Martirul umblător
peste zăluga joacă de fluturi
un cer lin, chiar inadmisibil de lin,
esențe de infinit împrăștie.
pe când aici jos în bruscul foșnet de existență
arborii fascinează împrejurul
cu-n talent de smarald
încât ochii îi geologesc rotund.
cine știe dacă aceste bucle de lumini nealungate
și căzute continuu în respirația crengilor dragi
nu sunt chiar pentru mine,
ori pentru ora ce mă strânge în dorul ei?
pe dedesubt și pe deasupra miresme în sunet...
într-o îndrăzneală atât de prelungă
încât starea lor de margine
mai mult spre mine și-o îndreaptă.
orb zbor stâncile prin cârduri de umbre încearcă
când iluziile mele sunt sfărmate de un rai
când curbura aerului
atinge coapsă de femeie
și stârnește frumoasa lăcomie.
o dragă tu, gama pașiilor tăi
auz-îi cum spiralat răsună...
prin restanțele de îndrăgostiri
și prin ezitarea strigătului de moleculă
către discipola celulă
tu, acomodare ușoară
deturnată fiind din al tău vis mereu.
dă-ți seama în prea curând,
e o vreme ce curge și cântă...
dă-ți seamă de amenajările interioare pe care de zor
ți le ostenesc cu solstițiul suspinului
chiar și cu ifosul unui roz fior
ce mă îndeamnă sensurilor tale să-ți fiu în toate mințile,
mereu să-ți fiu martirul umblător.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre talent
- poezii despre sunet
- poezii despre stânci
- poezii despre roz
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Dă-ți rochia albă jos
ți-am auzit pasul gol călcându-mi atenția...
ți-am priceput temerea ce te-a însăilat
de înserarea prea prelinsă-n roz
și libertatea buzelor ajunsă de zor
în desăvârșirea sărutului.
dă-ți rochia albă jos să văd dacă miroși
a magmă spirituală sau a vuit de crin...
tu prescurtează cerul acum
lăsat un răsărit de sărbătoare
în adâncu-ți captiv
de mine încă netulburat.
îmi vreau ritmul gustului ascuns
în exigențele tale rotund mângâietoare
altfel în icoana efemerului am să apar
puțin mai în pantă ușoară,
cu uimirea legănată de gât;
dă-ți rochia albă jos
peste umărul tău dezgolit
materialitatea-mi neasemuit să-ți treacă
precum și densa foame stârnită
de dorinței târziu.
fură-mă cu gesturi neatente
din probabilitatea-mi premieră de stele...
și privilegiat azvârle-mă
în corsetul tău
de al meu gol unilateral încălzit.
eu, pe o iluzie înclinat, voi ascunde gândul
sub nedreapta frunte
și voi striga la o șlefuită monadă
neplonjată și întreagă.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre sărbători
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre rochii
- poezii despre ritm
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre libertate
* * *
Iubesc pașii tăi scaldandu-se prin gândurile mele albe, sfințindu-ma,
Iubesc zâmbetul tau ce-mi trezește zorii...
surâs sfânt așezându-mi pe chip...
Iubesc suspinul de dor când își varsă lacrima peste mine, purtandu-te,
stingând arșița clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine, respirându-ne,
răsuflare sfanta, farama de Rai pe pamant...
Iubesc ochii tăi copilarosi care aleargă jucăuș către mine,
chemandu-ma și infasurandu-ma în seninul cerului lor...
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruiește parca gustul tau...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi, izvor de lumina fiindu-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar și printre nori întunecoși...
Iubesc umbra ta, abur mangaietor și cald... prin viața-mi rece...
Urma șoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simțirea...
Iubesc!
Și simt că-mi așezi pe cale, odată cu fiecare răsărit, viață...
Iubesc, iar iubirea e zbor...
