fi...
Acum, la ceas târziu de noapte,
Mă-ntreb ce-a fost în mintea ta...
Cum de-ai respins o dragoste așa aparte?!
Cum poți nega ceva ce exista...?!
Și multe întrebări mă tot intrigă...
N-ai fost onest, deschis nici sincer, sau corect!
Mintea se opune, dar inima strigă!...
Când știu și simt că ar fi fost perfect!
Nicicând târziu nu este să repari!
Mai bine, mai târziu... decât negare!
Și tot ce trebuie, este să apari...
Să mă iubești... și să-mi aduci o floare...!
Te voi ierta și te voi iubi...
Așa cum nimeni nu te completează...!
Vom trăi clipa verbului A FI...
Și vei descoperi ce mult contează!...
Lucruri bune vin cu piedici și furtună!
Intensitatea e acolo și o simți!...
Trăim o dragoste atipică, nebună,
Vino să iubești și să m-alinți!
Și încă te aștept privind la stele...
Și mă întreb, cât oare mai reziști?...
Este păcat să nu răspunzi iubirii mele,
Regret va fi, de nu vrei să riști!
Fii demn, puternic și ascultă!
De vocea inimii pe care ți-o respingi...
Dă voie destinului să curgă,
Finalul este scris ca să învingi!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre voce, poezii despre victorie, poezii despre verb, poezii despre stele sau poezii despre sinceritate
Singur
singur
neavând pe nimeni care sa spună ceva
pe nimeni care să latre
orice cuvânt
cât ar fi el de simplu si neînsemnat
cât de minuscul
singur
si dragostea era undeva departe
tu voiai mai mult decât îti puteam eu oferi
poate din lipsa dragostei
sau nu stiu
niciodată nu am crezut în asta
ai vrut să mă distrugi
încet
fără ca nimeni sa știe
singur
am trăit tot timpul cu gândul ăsta
la fel cum un bătrân îsi așteaptă pensia
înaintea să își vadă sfârșitul
totul era plin,
iar eu mă simțeam în plus
singur
si nimeni suficient de deștept să mă înțeleagă
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre pensie, poezii despre inteligență, poezii despre gânduri sau poezii despre bătrânețe
Akita Inu
De mic cu zâmbet pricăjit
În brațe la purtat, iubit,
În dangăt de coadă fidel
Un simplu suflet de cățel.
Moartea-i mușcă mișel
Palma-i alint pentru el,
Ochii cer in față se sting
In urlet ascuns și prelung.
De lângă mormânt nu pleacă
Poate-l mai strigă odată...
In ploi, frig și legământ
Ce nu-l leapedă nicicând.
Un foșnet urechea o ciulește!
E doar demonul de veghe
Cu ochii fostului stăpân,
Să-i ispitească cu un plocon...
Iubirea nemărginită
Primită si redăruită,
De o șoaptă blândă de blană
Ce stă in fața crucii stană...
Iubind ce numai este
Lătrând nevăzutului
Iubirea nu are preț, lui
Și nu se ispitește...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre urechi, poezii despre fidelitate, poezii despre câini sau poezii despre cruce
Scântei de povești
Câte stele am
înălțat din scrum
ce arde în mine
cu înțețiri de vânt
în gând
în scântei fluturi
nu am cum
să știu acum
când voi fi intuneric
o să-mi povestiți
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linii răsfrânte
cum înoată macii
în oceanul nopții
cum suspină fluturii
cuibăriți pe o frunză desenată
cum se spulberă orice surâs
când furtuna furt una
se joacă de-a hoții și vardiștii
în pletele pădurii de antene
cum se plimbă goale pungile din plastic
pe bulevardele impecabile ale metropolei
cum nimeni absolut nimeni
nu se întreabă
cum de cel puțin
toate acestea
locuiesc în mintea oricărui copil pe care
toți încearcă din răsputeri
să-l educe
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre păr, poezii despre păduri, poezii despre plimbare, poezii despre ocean, poezii despre noapte sau poezii despre jocuri
Iarna clipelor reci
Poate că zăpada va putea să șteargă,
În adânc de clipe, toate câte dor
Și își va așterne-n strat amăgitor
Albul ne-ntinării peste lumea largă.
Nimeni n-o să vadă clipele ascunse
În adâncul rece-al stratului de nea,
Nimeni n-o s-audă clipa ce plângea
Printre rugi de frunze veșnic nerăspunse.
Poate că, sub stratul ce se va așterne,
Sufocată-n gândul unei îndoieli,
În sămânța vie-a ultimei greșeli,
Frigul va pătrunde cu-ale sale berne
Și, din întuneric, dintr-un somn de moarte,
Din pământul rece, nu vor încolți
Urmele durerii toate vor muri,
Nimeni să le știe, nimeni să le poarte.
Va veni zăpada, cu povești să cearnă
Peste-o lume-n care viața bate-n piept
Și-o așteaptă, iară, să-și reintre-n drept,
Cum a fost pe vremuri, cum n-a fost de-o iarnă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre somn sau poezii despre greșeli