Fir de lumină
am învățat șă îmbrățișez cuvântul
când am zburat din palma Ta
în zbor de aripi peste zare
am învățat să modelez cuvinte în lumina
primită într-o zi senină
născut din odiseea unui gând
crescut pe țărmuri de mare
mângâiat de alge, scoici și valuri adânci
la margine de timp, la capăt de veac
sunt candelabrul ce poartă lumina în cuvânt
prin văile sufletului în licăriri de zări aprinse
îngropasem semințele lumii în cerul gândului
înfloresc acum maci roșii pe pajiști de dor
și în întunericul cetății mă înțepam în spini
ce roșul era sângele ce curgea în pahare
în zori m-am ridicat
țineam în palmă un trandafir deschis
despletit de taine îmbrățișa surâzător universul
mă scurg pe treptele gândului
îmbrăcat în raze de lumină
sunt fir din mâna Ta zâmbind în soare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre gânduri
- poezii despre învățătură
- poezii despre întuneric
- poezii despre văi
Citate similare
* * *
am învățat șă îmbrățișez cuvântul
când am zburat din palma Ta
în zbor de aripi peste zare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre aripi
Într-o zi
aș scrie cu aripile
dar aripi nu am
aș scrie cu sângele
dar sângele s-a scurs în zadar
aș scrie cu noaptea o zi
dar ziua a plecat într-o zi
învață-mă Doamne, vâlvătaia aripilor
să modelez cuvinte pe-o stâncă
să înalț candelabre din șoapte pe valuri
să mă deschid în zori într-un cuvânt
să urc pe culmile visării
să fiu un pescăruș în zbor
pe țărmuri neumblate
apropie-Te, Dă-mi iubirea
ce a rămas din noaptea însângerată
sunt lacrimă de ceară în palma Ta
deasupra mării negre de atâta supărare
mi-e dor să cad în calda țărână
la picioarele Tale
purtat de valul etern
să învâț să cunosc necuprinsul
să fac din lut o candelă a lumii
să șterg din ochi tristețea milenară
cu raza pură a credinței
tânjind cu drag la mântuire
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sânge, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre supărare, poezii despre stânci, poezii despre picioare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Atingeri
atingi ușor a mea chemare
cu un sărut acuns în valurile mării
în lacrima primului cuvânt născut între noi
eram un țărm uscat de mare
o pagină smulsă de vânt
în albastru înfinit al unui gând
femeie, sunt aripă frântă
caut versul pe țărmuri de zare
te chem să te cuprind
să-ți spun în astă noapte
o șoaptă duioasă de iubire
să te dezmierd cu o vorbă de alint
între noi e trăire, visare
iubita mea, născută într-o zare
pe corzi line de vioară
în adierea dorului și lacrima gândului
e marea învolburată
și vântul lacrima o poartă
de zbor nebun, de zbucium acum
pe țărm așteaptă un om
timpuri curg, se scurg
e stâncă, e dor
valuri se sparg și stânca ascultă-ascultă
femeie, dă-mi aripi să zbor spre infinit
să-ți mângâi trupul cu chemări
să te dezvelesc ușor de întrebări
să te învesc cu roua norilor în zori
să te iubesc așa cum știu
cu patimă și dor
pe țărm de mare
tu ești trăire și visare
iubita mea născută dintr-un stop de mare
de ce mi-e dor de tine
tu dulcea mea femeie
parfum suav de orhidee
te-ai desfăcut în noapte
când stropi de ploaie se scurgeau pe trup
și te-am chemat în gândurile pure
să-mii fii regină
în pas divin spre nemurire
sunt arcă ce taina lumii o poartă
să risipesc cu un sărut
distanța ce ne poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vânt, poezii despre naștere sau poezii despre dor
În zori
curg lacrimi de piatră
geme durerea și plânge tăcerea
pe picioarele lumii arzând
se frânge ultima clipă în candela vieții
fumul urcă stingher spre lacrima cerului
înveșmântat în rănile sufletului
caut lumina răstignită pe o cruce
adie letargic apusele zări
în psalmul unui suflet chinuit
mă sprijin de spini
căutând noi rădăcini
să înflorească în zorii cei noi
un trandafir în palmă din cuvinte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre trandafiri, poezii despre plâns, poezii despre fum sau poezii despre durere
Țărmul
atingi ușor
a mea chemare
cu un sărut
acuns în valurile mării
în lacrima primului cuvânt ce a răsărit în noi
eram un țărm uscat de mare
eram o pagină smulsă de vânt
în albastru înfinit al unui gând
femeie, sunt aripă frântă
îți caut versul pe țărmuri de zare
te chem să te cuprind
să-ți spun în astă noapte
o șoaptă de iubire
să te dezmierd cu o vorbă de alint
între noi e trăire, visare
iubita mea, născută într-o zare
pe corzi line de vioară