Tu mie zbor către înalt, fiindu-mi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre suflet sau poezii despre sfinți
Iubirea noastră n-o să știe
Orb de aș fi tot aș vedea
Cu ochii sufletului care,
De mine te-ar apropia,
Să-ți simt iubirea în suflare.
Mut de aș fi, ți-aș recita,
Doar din atingeri peste piele,
Tu le-ai primi și ai ofta,
Cuprinsă de brațele mele.
Chiar dacă nu aș auzi,
Îmi ești mereu alin de șoapte,
Să mi le faci cadou când vii,
Ca să-mi devii o stea în noapte.
Oricum nu mai speram nimic,
Atunci când mi-ai ieșit în cale,
Eram un trup prea chinuit
Ce aștepta visele tale.
Așa că lasă-mă să-ți fiu
Sărutul tandru pe vecie,
Ce dacă pare prea târziu?
Iubirea noastră n-o să știe.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trup și suflet, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre devenire sau poezii despre cadouri
Trio (viața, omul, sufletul)
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
și atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respirație...
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viața ta!
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
și atunci când imensitatea mării
va înghiți visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...
Eu, sunt omul!
Voi fi cu tine,
char și atunci când durerea
va atinge inima ta...
Voi fi cu tine,
și atunci când, cu tine nu aș vrea să fiu...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când voi avea aripi
pentru a pleca în zborul fără de-ntoarcere...
Eu sunt sufletul!
"Iubeste-ți aproapele ca pe tine însuți..."
De nu ai iubire pentru tine,
cum vei avea pentru aproapele tău?
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică
* * *
Iubesc pașii tăi scăldându-se prin gândurile mele albe...
Iubesc zâmbetul tău ce-mi trezește zorii...
Iubesc norii când își varsă lacrima peste mine, purtându-te,
stingând arșița clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine...
fiindcă iubirea asta îmi dă șansa la o ultima răsuflare, înainte de asfințit...
Iubesc ochii tăi copilaroși care aleargă jucăuș către mine,
chemându-mă și alungându-mă
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruiește parcă gustul tău...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar și printre nori întunecoși...
Iubesc umbra ta, abur mângâietor și cald... prin viața-mi rece...
Urma șoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simțirea...
Iubesc!
Simt că-mi așezi în cale, odată cu fiecare răsărit, viață...
Spune-mi, dragul meu... tu simți gândul meu sub pașii tăi?
Calcă încet, te rog, să nu-l strivești...!
Iubesc, iar tu te prinzi de iubirea mea și...
Îți dai voie să zbori...
Zbor fiindu-mi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre gânduri sau poezii despre rouă
Tot ce vreau
Aș putea să-ți fiu enigma timpului strivit în struguri,
Sub picioare de femeie, într-o vie, în amurguri,
Pot să-ți fiu și alb și roșu, nici prea mult, nici prea puțin,
Să mă simți cum curg prin tine, aromat precum un vin
Sau de vrei, pot fi oceanul, o furtună trecătoare
Pot fi vântul verii tale, pot fi cald, pot fi răcoare
Pot să-ți fiu oftatul tandru odihnit pe a ta piele,
Printre șoapte coborâte, lângă tine, dinspre stele
Îmi doresc să-ți fiu sărutul veșniciei pe obraz,
Un apus pictat pe coapse c-un fior magic, turcoaz
Tu zâmbește, mă acceptă, n-am nevoie de mai mult,
Vreau să-ți fiu adolescentul în al dragostei tumult
Pot să-ți fiu o mângâiere, sau sălbaticul nebun,
O tăcere ce-ți vorbește când la pieptu-mi te adun,
Iar de vrei, pot fi devreme, îți pot fi mereu târziu
Tot ce vreau de fapt, femeie, este să mă lași să-ți fiu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre vară, poezii despre tăcere sau poezii despre struguri
Eu sunt femeie
Eu sunt femeie, și-nseamnă că-s actriță.
Joc mii de roluri și am si mii de fețe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea ființă
Aleg drumurile scurte si istețe.
Eu sunt femeie, și mint fară să vreau
Și fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ți iau
Eu sunt femeie, iubesc și pot urî...
Eu sunt femeie, și sunt ca și pustiul
Pot să sufoc, și pot să-ți ard privirea,
Și pot sa fiu și apa, atunci când îți e sete
Dar să nu mă bei, de vrei să simți iubirea.
Eu sunt femie, mai pot și ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva mă-ntreabă,
Fiind femeie multe aș putea...
Dar sunt femeie, și pot să fiu și slabă...
Eu sunt femeie, și multe ori bârfesc,
Și câteodată mă prefac că-s tristă,
Cu aceleași chip al meu cel îngeresc
Sunt atât de multe ori și egoistă.
Eu sunt femeie, sunt marea fericire
Pe care bărbații nu o prețuiesc
De-s dură sau sunt rea, toate-s din iubire
Și din iubire pot să și urăsc.
Puternică sunt azi, mâine răzbunătoare
Așa că fugi de mine când sunt ca o scânteie,
Și chiar de slabă sunt și plâng fără-ncetare
Eu sunt și voi rămâne tot femeie...
poezie de Anna Panovici (14 iulie 2008)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre superlative, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre minciună
De-ar fi
De-ar fi să-mi umpli ochiul gol
Și gândul doar cu tine,
Spre tine aș veni în zbor
Și toată aș fi cu tine.
De-ar fi să fie iarăși verde
Și dorul să m-aștepte în poartă,
Printre culori nu m-aș mai pierde,
Uitând de lacrima sărată.
Rotund m-aș face acoperit,
Cu ochi și mâini de-a valma,
Spre tine aș trece prin zenit,
Prin vânt și frig chiar iarna.
Aș ține-n brațe orice frunză
Și umbra pietrei mi-ar fi dragă,
Desculță aș dansa prin iarbă,
Doar eu să-ți fiu mereu cea dragă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre mâini, poezii despre iarnă, poezii despre frunze, poezii despre dor sau poezii despre dans
Într-o zi am să mă prefac în ploaie de vară
Într-o zi am să mă prefac în ploaie de vară, am
să cad în stropi mărunți pe acoperișul casei tale;
fiecare strop te va striga pe nume până când
îți vei aduce aminte cine sunt.
Stiu, vei rosti numele atâtor femei încât
privindu-mă mai apoi în ochi ți se va face rușine
dar dragostea este un lucru care ni se întâmplă
de mai multe ori fiecăruia.
Știu, știu, îmi vei spune că pe mine m-ai iubit
mai mult decît pe toate la un loc,
asa suntem noi oamenii avem întotdeauna
câte o minciună la îndemână pe care o rostim
de atâtea ori încât sfârșim prin a o crede.
Dar eu am să aleg să fiu ploaia ta doar
pentru o noapte, n-am să zabovesc mai mult,
vreau să trezesc în tine toate amintirile,
vreau doar ca rana de mine să îți rămână mereu deschisă,
eu vreau să fiu cutițul tu rana lui nevindecată;
n-am să mă sfiesc, va fi o noapte în catre va curge mult sânge.
Minte-mă, răscolește în tine adânc, sapă, zgârăie, scurmă, țipă!
Vreau ca durerea ta de mine să fie maximă.
Mă voi preface când îmi spui că mă iubești că te cred,
ți-am pregatit cea mai frumoasă noapte de dragoste,
am gandit totul din timp, va decurge totul perfect,
la fel ca și o crimă premeditată.
Cu fiecare sărut voi semăna în tine floarea tristeții,
nici nu ai să simți cum viata ta se va schimba în rău de azi pe mâine.
Iubirea, da iubirea este un joc plăcut,
de la tine am învățat asta,
câștigă întotdeauna jucătorul care știe să măsluiască zarurile,
am avut profesorul perfect,
exercițiul te învață să fii mereu cel mai bun.
Niciodată nu este prea târziu pentru a trăi
cea mai frumoasă poveste de dragoste
și nimic nu va întrece vreodată dulceața răzbunării
chiar dacă în urmă două inimi rănite vor blestema ceasul
în care s-au cunoscut.
Într-o zi am sa mă prefac în ploaie de vară chiar dacă știu că am putea împărți același nor.
poezie de Valeria Iacob Tamaș
Adăugat de Valeria Iacob Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre ploaie sau poezii despre zaruri
Ochii tăi
Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.
Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.
Flori de albăstrele porți în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.
Sunt țărmul ce ritmic îți poartă
Iubirea și dorul prin propria soartă.
Aș vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.
Să intru des în zborul inimii tale
Să-ți aduc etern tornade de petale.
Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi sau poezii despre tornade
Pentru tine
Pentru tine scriu aceste versuri,
Pentru tine trăiesc,
Pentru tine respir,
Pentru tine-mibate inima,
Pentru tine simt dragostea.
Pentru tine plâng
Pentru tine râd...
Și cu mine, cum e atunci
Când după mine te uiți,
Pentru mine zâmbești,
Pentru mine înveți să iubești
Pentru mine cânți,
Pentru mine arde flacăra dragostei
din sufletul tău... 000
Tu ÎNGER MINUNAT...
Viața tu mi-ai colorat...
Sărutul tău amețitor,
Mă face să simt cum zbor,
Deasupra miilor de stele,
Ce-ți spun mereu să crezi în ele!
Ca o eternitate eu te voi iubi,
Și chiar și-atunci...
Când eu nu voi mai fi!
poezie de Răzvan Crihan
Adăugat de Flory
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri
Uită-te însă în oglindă din când în când: acolo vei vedea trăsăturile mele, în venele tale curge sângele meu. Chiar și atunci când sângele nu-mi va mai curge prin vene, să nu uiți că Charlie a fost tatăl tău. Nu am fost un înger, dar am încercat să fiu om. Încearcă și tu!
Charlie Chaplin în Scrisoare către fiica sa, Geraldine (decembrie 1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre îngeri sau citate despre sânge
Por
M-am definit și parte și absență
Din învelișul trupului ce-l ai.
Sunt un micron, de gol, de impotență,
Dar unic sol, prin care iei și dai.
M-am dăruit, prin mine să respiri,
Să-mprăștii lumea în parfum d'esențe.
În focul dragostei mă îmbeți, pe când transpiri,
Inund, șuvoi plăcut de existențe.
Sunt singurul ce-ți gustă aventura;
Sare în amestec, cu vâltori marine.
Prin mine simți, pe cel ce vrei, în tine...
Îți sunt străjer și legătura cu natura.
Sunt împărțit în miliarde să-ți fac față,
Să te acopăr și să-ți fiu emițător.
Eu, te feresc și de torid și frig de gheață...
Și mă topesc, pentru confortul tău interior.
Sunt vameșul ce îți cunoaște frontiere...
Etern, ferice sunt că mă accepți.
Îți stau la căpătâi când dormi, să te deștepți;
Eu sunt contactul lumii, îți sunt iradiere.
Să-ți fiu izvorul nesecat de apa vieții
Îți dau mesaj de dragoste prin sânge,
Să-ți simt savoarea-n caldul dimineții;
De nu-ți sunt de folos, ia șiș, și mă străpunge.
Sunt poartă de intrare și ieșire,
Sunt nefiresc de ireal, real fior...
Trecut mă las pentr-un prezent de fericire,
Sunt neînsemnat, al lumii uitat... Eu, îți sunt POR!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre vamă, poezii despre sânge, poezii despre somn, poezii despre natură sau poezii despre inteligență
Nu sunt un uroborus
Nu sunt un uroborus, închipuind un cerc,
Atunci când se hrănește, din coada lui mușcând,
Dar îmi hrănesc iubirea de-a pururi, când încerc
Să fiu doar în Cuvântul dintâi ca om de rând,
Nu sunt fantastic șarpe care închide-un Cer
Încolăcit pe ceasul rotund ce naște zori,
Dar sunt îndrăgostitul de marele mister
Al cercului ce crește-n petalele de flori.
