Între două lumi
Fără strigăte,
aranjasem
un ritual tăcut, de despărțire.
În raclă
mai erau 2 vorbe goale,
spoite cu mir, adus din Malaezia.
Aș putea zbura, de nu mi-ar fi frică;
oricum aș zbura, n-aș realiza altceva.
Trebuia să plecăm
și-am inventariat, fiecare a 2-a frunză căzătoare,
într-un album de familie.
E-o după-amiază ce merită povestită,
intre 2 buzz-uri,
în care mama îmi face reproșuri,
că stau pe invizibil.
M-am externat într-o primăvară
dar salvasem rețeta singurătății,
de la al 2-lea înec.
Apoi am călătorit,
printre visele a 2 sirene gemene,
prin punctele cardinale
mai puțin importante.
Azi...
chiar nu mă mai tem.
Stau cu mamutul meu mare, rânjind...
și... vom mai râde,
încă multă vreme.
E-o zi mare și obișnuită,
cu multe lucruri mici și ciudate.
Lângă râu, un bărbat simplu și cumpătat,
îi desena delta.
Alții 2 mai tineri o colorau.
După multe nopți nedormite,
am învățat nobila meserie,
de a dresa mamuții.
Între timp,
ei au dispărut.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre frică
- poezii despre învățătură
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
Citate similare
Dacă am fi puțin mai conștienți și mai atenți la ce se întâmplă în viață și în jurul nostru, am realiza că de multe ori ne irosim cele mai importante resurse, iremediabile, finite, precum timpul... Pentru a obține lucruri efemere, precum banii în speranța că într-o bună zi vom putea cumpăra ceea ce nu poate fi cumpărat, timpul, sănătatea, relațiile, dragostea, prietenia și așa mai departe. Ca ființe umane, după chipul și asemănarea unui creator, care pentru fiecare este ce este, ar trebui să ne folosim mai mult conștiința decât impulsurile animalice. Astfel încât să ne deosebim și prin altceva decât prin formă, de speciile regnului animal.
citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre animale
- citate despre zoologie
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre sănătate
- citate despre prietenie
- citate despre iubire
- citate despre conștiință
- citate despre bani
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Oamenii nu se înlocuiesc. Fără discuții, călătorim la braț cu fericiri și câteodată o brumă de singurătate. Venim și plecăm dar vezi că numai pentru unii încă mai stau la coadă gânduri alese la asfințit. Faci un pas către azi și eu în picioarele goale fug de mine. Mi-e frică. Poți să fii cum vrei tu, nu te alung dar parcă n-aș mai aduna în buzunarele rupte dezamăgire.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre singurătate, citate despre prezent, citate despre picioare, citate despre gânduri, citate despre frică, citate despre fericire sau citate despre brumă
Labirintul singurătății
Să nu mă judece Doamne alții
Când Tu nu vrei a mă judeca
Sufletul e-o artă a singurătății,
Nu-l mai șlefui o, cu lacrima Ta!
Fiecare destrămare are-un început
Fiecare surâs are-o lacrimă-n ascuns...
Fără de credință, trupul moare-n lut;
Fără de credință nu mai ajung eu SUS!
Să nu mă judece Doamne alții
Când Tu nu vrei a mă judeca
Sufletul e-o artă a singurătății,
Nu-l mai șlefui o, cu lacrima Ta!
Fiecare abis e un zbor închis ciudat
În care aripi însângerate se tot zbat...
Fără de credință, metaforele ființei ard stelare;
Fără de credință nu este iubire, nu este iertare!
Să nu mă judece Doamne alții
Când Tu nu vrei a mă judeca
Sufletul e-o artă a singurătății,
Nu-l mai șlefui o, cu lacrima Ta!
Fiecare gând se cicatrizează în sine
Psalmul de lumină sieși îi aparține...
Fără de credință nu mai e Sfântul Cuvânt;
Fără de credință suntem toți... o apă și-un pământ!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre sfinți sau poezii despre prăpăstii
N-am timp
Dumnezeu știe. nu am timp de fleacuri. luați dragostea din calea mea
lăsați-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aș putea să vă răspund dar nu am timp
viața asta e atât de scurtă și am atâtea de făcut.