în adierea dorului și lacrima gândului
e marea învolburată
și vântul lacrima o poartă
de zbor nebun, de zbucium trecător
pe țărm așteaptă un om
timpuri curg, se scurg
e stâncă, e dor
valuri se sparg și stânca ascultă-ascultă
femeie, dă-mi aripi să zbor spre infinit
să-ți mângâi trupul cu chemări
să te dezvelesc încet-încet de întrebări
să te învesc cu roua zorilor în zori
să te iubesc așa cum știu
cu patimă și dor
pe țărm de mare
tu ești trăire și visare
iubita mea născută dintr-un stop de mare
de ce mi-e dor de tine
tu dulcea mea femeie
parfum suav de orhidee
te-ai desfăcut în noapte
când stropi de ploaie se scurgeau pe trup
și te-am chemat în gândurile pure
să-mii fii regină
în pasul pur în doi spre nemurire
sunt arcă ce taina lumii o poartă
să risipesc cu un sărut
distanța ce ne poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară
Fir de floare
azi cerul s-a despletit de valuri
cioburi de stele
curg, se scurg
din ochii tăi femeie
umblam descuț de gânduri, de păcate
mă cufundam tăcut în valuri
uneori împleteam din frunze șiraguri de șoapte
să le așez pe trupul tău în noapte
obosit mă înveleam în mantii de humă
sunt poetul ce plânge în umbră
tu pășeai tăcută în penumbră
căutam muza printre cioburi de speranță ucisă
trist, frământam în palme alte gânduri
să învelesc noaptea cu marea
mi-e dor să îmbrățișez văzduhul în lacrima cuvântului nescris
să urc spre cer, a visare
să-mi caut muza în zare
scriu, scriu
și-n dimineața crudă
o veste bate-n geamul sorții
să mă deschid într-o chemare
invață-mă Doamne, cuvântul din lacrima morții
învață-mă să te iubesc femeie
să-mi fii muză, dor și scânteie
să modelez cuvinte-n cer
ce tainic cântă astăzi marea
ce lungă-i este așteptarea
tu înflorești în zorii noi femeie din întunericul nestins
ești fir de floare, ești surâs
ești lacrima ca a topit apusul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre stele sau poezii despre poezie
Nebunul
sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe țărmuri de mare
sunt zidul ce țipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se sparge în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de ziduri
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpustește în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge și curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veșnicul freamăt
al unui pescăruș pe mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge pe drum
sufletul se pierde în depărtări
în delirul unui gând uitat
afară plouă și e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre muzică, poezii despre versuri sau poezii despre uitare
Ultima chemare
noaptea țeseam lumina
între căderi de pleoape
să vindec rănile din suflet
păsări de foc se smulg din valuri
mă întorc pe țărm și iarăși plec
eram o pasăre în noapte
și cântul era șoaptă
dansam prin constelații în cercul lumii solitar
amăgitor, învăluit în ceață
mă mistuiam în tragic dor
curgeam
un foc de aripi
peste mare
mai deșiram povești
la fusul din odaie, la soba unui suflet
despre ultimul cocor în noapte
mereu mă întreb
sunt doar o întrebare
sau stea însetată pe un țărm
se scurge cerul în adâncuri
și pasul meu aprinde alte stele
pe bolta lumii încă o dată
în zori mi-a înflorit privirea
visam să ating nemărginirea, învăluit în ape
iar la sfârșit aprind cenușa
tot căutând în lunga zare
un om, un gând, într-o chemare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre tragedie, poezii despre singurătate, poezii despre sfârșit sau poezii despre foc
Lumina
azi nu mai urc și n-am să cobor
sunt doar un pescăruș în zbor
zbor lung, prelung, amăgitor
în taina ultimului dor
mă smulg din valuri spre noaptea neștiută
sunt stea însângerată și timpul e opac
aprind luminile în palmă la ultimul popas
în drumul sorții către moarte
renasc din ape când tremură luna
sunt sete nestinsă rătăcită în uitare
se sparge cerul și curg întrebări
sunt încă departe nemărginirea să o cunosc
mă arde depărtarea
foșnesc printre șoapte
în zbor peste ape
mă trag cărările și trupul mi-e catarg
trec dintr-o întrebare în tainică chemare
voi sparge bolta cu o vorbă
înmugurind în zori
și la răscruci voi pune dans de nuferi
să lumineze tăcuții mei pași
plutesc către lumină lucind între spini
mă sting tragic în noapte
mă voi întoarce în zori
să urc, să urc
nu mai cobor
mă apropii de cer
sub taina sfântă a primei împărtășiri
