Istoria ne e martor

Am strâns cureaua şi am fost
Popor blajin cum altul nu-i,
Dar s-o mai strângem n-are rost
Decât... de gâtul ştim noi cui.

epigramă de Eugen Albu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care ne-au îndemnat să mai strângem cureaua

Am strâns cureaua şi declar
Că-s bine, teafăr am rămas,
Numai că-n loc de brăcinar
Mi-am pus... cureaua de la ceas!

epigramă de Nichi Ursei din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleşii ne cer să strângem iar cureaua

Spre-a înlătura beleaua
O să facem doar atât:
Vom lua acum cureaua
Şi v-o strângem după gât!

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Ignat

De sărbători am vrut să tai
Un porc frumos cum altul nu-i,
Însă vecinul meu Mihai
Nu m-a lăsat. E porcul lui!

epigramă de Eugen Albu din revista "Rebus", nr. 1073
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-are rost

N-are rost să o mai scald,
Nici să mint nu-i manieră;
Eu prefer muza la cald,
Păstorel la... frapieră!

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eugen Albu

Ştiam, frate Eugen,
Că-i ajunge mare-n gen,
Pe când eu te-am pus în ramă,
N-aveai nicio... epigramă.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristă realitate

Există-atâţia bieţi sărmani
Ce-o duc mai rău ca înainte
Şi toţi se plâng că nu au bani,
Dar nimenea că n-are minte.

epigramă de Eugen Albu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi viaţa

Şi viaţa care merge înainte
şi fără tine, şi fără tine, şi fără tine
triumfătoare viaţă pe ruine,

pe oase şi pe părul tău de lună,
pe ceea ce a fost şi nu e,
pe ceea ce coboară, pe ce suie,

pe ceea ce nici nu ştim dacă e,
pe ceea ce nici nu ştim dacă a fost,
şi cu ce rost, şi cu ce rost, şi cu ce rost,

pe ceea ce ai vrea să întorci şi nu se poate,
pe ceea ce-i aproape şi-i departe,
pe ceea ce desparte.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ziua nimănui
ieri a fost o zi
o mare zi
frumoasă, fastuoasă
a cui
a nimănui
şi a trecut
a fost cochet şi desuet
cum, cine...
ziua,
a ei, a lui
mâine va fi altă zi
a nu ştiu cui
trec zile
una, alta
una câte una
nu ştim
că au trecut pe lângă noi
prea repede
noi...
păşim vioi, tot înapoi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoana adormită, supusă de către experimentator unei excitaţii oarecare, nu recunoaşte în vis această excitaţie, ea nu face decât s-o traducă, s-o interpreteze. Dar cum se decide alegerea sa din atâtea forme posibile de interpretare? Această alegere nu poate să ni se pară decât arbitrară, dar noi ştim, pe de altă parte, că arbitrariul psihic nu există.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţia română

În justiţie, se pare,
Proba cea mai bună-i şpaga,
Că mă-ntreb ce rost mai are
Tribunalul de la Haga?

epigramă de Eugen Albu din revista "Lumea epigramei" (2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ naţional

E fapt real şi cunoscut
Că am ajuns popor calic,
Dar nu prin ceea ce-am făcut,
Ci fiindcă n-am făcut nimic.

epigramă de Eugen Albu din ziarul "Viaţa Buzăului" (11 ianuarie 2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi

Noi doi şi... cina cea de taină... Neingerate sentimente...
Surâs de... dorul din privire şi multe lacrimi inocente...
Ce rost ar mai avea iertarea?! Simţim gustul amar al pâinii,
Dospită-n sufletul durerii, sub tremurul tăcut al mâinii.

Ce rost această suferinţă ce pare fără de sfârşit?!
Ce rost şi că iertarea noastră într-o secundă a murit?
Are vreun rost atâta ură?! Singurătate?! Alungarea
A tot ce-a fost frumos în viaţă? Ce rost mai are resemnarea?!

Ne dor săruturile vremii! Şuviţa de fior tăcută,
Trecând prin noi precum un clopot, trecând prin noi precum o undă...
Că ne-am iubit, e-o întâmplare, etern rămasă-n aminitre...
Dar nu-i decât o firmitură dintr-un crâmpei de fericire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colegului Eugen Albu

Cum le-ncheagă, cum le coace,
Cum le-ntoarce şi le spune,
Dar, de la o vreme-ncoace,
S-a-nnegrit de poante bune...

madrigal de Ion Berghia din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premierului

Ne-ndeamnă zilnic cu pelteaua
Să strângem tot mai mult cureaua,
Dar nu ne-a spus ce facem după...
În cazul când o să se rupă.

epigramă de Nicolae Nicolae din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul român este un popor sfânt. Un popor care este sub controlul şi sub ochiul divin al Fecioarei Maria şi al lui Iisus Hristos. Noi de două mii de ani ne ştim în această credinţă, dar anii dinainte de Hristos au fost tot anii lui Hristos, pentru că venirea Lui a fost în momentul oportun, dar El a existat din toate timpurile. Noi suntem supravegheaţi de ochiul divin de când acest popor a luat naştere, fiind consideraţi ca aleşii lui, pentru că prin păstrarea tradiţiei muzicale, a sunetului divin, noi ne-am păstrat însăşi întreaga divinitate în Iisus Hristos. Aceasta este părerea şi convingerea mea.

Gheorghe Zamfir în interviu (30 noiembrie 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce trebuie să strângem cureaua în vremuri de tranziţie?

De gât.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea viselor deşarte

Oare lumea asta poate,
Fi măcar cu-un dram mai bună?
O fi treaz cel ce socoate,
Că nu-i viaţa doar minciună?

Că din câtă fericire,
Dată ni-i la fiecare,
Să cedăm, e cu mărire,
Un crâmpei la cel ce n-are?

Că averi, ce-am strâns pe lume,
Vamă le lăsăm, sărmană,
Când speranţa n-are nume,
Şi e moartea suverană?

Scris-am eu în astă carte,
Dar în mine cine scrise?
Cine dă trei oale sparte,
Pe un pumn de biete vise?

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi guvernanţii

De nevoi, mereu, ne-am plâns,
Sărăcia se întinde,
Noi cureaua tot am strâns,
Iar pe ei de-abia-i cuprinde.

epigramă de Corneliu Costăchescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strânge cureaua

Când vezi că nu-ţi mai merge bine,
Cureaua strănge-o cât de cât,
În caz de criză mai că-ţi vine
Cureaua să o strângi... de gât.

epigramă de Vasile Iuşan din Justiţia e oarbă...
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui nea Iancu Caragiale

Păi... care naţiune mai e pe astă lume,
Pe deşte dac-ar fi, nici nu mai socotesc,
Din orişice necaz, belea, scorneşte glume,
Mai bine şi mai mult ca neamul românesc?!

Si, ce popor măreţ mai are-un scriitor
Stilat cum altul nu-i, ca Iancu Caragiale,
Un om la locul lui, cu-ambiţ, stăruitor,
Şi-atât de serios, fiind din... Haimanale!?

Ce-a scris la vremea sa, nu mai repet, ştim toţi,
Despre năravuri, hibe şi vicii româneşti,
De ipocriţi sadea, corupţi, mişei, netoţi,
Ce-n patru zări de caţi, nu-i ţară să găseşti,

De-aceea, cât am fi şi-acum de păcătoşi,
Popor cu datini vechi, şi-apoi... tradiţional,
Suntem ca niciodat' şi mândri, şi făloşi,
Că tot ce-a scris cândva şi azi e actual!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!