învăț. acumulez. atât de multe de învățat. și atât de puțin timp.
viața trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp să observ
și sincer nu am timp nici să privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinație
acum am timp. știu atât de multe și am uitat atât de multe încât mă întreb dacă a meritat
aș vrea să știu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aș vrea să strivesc un fir de iarbă între dinți să-i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară
acum am timp și pentru mine și pentru alții. mai bine zis am timp să mor
viața a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri și apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus și atât de puține întrebări. acum am timp. degeaba.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre sinceritate, poezii despre religie, poezii despre promisiuni sau poezii despre primăvară
Paradoxul vremurilor noastre
În istorie este că avem clădiri mai înalte, dar răbdare mai scurtă
Șosele mai largi, dar puncte de vedere mai strâmte
Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici
Mai multe facilități, dar mai puțin timp
Avem mai multe titluri academice, dar mai puțină intuiție
Mai multă cunoaștere, dar mai puțină înțelepciune
Mai mulți experți, dar mai multe probleme
Mai multe medicamente, dar mai puțină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim fără nici o socoteală,
Râdem prea puțin, conducem prea iute, ne enervăm prea repede;
Ne culcăm noaptea prea târziu, dimineața ne trezim obosiți;
Nu citim cărți, privim la televizor prea mult și ne rugăm prea puțin.
Ne-am mărit averile, dar ne-am redus propriile valori.
Vorbim prea mult, iubim arareori, dar urâm prea adesea.
Am învățat cum să ne facem drum în viață, dar nu o viață.
Am adăugat ani vieții, dar nu am dat viață anilor.
Am ajuns până la lună și ne-am întors de acolo,
Dar nu suntem capabili să traversăm strada pentru a ne întâmpina noul vecin.
Am cucerit lumile exterioare, dar nu propria lume interioară.
Am făcut lucruri mari, dar nu lucruri importante;
Am curățat aerul, dar ne-am poluat sufletul.
Am supus atomul, dar nu prejudecățile noastre.
Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin.
Facem planuri mai mari, dar înfăptuim puțin.
Ne-am deprins să ne grăbim, dar am uitat să așteptăm.
Am fabricat mai multe computere care livrează mai multă informație,
Dar comunicăm din ce în ce mai puțin.
Aceastea sunt timpuri pentru fast food și digestie greoaie;
Oameni mari, dar caractere mici;
Avem venituri mai mari, dar calități morale infime.
Am crescut enormi în cantitate, dar am rămas pitici în calitate.
Profituri considerabile, dar legături umane minuscule.
Acestea sunt timpuri de pace în lume, dar de luptă în familie
Mai multă odihnă, dar mai puțină veselie
Mai multe feluri de mâncare, dar mai puțină hrană.
Acestea sunt zile cu două surse de venit în casă, dar cu mai multe divorțuri;
Cu case mai luxoase, dar cu mai multe familii distruse.
Acestea sunt timpuri cu multe lucruri expuse la fereastră, dar cu cămara de provizii goală.
Un timp când tehnologia poate face manifestă această scrisoare ochilor tăi
Și un timp când tu poți să alegi
Pentru a împărtăși aceste lucruri cu cineva.... sau doar pentru a lovi tastatura: delete.
poezie de Bob Moorehead, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre informații, poezii despre familie, poezii despre calități, poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime, poezii despre șosele sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Necazuri
Tot omul are o problemă,
Mai mică sau mai mare,
La mine-i groasă, e extremă,
Ca la însurătoare.
De-un timp, am gol prin buzunare
Prin carduri bate vântul
Nu vă mai spun că, de la mare,
Mi-a cam pierit avântul.
Ea e frumoasă, e-admirată,
Dar am o mare teamă
Ca, într-o noapte-ntunecată,
Vreun hoț s-o bage-n seamă
Și să mi-o fure, s-o răpească,
Să plece cu ea-n lume,
Să-i facă rău, chiar s-o lovească
Și nervii să-mi consume.
Eu o iubesc, deși mă seacă
De prea mulți bani pe lună,
Cu leafa mea nu prea se-împacă,
I-ar trebui mai bună.
Fac tot ce pot să strălucească,
Îmi iau chiar de la gură,
Și n-aș mai vrea să se oprească
Din fugă, în natură.
Deși plimbările mă costă,
Că-i scumpă și benzina,
Mai scap de-o viață prea anostă
Și schimb puțin rutina.
Când merg cu ea, nu-mi fac probleme,
Sunt plin de-adrenalină,
Dar stau și mă întreb, de-o vreme:
Ce-mi trebuia... mașină?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre schimbare, poezii despre salariu, poezii despre plimbare, poezii despre natură, poezii despre iubire sau poezii despre gură
Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero
oricât de mare l-aș desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt și eu
din când în când sau aiurea
între două grătare și un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeași limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii și găuri negre
printre supernove și mai știu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi mă caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie
oricum infinitul nu are nevoie nici de șansă
nici de îndoiala mea netoată
să tot fie infinit
chiar și să se întoarcă în sine
cum o facem și noi din când în când
prin moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre supernove, poezii despre pagubă, poezii despre negru, poezii despre moarte sau poezii despre draci
Filozofia rotulei fără martori
Nu-mi convin martorii acestei vieți!
Mereu am impresia că ei știu, mai multe!
În sfârșit...
am găsit ghețarul meu preferat,
pe care o să scriu cu un cuțit,
o variantă a poveștii mele.
Gimnastica de sâmbătă seara târziu
e-o rugăciune, de dumincă dimineața devreme,
ca o trădare săptămânală.
Agonia oricărei duminici...
e sănătoasă și trăiește,
în pagoda vaselor murdare din chiuvetă;
o sminteală din care avem ce învăța.
După multe nopți de inițiere
în arta căutării graalului,
am găsit coasta lipsă a bărbatului
și i-am spus, privindu-i lunecos buzele:
dimineață,
otrăvind toți locatarii gândurilor mele,
voi servi micul dejun
pe genunchii tăi!
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre trădare, poezii despre săptămâni, poezii despre sănătate, poezii despre sfârșit sau poezii despre seară
Iluzie
Spune-mi că mă iubești
și voi avea aripi,
minte-mă
și-am să încerc zborul.
Dacă este adevărat
voi zbura cu aripi de foc
în adâncimi necunoscute
încă de mine.
Spune-mi că vom zbura
cândva împreună
și voi fi fericit
ridicându-mă
din adâncuri pe lună;
dar să nu-mi spui
că ești doar iluzie
și nu putem zbura,
că mă voi prăbuși
într-o mare
de speranțe ucise
poezie de Costel Pîrlogea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre fericire, poezii despre aripi sau poezii despre adevăr
Cum voi mai putea să mă recunosc?
Uneori mi-e frică să dorm.
Visele mi-ar putea zbura către pietre
din dorința de a le sculpta mâini.
Aș aștepta poate, golită de mine,
un răspuns
privind cum devin treptat una cu ele,
cum mi se face dor să ning
prin cerul de lumi
strivind aerul care ne desparte
de orizont.
Și dacă mă voi trezi
la mijlocul drumului,
cum voi mai putea oare
să mă recunosc?
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre sculptură, poezii despre mâini, poezii despre dorințe, poezii despre dor sau poezii despre devenire
Glossă de viață și de anotimpuri
Ne naștem primăvară,-nmugurim
Iubire de părinți și de Iisus.
Din prima clipă plângem, ori zâmbim,
Ne înălțăm copaci spre cer, mai sus.
Rătăcitori prin micile plăceri,
Vise firave frământând pământul,
Nu știm că vor veni amare seri,
Când ca o clipă vom zbura, ca vântul.
Ne naștem primăvară,-nmugurim
Și suntem fluturi albii de ninsoare.
Vezi?! Fiecare clipă ce-o trăim,
E-o neasemuită sărbătoare.
Sub flori de cais, sub plângere de tei,
Prin iarba încolțită, fluturi vii,
Vom trece-n zbor, o floare pentru-acei
Ce timpul li-i de a încărunți.
Iubire de părinți și de Iisus
Înțelepciunea apei de izvor,
O vor primi acei ce s-au ascuns
La sânul mamei cald și protector.
Ce zâmbet cald! Prin râu de miere trec
Căutători de stele și istorii...
Se strânge tot mai tare-l vieții cerc.
Vlăstari de-acum, tăcuți, așteaptă zorii.
Din prima clipă plângem ori zâmbim...
Și-așteaptă vara rodul de lumină
Și lan de grâne învățăm să fim,
Părinți și fii, aceeași rădăcină.
Dar prinși în joc de raze aurii,
Zburând sub soare puf de păpădie,
Rodind, vom pierde rostul de a mai fi copii,
Ne vom 'nălța în viață în zmee de hârtie.
Ne înălțăm copaci spre cer, mai sus,
Avem adolescența la picioare,
Copilăria noastră a apus
Dar suntem zbor de păsări călătoare.
Fără a știi, deschidem altui timp
O poartă sângerie,-amăgitoare,
Ne înățăm spre muntele Olimp,
Spre a putea fii stele căzătoare.
Rătăcitori prin micile plăceri,
Urziți de fulger, tunet deopotrivă,
Uităm de vraja cipelor de ieri
Și-n noi o altă lume se-nfiripă.
Suntem părinți și gândul ni-i matur,
Dar suflă vânturi reci dinspre amonte,
Suntem un fruct ce-a dat în pârg de-acum,
Însă în față ne așteaptă-o noapte.
Vise firave frământând pământul,
De-acum o altă lume plămădesc,
Am plâns tăcut și-am discuit cuvântul
Întinăciunii lutului lumesc.
Și cute-adânci mi-au coborât la tâmplă,
Pe brațe ramuri goale. Descarnat,
Un gol adânc, un anotimp. O stâncă,
De boală și de griji m-am cocoșat.
Nu știm că vor veni amare seri,
Amurguri triste, ger și lacrimi multe,
Nu ne vom mai întoarce-n primăveri,
Doar ierni de viețne vor albi la tâmple.
Se stinge-n noapte candela... Mi-e somn,
Un son care aduce a uitare,
Iar timpul trece, trece uniform
Și clipa doare, doare, doare, doare...
Când ca o clipă vo zbura, ca vântul,
O barcă rătăcind pe un ocean,
O flamură pierind în întuneric,
O lacrimă pierzându-te în val,
Cu moartea, într-un vals, spre nesfârșire,
Născându-ne a doua oară poate,
Atunci ne vom încrede în iubire,
Uitând de viață și uitând de noapte.
Când ca o clipă vom zbura, ca vântul,
Nu știm că vor veni amare seri
Vise firave frământând pământul.
Rătăcitori prin micile plăceri,
Ne înălțăm copaci spr cer, mai sus.
Din prima clipă plângem sau zâmbim,
Iubire de părinți și de Iisus,
Ne naștem primăvară,-nmugurim...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre anotimpuri sau poezii despre alb
Un bărbat încă tânăr îmi povestește: «Acum câțiva ani, în menajul meu au intervenit neînțelegeri. Găseam că soția mea era prea rece și trăiam unul lângă altul lipsiți de tandrețe, ceea ce de altfel nu mă împiedica să-i recunosc calitățile sale excelente. Într-o zi, întorcându-se de la o plimbare, crezând că mă interesează, ea mi-a adus o carte pe care o cumpărase. I-am mulțumit pentru "atenție" și i-am făgăduit să citesc cartea, pe care am pus-o de-o parte. Au tecut luni de zile, timp în care, amintindu-mi în mai multe rânduri de cartea dispărută, am încercat s-o descopăr, fără a reuși. După vreo șase luni, mama, pe care o iubeam foarte mult și care locuia separat de noi, a căzut bolnavă, iar soția mea a dat fuga s-o îngrijească. Starea bolnavei a devenit gravă, prilej pentru soția mea de a-și dezvălui cele mai bune calități ale sale. Într-o seară m-am întors acasă încântat de soția mea și plin de recunoștință față de tot ceea ce făcuse. M-am apropiat de biroul meu, am deschis fără nici o intenție definită, dar cu o siguranță de somnambul, un anumit sertar și primul lucru care mi-a căzut sub ochi a fost cartea rătăcită, rămasă de negăsit vreme atât de îndelungată.» Odată ce a dispărut motivul, obiectul a încetat să mai fie de negăsit.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cărți, citate despre calități, citate despre zile, citate despre tinerețe, citate despre soție, citate despre siguranță, citate despre seară sau citate despre recunoștință
Firescul mă pune întotdeauna la punct
De la o vreme călătoresc prin lume și n-o mai neg
ajung în punctele ei vulnerabile,
firescul mă pune întotdeauna la punct,
frumosul singurătății prin multimi nu mă iartă,
dar nici nu mă lasă plecat acasă.
Nu moare nimeni de prea multă plăcere
un moment oportun trebuie folosit,
scrisuil îmi rămâne ultima fotografie în detaliu
în care las sufletul să rodească din amintiri.
Închis apoi între pereții interiori
am învățat să-i ascult cu răbdarea pusă la încercare,
dar am obosit,
sunt cuprins de un somn nevinovat
prin care visele vâslesc pe tărâmuri străine.
Mă închid în obișnuințe vechi
de care nu pot să scap fără să lupt cu înfrigurare
până capăt conștiința faptului împlinit
prin forța lucrurilor pe care le determin zilnic
ca un orb reperele de orientare
într-un oraș al întunericului perfid.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre plăcere sau poezii despre oraș
Păpușa
Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă
că nu sunt decât o păpușă de cârpă
și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc,
deși în definitiv aș putea să gândesc tot ce spun.
Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele,
ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică.
Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult,
înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii,
pierdem șaizeci de secunde de lumină.
Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc,
aș rămâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi.
Aș asculta în timp ce alții ar vorbi
și cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată!
Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață,
m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci și
sufletul.
Doamne, dacă eu aș avea o inimă,
mi-aș scrie ura pe un cub de gheață
și aș aștepta ca soarele să-l topească.
Aș picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh,
un poem de Benedetti
și o serenadă de Serrat
aș oferi-o Lunii.
Aș uda trandafirii cu lacrimile mele
ca să pot simți durerea spinilor
și sărutul de culoarea cărnii al petalelor proaspete...
Doamne, dacă aș avea o fărâmă de viață...
N-aș lăsa să treacă nici măcar o zi
fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.
Aș convinge fiecare femeie și fiecare bărbat că la ei țin cel mai mult
și aș trăi îndragostit de iubire.
Bărbaților le-aș dovedi cât de mult greșesc
când ei cred că nu trebuie să se mai
îndrăgostească atunci când îmbătrânesc,
fără să știe că ei îmbătrânesc tocmai pentru că încetează a se mai îndrăgosti.
Unui copil i-aș face cadou o pereche de aripi,
dar l-aș lăsa să învețe singur a zbura.
Pe cei batrâni i-aș învăța că moartea
nu vine odată cu vârsta, ci odata cu uitarea.
Am învățat de la oameni atâtea lucruri...
Am învățat că toată lumea vrea să trăiască
pe vârful unui munte,
fără să știe că adevărata fericire este
felul în care urci pantele abrupte spre vârf.
Am învățat că ori de câte ori un nou născut
prinde cu pumnul lui mic,
pentru prima oară, degetul mare al tatălui său,
îl ține strâns pentru totdeauna.
Am învățat că un om
are dreptul să privească de sus un alt om
doar când îl ajută să se ridice.
Am învățat o mulțime de alte lucruri de la voi, deși, realmente, multe nu îmi vor mai servi la nimic,
fiindcă atunci când mă vor pune la păstrare în acea cutie,
eu voi fi murit deja.
poezie de Johnny Welch
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre păpuși, poezii despre minute, poezii despre gheață sau poezii despre bărbați
Iubim mai puțin
În ziua de azi, iubirea e-o grabă,
Servită la normă, nici aia întreagă,
Iubirea de astăzi devine un lux,
E-o mare secată de orice reflux
Înoată în ea rechini însetați,
Ce mușcă sirene de sânii uitați,
Le sfâșie forme, cu dinții, adânc
Iar ele, gravide, rămân fără prunc
Iubirea de astăzi îmi pare sinistră,
Devine o marfă amară și tristă,
Un roșu bolnav, pătat, vinovat
Ce plânge cu lacrimi din cer înnorat
Privim către ea, se zbate uscată,
Ne prea ne mai pasă că-i foarte blamată,
Abia ne ajunge o zi s-o trăim,
Iubim parcă altfel, iubim mai puțin
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre înot, poezii despre vinovăție, poezii despre tristețe, poezii despre sâni sau poezii despre roșu
Evenimentele extraordinare sau supranaturale nu sunt chiar atât de puțin frecvente cum se crede, mai degrabă ele pot fi caracterizate printr-o incidență neregulată. Astfel, s-ar putea vorbi despre cutare minune că se întâmplă o dată la un secol, ca apoi să ne trezim cu mai multe fenomene de acel tip care apar în mai puțin de un an; apoi tot felul de monștri care invadează pământul, comete cuprinse de flăcări, eclipse care înfricoșează tot ce-i viu, misterioase ploi de meteoriți, în timp ce sirene seducătoare ademenesc noi victime, iar șerpii de mare înghit lacom toate ambarcațiile care au ghinionul să fie în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, și multe alte calamități îngrozitoare care cutremură omenirea.