să fiu o flacără în zbor
mă cheamă lumina
sunt taină și spirit
cuvântul mi-e zbor
eu am venit să împletesc fântâni
aici, în infinit
să aprind lumini
vestind cuvântul Lui, în zorii zilei noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Nebunul
sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe țărmuri de mare
sunt marea ce se sparge de ziduri
sunt zidul ce țipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se risipește în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de boltă
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpustește în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge și curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veșnicul freamăt al unui pescăruș rătăcit pe o mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge acum
sunt delirul uni vis uitat între voi
afară plouă și mi-e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea creatorului
pășesc printre stele
pelerin al nopții
acum aici, mâine departe
aici a ars totul, dincolo e tăcere
doar Dumnezeu a rămas
mi-e fiecare cuvânt o mărturisire
fiecare zbor e un verb către cer
am spus iubirii iartă-mă
era rugăciunea din urmă
de ce mă doare absența
de ce cuvântul e rană
am început atunci să zbor
uitând că nu am aripi
am devorat timpul căutând ideea
într-o zi voi fi eu
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când mă cerți, te rog să mă ierți
m-ai învățat să respir boboci de trandafiri
să simt parfumul pur al unui ideal
nu ți-am simțit mâna când m-ai mângâiat
nu ți-am văzut chipul când m-ai sărutat
atinge-mi ochii să văd necuprinsul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre început, poezii despre viitor sau poezii despre verb
Într-o zi
m-am înfășurat în gânduri
privind asfințitul privirii
trăiesc înăuntrul ideii
astăzi îți povestesc despre oglinzile pure
sunt zgomot în zgomot
am deschis mâine
spre a ține de mână cuvântul
noaptea rătăcesc somnabul între ani
ușa e deschisă
pașii se scurg în trecut
să aud chemarea străbună
ochii trăiesc și ard în priviri
eu vin de acolo unde sălăzuiește focul
sunt răspântie în suflet
eliberat de tristețile lumii
un fluier de soc ce plânge în curte
susură lumina în stâncă
tăcerea suspină
pe aripi zbor peste noapte
plâng copacii în vale
cresc flori uscate în grădină
din semne de suflet
mă caut decojit de idei în trecut
în gânduri frământate de timp
nu știu dacă voi veni, rămân la izvor
să ascult susur de lumină în suflet
dacă într-o zi
mâna Ta va atinge pământul
din humă voi renaște în toate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idei
Chemare
ochi întunecați de gânduri
fereastra plânge a așteptare
cântă sirene pe mare
roua cade pe un răsărit de soare
lumina se scurge pe o tainică cărare
a mirifică chemare
mereu îmi pun o întrebare
care oare...
offf, am uitat
sunt veșnicul uituc
pierdut la răscruce de gânduri
cobor pe aripi de timp
tu plângi în trepidantul tremur
al unui cuvânt nespus
vioara cântă pe mare
valuri se sparg iar în zare, în dulce legănare
ascund iubirea într-o inimă
sau inima o ascund într-o iubire
off, iar m-am încurcat
nu plec iubito, pe mare
las vioara, sirenele să cânte pe mare
trec pescăruși în zbor de doi în zare, a visare
te țin strâns, a suavă îmbrățișare
plecăm împreună iubito
acolo, dincolo de zare, pe mare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă
* * *
pășesc printre stele
pelerin al nopții
acum aici, mâine departe
aici totul a ars, dincolo e tăcere
doar Isus a rămas rezemat de o cruce
mi-e fiecare cuvânt, mărturisire
fiecare zbor, un verb către cer
am spus iubirii iartă-mă
era rugăciunea din urmă
de ce mă doare absența
de ce cuvântul e rană deschisă
am început atunci să zbor
uitând că nu am aripi
am devorat timpul căutând ideea
într-o zi voi fi eu
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când mă cerți, te rog să mă ierți
m-ai învățat să respir albi boboci de trandafiri
să simt parfumul pur al unui ideal
nu ți-am simțit mâna când m-ai mângâiat
nu ți-am văzut chipul când m-ai sărutat
Doamne, atinge-mi ochii să văd necuprinsul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
umbrele se șterg în zori
răsar pe mal albi nuferi
eu scriu cu pana înmuiată în noroi
durerea în cuvântul dintâi
cuvântul se zbate în mine
căutând timpul ce vine
mă scurg pe pagina goală
cuvântul în taina Ta se întrupează
eu scriu în cuvinte nevăzute
chipul și minunea de a fi
