Lumină

într-o lume aproape
de lanuri de iluzii
eu cred în basme
şi în zâne
cu ochi căprui

cândva
sub ploi mărunte
mai cred
că pietrele vor înflori

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din umerii tăi
cad ceruri
peste dorul
ce mă ajunge

îndepărtată şi rece
lumina putrezeşte
în lanuri de ploi

ce să aştept
când toate dispar
mai devreme
decât cele ce sunt
şi vor fi?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să nu-mi spui poveşti
cu inorogi şi zâne
crescute din nisip

ador nisipul
şi ştiu că are ochi să vadă
cu mult mai sus
de cornul inorogului

eu pun tot sufletul
ţi-l pun în palmă
şi te rog
să nu îmi poveşti
despre ape sărate
şi ochi
ce cred că se scufundă
în bezna începutului

suntem atât de blânzi şi buni
în ape tulburi
ca doi inorogi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

aproape înţelept
tristeţea se plimbă
pe maluri de iluzii
în sfârşit de aprilie
ninge cu flori de salcâm
peste ajungerea searbădă
într-o lume fragilă
delicată şi sumbră
ce reverberează mereu
înspre diguri de timp

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu cred că există
gări pustii
nici şine întoarse
de ierburi
pasageri fantomatici
zei
crisalide
eu cred în noi şi cuvânt
şi-n disperarea fricii
de-a ne fi teamă de noi
eu cred în tine
şi-atât

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşoară viziune

aştept un anotimp
un simplu anotimp
ce nu-şi găseşte vamă
în nisipul fierbinte
în albul val ajuns la ţărm
ucis de-atâtea îndoieli

eu îmi doresc un anotimp altfel
un ceas care să-mi sune la uşă
mai multe primăveri
în noaptea gheţii

atunci şi pietrele vor înflori
din umbre mirosind a spaimă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cromatică

dacă ar fi
să nu îmi pese de nimic
de verdele pădurii
mi-ar păsa
şi lumea albastră închisă
în cei mai fericiti ochi căprui

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între noi

depărtări cu mult mai adânci
decât pietrele spălate de ploi
poveşti ce înfloresc
din spaima pădurii
şi umbre tremurând
la ceas de zăbavă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o lume fără de oameni
cu nume de flori
o lume fără de flori
fără credinta in verde
este o lume
a celor care urăsc
primii ghiocei
o lume absurdă şi rece
eu cred în cântul
care se aude mai greu

"cânt de parcă
nu m-aş fi oprit niciodată"
gândi lebăda albă

şi totul în jur înverzi
într-o singură clipă
iar Cerul îşi deschise porţile
pentru cei mulţi

aşa îmi şopti
Lebăda albă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În absenţa culorii

despre ce o să fie
voi scrie cândva
pe giulgiul gri
captiv şi el
în frunza subţire
să fie-n oglindă
galop de potcoavă pierdută
în mirajul acelei lumini
cu mult mai adâncă
decât lumina lumânării
călăuză
pe lungul drum

cred c-am să pun cândva
pe pânză
poemul cailor sălbatici
sacrificaţi
de noaptea minţii noastre
ireversibil

în absenţa culorii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

şansa mea de a fi
în marele ochi al luminii
zbor nepătat, de ploi
cu gust de cenuşă,
eşti tu!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverberaţii

umerii goi
nasc fluturi

e noapte şi plouă

din umerii tăi cad ceruri
peste dorul ce mă ajunge

îndepărtată şi rece
lumina putrezeşte
în lanuri de ploi

eu ce să aştept?

e noapte şi frig...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape stângaci

uneori
pierd sensul cuvintelor
şi mă înec
în propria mea baltă de sânge
ştii ce-mi doresc
să îmbătrânesc frumos
în balta plină cu nuferi
singurul sens al vieţii mele
în care cred şi mă închin
la umbra unei troiţe
născută din mâl

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

poezia este o stare anume
a ei, trezită din noaptea de fildeş
ajunsă de dor şi târârea
spălată de ploi a celor ce vor să adoarmă
în munţi de flori

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dunărea mea
este un suflet ce sfidează
uitarea.