Nu sunt un uroborus, nepăsător și orb
Suficient doar mie, când lumea Rai e-acum
Dar într-o-ncolăcire eu timpu-aș vrea să-mi sorb
Să nu se mai sfârșească la un sfârșit de drum,
Nu sunt un uroborus, deși aș vrea să fiu
Ca-n dragostea eternă să nemuresc și eu,
Mușcând din mine însumi, convins că-s și eu Fiu
Al Tatălui prin care voi fi doar viu mereu!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre sfârșit, poezii despre naștere, poezii despre flori, poezii despre cuvinte sau poezii despre ceas
M-aș naște
M-as naște-un cuvânt pe buzele tale
Sau litera vie ce-n minte-o strivești
Vocală, consoană, sau semn de-ntrebare
Când gura deschizi, mereu să rostești.
M-aș naște un vis peste sufletul tău,
Speranța să-ți cauți mereu lângă mine,
Iar visul de-i bun, sau chiar de e rău
Să lase plăcerea să-ți curgă prin vene.
M-aș naste un val, în inima ta
Cu flux și reflux mereu să te-ating
Când marea cea tristă tributul și-l vrea
Doar eu printre valuri, la piept să te strâng.
M-as naște culoare de-ai știi s-o privești
Din ploaie și soare un sfânt curcubeu
Lumina, căldura și tot ce-ți dorești
Găsește-o-n nuanța din sufletul meu.
M-aș naște solfegiu din note-mpletite
Pe clape-n balade, de-ai știi să mă chemi
Sonete și valsuri, cântate-ori rostite
Oooo, muz-a iubirii, de-ai știi cât însemni.
M-aș naste din toate și te-aș aduna
Deși știu că-n mine tăcerea nu poate
Din tot ce cuprinde-n destin steaua ta
Decât să-mi transforme un vis în ne/noapte
Și chiar de m-aș naște de-o mie de ori
Prin doruri din noapte, strigate-n pustiu
Constanta din linii-ntrerupte-n fiori
Eu, punctul și virgula, ști-voi să-ți fiu.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre vals
Starea de duminică
dintr-un nocturn ocazional
luna își sare marmura peste mine plângând,
gândurile dorite se reîntorc din bulevard
prin geamul deschis din albă inerție.
din ochiul veiozei mă ridic spre tavan
trecând printr-un inadmisibil de curând.
e o duminică ajunsă-n cunoaștere,
ridicată-n concret
până la umerii umpluți cu insuccese
prin ultimul strigăt concav.
o linie frântă în poarta parcului se vede
și colonii de emoții oculte...
e greu să te strecori pe lângă ele
dacă nu te faci o absență triunghiulară
ori o nelinie argintie.
succes răpus și tăvălit în cuget recurent
de când prin spațiul tău un încotro se întinde
și zidurile se prăbușesc amar peste sentimentul cu ifose prin limfă de dialecte.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre succes, poezii despre parcuri, poezii despre eșec, poezii despre dorințe sau poezii despre cunoaștere
Fluture de noapte
Sunt un fluture de noapte
care își arde mereu aripile de cântec
Sunt femeia
care aduce întrebări eterne în suflete
Sunt eu...
cea care ucide apusul
cu umbre de vis...
Sunt mâna care mângâie
si gândul care sărută...
Sunt adierea vântului prin părul tău...
Sunt liniștea care se cerne deasupra luminii...
Atinge-mi fața să afli
cum se aprind în mine felinarele sângelui!
Atinge-mi căldura
să poți topi vorbele la flacăra
trupului meu!