începutul de la Lady into Fox, Capitolul 1 de David Garnett (1922), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șerpi, citate despre vorbire, citate despre seducție, citate despre ploaie, citate despre meteoriți, citate despre ghinion sau citate despre foc
Scriitorii sunt mici creatori de universuri paralele, cu mai multe datorii decât drepturi, cu mai multe lacrimi decât zâmbete, cu mai multe nopți sumbre decât zile senine, cu mai multă neînțelegere decât înțelegere, cu mai multă singurătate decât mângâiere, cu mai multă critică decât susținere; cu puterea de a se dărui, de a se sacrifica fără a aștepta ceva la schimb. Adesea, totuși, așteaptă un cuvânt sprijin. Și așa și rămân - așteptând...
citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zâmbet, citate despre scriitori, citate despre schimbare, citate despre sacrificiu, citate despre noapte sau citate despre cuvinte
Nu plâng...
Mi-am adunat curajul în palma-mpreunată
Și l-am trimis ca rugă, Lui, bunul Dumnezeu,
Prin noaptea dintre ani am mai trecut odată...
Singurătății rob, să-i fii... e-atât de greu.
Părinte sunt, dar fiii, îmi sunt plecați departe,
Nevoi, de alții scrise, i-au dus printre străini
Eu am rămas aici... din când în când o carte
Mai pune câte-o veste, în viața mea cu spini.
Nu plâng, imi pun pe rană, speranță și tăcere,
Îmi caut alinarea... prin amintiri de ieri...
Dar sufletu-mi de mamă e-o mare de durere...
Și-n palma mea, se sting, prea multe mângâieri.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre noapte sau poezii despre mamă
Viața poeziei
Am călătorit în abisul timpului!
Am urcat și am coborât munți.
Și-am parcurs troieni de timp
Cu lacrimi și surâsuri ale singurătății!
Am strigat plângând
Doar în crăpătura seacă a pământului,
Să fiu sigur ca nu mă aude nimeni...
Doar seceta sufletului meu.
Disperarea și plictiseala ce au venit și au trecut,
Călătorind prin anii mei,
Au înțeles cum stau de fapt lucrurile...
Am depășit zile egale ale singurătății în doi,
Prizonieri în pacea de acasă,
Zile egale, fără gust, insipide, fără culoare, ascunse
Între suferința și bucuria cea dorită!
Zile întunecoase și nopți albe,
Furtuni în zile însorite dar și clipe dezolante,
Pline de aglomerație, înr-un vid al zilelor, goale...
Acum că tu ai apărut în viața mea,
Vroiam să nu te las să pleci,
Să nu te pierd, dupa atâtea căutări.
Dar tu nu vrei să mai rămâi, te-ai speriat de vorbe
Ce nici măcar în gânduri nu erau!
Privirile mele dureau...
Și cine știe când te voi mai auzi!
Este inutil să-ți repet ca pentru mine ești o stea,
Atâta timp cât tu vei crede ca eăti o rocă
Stăpână, stinsă, echivocă,
O rocă ce provine dintr-un munte.
De vrei un altfel de iubire,
Eu nu pot să mai port încă o mască și pentru tine!
Voi fi mereu sânge și tu vena cavă
Iubita mea ce vei trăi prin mine clipe eterne!
Până mai ieri, eu mă hrăneam și te sorbeam pe tine.
Dar mi-ai lăsat un gust amar în suflet
Și deci prefer dulceața vieții zilelor ce curg...
Așa că voi continua să beau din cupa cu otravă,
Vinul fericirii, dătător de moarte ce dă viață
Și puteri de Prometeu,
Gândului meu, poeziei.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre munți, poezii despre gânduri sau poezii despre vin
E-o tristețe
E-o tristețe în gânduri
E-o tristețe de toamnă
E-o tristețe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristețe-n apusuri
Când în nopți nu sunt vise
E-o tristețe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristețe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristețe în viață
Frica neavând formă
Și închei cu tristețe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre inimă