Ea curge în venele mele
ca un dor căprui
ce visează ajungerea.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să cred...

Vreau să cred în primul rând în tine,
să fii aşa cum te-am cunoscut prima dată.
Vreau să cred din nou în prieteni,
în faţa lor zâmbitoare sinceră şi nu falsă.
Vreau să cred în vise, în speranţe,
într-o lume mai bună, nepătată.
Vreau să pot depăşi acele momente dureroase
pline de negura vieţii zbuciumate.
Vreau să cred că ce-a fost până acum întunecat,
a fost doar un coşmar ce-a trecut treptat.
Vreau să cred în zile mai bune,
care vor fi altfel de-acum înainte.
Vreau să cred în noapte,
care să-mi ia tristeţea inimii
şi luna ce îmi va lumina sufletul.
Vreau să-nvăţ să zbor spre noi orizonturi,
dar să fiu alături de tine, chiar de vom ajunge
în universul necunoscut şi plin de întuneric.

poezie de Eugenia Calancea (14 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eşti atât de frumos
când râzi nonşalant
ca o ninsoare cu chip de copil
într-o lume mai puţin definită
din niciun anotimp ştiut
de mine de tine şi alţii
iar zâmbetul tău pleacă
din colţul stâng al gurii
spre lumea dinafară
omule
ninsoare târzie
peste câmpuri cu maci
albite de galben
eşti incredibil de real
atât de viu şi frumos

omule
ninsoare târzie
în lanuri de ceaţă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu stiu câte ceva
despre ceea ce crezi
că eşti si simti
când plouă ca acum
peste oase de îngeri
unde esti?
tot mai singură luna
zâmbeşte din punga
de sub ochi
unde naiba te duci
îngere
cărei molime mă laşi hrană
vietuitoarelor din neagra noapte a ta

eu vreau să cred că ştiu ceva
tu ştii dacă mai crezi?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hanul

O să deschid un han micuţ
Sub dealul acesta ca o cască,
Unde toţi oamenii cu ochi căprui
Vor putea veni să se-odihnească.

Vor fi pe mese străchini cu mâncare
Şi căni pline cu vin să ostoiască frigul
Tuturor oamenilor cu ochi căprui
Pe care-i va chema năpasta sau câştigul.

Somn bun şi lin dormi-va călătorul
Şi cu noroc se va visa ajuns acasă.
Mă voi scula la miez de noapte
Să ţin treaz focul şi odaia călduroasă.

Oh, am acest vis tandru şi nebun pentru că
Tot binele de care-am avut parte
L-am trăit alături de un om cu ochi căprui
Demult, în tinereţe – şi departe.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până aproape de cer mai erau o mie de trepte...

aforism de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred decât

Nu cred că o să iasă ceva extraordinar,
Pe sfera acesta albastră bântuită de nelinişti,
Cum nu cred că lumea este veşnică,
Cel puţin în actuala formă atât de volatilă şi incertă,
Dar,
Cred că visele,
Oricât de nebuneşti şi fantasmagorice ar fi ele,
Uneori, chiar pot se pot împlini
Şi deveni realitate.
Într-o lume în care aproape fiecare nimic,
Vrea să cucerească celelalte nimicuri
Şi să devină un stăpân de nimic,
Fiecare e liber să creadă în steaua lui sortită,
Sperând că va putea vreodată să o atingă.
Nu cred în glasuri profetice şi anoste,
Ce propovăduiesc sfârşitul sfânt,
Distrugerea de va veni,
E mult, mult mai perfidă,
O ştiu prea bine căci...
Este în noi,
Cei ce vrem să cucerim nimicul.

Nu cred decât în mine şi în Cel de Sus
Şi sunt convins că este de ajuns!

poezie de Mircea D. Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!