Se cutremură amurgul în brațele mele
când te mângâi...
Calea Lactee își pierde urma în mine...
Eu sunt cea care te cheamă la festinul iubirii...
Eu sunt cea care întinde mâna spre tine
ca spre o oază de fericire...
Dă-mi cupa gurii tale să mă îmbăt cu abisul tău!
Dă-mi palmele să le adun
intr-o lacrimă de ploaie
care să spele toate nopțile plânse odată!
Modelează lutul meu
să poți face din el
chipul adevărat al omului din mine!
Scrijelește cu buzele tale urme de dor
atât de dureros încât
să nu-mi mai treacă nicicând!
Și nu te mai întreba ce se intamplă!
Suntem doar noi doi,
atât de puri
că albul e prea puțin alb
și cerul prea puțin înalt
ca să poată ajunge până la el
ceea ce simțim:
infinitul fiecăruia dintre noi...
poezie de Lelia Mossora (6 martie 2004)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre alb
Născut din lacrimile tale
Și chiar de nu aș fi deloc,
Aș apărea din suferință,
Să intru-n al iubirii joc,
Născându-mă dintr-o dorință
Deși nu știi, mă chemi mereu,
Ți-e dorul strigăt către mine,
Eu te aud în visul meu
Și imediat alerg spre tine
Oftatul tău străbate mări
Prin galaxii și universuri,
Deschide-o cale peste zări,
În care îți apar prin versuri
Și chiar de nu m-ai aștepta,
Am să te mângâi pe cu seară,
Când tandru îți voi recita,
Poeme pentru prima oară
De poate n-aș fi existat,
Te-aș fi iubit cu-nverșunare,
Pe lacrimi te-aș fi sărutat,
Atunci când sufletul te doare
Cumva mă inventezi din nou,
Din neant devin iubire iară,
Când glasul tău ca un ecou,
Mă caută și mă-nfioară.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre suferință
Sunt un liric
sunt un liric atât și un nebun tot atât;
încât m-am înverzit și atârn de crengi acum.
da Doamne, da;de crengi!
dar tu, de ce n-ai pândit în mele urme,
până-n astă vreme
în care au călcat îngerii acei de cer aleși
și trimiși?
cum de n-ai observat poziționarea mea
între neanticele ciocniri?
de ce așa o mare dezamăgire
când tu ne minți că cerul e fără căpătâi
și-n spații atletice mereu spre noi?
ah, noi cei lungani în așteptări și-n nemurire goi!...
chiar nu vezi că tu ești în frica de nemoarte,
că nicio aripă a vreunui gând
nu ți-o poate șterge?
chiar tot ce vrei tu, nu se poate?
știu, ești prea mândru
că nimeni nu-ți poate bate pe la uși!...
că ești prea aproape de noi îndepărtat
pe impresiile incolore tale divine, curbat.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre mândrie, poezii despre frică sau poezii despre crengi
EU NU MĂ POT TÂRÎ CÂND TE IUBESC
Încerc a fi aici enoriaș
Cum azi îmi dau poruncă preoți noi,
Dar vreau să-ți fiu, Părinte, un ostaș,
De-aceea nici genunchi nu vreau să-ndoi;
Că Tu ai vrut Lumina Ta s-adun,
Și ochii mei să-și ia lumini din Cer,
Deci, eu, în jos, cum oare-aș fi nebun
Să pot privi și-n Iadul rău să pier?
Eu n-am primit, zvârlit pe-acest pământ
Și soarta grea de șarpe-aici căzut,
Mă lasă, Doamne, deci, să fiu un sfânt
Cum chiar m-ai vrut, făcându-ți chip din lut!
Eu știu că nu mă vrei nici tu plecat,
Că după chip și-asemănare-ai vrut,
Să-ți fiu, aici, chiar Fiu crucificat,
Dar vertical, cum Tu m-ai conceput!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre lut sau poezii despre iad