o lacrimă de înger peste pleoape
e zbor presărat cu stele
adie lin, în chip de flori peste câmpiile sufletului
eu caut să scriu în slove
chipul și minunea de a fi în vers
lumina Ta
în noaptea din noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri
Lumina
era atât de frig și era toamnă
cădeau frunze uscate pe alei
pășeam prin galaxii
purtând în mână cerul
o pasăre pe drumul de tăceri
se scurgea orizontul pe aripi
eram pribeagul rătăcit în prag
dansam în palma clipei, o secundă
sub cerul ars al unui timp ucis
se stingeau și muguri de lumină
ecoul trist al unei lumi zăcând
în lanțul ultimului gând
era târziu și era noapte
eu adunam grăbit în palme șoapte
mă ard cu ceara ce curge de pe pleoape
la focul ultimului opaiț
uneori răsfiram minutele între tăceri, dureri
ale unei lumi strivită de păcate
eu căutam lumina în petale de flori
în dimineața crudă când raze se spărgeau de geam
trezind o lacrimă din pleoapa aplecată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre secunde sau poezii despre muguri
Pe țărm
am obosit să scriu pe țărmul lumii
povestea unui om ce a iubit odată viața
mi-am rezemat tăcerea
de sunetul clopotului stins în clipocit de ape
orizontul dispăruse printre veacuri uitate
țipau crengi despuiate de frunze
plecau apoi spre noua cale
unind clepsidra spartă de vise abisale
pe cerul lumii despletit de voaluri ireale
treceau iar raze fără nume prin flori fără petale
mă apăsa însingurarea
uneori mângâiam apusul cu palma
frământând aripi din nisip
scriam pe zidurile cetății cu cioburi de suflet
pe jos zăcea pana arsă de gânduri
lumina tăcuta odisee
a unui poet ce s-a crezut odată zeu
creștea parfum de crini pe aleile din țintirim
eu adunam din colburi cenușa sufletului meu
cânta în taină marea
povestea ultimului suspin
din lut creeam noi lumi în licăriri de gânduri
și înfloreau pe aleile din parc iubiri
se scuturau și ramuri de tăceri abstracte
pe țărm a mai rămas un om și o idee
târziu a coborât și ea
clădind în doi o lume nouă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi
Zborul
mă apasă cuvântul și timpul e rece
un joc de clipe în scorburi
ascult foșnetul timpului
printre frunzele vestejite ale sufletului
cuvântul a tăcut
se așterne vecia peste gânduri prăfuite
fulgerul s-a ascuns în rana cerului
ca o lumină fugară
pe tălpi purtam văpăi în freamătul zilelor arse
felinarele atârnau strâmbe pe aleile lumii
căutam un fluviu să învăț nemurirea
cu foc îngeresc
peste livezi de măslini înfloriți
sub cerul descătușat de gânduri
sunt mugure de țărână
respir sălbatic, visând să renasc
ca o petală întinsă peste țărmururi de suflet
acolo, în larg, lângă mare
căutând lumina vieții în neguri străbune
sunt trup din sângele mării
lunecând în lumini
prin văluri de ceață
rătăcit în abisul cunoașterii
iau cu mine raza de soare
în zbor etern peste ape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre zile
Jocul
nervii s-au frânt sub ghearele timpului
gândul era violet, de vânătăi
timpul, o unghie ruptă în ceara istoriei
în ochi putrezeau întrebări
pe buze, răsfrânte cuvinte în răvășite sensuri
lumina era mută în întunericul lumii
picurau clipe pe străzile opărite ale sufletului
o frunză adie, se scutură,
cade, aiurea, la întâmplare
lovind timpanele gândului
poc-poc-poc
tăcerea e neagră
plouă cu dureri în mine
pierdusem universul căutând nonsensul
sunt un orb în bezna din mine
îți dărui o clipă, omule, o clipă
smulsă din trupul ăsta pribeag
privește...
în poiana din vale
coboară în cale șir de copii
aleargă în alba lumină
purtând spații însorite cu ei
dau de pământ cu nervi, cu idei
și plec către ei
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie
Aripi de înger
sunt pustiul născut într-un urlet
mă doare lumina și fug
mă ascund în privire
se scufundă stele în mare
mai tresar luminițe în zare
susură toamna prin arbori, îți cheamă ecoul
șuieră frunze prin arbori
o umbră se stinge tăcută
o linie ne desparte de toate
ating cu mâna întunericul în prima zidire
ducând urmele lumii în mine
sunt far, sunt privire în văzduhul de ceață
adap în palme speranțele moarte
și plec, departe, departe
se aude în tălpi ecoul ultimului gând
aprind în tăcere ruguri în taina vegherii
desculț pășesc către poartă
mă împiedic de pașii rămași
un fulger se sparge în noapte
arzând aripi de înger în ploaie
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini